TITLUL III
Insolventa transfrontaliera
Capitolul I
Dispozitii generale
Art. 273
1) Prezentul titlu cuprinde:
a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei;
b) norme de procedura in litigii privind raporturile de drept international privat in materia insolventei;
c) norme privind conditiile in care autoritatile romane competente solicita si, respectiv, acorda asistenta cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul Romaniei sau al unui stat strain.
2) In sensul prezentului titlu, raporturile de drept international privat in materia insolventei reprezinta acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionarii ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa si in conditiile stabilite de aceasta.
Art. 274
In masura in care exista neconcordanta intre dispozitiile prezentului titlu si obligatiile Romaniei izvorand din tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi- sau multilateral, la care Romania este parte, prevederile tratatului, ale conventiei sau ale acordului international se vor aplica cu prioritate.
Capitolul 2
Raporturile cu statele terte
Art. 274
1) Prezentul capitol se aplica in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care este solicitata asistenta in Romania de catre o instanta straina sau de catre un reprezentant strain, in legatura cu o procedura straina de insolventa;
b) in cazul in care este solicitata asistenta intr-un stat strain in legatura cu o procedura romana de insolventa;
c) in cazul desfasurarii concomitente a unei proceduri romane de insolventa si a unei proceduri straine de insolventa referitoare la oricare dintre membrii unui grup de societati, in intelesul art. 5, pct. 35;
d) in cazul in care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat strain sunt interesate sa solicite deschiderea in Romania a unei proceduri prevazute de prezenta lege sau sa participe in cadrul unei proceduri deschise.
2) Prezentul capitol nu se aplica in cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect:
a) banci, cooperative sau alte institutii de credit;
b) societati si agenti de asigurare;
c) societati de servicii de investitii financiare, organisme de plasament colectiv in valori mobiliare, societati de administrare a investitiilor;
d) societati de bursa, membri ai burselor de marfuri, case de compensatie, membri compensatori ai burselor de marfuri, societati de brokeraj, traderi.
Pentru care exista dispozitii speciale derogatorii de la norma de drept comun.
3) Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile nici raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei care cad sub incidenta Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.
Art. 275 In masura in care exista neconcordanta intre dispozitiile prezentului titlu si obligatiile Romaniei izvorand din tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi- sau multilateral, la care Romania este parte, prevederile tratatului, ale conventiei sau ale acordului international se vor aplica cu prioritate.
Art. 276 Atributiile stabilite de prezentul capitol din acest titlu, referitoare la recunoasterea procedurilor straine si cooperarea cu instantele straine, sunt de competenta tribunalului, prin judecatorul sindic, precum si a reprezentantului roman, dupa cum urmeaza:
A. tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul debitorului. In sensul prezentei legi, se considera ca persoana juridica straina are sediul in Romania si in cazul in care are pe teritoriul tarii o sucursala, agentie, reprezentanta sau orice alta entitate fara personalitate juridica. In cazul in care debitorul are mai multe sedii in Romania, competenta revine oricaruia dintre tribunalele in circumscriptia carora se afla sediile respective;
B. in cazul in care debitorul nu are niciun sediu in Romania, competent este:
a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele in circumscriptia carora se afla bunuri imobile apartinand debitorului, atunci cand in obiectul cererii se regasesc bunuri imobile in mod exclusiv sau alaturi de alte bunuri;
b) tribunalul in circumscriptia caruia se pastreaza registrul in care este inscrisa nava sau aeronava care face obiectul cererii;
c) tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul societatii romane la care debitorul detine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;
d) Tribunalul Bucuresti, in cazul in care obiectul cererii il constituie drepturi de proprietate intelectuala protejate in Romania, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligatiuni de stat si municipale apartinand debitorului;
e) in cazul in care obiectul cererii il constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau autoritati publice, tribunalul in circumscriptia caruia se afla domiciliul sau resedinta, respectiv sediul persoanei sau al autoritatii publice respective.
Art. 277 Reprezentantul roman este abilitat sa actioneze intr-un stat strain, ca reprezentant al procedurii deschise in Romania, in conditiile stabilite de legea straina aplicabila.
Art. 278 Instantele romanesti vor putea refuza recunoasterea unei proceduri straine, executarea unei hotarari judecatoresti straine adoptate in cadrul unei asemenea proceduri, a hotararilor care decurg in mod direct din procedura de insolventa si care prezinta o stransa legatura cu aceasta ori incuviintarea oricarei alte masuri prevazute de prezentul capitol, doar in situatia in care:
a) hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate;
b) hotararea incalca dispozitiile de ordine publica de drept international privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor legale.
Art. 279 Prevederile prezentului titlu se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu prevederile Cartii a VII-a a codului Civil privind dispozitiile de drept international privat.
Art. 280 In interpretarea prezentului titlu se va tine seama de originea sa internationala, precum si de necesitatea promovarii uniformitatii in aplicarea sa si a respectarii bunei-credinte.
Art. 281 Reprezentantul strain are dreptul de a se adresa direct instantelor romanesti sau reprezentantului roman.
Art. 282 Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a introduce o cerere de deschidere a procedurii, in conformitate cu prezenta lege, in masura in care toate celelalte conditii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt indeplinite potrivit legii romane.
Art. 283 Reprezentantul strain are calitate procesuala de a participa in cadrul unei proceduri deja deschise impotriva debitorului, potrivit prezenta lege, numai din momentul recunoasterii procedurii straine pe care o reprezinta.
Art. 284 Actiunea formulata de reprezentantul strain in fata instantelor romanesti, in conformitate cu prezentul capitol , nu va conduce la extinderea competentei instantelor romanesti asupra acestui reprezentant, a bunurilor si a activitatii externe ale debitorului decat pentru solutionarea capetelor actiunii formulate, fara a viza alte scopuri.
Art. 285
1) Creditorii straini se bucura de aceleasi drepturi referitoare la deschiderea si participarea in cadrul procedurii deschise, potrivit prezenta lege, ca si creditorii romani.
2) Prevederile alin. (1) nu modifica ordinea de plata a creantelor in procedura prevazuta de prezenta lege, in cazul falimentului. In privinta creantelor creditorilor straini, acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creantelor chirografare, cu exceptia acelor creante care se incadreaza in categoria creantelor subordonate creantelor chirografare.
3) Creantelor nescadente si celor sub conditie li se vor aplica, in mod corespunzator, prevederile prezenta lege.
4) Creantelor care beneficiaza de o cauza de preferinta, in tot sau in parte, care nu sunt scadente la data inregistrarii cererii de admitere a acestora, li se vor aplica in mod corespunzator prevederile prezentei legi.
Art. 286
1) Citarea creditorilor straini cunoscuti, precum si comunicarea si notificarea oricarui act de procedura catre acestia se vor realiza in conditiile prezentei legi. Instantele vor dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru indeplinirea actelor respective de procedura si fata de creditorii straini cu adresa necunoscuta.
2) Indeplinirea actelor de procedura mentionate la alin. (1) se va face in mod individual, cu exceptia cazului in care instanta considera ca, potrivit circumstantelor de fapt, folosirea unei alte modalitati ar fi mai potrivita. Instantele nu sunt tinute sa apeleze, in mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte formalitati similare.
3) Notificarile transmise creditorilor straini prin care se comunica deschiderea procedurii vor indica elementele prevazute de dispozitiile prezentei legi, inclusiv continutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creantei asupra averii debitorului.
Art. 287
1) Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a formula in fata instantei romanesti competente o cerere de recunoastere a procedurii straine in care acesta a fost desemnat. Instanta astfel sesizata examineaza ex officio daca este competenta, conform art. 276.
2) Cererea de recunoastere va fi insotita de unul dintre urmatoarele documente:
a) o copie certificata a hotararii de deschidere a procedurii straine si de desemnare a reprezentantului strain;
b) o adeverinta emisa de instanta straina, prin care se certifica existenta unei proceduri straine si desemnarea reprezentantului strain;
c) in lipsa mijloacelor de proba mentionate la lit. a) si b), orice alta dovada de deschidere a procedurii straine si de desemnare a reprezentantului strain, admisibila in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea Romaniei la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000, ori de alte tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi- sau multilateral, la care Romania este parte.
3) Cererea de recunoastere va fi insotita de o declaratie prin care se vor preciza toate procedurile straine cu privire la debitor, despre care reprezentantul strain are cunostinta.
4) Daca considera necesar, instanta va putea solicita traducerea in limba romana a documentelor furnizate in scopul sustinerii cererii de recunoastere.
Art. 288
1) Instanta va putea considera ca procedura straina care face obiectul cererii de recunoastere este o procedura in sensul celei prevazute la art. 5 pct. 49 si ca reprezentantul strain este acea persoana sau autoritate prevazuta la art. 5 pct. 55, daca hotararea sau adeverinta prevazuta la art. 287 alin. (2) indica aceasta.
2) Instanta va putea considera ca documentele furnizate in scopul sprijinirii cererii de recunoastere sunt veridice, chiar daca nu sunt legalizate.
Art. 289
1) Sub rezerva dispozitiilor art. 278, procedura straina va fi recunoscuta in masura in care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) procedura straina reprezinta acea procedura prevazuta la art. 5 pct. 49 ;
b) reprezentantul strain care solicita recunoasterea este acea persoana sau autoritate prevazuta la art. 5 pct. 55 ;
c) cererea de recunoastere indeplineste conditiile stabilite la art. 287 alin. (2);
d) cererea de recunoastere a fost formulata in fata instantei competente prevazute la art. 276;
e) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.
2) Procedura straina va fi recunoscuta ca:
a) procedura straina principala, daca aceasta se desfasoara intr-un stat strain in care debitorul isi are stabilit centrul principalelor sale interese;
b) procedura straina secundara, daca aceasta se desfasoara intr-un stat strain in care debitorul isi are stabilit un sediu, in intelesul prevazut de art. 5 pct. 56.
3) Cererea de recunoastere a procedurii straine va fi solutionata cu precadere si celeritate. Cand procedura de citare este legal indeplinita, judecata poate continua in ziua urmatoare sau la termene scurte, succesive, date in cunostinta partilor
4) Instanta se pronunta asupra cererii de recunoastere, dupa citarea partilor, prin pronuntarea unei hotarari care poate fi atacata cu apel.
5) Hotararea de recunoastere a procedurii straine se bucura de autoritate relativa a lucrului judecat; instanta o va putea anula sau, dupa caz, schimba in tot, in masura in care se dovedeste, ulterior pronuntarii sale, ca temeiurile si conditiile recunoasterii lipseau, in tot sau in parte, ori ca au incetat sa existe.
Art. 290 Ulterior sesizarii instantei romane cu cererea de recunoastere, reprezentantul strain va aduce de indata la cunostinta acesteia urmatoarele informatii:
a) orice modificare importanta survenita in derularea procedurii straine supuse recunoasterii ori recunoscuta sau in statutul sau de reprezentant al acelei proceduri;
b) deschiderea oricaror alte proceduri straine referitoare la acelasi debitor, de care reprezentantul a luat cunostinta.
Art. 291
1) La solicitarea reprezentantului strain instanta va putea incuviinta, la data formularii cererii de recunoastere a procedurii straine sau in cursul solutionarii acesteia, urmatoarele masuri cu executare vremelnica, in masura in care acestea sunt de extrema necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:
a) suspendarea actelor, a operatiunilor si a oricaror alte masuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului;
b) insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanta cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate in Romania, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorarii sau devalorizarii ori periclitate in orice alt mod;
c) orice alta masura dintre cele prevazute la art. 293 alin. (1) lit. c), d) si g).
2) Judecarea cererii prevazute la alin. (1) se face cu citarea partilor interesate.
3) Masurile incuviintate in conditiile prevazute de alin. (1) inceteaza la momentul pronuntarii de catre instanta a hotararii asupra cererii de recunoastere a procedurii straine, cu exceptia cazului in care durata acestor masuri este prelungita in conformitate cu prevederile art. 293 alin. (1) lit. f).
4) Instanta va putea refuza incuviintarea masurilor prevazute la alin. (1) in masura in care aceasta ar impiedica desfasurarea in bune conditii a unei proceduri straine principale.
Art. 292
1) De la data recunoasterii procedurii straine principale este impiedicata pornirea urmatoarelor cereri si actiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar daca acestea sunt deja pornite, ele se suspenda de drept:
a) cererile sau actiunile cu caracter individual, vizand bunuri, drepturi si obligatii ale debitorului;
b) actele, operatiunile si orice alte masuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului.
2) La solicitarea unui creditor titular al unei creante care beneficiaza de o cauza de preferinta, in conditiile prezentei legi, instanta va putea ridica suspendarea prevazuta la alin. (1), in conditiile prevazute de legea romana.
3) Incepand cu data prevazuta la alin. (1) exercitiul dreptului de a instraina, greva sau dispune in orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu incalcarea acestor prevederi sunt nule de drept.
4) Face exceptie de la aplicarea alin. (3) exercitarea dreptului debitorului de a efectua acte, operatiuni si plati care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, pentru care instanta va putea decide suspendarea in conditiile prevazute la art. 293.
5) Recunoasterea procedurii straine principale impiedica inceperea curgerii termenului de prescriptie a cererilor si actiunilor prevazute la alin. (1), iar daca acestea sunt deja pornite, recunoasterea procedurii straine principale reprezinta cauza de intrerupere a termenului de prescriptie a cererilor si a actiunilor respective.
6) Prevederile alin. (1) nu impiedica formularea unei actiuni de deschidere a procedurii prevazute de prezenta lege ori inregistrarea cererii de admitere a creantelor in cadrul acestei proceduri.
Art. 293
1) La solicitarea reprezentantului strain instanta poate incuviinta, ulterior recunoasterii procedurii straine principale sau secundare, orice masura cu executare vremelnica necesara pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum:
a) suspendarea actiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile si obligatiile debitorului, in masura in care acestea nu au fost oprite sau suspendate in conditiile prevazute la art. 291 alin. (1) lit. a);
b) suspendarea masurilor de executare purtand asupra bunurilor debitorului, in masura in care oprirea sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicarii art. 291 alin. (1) lit. b);
c) suspendarea exercitiului dreptului de a instraina, greva sau dispune in orice alt mod de bunurile debitorului, in masura in care suspendarea nu a intervenit in conditiile prevazute la art. 292 alin. (3);
d) administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau obligatiile debitorului, precum si asigurarea dovezilor si constatarea unei stari de fapt prin executor judecatoresc;
e) insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanta cu administrarea sau valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate in Romania;
f) prelungirea duratei masurilor incuviintate in conditiile prevazute la art. 291 alin. (1);
g) aprobarea oricarei alte masuri care poate fi indeplinita de reprezentantul roman, in conditiile stabilite de prezenta lege.
2) La solicitarea reprezentantului strain instanta va putea imputernici, ulterior recunoasterii procedurii straine principale sau secundare, pe reprezentantul strain sau pe o alta persoana desemnata de instanta cu administrarea si valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate in Romania, in masura in care instanta va considera ca interesele creditorilor romani sunt protejate in mod corespunzator.
3) In vederea incuviintarii masurilor prevazute in prezentul articol in favoarea reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanta se va asigura ca, potrivit legii romane, aceste masuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate in cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informatii necesare in acea procedura.
Art. 294
1) In vederea aprobarii sau a respingerii cererilor de incuviintare a masurilor mentionate la art. 291 sau 293 ori a modificarii sau incetarii masurilor mentionate la alin. (3), instanta se va asigura ca interesele creditorilor, ale debitorului si ale altor personae interesate sunt protejate in mod corespunzator.
2) Instanta poate conditiona incuviintarea oricarei masuri, in temeiul art. 291 sau 293, de indeplinirea oricaror cerinte pe care le considera necesare.
3) La solicitarea reprezentantului strain sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanta va putea dispune modificarea sau incetarea masurii incuviintate in conditiile art. 291 sau 293.
Art. 295
1) De la data recunoasterii procedurii straine reprezentantul strain are calitate procesuala pentru a formula actiuni in anularea actelor juridice incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor sai, cu care este imputernicit reprezentantul roman, precum si, dupa caz, actiuni in nulitate sau inopozabilitate, in conditiile stabilite de prezenta lege.
2) In cazul cererilor formulate de reprezentantul unei proceduri straine secundare instanta se va asigura ca acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii romane, sunt susceptibile a fi administrate in procedura straina secundara.
Art. 296 De la data recunoasterii procedurii straine reprezentantul strain are calitate procesuala pentru a interveni in cadrul oricarei cereri sau actiuni cu caracter individual, judiciare sau extrajudiciare, in care debitorul are calitatea de parte, in masura in care sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de legea romana.
Art. 297
1) Instantele romanesti vor coopera cu instantele si reprezentantii straini intr-o masura cat mai extinsa, in privinta aspectelor prevazute la art. 274; cooperarea se va putea realiza direct sau prin intermediul reprezentantului roman.
2) Instantele sunt abilitate sa comunice sau sa solicite informatii ori asistenta in mod direct de la instantele sau reprezentantii straini.
Art. 298
1) In exercitarea atributiilor sale si sub supravegherea instantei, reprezentantul roman va coopera cu instantele si reprezentantii straini intr-o masura cat mai extinsa, in privinta aspectelor prevazute la art. 274.
2) In exercitarea atributiilor sale si sub supravegherea instantei reprezentantul roman este abilitat sa comunice in mod direct cu instantele si reprezentantii straini.
Art. 299 Cooperarea prevazuta la art. 297 si 298 va putea fi pusa in aplicare prin orice mijloace adecvate, precum:
a) desemnarea unei persoane sau a unui organ care sa actioneze potrivit indicatiilor instantei;
b) comunicarea de informatii prin orice mijloace pe care instanta le considera adecvate;
c) coordonarea administrarii si supravegherii bunurilor si a activitatii debitorului;
d) aprobarea sau punerea in aplicare de catre instante a acordurilor de coordonare a procedurilor;
e) coordonarea procedurilor concomitente, referitoare la acelasi debitor.
Art. 300 Ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale, deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege, impotriva aceluiasi debitor se poate realiza in conditiile prevazute de aceasta lege si numai in masura in care debitorul are stabilit un sediu in Romania. Efectele procedurii prevazute de prezenta lege se vor limita numai la bunurile situate pe teritoriul statului roman si in masura necesara aplicarii cooperarii si coordonarii prevazute la art. 297-299, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii romane, trebuie sa fie administrate in aceasta procedura.
Art. 301 In cazul in care o procedura straina si procedura romana de insolventa se desfasoara concomitent cu privire la acelasi debitor, instanta va intreprinde masurile vizand cooperarea si coordonarea, prevazute la art. 297-299, si va proceda in felul urmator:
A. atunci cand cererea de recunoastere a procedurii straine este formulata ulterior deschiderii procedurii romane de insolventa:
a) orice masura cu executare vremelnica incuviintata in temeiul art. 291 sau 293 va trebui sa fie compatibila cu prevederile procedurii romane de insolventa;
b) art. 295 nu se aplica in masura in care procedura straina este recunoscuta ca procedura straina principala;
B. atunci cand cererea de recunoastere a procedurii straine este admisa ori numai formulata anterior deschiderii procedurii romane de insolventa:
a) orice masura cu executare vremelnica, incuviintata in temeiul art. 291 sau 293, va fi reexaminata de instanta, care va dispune modificarea sau incetarea acesteia, daca este incompatibila cu dispozitiile procedurii romane de insolventa;
b) in masura in care procedura straina este recunoscuta ca procedura straina principala, se va dispune, in conformitate cu prevederile art. 292 alin. (2), modificarea sau incetarea masurilor de suspendare ori de oprire, prevazute la art. 292 alin. (1) si (3), daca aceste masuri sunt incompatibile cu derularea procedurii romane de insolventa;
C. atunci cand va decide asupra incuviintarii, respectiv a modificarii sau prelungirii duratei masurilor cu executare vremelnica, incuviintate reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanta se va asigura ca, potrivit legii romane, aceste masuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate in cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informatii necesare in acea procedura.
Art. 302 In masura existentei mai multor proceduri straine vizand acelasi debitor, fata de care nu sunt aplicabile dispozitiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000, instanta va intreprinde masurile vizand cooperarea si coordonarea, prevazute la art. 297-299, in ceea ce priveste aspectele mentionate la art. 274, si va proceda in felul urmator:
a) orice masura cu executare vremelnica incuviintata in temeiul art. 291 sau 293 reprezentantului unei proceduri straine secundare ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale trebuie sa fie compatibila cu derularea procedurii straine principale;
b) atunci cand cererea de recunoastere a procedurii straine secundare este admisa ori numai formulata anterior recunoasterii procedurii straine principale, orice masura cu executare vremelnica incuviintata in temeiul art. 291 sau 293 va fi reexaminata de instanta, care va dispune modificarea sau incetarea acesteia, in masura in care este incompatibila cu derularea procedurii straine principale;
c) in masura in care mai multe proceduri straine secundare sunt recunoscute succesiv, instanta va incuviinta, va modifica ori va dispune incetarea masurilor cu executare vremelnica intr-o maniera care sa inlesneasca coordonarea procedurilor respective.
Art. 303
1) Recunoasterea unei proceduri straine principale constituie, pana la proba contrarie, o prezumtie a starii de insolventa a debitorului, in temeiul careia se poate deschide procedura romana de insolventa.
2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul in care procedura straina recunoscuta este secundara.
Art. 304
1) Creditorul care a primit o plata partiala pentru creanta sa, in cadrul unei proceduri de insolventa desfasurate in conformitate cu dispozitiile legislatiei unei stat strain, nu va mai putea primi plati suplimentare in contul aceleiasi creante, in cadrul procedurii romane de insolventa, cu privire la acelasi debitor, in masura in care partea proportionala pe care ar primi-o in aceasta procedura creditorii din aceeasi categorie cu creditorul respectiv este mai mica decat plata creditorului primita in procedura straina.
2) Prevederile alin. (1) nu afecteaza drepturile creditorilor titulari ale unor cause de preferința de orice fel.
Capitolul III
Dispozitii privind coordonarea insolventei grupurilor de societati
Art. 305 In cazul in care procedura straina si procedura romana de insolventa se refera la doua sau mai multe societati care fac parte dintr-un grup de societati, instanta romana si reprezentantul roman, pe de o parte, vor coopera, intr-o masura cat mai extinsa, cu instanta straina si reprezentantul strain, pe de alta parte, in ipoteza in care o astfel de cooperare este oportuna pentru a facilita coordonarea eficienta a procedurilor, nu este incompatibila cu normele aplicabile unor astfel de proceduri si nu antreneaza un conflict de interese.
Art. 306 In cadrul formelor de cooperare dintre reprezentantul roman si reprezentantul strain, pe langa mijloacele mentionate in cadrul art. 297-299, reprezentantul roman, in exercitarea atributiilor si sub supravegherea instantei:
a) va putea comunica direct informatii si acte procedurale aferente procedurilor de insolventa;
b) va analiza posibilitatea reorganizarii grupului de societati si, in cazul in care o astfel de posibilitate exista, va sprijini propunerea, negocierea si punerea in aplicare a unui plan comun de reorganizare, actionand de o maniera coordonata cu reprezentantul strain;
c) va putea incheia, impreuna cu reprezentantul strain, un acord de insolventa transfrontaliera.
Art. 307 De la data recunoasterii procedurii straine a oricaruia dintre membrii grupului de societati, in cadrul procedurii romane de insolventa a unuia dintre membrii grupului de societati, reprezentantul strain are dreptul:
a) de a fi audiat si a participa, in special la adunarile creditorilor;
b) de a propune un plan de reorganizare;
c) de a solicita orice masuri procedurale pe care le-ar putea solicita reprezentantul roman, in masura in care toate celelalte conditii necesare unei astfel de masuri sunt indeplinite, potrivit legii romane.
Art. 308 In cadrul formelor de cooperare, pe langa mijloacele mentionate la art. 297-299, instantele romanesti vor coopera cu instantele si reprezentantii straini, inclusiv prin:
a) Coordonarea administrarii si supravegherii bunurilor si a activitatilor societatilor care fac parte din grupul de societati;
b) Coordonarea desfasurarii sedintelor de judecata, inclusiv prin posibilitatea stabilirii unor sedinte comune;
c) Coordonarea aprobarii si a punerii in aplicare a planului de reorganizare;
d) Comunicarea de informatii sau acte procedurale privind procedura romana de insolventa a unuia dintre membrii grupului de societati;
e) Posibilitatea aprobarii unui acord de insolventa transfrontaliera avand ca obiect coordonarea procedurilor de insolventa;
f) Posibilitatea desemnarii unui reprezentant comun in procedurile de insolventa, cu verificarea inexistentei unui conflict de interese.
Art. 309 Procedura de cooperare intre instantele romanesti, pe de o parte, si instantele si reprezentantii straini, pe de alta parte, nu va aduce nicio atingere principiilor de independenta si impartialitate sub care isi desfasoara activitatea puterea judecatoreasca sau drepturilor si intereselor legitime ale participantilor la procedura insolventei, conform legii romane.
Art. 310 Reprezentantul roman va putea incheia cu reprezentantul strain un acord de insolventa transfrontaliera, in baza aprobarii prealabile de catre Adunarea creditorilor, conform prezentei legi si cu respectarea conditiilor prevazute de procedura straina. Acest acord va putea cuprinde:
a) Alocarea responsabilitatilor, inclusiv prin desemnarea unuia dintre reprezentanti in calitate de reprezentant coordonator;
b) Modalitatea de administrare si supraveghere a membrilor grupului de societati, inclusiv in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor curente;
c) Finantarile acordate sau care vor fi acordate ulterior deschiderii procedurii;
d) Modalitatile de administrare, conservare sau valorificare a bunurilor;
e) Fixarea corelata a datelor sedintelor adunarii creditorilor;
f) Tratamentul creantelor intra-grup.
Art. 311 Cererile de recunoastere si executare a hotararilor straine prin care se deschid si se inchid procedurile de insolventa, a hotararilor straine adoptate pe parcursul procedurii de insolventa, precum si a hotararilor straine care decurg in mod direct din procedura de insolventa si care prezinta o stransa legatura cu aceasta, formulate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare la data formularii acestora.
Capitolul IV
Reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei institutiilor de credit
Art. 312
1) Tribunalul competent conform art. 8 este singura autoritate imputernicita sa decida aplicarea unei proceduri a falimentului cu privire la o institutie de credit, persoana juridica romana, inclusiv la sucursalele acesteia stabilite in alte state membre.
2) Tribunalul competent va informa de indata, prin intermediul Bancii Nationale a Romaniei, autoritatile competente din statele membre UE gazda asupra deciziei de a deschide procedura falimentului, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedura le poate avea. Daca nu este posibila informarea inainte de adoptarea deciziei, aceasta va fi facuta imediat dupa aceea.
3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatorului sindic.
Art. 313
1) Deschiderea unei proceduri a falimentului cu privire la o institutie de credit autorizata in Romania si la sucursalele acesteia stabilite in alte state membre UE este guvernata de legea romana in ceea ce priveste regimul si aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:
a) bunurile care fac obiectul procedurii falimentului si regimul bunurilor dobandite de institutia de credit dupa deschiderea procedurii;
b) atributiile institutiei de credit si ale lichidatorului judiciar;
c) conditiile in care poate fi invocata compensarea legala;
d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor in derulare in care este parte institutia de credit;
e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silita promovate de creditori, cu exceptia proceselor aflate pe rolul instantelor din alte state membre, caz in care se aplica dispozitiile alin. (2);
f) creantele care trebuie sa fie declarate asupra institutiei de credit si regimul creantelor care iau nastere dupa deschiderea procedurii falimentului;
g) regulile privind declararea, verificarea si admiterea creantelor;
h) regulile privind distribuirea veniturilor obtinute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitarii creantelor si drepturile creditorilor care au obtinut o plata partiala dupa deschiderea procedurii falimentului in temeiul unui drept real sau prin invocarea compensarii legale;
i) conditiile si efectele inchiderii procedurii falimentului;
j) drepturile creditorilor dupa inchiderea procedurii falimentului;
k) cine suporta costurile si cheltuielile aferente procedurii falimentului;
l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciaza drepturile tuturor creditorilor.
2) Fac exceptie de la dispozitiile alin. (1):
a) exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor instrumente financiare a caror existenta ori transmitere este supusa inregistrarii intr-un registru, intr-un cont sau intr-un sistem centralizat de depozitare, tinut ori localizat intr-un stat membru, care va fi guvernata de legea statului membru respectiv;
b) contractele de report si contractele care stau la baza tranzactiilor desfasurate pe o piata reglementata, care vor fi guvernate de legea aplicabila contractelor respective, daca nu sunt incalcate dispozitiile lit. b);
c) compensarea contractuala, caz in care se aplica legea care guverneaza contractele respective.
Art. 314
1) Judecatorul sindic va lua de indata masurile necesare pentru publicarea unui extras din hotararea de deschidere a procedurii falimentului in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si in doua ziare de circulatie nationala din fiecare stat membru gazda.
2) Continutul extrasului din hotararea care face obiectul publicarii va trebui sa mentioneze, in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statelor membre in cauza, obiectul si temeiul juridic al hotararii adoptate. Continutul extrasului va trebui sa mentioneze clar termenul de introducere a apelului, inclusiv data la care expira acest termen, precum si adresa instantei competente.
3) Procedura falimentului se aplica indiferent de efectuarea publicitatii prevazute la alin. (1) si produce efecte depline asupra creditorilor.
Art. 315
1) Judecatorul sindic are dreptul de a solicita inregistrarea in registrul imobiliar, in registrul comertului si in orice alt registru public tinut in celelalte state membre a hotararii de deschidere a procedurii falimentului fata de o institutie de credit.
2) Judecatorul sindic va lua masurile necesare pentru a asigura inregistrarea, ori de cate ori aceasta este obligatorie, conform legii statului membru respectiv.
3) Cheltuielile de inregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii.
Art. 316
1) Lichidatorul judiciar, desemnat conform legii, va putea actiona fara alta formalitate, pe teritoriul statelor membre gazda, in baza unei copii certificate de pe hotararea instantei competente care l-a numit, emisa de aceasta.
2) Lichidatorul judiciar va putea exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care ii revin potrivit legii romane. El va putea sa numeasca alte persoane care sa il sprijine sau sa il reprezinte in derularea procedurii pe teritoriul acestor state, in special in scopul de a surmonta dificultatile intampinate eventual de creditorii din aceste state.
3) In exercitarea competentelor sale, lichidatorul judiciar va respecta legislatia statului membru pe teritoriul caruia actioneaza, in special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor institutiei de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul judiciar nu poate utiliza forta si nu poate solutiona litigii sau dispute.
Art. 317
1) Persoana care executa o obligatie intr-un stat in beneficiul unei institutii de credit fara personalitate juridica supuse unei proceduri de insolventa deschise intr-un alt stat, in loc sa o execute in beneficiul lichidatorului judiciar desemnat in cadrul acelei proceduri, este liberata daca nu a avut cunostinta de deschiderea procedurii.
2) Persoana care executa obligatia respectiva anterior indeplinirii masurilor de publicitate prevazute la art. 317 este prezumata, pana la proba contrarie, ca nu a avut cunostinta de deschiderea procedurii de insolventa; executarea obligatiei ulterior indeplinirii masurilor de publicitate prezuma, pana la proba contrarie, ca persoana a avut cunostinta de deschiderea procedurii.
Art. 318
1) Dupa deschiderea procedurii falimentului unei institutii de credit, persoana juridica romana, avand sucursale deschise in alte state membre, lichidatorul judiciar ii va informa de indata si in mod individual pe creditorii cunoscuti care au resedinta obisnuita, domiciliul ori sediul social in celelalte state membre.
2) Informarea, sub forma unei notificari scrise, trebuie sa se refere, in special, la termenele limita, sanctiunile prevazute pentru nerespectarea acestor termene si cerintele legale pentru luarea in considerare a creantelor de catre instanta competenta sa inregistreze cererile de admitere a acestora sau observatii in legatura cu aceste creante, precum si cu celelalte masuri ori proceduri prevazute. Notificarea va indica si daca creantele preferentiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinta sunt sau nu sunt supuse verificarii.
Art. 319
1) Orice creditor al institutiei de credit debitoare, avand domiciliul/resedinta sau, dupa caz, sediul social intr-un alt stat membru decat Romania, inclusiv autoritatile publice, au dreptul sa isi declare creantele sau sa formuleze observatii scrise in legatura cu creantele lor asupra institutiei de credit, care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declaratia de creante sau, dupa caz, observatiile formulate pot fi inaintate in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie sa poarte mentiunea in limba romana: "Cerere de admitere a creantelor/Declaratie de creante" sau, dupa caz, "Observatii privind creantele".
2) Creantele creditorilor avand domiciliul/resedinta sau, dupa caz, sediul social in afara teritoriului Romaniei vor fi tratate in acelasi mod si vor avea acelasi rang de prioritate ca si creantele de aceeasi natura ale creditorilor avand domiciliul/resedinta sau, dupa caz, sediul social pe teritoriul Romaniei.
3) Creditorii care isi exercita dreptul prevazut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atesta creantele lor, daca exista, si vor indica natura creantei, data la care aceasta a luat nastere si valoarea acesteia, daca exista cauze de preferinta si alte asemenea drepturi in legatura cu creantele respective si care sunt bunurile asupra carora au fost constituite astfel de drepturi de preferinta.
4) La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie sa furnizeze si traducerea in limba romana a "Cererii de admitere a creantelor/Declaratiei de creante" sau, dupa caz, a "Observatiilor privind creantele" si a documentelor prezentate.
5) Lichidatorul judiciar va asigura informarea periodica a creditorilor, in modalitatea considerata corespunzatoare, in special cu privire la progresele (evolutiile) inregistrate in valorificarea activelor institutiei de credit debitoare.
Art. 320
1) Autoritatile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele imputernicite sa decida cu privire la aplicarea uneia sau mai multor masuri de reorganizare ori deschiderea unei proceduri de lichidare cu privire la o institutie de credit, inclusiv in sucursalele acesteia stabilite in alte state membre. Legea statului membru de origine se va aplica in conformitate cu dispozitiile art. 313 alin. (1). Dispozitiile art. 313 alin. (2) se vor aplica si sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din alte state membre.
2) Autoritatile administrative sau judiciare sunt autoritatile stabilite conform legii nationale, care decid cu privire la luarea masurilor de reorganizare sau de incepere a procedurilor de lichidare.
3) Masurile de reorganizare sunt masurile adoptate de autoritatile administrative sau judiciare, destinate sa mentina ori sa restabileasca situatia financiara a unei institutii de credit si care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terti, inclusiv masurile care implica posibilitatea unei suspendari a platilor, a unei suspendari a masurilor de executare sau a unei reduceri a creantelor; persoanele care sunt implicate in activitatea interna a institutiilor de credit, administratorii si actionarii nu sunt considerati terti.
4) Procedura de lichidare este procedura colectiva initiata si controlata de autoritatile administrative sau judiciare, cu scopul de a valorifica activele unei institutii de credit sub supravegherea acestor autoritati, inclusiv in cazul in care procedura se inchide printr-un concordat sau alta masura similara.
Art. 321
1) Daca asupra unei institutii de credit dintr-un stat membru, care desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, au fost dispuse masuri de reorganizare sau o procedura de lichidare, acestea se vor aplica fara alte formalitati pe teritoriul Romaniei si vor produce efecte in conditiile si de la data prevazute in legislatia statului membru respectiv.
2) Masurile de reorganizare sau procedura de lichidare se va aplica in conformitate cu legislatia statului membru de origine si tinand seama de prevederile art. 313.
3) La primirea notificarii corespunzatoare de la autoritatea competenta a statului membru de origine, Banca Nationala a Romaniei va informa de indata, prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, despre decizia de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciara sau de faliment.
4) Autoritatile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine, administratorul sau lichidatorul judiciar va comunica oficiului registrului comertului la care sucursala institutiei de credit respectiva este inregistrata decizia privind masurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii de lichidare, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare. De asemenea, comunicarea va fi transmisa de autoritatile mentionate la doua ziare de circulatie nationala din Romania, in vederea publicarii.
5) Prin administrator se intelege persoana ori organismul desemnat de autoritatile administrative sau judiciare, a carui sarcina este de a administra masurile de reorganizare.
6) Lichidator judiciar este persoana ori organismul desemnat de autoritatile administrative sau judiciare, a carui sarcina este de a administra procedurile de lichidare.
7) Persoanele imputernicite sa puna in aplicare masurile dispuse de autoritatea administrativa sau judiciara din statul membru de origine vor putea actiona, fara alta formalitate, pe teritoriul Romaniei in baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, insotite de o traducere in limba romana.
8) Persoanele prevazute la alin. (5) vor putea exercita pe teritoriul Romaniei toate competentele care le revin potrivit legislatiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea sa numeasca alte persoane care sa le reprezinte pe teritoriul Romaniei, inclusiv in scopul de a acorda asistenta creditorilor pe parcursul aplicarii masurilor in cauza.
9) In exercitarea competentelor sale pe teritoriul Romaniei, persoanele prevazute la alin. (5) vor respecta legislatia romana, in special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor din Romania ai institutiei de credit straine. Competentele nu pot include utilizarea fortei sau dreptul de a solutiona litigii ori dispute.
Art. 322
1) Banca Nationala a Romaniei va informa fara intarziere autoritatile competente din statele membre gazda asupra masurilor de reorganizare sau asupra hotararii de deschidere a procedurii lichidarii, luata intr-un stat nemembru cu privire la o institutie de credit si la sucursala acesteia din Romania, atunci cand institutia de credit are sediul in alt stat decat un stat membru si are deschise sucursale si pe teritoriul altor state membre.
2) Informarea va fi facuta imediat dupa ce Banca Nationala a Romaniei a retras autorizatia de functionare a sucursalei ca urmare a deschiderii procedurii de lichidare sau de indata ce a luat cunostinta despre luarea masurilor de reorganizare cu privire la sucursala. In comunicare se va mentiona si faptul ca autorizatia de functionare a sucursalei din Romania a fost retrasa.
Capitolul V
Reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei societatilor de asigurare/reasigurare
Sectiunea 1
Domeniul de aplicare. Competente si legea aplicabila
Art. 323 Prezentul capitol reglementeaza:
a) procedura falimentului societatilor de asigurare/reasigurare persoane juridice romane si a sucursalelor acestora, cu sediul pe teritoriul altor state membre UE, aflate in stare de insolventa;
b) procedura falimentului privind o sucursala situata intr-un stat membru si apartinand unei societati de asigurare/reasigurare al carei sediu este situat intr-un stat tert;
c) conditiile in care autoritatile implicate se informeaza si se consulta reciproc in ceea ce priveste procedura de faliment a societatilor de asigurare/reasigurare.
Art. 324
1) Instanta determinata conform art. 8 este singura autoritate competenta imputernicita sa decida cu privire la aplicarea procedurii falimentului in ceea ce priveste o societate de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotararea instantei se poate lua in absenta ori dupa adoptarea unor masuri de redresare financiara. Hotararea de deschidere a procedurii falimentului, precum si efectele acesteia se afla sub incidenta legii statului roman. Prevederile art. 9 si 10 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.
2) Hotararea instantei competente prevazute la alin. (1), privind deschiderea procedurii falimentului impotriva unei societati de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv in ceea ce priveste sucursalele acesteia din alte state membre, este recunoscuta, fara o alta formalitate, pe teritoriile tuturor celorlalte state membre si isi produce efectele in aceste state, de indata ce decizia isi produce efectele in statul roman.
3) Instanta competenta prevazuta la alin. (1) informeaza de indata autoritatea competenta cu privire la hotararea de a deschide o procedura de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedura le poate avea; informarea se face inainte de adoptarea hotararii sau imediat dupa aceea. Autoritatea competenta informeaza de urgenta autoritatile de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotararea de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri.
4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu impiedica aplicarea prevederilor referitoare la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor instantei.
Art. 325
1) Dupa informarea prevazuta la art. 324 alin. (3), autoritatea competenta va lua de indata masurile necesare pentru publicarea unui extras din hotararea de deschidere a procedurii falimentului in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
2) Prevederile art. 9-11 din Legea nr. 503/2004, privind redresarea financiara, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.
Art. 326
1) Instanta determinata potrivit legii romane este in drept si poate solicita inregistrarea hotararii de deschidere a procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare debitoare in registrul imobiliar, in registrul comertului, precum si/sau in orice alt registru public tinut in alte state membre.
2) In toate cazurile in care inregistrarea prevazuta la alin. (1) este obligatorie conform legii statului membru respectiv, instanta dispune toate masurile necesare efectuarii acestei operatiuni. Cheltuielile ocazionate cu inregistrarea se considera cheltuieli ale procedurii.
Art. 327
1) Lichidatorul judiciar desemnat potrivit art. 251 poate actiona pe teritoriul unor state membre gazda, fara a fi necesara o alta formalitate, fie in baza unei copii certificate de pe hotararea instantei competente care l-a desemnat, fie in temeiul unui certificat emis de aceasta. Actul de desemnare poate fi tradus in limba oficiala sau in una dintre limbile statului membru pe teritoriul caruia lichidatorul judiciar urmeaza sa actioneze, fara a fi necesara legalizarea acestuia sau orice alta forma similara.
2) Lichidatorul judiciar poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care ii revin potrivit legii romane si poate numi oricare persoana care sa il ajute si/sau sa il reprezinte in derularea procedurii pe teritoriul acelor state, in special in scopul de a inlatura dificultatile intampinate de creditorii de asigurari din aceste state. In aceleasi conditii, lichidatorul judiciar desemnat potrivit legii unui alt stat membru poate actiona pe teritoriul statului roman, atunci cand acesta este stat membru gazda.
3) In exercitarea competentelor sale, lichidatorul judiciar se supune legilor statului pe al carui teritoriu actioneaza, in special in ceea ce priveste procedurile de valorificare a activelor si furnizarea informatiilor angajatilor societatii de asigurare/reasigurare din statul membru respectiv; competentele exclud utilizarea fortei sau dreptul de a solutiona litigii ori dispute de orice fel.
Art. 328 In situatia in care, dupa deschiderea procedurii falimentului, o societate de asigurare/reasigurare instraineaza cu titlu oneros un activ imobiliar, o nava si/sau o aeronava supusa inscrierii intr-un registru public sau, dupa caz, valori mobiliare si/sau titluri a caror existenta sau transfer presupune introducerea intr-un registru sau cont stabilit prin lege ori care sunt plasate intr-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se afla sub incidenta legii statului membru pe al carui teritoriu se afla activul imobiliar sau sub a carui autoritate se tine registrul/contul/sistemul respectiv.
Sectiunea a 2-a
Informarea si drepturile creditorilor de asigurari
Art. 329
1) Dupa deschiderea procedurii falimentului impotriva unei societati de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, autoritatea competenta sau, dupa caz, lichidatorul judiciar, ii informeaza de indata pe creditorii de asigurari cunoscuti, care au resedinta obisnuita, domiciliul ori sediul social in Romania sau intr-un alt stat membru.
2) Informarea se face sub forma unei notificari scrise, comunicata in mod individual fiecarui creditor de asigurari, si se refera in special la termenele-limita, sanctiunile prevazute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitata sa accepte prezentarea creantelor sau observatiile referitoare la creante si alte masuri prevazute, cerintele legale pentru luarea in considerare a creantelor de catre instanta competenta cu inregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observatiilor in legatura cu aceste creante. Notificarea va indica, de asemenea, daca sunt sau nu sunt supuse verificarii creantele preferentiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinta. In cazul creantelor de asigurare, notificarea va indica in plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, in special data la care contractele de asigurare sau operatiunile vor inceta sa produca efecte, precum si drepturile si indatoririle persoanelor asigurate in ceea ce priveste contractul sau operatiunea.
3) Informarea prevazuta la alin. (2) se face in limba romana. In acest scop se foloseste un formular cu titlul: "Cerere de admitere a creantei; termene ce trebuie respectate" sau, dupa caz, "Invitatie de a prezenta observatii referitoare la o creanta; termene ce trebuie respectate", scris in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. In orice caz, daca un creditor cunoscut detine o creanta de asigurare, informarea cuprinsa in notificare va fi furnizata in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre in care creditorul isi are resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul central, dupa caz.
Art. 330
1) Creditorii de asigurari care, dupa caz, au resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul central pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autoritatile publice din acel stat, au dreptul sa prezinte si sa inregistreze creante de asigurari sau sa faca observatii scrise referitoare la acestea, in conditiile prezentei legi.
2) Cererile de admitere a creantelor si/sau, dupa caz, observatiile cu privire la acestea, se adreseaza Fondului de garantare si/sau lichidatorului judiciar si se transmit in limba oficiala ori in una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situatii in care aceste inscrisuri vor purta in mod obligatoriu mentiunea in limba romana «Cerere de admitere a creantei» sau, dupa caz, «Observatii referitoare la creante».
3) Creantele creditorilor de asigurari care au resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul principal intr-un stat membru beneficiaza de acelasi tratament si de acelasi rang ca si creantele de asigurari de aceeasi natura, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurari care au resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul central in Romania.
4) Creditorii de asigurari care isi exercita drepturile prevazute la alin. (1) sunt obligati sa transmita copii de pe actele care atesta creantele lor, daca acestea exista, sa indice natura creantei, momentul nasterii si valoarea acesteia, daca exista cauze de preferinta si alte asemenea drepturi, precum si care sunt creantele care beneficiaza de astfel de cauze de preferinta. Creditorii de asigurari nu sunt obligati sa indice prioritatea acordata creantelor de asigurare in conformitate cu art. 267.
5) Fondul de garantare si/sau lichidatorul judiciar, dupa caz, este obligat sa asigure informarea periodica a creditorilor de asigurari in conditiile legii, in special cu privire la stadiul valorificarii activelor societatii de asigurare/reasigurare debitoare.
6) Autoritatile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informatii privind evolutia procedurii de faliment de la autoritatea competenta.
Sectiunea a 3-a
Reguli privind procedura falimentului, aplicabila sucursalelor societatilor de asigurare/reasigurare din alte state membre UE, care au sediul in Romania
Art. 331 Autoritatile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele imputernicite sa decida in ceea ce priveste deschiderea unei proceduri de faliment impotriva unei societati de asigurare/reasigurare, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite in statele membre. Legea statului membru de origine se aplica in conformitate cu dispozitiile art. 9-11 din Legea nr. 503/2004, privind redresarea financiara, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, cu modificarile si completarile ulterioare si ale art. 328 din prezenta lege.
Art. 332
1) Procedura falimentului, dispusa asupra unei societati de asigurare/reasigurare dintr-un alt stat membru care desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, se aplica fara alte formalitati pe teritoriul Romaniei si produce efecte in conditiile si de la data prevazute in legislatia din statul membru respectiv. In aceleasi conditii, procedura falimentului, instituita prin prezentul capitol, se aplica pe teritoriul statelor membre in ceea ce priveste o societate de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state.
2) Procedura falimentului se aplica potrivit legislatiei din statul membru de origine, cu exceptiile expres prevazute de lege.
3) La primirea notificarii corespunzatoare de la autoritatea competenta a statului membru de origine, autoritatea competenta informeaza de indata creditorii de asigurari despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 333
1) Persoanele imputernicite sa aplice masurile dispuse de autoritatile competente din statul membru de origine pot actiona fara nicio alta formalitate pe teritoriul Romaniei in baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectiva, insotite de traducerea in limba romana.
2) Persoanele prevazute la alin. (1) pot sa isi exercite pe teritoriul Romaniei toate competentele care le revin potrivit legislatiei statului membru de origine; aceste persoane vor putea sa numeasca alte persoane care sa le reprezinte pe teritoriul Romaniei, inclusiv in scopul acordarii asistentei creditorilor de asigurari pe parcursul aplicarii masurilor in cauza.
3) In exercitarea atributiilor si competentelor lor pe teritoriul Romaniei, persoanele prevazute la alin. 1) sunt obligate sa respecte legislatia romana, in special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor din Romania ai societatii de asigurare/reasigurare straine.
Art. 334 Autoritatile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine sau lichidatorul judiciar, dupa caz, au obligatia sa comunice in ceea ce priveste decizia de deschidere a procedurii de faliment oficiului registrului comertului la care societatea de asigurare/reasigurare respectiva este inregistrata, pentru a fi efectuate mentiunile corespunzatoare.
Art. 335
1) Instanta competenta, potrivit legii romane, este obligata sa informeze de indata, prin intermediul autoritatii competente, autoritatile competente din statele membre gazda asupra hotararii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea aceasta procedura, daca hotararea a fost dispusa cu privire la o sucursala sau o filiala din Romania a unei societati de asigurare/reasigurare avand sediul stabilit in alt stat decat un stat membru, dar care are deschise sucursale si/sau filiale pe teritoriul altor state membre.
2) Informarea se va face inainte de pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii sau imediat dupa acest moment si va preciza daca autorizatia de functionare a sucursalei sau a filialei respective a fost retrasa.
Sectiunea a 4-a
Sucursalele societatilor de asigurare/reasigurare din statele terte
Art. 336
1) Sub rezerva definitiilor prevazute la art. 5 pct. 31 si 61 si in scopul aplicarii dispozitiilor privind procedura de faliment, reglementata de prezentul capitol, privind o sucursala situata intr-un stat membru si apartinand unei societati de asigurare/reasigurare al carei sediu central este localizat in afara Uniunii Europene:
a) stat membru de origine inseamna statul membru in care sucursala a primit o autorizatie de functionare;
b) autoritati de supraveghere si autoritati competente inseamna autoritatile statului membru in care sucursala a primit autorizatia.
2) In cazul in care o societate de asigurare/reasigurare al carei sediu central se afla in afara Uniunii Europene are sucursale stabilite in cel putin doua state membre, fiecare sucursala beneficiaza de un tratament independent in ceea ce priveste aplicarea prezentului titlu. Autoritatile competente si autoritatile de supraveghere, precum si lichidatorii judiciari desemnati din aceste state membre vor coopera si isi vor coordona actiunile, in vederea exercitarii atributiilor si competentelor stabilite de lege.
Titlul I - Principii fundamentale ale procedurilor insolventei
Titlul II - Procedura Insolventei
Titlul IV - Infractiuni si Contraventii
Titlul V - Dispozitii tranzitorii si finale
