La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:
a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a
copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
b) numele sotilor dupa divort;
c) locuinta familiei;
d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
desfacerii casatoriei;
e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul
acestora.
Chiar daca nu s-a solicitat prin cererea de divort, instanta se va pronunta din oficiu asupra
numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, asupra exercitarii autoritatii parintesti atunci cand
sotii au copii minori si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a
copiilor (art. 918 alin. (2) si (3) NCPC republicat).
La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul
casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotararea de divort.
De asemenea, pentru motive temeinice, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze
numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
Prin cererea de divort se va solicita ca instanta sa ia masuri si cu privire la minori, atunci
cand sotii au impreuna copii din casatorie, din afara casatoriei sau au adoptat impreuna.
Conform art. 396 – 398 din noul Cod civil instanta de tutela hotaraste, odata cu
pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand
seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum
si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.
Ascultarea parintilor reprezinta o procedura noua. De asemenea, minorul care a implinit
10 ani este ascultat obligatoriu, chiar daca parintii au convenit asupra raporturilor lor cu acesta.
Oricare din soti are dreptul la intretinere daca se afla in nevoie din pricina unei
incapacitati de munca survenite inainte de casatorie, in timpul casatoriei sau in decurs de un an
de la desfacerea casatoriei in legatura, in acest din urma caz numai daca este cauzata de o
imprejurare in legatura cu casatoria (art. 389 NCC).
In cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a unuia dintre soti (respectiv a
paratului) sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil,
un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o
solicita, conform art. 390 din noul Cod civil.
Prestatia compensatorie se poate acorda numai in cazul in care casatoria a durat cel putin
20 de ani si nu poate fi acordata in acelasi timp si pensia de intretinere prevazuta de art. 389 din
noul Cod civil.
Distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazut la art. 390, sotul nevinovat, care
sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca.
Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort, conform art. 388 din noul
Cod civil.
Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri
provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea
alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei (art. 919 NCPC republicat).
In fata instantelor de fond, partile se vor infatisa in persoana, afara numai daca unul
dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus
sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in strainatate sau se afla intr-o alta asemenea situatie,
care il impiedica sa se prezinte personal; in astfel de cazuri, cel in cauza se va putea infatisa prin
avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore ori curator (art. 920 NCPC republicat).
Daca procedura de citare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a
prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a
verifica daca paratul isi are locuinta la locul indicat in cerere si, daca va constata ca nu locuieste
acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa efectiva, precum si, daca este cazul, la locul sau de
munca (art. 922 NCPC republicat).
Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se
infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta (art. 921 NCPC republicat).
Apelul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca
nesustinut, daca la judecata se prezinta numai paratul. Apelul paratului va fi judecat chiar daca se
infatiseaza numai reclamantul (art. 927 alin. (1) si (2) NCPC republicat).
Hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita
instantei aceasta (art. 926 NCPC republicat).
Potrivit art. 925 NCPC republicat, daca in timpul procesului de divort unul dintre soti
decedeaza, instanta va lua act de incetarea casatoriei si va dispune, prin hotarare definitiva,
inchiderea dosarului.
Cu toate acestea, cand cererea de divort se intemeiaza pe culpa paratului si reclamantul
decedeaza in cursul procesului, lasand mostenitori, acestia vor putea continua actiunea, pe care
instanta o va admite numai daca va constata culpa exclusiva a sotului parat.
In cazul in care actiunea este continuata de mostenitorii sotului reclamant, casatoria se
socoteste desfacuta la data introducerii cererii de divort.
Daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea definitiva prin care s-a desfacut casatoria
nu este supusa contestatiei in anulare si revizuirii in ce priveste divortul (art. 927 alin. (3) NCPC
republicat) .
Potrivit art. 400 alin. (1) din noul Cod civil, in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca
aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste locuinta
copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
Se pune intrebarea daca instanta poate stabili locuinta copilului la celalalt parinte decat
cel la care copilul locuieste in mod statornic in cazul in care apreciaza ca acest lucru ar fi in
interesul superior al minorului.
Desi codul nu prevede aceasta solutie, din prevederile art. 400 alin. (3) (stabilirea
domiciliului la alte persoane) si art. 403 (modificarea masurilor luate) rezulta ca in cazul
schimbarii imprejurarilor instanta poate modifica masurile luate cu privire la copil si ca, in mod
exceptional, poate stabili locuinta acestuia si la alte rude sau persoane.
Ar fi deci absurd, contrar spiritului legii, ca instanta sa nu poata stabili de la inceput
locuinta copilului la parintele cu care nu locuieste in mod statornic, daca acest lucru ar servi
interesul superior al minorului.
Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in
care instanta decide altfel.
Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta
hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. Celalalt
parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si
dreptul de a consimti la adoptia acestuia, daca este cazul.
Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas
definitiva.
Autor: Avocat Andrei Andronic
Ghid Complet: Divort din culpa partea I
