Marca. Anularea inregistrarii marcii. Rea-credinta.

In situatia in care o persoana solicita inregistrarea unei marci, nu in scopul legitim si specific al acesteia, pentru a o folosi in marcarea propriilor produse si servicii ci pentru a o cesiona in viitor in schimbul unei sume de bani, se considera ca aceasta a actionat cu rea-credinta in sensul art. 48 lit. c Legea nr. 84/1998.

(Sursa: ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 3740 din 6 iunie 2008)

Prin cererea inregistrata la 2 iunie 2006, S.C. Romfilatelia S.A. a  chemat in judecata Federatia Filatelica Romana si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (O.S.I.M.) solicitand anularea inregistrarii marcii individuale „Ziua Marcii Postale Romanesti” publicata in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala – Sectiunea Marci nr.7/2005, solicitata de parata prin cererea M 2004 – 11469 din 29 decembrie 2004.

Prin sentinta civila nr.1742 din 19 decembrie 2006 Tribunalul Bucuresti a respins ca  neintemeiata exceptia lipsei de interes, invocata de catre parata, a admis actiunea formulata de  reclamanta, a dispus anularea inregistrarii marcii individuale „Ziua Marcii Postale Romanesti” nr.65034 la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

S.C. Romfilatelia S.A. este societatea comerciala cu drept exclusiv in emiterea, punerea si retragerea  din circulatie a timbrelor si efectelor postale si in distribuirea si comercializarea acestora, iar cu ocazia zilelor marcii postale romanesti reclamanta emite diverse timbre si produse filatelice care au menirea  de a marca, cu titlu aniversar, acest eveniment de mare interes in randul filatelistilor, emitand si anterior inregistrarii de catre parata a marcii, timbre cu sloganul „Ziua Marcii Postale Romanesti”. Din aceasta perspectiva, reclamanta are interes in cererea care vizeaza o marca aflata in directa legatura cu acest eveniment.

Interesul reclamantei deriva si din imprejurarea  ca parata a interzis folosirea sloganului mentionat de catre reclamanta, astfel ca aceasta din urma nu mai poate continua emiterea si punerea in circulatie  anual a timbrelor aniversare.

In ceea ce priveste fondul cauzei, nu pot fi primite sustinerile reclamantei referitoare la neindeplinirea conditiilor prevazute de art.3 lit.a din Legea nr.84/1998, la inregistrarea marcii in favoarea paratei, intrucat respectiva marca are caracter distinctiv, avand capacitatea  de a individualiza produsele pe care este aplicata, permitand astfel consumatorilor sa le  recunoasca.

 Semnul inregistrat nu este  generic si uzual, iar la verificarea conditiilor de admisibilitate Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci  nu are abilitarea de a stabili daca solicitantul este sau nu in masura sa produca si sa comercializeze bunurile pe care urmeaza a fi aplicata marca.

Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic

Vezi AICI detalii

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Sub aspectul relei-credinte invocate, cu privire la  conduita paratei la inregistrarea marcii, s-a retinut ca acesta a formulat cererea pentru inregistrare cunoscand faptul ca reclamanta detine legal monopolul fabricarii timbrelor postale in Romania, aspect ce rezulta din Protocolul incheiat de acestea la 9 martie 2004. Parata a inteles sa inregistreze marca cu denumirea pe care o are manifestarea filatelica de traditie intitulata „Ziua Marcii Postale Romanesti”, nu spre a o folosi in activitatea  proprie, ci pentru a o cesiona in viitor, deturnand astfel marca de la scopul sau, astfel cum este prevazut la art.3 din Legea nr.84/1998.

Fata de situatia astfel retinuta, a apreciat instanta ca parata a actionat cu rea credinta la inregistrarea marcii, conduita de natura a aduce prejudicii reclamantei, care este  pusa in situatia de a nu putea emite timbrele postale pentru care s-a  obligat prin protocolul mentionat, decat achitand o remuneratie paratei pentru folosirea marcii.

Prin decizia civila nr.242 A din 12 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucuresti a respins ca nefondat apelul declarat de Federatia Filatelica Romana impotriva sentintei tribunalului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut in vedere urmatoarele considerente: 

Sustinerea apelantei in sensul ca reclamanta  nu ar fi individualizat, prin cererea de chemare in judecata, marca carei anulare s-a cerut nu este fondata, elementele utilizate de reclamanta pentru individualizarea  marcii fiind indestulatoare pentru determinarea acesteia fara vreun echivoc. Astfel, au fost indicate: semnul inregistrat ca marca, beneficiarul inregistrarii, numarul depozitului constituit in baza cereri de inregistrare marca formulata de catre parata la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cat si imprejurarea ca a fost publicata inregistrarea respectiva in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala Sectiunea Marci nr.7/2005.

In ceea ce priveste conditia interesului in promovarea actiunii prin care reclamanta  a  solicitat   anularea   inregistrarii  marcii  „Ziua   Marcii   Postale Romane” al carei titular este parata, aceasta a fost judicios analizata de prima instanta, care a concluzionat in mod corect in sensul indeplinirii ei.

Astfel, prin art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004 este consacrat legal dreptul exclusiv al reclamantei intimate de a emite si pune in circulatie, respectiv de a distribui si comercializa timbre si efecte postale.

In raport de exclusivitatea astfel reglementata in favoarea reclamantei, demersul acesteia prin care tinde la inlaturarea limitarii exercitiului dreptului de a emite, a pune in circulatie si a comercializa timbre sau efecte postale purtand semnul/sloganul inregistrat de catre parata ca marca corespunde interesului legitim de a-si asigura exercitiul deplin, neingradit al dreptului conferit de art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004. Acest interes este  nascut si actual, fata de actualitatea  dispozitiilor legale mentionate, cat si personal, in conditiile in care  reclamanta este singurul beneficiar al exclusivitatii in exercitarea dreptului invocat.

Scopul societatii reclamante, astfel cum  este stabilit prin art.5 din Statutul acesteia,  nu este nicidecum contrar prevederilor legale mentionate, cu atat mai mult cu cat respectivul statut constituie anexa la H.G. nr.42/2004, astfel ca prevederile lor se coroboreaza si se completeaza, neputand fi analizate sau valorificate in mod izolat, prin desprinderea lor din contextul in care se regasesc. De altfel, in acest sens sunt si prevederile art.1 alin.(2) din H.G. nr.42/2004 conform cu care Romfilatelia S.A., filiala a Companiei Nationala Posta Romana, este persoana juridica romana care se organizeaza ca societate comerciala pe actiuni si functioneaza in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare si cu statutul prevazut in anexa care face parte integranta din aceasta hotarare.

Nu poate fi primita sustinerea apelantei in sensul  ca reclamanta ar detine numai un monopol care se refera la aspecte administrative legate de editarea timbrelor cata vreme norma juridica inscrisa in art.4 alin. (3) din H.G. nr.42/2004 reglementeaza in favoarea acesteia  un drept exclusiv, nu doar in ceea ce priveste editarea timbrelor, ci si cu privire la punerea si retragerea lor din circulatie cat si la distribuirea si comercializarea unor astfel de timbre.

Interesul reclamat de catre parata in ceea ce  priveste inregistrarea marcii in litigiu nu o poate exonera pe aceasta de obligatiile legale si conventionale ce ii incumba, sens  in care se are in vedere Protocolul de colaborare incheiat intre partile in proces, in temeiul caruia reclamanta s-a obligat sa emita anual cu ocazia manifestarii reprezentate de ziua marcii postale romane si sa puna in circulatie o vigneta cu suprataxa in favoarea paratei, cu ocazia evenimentului constituit de Ziua Marcii Postale Romane.

Or, in conditiile in care, ulterior momentului la care partile au convenit in acest sens, parata a solicitat si a obtinut inregistrarea, ca marca, a semnului „Ziua Marcii Postale Romane”, care ar fi urmat sa fie utilizat de catre reclamanta pentru emiterea si punerea in circulatie a  vignetelor mentionate, este evident faptul ca scopul respectivei inregistrari a marcii a fost de natura a crea reclamantei dificultati in indeplinirea obligatiilor asumate prin Protocolul de colaborare.

Dincolo de faptul ca, fata de exigentele art.4 alin.(3) din H.G. nr.42/2004, reclamanta este singura indreptatita sa editeze, sa emita si sa puna in circulatie timbre postale, iar marca inregistrata de catre parata asigura acesteia protectie pentru timbre postale, produse in legatura cu care nu poate desfasura activitati concurente reclamantei, initiativa avuta de catre parata ulterior inregistrarii respectivei marci – si anume propunerea facuta reclamantei intimate de a ii acorda licenta pentru folosirea marcii pentru o suma de bani semnificativa – denota in mod neechivoc faptul ca scopul urmarit de acesta prin inregistrarea marcii nu a fost cel prevazut de art.3 lit.a din Legea nr.84/1998, si anume de a deosebi produsele si serviciile ce apartin unei persoane de cele provenind de la o alta persoana, ci a fost unul de natura a face ca obligatia asumata de catre reclamanta sa devina mai oneroasa decat la momentul asumarii ei prin protocol, si totodata sa aduca paratei apelante un beneficiu suplimentar, pe seama reclamantei, in considerarea aceluiasi Protocol care ii impunea obligatia de a o sprijini pe reclamanta in activitatile descrise prin aceasta conventie.

   O atare conduita constituie o dovada certa de rea-credinta in inregistrarea marcii analizate si se circumscrie prevederilor art.48 lit.c din Legea nr.84/1998, atragand sanctiunea nulitatii marcii astfel inregistrate.

  Impotriva deciziei a declarat recurs aceeasi parata, invocand in drept dispozitiile art.304 pct.9 C.proc.civ.

  In dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta sustine urmatoarele:

  Caracterul de monopol detinut de reclamanta si invocat din perspectiva dispozitiilor H.G. nr.42/2004 nu justifica in niciun fel interesul legitim, personal, nascut si actual in a solicita anularea inregistrarii marcii, deoarece monopolul reclamantei se refera exclusiv la aspectele administrative legate de editare timbrelor.

 Conform art.5 din Statutul reclamantei, scopul societatii este de a emite timbre si efecte postale, de a le pune si de a le retrage din circulatie, de a distribui timbre postale si fiscale, marci postale, efecte postale, marfuri filatelice, accesorii filatelice etc., in vederea promovarii si dezvoltarii filateliei in Romania.

  Prin urmare, macheta aferenta emisiunilor filatelice se realizeaza in colaborare cu adevaratii beneficiari, filatelistii, ale caror interese in Romania sunt  reprezentate  de  asociatiile  filatelice  la  care  sunt  membri,  reunite  in Federatia Filatelica Romana.

  In ceea ce priveste reaua-credinta retinuta in sarcina paratei, hotararea este gresita, deoarece prin activitatea desfasurata parata indeplineste cu precadere un act de cultura si are ca obiect principal, in sens larg, promovarea filateliei romanesti, a culturii si istoriei acestui popor

prin intermediul marcilor postale romanesti.

In considerarea posibilitatilor financiare restranse ale consumatorilor de timbre, acest tip de evenimente sunt realizate cu sprijinul diverselor institutii care, intr-o forma sau alta, aloca fonduri pentru desfasurarea acestor evenimente.

Reclamanta a recunoscut interesul paratei in ceea ce priveste inregistrarea marcii „Ziua Marcii Postale Romanesti”, pronuntandu-se in sensul incheierii unui contract de licenta sau un contract de cesiune pe o perioada de 3 ani cu privire la drepturile paratei pentru emisiunile de efecte postale, purtand sloganul „Ziua Marcii Postale Romanesti” si solicitand comunicarea cuantumului sumei in schimbul careia parata este dispusa sa cesioneze drepturile conferite de inregistrarea marcii.

Or, sumele pe care le-a solicitat parata pentru utilizarea marcii au avut ca scop tocmai finantarea activitatilor asociatiilor filatelice.

 Chiar in protocolul invocat de reclamanta si retinut in considerentele hotararii criticate, se precizeaza clar editarea unei vignete cu suprataxa in favoarea Federatiei Filatelice Romane.

  Mai mult, in considerarea diferendului existent intre parti, pentru anul 2007, parata a acordat gratuit reclamantei dreptul de a folosi marca.

  In atare situatie, atat instanta de fond cat si instanta de apel au apreciat gresit reaua-credinta a paratei la inregistrarea marcii in raport de criteriul subiectiv al pretului cesiunii in conditiile in care, reclamanta a fost de acord sa incheie un contract de cesiune.

   Analizand decizia atacata prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, Inalta Curte a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :

  Curtea de apel, mentinand sentinta tribunalului, a mentinut si situatia de fapt stabilita de prima instanta, in sensul ca:

  Reclamanta este o societate comerciala pe actiuni, infiintata

prin H.G. nr.42/2004 ca filiala a Companiei Nationale „Posta Romana”, careia i s-a conferit dreptul exclusiv de a emite, de a pune si retrage in circulatie timbre si efecte postale, de a distribui si comercializa timbre postale.

  La data de 9 martie 2004 reclamanta a incheiat cu parata Federatia Filatelica Romana un protocol colaborare, convenind, printre altele, ca anual sa colaboreze in vederea editarii, cu prilejul Zilei Marcii Postele Romanesti, la editarea unei vignete cu suprataxa, in favoarea paratei, ca o modalitate utilizata de Posta Romana inca din anul 1959 pentru sustinerea miscarii filatelice.

   Ulterior, la 29 decembrie 2004 parata a solicitat  - iar apoi a si obtinut – inregistrarea in favoarea sa la O.S.I.M. a unei marci verbale, constand in denumirea „Ziua Marcii Postele Romanesti”.

   In continuare, parata a facut reclamantei propunerea de a ii acorda licenta pentru folosirea marcii in schimbul unei sume de bani.

    In raport de aceasta situatie de fapt, in mod legal ambele instante au retinut ca reclamanta justifica interesul promovarii actiunii avand ca obiect anularea inregistrarii marcii si ca inregistrarea marcii de catre parata s-a facut cu rea-credinta in sensul art.48 lit.c din Legea nr.84/1998.

   Este  adevarat  ca  monopolul  reclamantei  se   limiteaza   la    actele prevazute limitativ in art.4 al H.G. nr.42/2004, dar chiar actionand in limitele acestui act normativ, reclamanta nu ar putea utiliza in legatura cu propriile produse sau servicii denumirea „Ziua Marcii Postele Romanesti”, fara acordul paratei, cata vreme aceasta denumire este inregistrata ca marca in favoarea paratei.

  In lipsa unui atare acord, utilizarea acestei denumiri in legatura cu organizarea evenimentului aniversar anual prilejuit de ziua dedicata marcii postale, ca si editarea vignetei dedicate evenimentului, ar fi prohibite reclamantei.

   Aceasta ar zadarnici in mare masura eforturile reclamantei in vederea realizarii acestui obiectiv, cu care insasi parata a fost de acord, atunci cand a semnat protocolul de colaborare.

 Prin urmare, reclamanta justifica un interes, legitim, personal, nascut si actual in a cere anularea inregistrarii marcii.

 Pe fond actiunea reclamantei este intemeiata, cum corect s-a stabilit de catre instantele anterioare.

  Aceasta deoarece parata a solicitat inregistrarea nu in scopul legitim si specific marcilor, acela de a-si distinge prin semnul „Ziua Marcii Postele Romanesti”, propriile produse sau servicii in raport de produsele sau serviciile altor persoane.

   Intentia paratei, recunoscuta de altfel si prin felul in care a motivat recursul, a fost aceea ca, cedand dreptul de folosire a marcii catre reclamanta in schimbul unei sume de bani, sa suplimenteze veniturile federatiei, pe care le considera modeste.

    Chiar daca acest aspect este real, iar parata nu a urmarit decat ca, din banii obtinuti prin cesiunea marcii, sa sprijine financiar miscarea filatelica, mijlocul ales de aceasta contravine legii, pentru ca deturneaza marca de la scopul ei firesc si prejudiciaza drepturile conferite de lege reclamantei.

    De asemenea, faptul ca ulterior inregistrarii parata a fost de acord sa permita reclamantei utilizarea pe timp de un an in mod gratuit a marcii, nu are relevanta.

 Ceea ce intereseaza este atitudinea subiectiva a solicitantului la momentul formularii cererii de inregistrare, or, asa cum corect s-a retinut, in speta, parata a actionat cu rea-credinta, in sensul ca nu a urmarit marcarea propriilor produse sau servicii cu semnul „Ziua Marcii Postale Romanesti”, ci interzicerea utilizarii acestui semn de catre reclamanta fara plata unei sume de bani, in conditiile in care stia ca reclamantei ii este indispensabila folosirea semnului pentru aniversarea zilei dedicate marcii postale.

Fata de cele retinute, Inalta Curte a mentinut decizia atacata si, in baza art.312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.