ICCJ - Procuror. Cerere de stabilire si acordare a sporului de vechime in munca. Natura litigiului. Instanta competenta material

Procuror. Cerere de stabilire si acordare a sporului de vechime in munca. Natura litigiului. Instanta competenta material.

Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Instanta competenta
Procurori
Regulator de competenta
Spor de vechime in munca

Potrivit art. 1 alin. (2) din Codul Muncii, dispozitiile acestui cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii.

Cererea prin care un procuror a pretins recunoasterea si acordarea de catre parati a unui drept constand in sporul de vechime in munca, se subscrie acestor dispozitii iar nu celor cuprinse art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, prin care se instituie o procedura speciala de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, procedura ce presupune insa preexistenta unui act administrativ care sa fi statuat asupra acelor drepturi.

Instanta competenta sa judece litigiul va fi astfel, in temeiul art. 284 din Codul muncii, tribunalul, ca instanta de drept comun.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis, reclamanta F.C. in contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Timis, Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Finantelor Publice a solicitat obligarea paratilor sa-i achite sporul de vechime in munca pentru perioada 01.08.2005- 05.12.2005, actualizat cu indicele de inflatie de la data nasterii drepturilor si pana la data executarii hotararii, precum si efectuarea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca si obligarea Ministerului Economiei si Finantelor sa aloce necesare platii acestor sume.
Prin sentinta civila nr. l689/PI din 15 august 2007 a Tribunalului Timis a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca dispozitiile privind salarizarea magistratilor din OUG nr. 27/2006, stabilesc in mod clar ca instanta competenta a solutiona litigiile privind drepturile salariale ale magistratilor este Curtea de Apel Bucuresti. Prin sentinta civila nr. 2676 din 31 octombrie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timis, sectia litigii de munca.

Pentru a pronunta solutia aratata, curtea a retinut ca reclamanta nu contesta drepturi salariale stabilite de autoritatea publica angajatoare, iar in cauza fiind vorba despre drepturi nerecunoscute de parati, nu se poate califica cererea ca o nemultumire a reclamantei cu privire la stabilirea drepturilor salariale, in sensul dat de art. 36 din OUG nr. 27/2006.

Inalta Curte, constatand indeplinite conditiile prevazute de art. 20 alin. (l), art. 21 si art. 22 din Codul de procedura civila, urmeaza a pronunta regulatorul de competenta in raport cu obiectul cauzei, precum si cu dispozitiile legale incidente pricinii.

Conflictul de competenta ivit intre Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Timis - Sectia civila se va rezolva in sensul stabilirii competentei de solutionare a actiunii formulate de reclamanta F.C. in contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Timis, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Finantelor Publice, in favoarea Tribunalului Timis - Sectia conflicte de munca, pentru considerentele care urmeaza:

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei prevede, in art. 36, o procedura speciala de contestare a modului de stabilire drepturilor salariale, ceea ce presupune, in mod logic, preexistenta unui act administrativ care sa fi statuat asupra acelor drepturi.

In speta, reclamanta nu a contestat dispozitia care i-a stabilit drepturile salariale cuvenite functiei sale de procuror, ci a pretins recunoasterea si acordarea de catre parati a unui drept constand in sporul de vechime in munca.

Asa fiind, Tribunalul Timis - Sectia civila s-a dezinvestit in mod gresit de solutionarea actiunii, intrucat, in raport cu obiectul cererii, instanta era competenta material, sub incidenta dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Codul muncii, potrivit carora el se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii.

De asemenea, dispozitiile art. 284 alin. (1) din Codul muncii trimit, in ceea ce priveste instanta competenta in judecarea conflictelor de munca in general, la codul de procedura civila, aplicabile fiind dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. c).

In fine, in stabilirea competentei dupa materie pentru cererea reclamantei, relevante si exclusiv aplicabile sunt dispozitiile art. 1 alin. (2) din Codul muncii, mai sus redate, iar nu cele ale art. 69 care exclud din sfera "conflictelor de drepturi" pe cele ivite intre unitati si persoane intre care exista alt tip de contracte decat cele de munca, deoarece intre partile din cauza exista un raport de serviciu special, specific sistemului justitiei.

Astfel fiind, competenta de solutionare a litigiului a fost stabilita in favoarea Tribunalului Timis – Sectia Civila.

Sursa: scj.ro ( I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 877 din 4 martie 2008)