Divortul se poate pronunta si din culpa unuia dintre soti sau din culpa comuna, conform
art. 379 raportat la art. 373 lit. b) si c) NCC. Conform dispozitiilor acestui articol de lege,
divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea
casatoriei.
Cu toate acestea, daca din probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate
pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.
In ipoteza prevazuta de art. 373 lit. c), divortul pentru separarea in fapt indelungata se
pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara
de acord cu divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.
Instanta competenta sa se pronunte asupra cererii de divort este judecatoria in
circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor daca cel putin unul din ei
mai locuieste in aceasta circumscriptie.
Aceasta rezulta implicit din teza a II-a a art. 914 alin. (1) din noul Cod de procedura
civila republicat, potrivit careia daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul nu mai
locuieste in aceasta circumscriptie judecatoria competenta este cea de la domiciliul paratului.
Cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international,
este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul.
Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni sa
introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord,
cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.
Cererea de divort va cuprinde, pe langa cele prevazute de lege pentru cererea de chemare
in judecata, numele copiilor minori ai celor 2 soti ori adoptati de acestia, iar daca nu sunt copii
minori, se va mentiona in cerere aceasta imprejurare.
La cerere se ataseaza certificatul de casatorie in original si copii de pe certificatele de
nastere ale copiilor (art. 915 alin. (1) – (3) NCPC republicat).
Sotul parat poate sa faca si el cerere reconventionala prin care solicita divortul, cel mai
tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute
inainte de aceasta data.
Pentru faptele petrecute dupa aceasta data paratul va putea face cerere pana la inceperea
dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului (art. 916 alin. (1) NCPC republicat).
Aceasta prevedere poate duce la tergiversarea judecatii, avand in vedere necesitatea
administrarii de probe pe cererea reconventionala pentru a se stabili corect culpa sotilor,
necesitate care poate aparea chiar in momentul inceperii dezbaterii fondului.
Nici utilitatea acestei prevederi nu este evidenta intrucat este de asteptat ca relatiile dintre
soti sa se inrautateasca dupa introducerea cererii de divort si sa apara noi motive de divort ce pot
fi invocate de parat spre finalul procesului.
In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului
la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi
facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului.
Neintroducerea cererii in termenele aratate atrage decaderea sotului parat din dreptul de a
cere divortul pentru acele motive. Daca cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate
cere divortul pentru motive ivite ulterior (art. 916 alin. (1), (3) si (4) NCPC republicat).
Art. 380 din noul Cod civil prevede la alin. (1) posibilitatea ca in actiunea de divort
intemeiata pe culpa sa poata fi continuata, daca sotul reclamant decedeaza in timpul procesului,
de mostenitorii sai.
La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:
… cititi continuarea aici>>>
Autor: Avocat Andrei Andronic
Ghid Complet: Divort din culpa partea II
