ICCJ CIV Imobil preluat in mod abuziv de stat. Contestatie

Imobil preluat in mod abuziv de stat. Contestatie impotriva deciziei primariei prin care se acorda masuri reparatorii prin echivalent. Cerere de interventie a persoanei juridice care exercita, in baza HG nr. 15/2004, un drept de administrare asupra imobilului. Dobandirea calitatii de unitate detinatoare dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
( I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 10 din 5 ianuarie 2006.)
 

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat in mod abuziv de stat. Cerere de interventie a persoanei juridice care exercita un drept de administrare asupra imobilului in baza HG nr. 15/2004.
 
Index alfabetic:

- Drept civil.

- Imobil preluat in mod abuziv de stat.
- Cerere de interventie a persoanei juridice care exercita un drept de administrare asupra imobilului in baza HG nr. 15/2004.
- Dobandirea calitatii de unitate detinatoare dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
- Legea nr. 10/2001:  art. 21 alin. (2), art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1).
 
Potrivit  art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 primaria are obligatia, in termen de 30 de zile de la primirea notificarii, sa identifice unitatea detinatoare si sa comunice persoanei indreptatite elementele de identificare ale  acesteia, si nu de a emite dispozitie motivata potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din lege.
Aceasta obligatie nu subzista in cazul in care persoana juridica ce se considera unitate detinatoare in sensul prevazut de art. 21 alin (2) din Legea nr. 10/2001, a dobandit aceasta calitate dupa intrarea  in vigoare a Legii, cu atat mai mult cu cat, in litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Roman – pe numele caruia este intabulat in cartea funciara imobilul din speta – este reprezentat de unitatea administrativ-teritoriala pe raza careia este situat imobilul.
 

 
Prin notificare formulata in conditiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, H.I. a solicitat Consiliului Local al comunei Ghioroc, judetul Arad, restituirea in natura a imobilului situat in comuna Ghioroc, sat Minis, judetul Arad, inscris in CF nr. 565 Minis sub nr.top. 1433 – 1434 – 1632 preluat prin expropriere de Statul Roman.

Primarul comunei Ghioroc a emis dispozitia nr. 6 din 13 ianuarie 2004, prin care a respins cererea de restituire in natura cu motivarea ca terenul viticol in suprafata de 2,85 ha a fost restituit in natura in temeiul legilor fondului funciar, iar solicitantul nu a facut dovada dreptului de proprietate de la data preluarii abuzive asupra constructiilor pretinse.
H.I. a formulat contestatie impotriva dispozitiei de mai sus solicitand anularea acesteia si restituirea imobilului in natura.

In proces a intervenit in nume propriu Statiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Minis solicitand, pe de o parte, respingerea contestatiei formulate de catre H.I., iar pe de alta parte anularea dispozitiei emise de catre primar, sustinand ca este reala detinatoare a imobilului in litigiu, astfel ca dispozitia a fost emisa de o autoritate necompetenta a solutiona cererea de restituire in natura.

Prin sentinta civila nr. 763 din 14 decembrie 2004 Tribunalul Arad – Sectia civila a admis contestatia, a anulat dispozitia emisa de primar, a dispus restituirea in natura catre contestator a imobilului teren si constructii si a respins cererea de interventie.

Apelul declarat de catre intervenienta a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 1095 din 4 mai 2005 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara. Sectia civila.
Instantele au statuat in sensul ca intervenienta nu are calitate de unitate detinatoare in sensul legii, instanta de apel detaliind asemenea constatare prin retinerea potrivit careia intervenienta exercita numai un drept de administrare asupra imobilului conferit prin HG nr. 15/2004, insa actul normativ a fost emis dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 cu incalcarea prevederilor  art. 20 alin. 1 din lege, avand ca obiect un imobil retrocedabil si indisponibilizat, contravenind si dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 intrucat imobilul a fost preluat de stat in anul 1949 de la contestator pe baza criteriului discriminator al etniei germane a fostului proprietar, preluarea fiind astfel facuta fara titlu valabil.

Intervenienta a declarat recurs sustinand ca hotararea instantei de apel a fost data cu incalcarea legii prin neobservarea dispozitiilor art. 21 alin. 1 si art. 23 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 incidente fata de calitatea intervenientei de detinatoare a imobilului la data notificarii, precum si ca urmare a nepronuntarii instantei de apel asupra unui mijloc de aparare constand in prevederile art. 11 din Legea nr. 213/1998 potrivit carora bunurile din domeniul public al statului nu pot fi instrainate si nici urmarite silit.

Pentru aceste sustineri, intervenienta a cerut admiterea recursului, casarea hotararilor pronuntate in cauza si a se dispune solutionarea notificarii facute de contestator de catre intervenienta cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.
Instanta de apel a statuat corect ca intervenienta a facut numai dovada ca detine imobilul in litigiu in temeiul HG nr. 15/2004.

De altfel, din inscrisurile depuse de intervenienta, in special adresa nr. 10 din 27 ianuarie 2004 a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, rezulta ca imobilul s-a aflat in administrarea sa incepand cu anul 2002.

Asadar, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001) si la data notificarii primariei potrivit acestei legi, intervenienta nu avea calitate de unitate detinatoare in sensul art. 21 alin. (1) din lege.

Ca urmare, primaria nu avea obligatia prevazuta prin art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ca, in termen de 30 de zile de la primirea notificarii sa identifice unitatea detinatoare si sa comunice persoanei indreptatite elementele de identificare ale acesteia, ci numai obligatia de a emite dispozitie motivata potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din lege, cu atat mai mult cu cat, in litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Roman – pe numele caruia este intabulat in cartea funciara imobilul din speta – este reprezentat de unitatea administrativ-teritoriala pe raza careia este situat imobilul.

In concluzie, instanta de apel nu a incalcat dispozitiile legale enuntate pe calea recursului, ci dimpotriva a solutionat apelul in concordanta cu acestea, recursul fiind astfel nefondat.