Motivarea ICCJ pentru refuzul dosarului Mineriadei: Ion Iliescu, lasat fara aparare

Judecatorul Constantin Epure afirma in motivarea sentintei ca rechizitoriul nu este suficient de clar, ca probele nu au fost administrate corespunzator si ca mai multi inculpati, printre care si fostul presedinte Ion Iliescu, n-ar fi beneficiat de dreptul la aparare.

Aceasta motivare a aparut la 10 luni dupa ce a fost data sentinta la ICCJ. Ion Iliescu, Petre Roman si Virgil Magureanu fusesera trimisi in judecata pentru infractiuni contra umanitatii. 

In sarcina fostului sef de stat s-a retinut, in esenta, ca a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Roman Petre, Voiculescu Gelu Voican, Magureanu Virgil, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice. De asemenea, in acelasi scop, a decis aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare (care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii), sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind hotarata odata cu decizia privind lansarea atacului.

In conditiile aratate, inculpatul Iliescu Ion, ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate. Pentru atingerea scopului urmarit, inculpatul a dezinformat, prin intermediul mass-media, populatia tarii, cu privire la scopul manifestatiilor si natura neviolenta a acestora, carora le-a atribuit caracterul unor miscari de tip legionar, cunoscand ca acest fapt este nereal. De asemenea, inculpatul a solicitat dotarea militarilor implicati in evenimente cu armament si munitie de razboi, folosirea acestora impotriva unor civili fiind nelegala.

Tot prin intermediul mass-media, prin actiuni de manipulare a determinat alti civili sa vina in punctele fierbinti ale evenimentelor, afirmand ca este necesara apararea institutiile democratice ale statului nu de cei care isi exprima opiniile politice, ci de elemente fasciste, huligani si alte categorii reactionare, expunand, in acest mod, populatia municipiului Bucuresti la actiunile violente care au avut loc la sediul Televiziunii Romane, al Ministerului de Interne, Politiei Municipiului Bucuresti sau Serviciului Roman de Informatii. In scopul aducerii la Bucuresti a muncitorilor, pentru a-i implica impotriva manifestantilor, inculpatul a solicitat personal liderilor de sindicat si conducerii intreprinderilor sa mobilizeze muncitorii. Aceleasi solicitari le-au fost adresate conducerilor centrale si locale ale C.P.U.N., organ legislativ provizoriu, care nu-si incetase inca activitatea si al carui presedinte era, precum si persoanelor din conducerea filialelor F.S.N., formatiune al carei presedinte era tot inculpatul Iliescu Ion.

Fostul presedinte a avut calitatea de inculpat in acest dosar inca din 2017.

In sarcina lui Petre Roman s-a retinut, in esenta, ca a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Iliescu Ion, Voiculescu Gelu Voican, Magureanu Virgil, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice.

In acelasi scop, a hotarat aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare (care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii) sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, actionand ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind stabilita odata cu decizia privind lansarea atacului. In urma sedintei din 11 iunie 1990, a aprobat planul de interventie pentru evacuarea Pietei Universitatii, plan intocmit de ministrul de interne, gen. Chitac Mihai.

Inculpatul s-a implicat si a solicitat aducerea minerilor la Bucuresti, pe care i-a determinat astfel sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, acestia molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente. De asemenea, ca si inculpatul Iliescu Ion, a transmis comunicate de presa din partea Guvernului, inducand in eroare opinia publica cu privire la scopul manifestatiilor si natura neviolenta a acestora. In acest mod, populatia a fost incitata la actiuni violente indreptate impotriva manifestantilor si totodata expusa reactiei lor violente.

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

In conditiile aratate, inculpatul Roman Petre, ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate.

In sarcina lui Gelu Voican Voiculescu s-a retinut, in esenta, ca a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Iliescu Ion, Magureanu Virgil, Roman Petre, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice. De asemenea, in acelasi scop, a decis aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare, care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii, sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, muncitorii actionand ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind hotarata odata cu decizia privind lansarea atacului.

In scopul aducerii la Bucuresti a muncitorilor, pentru a-i implica impotriva manifestantilor, inculpatul a solicitat personal liderilor de sindicat si conducerii intrprinderilor sa mobilizeze muncitorii, dar a adresat solicitari in acest sens si conducerilor centrale si locale ale C.P.U.N. si F.S.N. Dupa sosirea minerilor in Bucuresti, inculpatul Voiculescu Gelu Voican a trecut in subordinea sa un grup de mineri cu care s-a deplasat in mai multe zone din capitala pe motiv ca trebuie sa reinstaureze ordinea. Ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate mai sus.

In sarcina lui Virgil Magureanu s-a retinut, in esenta, ca a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Iliescu Ion, Voiculescu Gelu Voican, Roman Petre, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice. De asemenea, in acelasi scop, a decis aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare, care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii, sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, muncitorii actionand ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind hotarata odata cu decizia privind lansarea atacului.

In urma sedintei din 11 iunie 1990, l-a determinat pe inculpatul Roman Petre sa aprobe planul de interventie pentru evacuarea Pietei Universitatii, plan intocmit de ministrul de interne, gen. Chitac Mihai. Conform acestui plan de actiune, inculpatul a fost prezent la punerea in practica a evacuarii pietei, dupa ce i-a dezinformat pe subordonatii sai cu privire la faptul ca exista locatii in Bucuresti in care sunt depozitate arme albe de agresiune-bate, cocktailuri Molotov etc. Alaturi de ceilalti inculpati, a contactat personal factori de decizie de la nivelul organelor locale ale puterii de stat, precum si unii lideri de sindicat, cerandu-le sa mobilizeze cetatenii din respectivele zone, inclusiv minerii, pentru a veni in Bucuresti si a-i sprijini in actiunea de reducere la tacere a opozantilor politici, desi functia de director al Serviciului de Informatii nu ii permitea sa se se implice in vreun mod in politica.

Ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate mai sus.

In sarcina lui Miron Cozma s-a retinut, in esenta, ca a raspuns solicitarii inculpatilor care aveau functii de conducere in stat si in F.S.N., implicandu-se, atat direct, prin actiuni de convingere a minerilor din Valea Jiului sa se deplaseze la Bucuresti, cat si indirect, prin girarea acestei actiuni, in considerarea calitatii sale de lider de sindicat. De asemenea, s-a implicat activ si in aducerea minerilor din alte bazine carbonifere din tara, carora le-a transmis ca avantejele obtinute prin satisfacerea revendicarilor minerilor trebuie aparate si de acesti mineri, alaturi de cei din Valea Jiului, impreuna cu care trebuie sa actioneze.

Prin prezenta sa alaturi de inculpatii aflati la conducerea provizorie a statului, in special alaturi de inculpatul Iliescu Ion, a transmis nu doar minerilor, ci tuturor muncitorilor implicati, faptul ca actiunile infractionale ale acestora sunt sustinute de autoritati.

Din biroul Salii Polivalente din Bucuresti, acolo unde erau cazati minerii, a dirijat prin telefon actiunile acestora, actiuni in cadrul carora minerii au folosit violenta impotriva celor considerati oponenti ai puterii politice, au privat in mod nelegal de libertate aceste persoane, singuri sau impreuna cu fortele de ordine. Aceleasi actiuni de coordonare a minerilor au avut loc si in momentul in care Piata Universitatii a fost ocupata de mineri. Inculpatul a participat el insusi la actiuni violente, comise chiar de acesta sau ramanand in pasivitate atunci cand violentele erau exercitate de minerii pe care ii coordona, desi, avand in vedere autoritatea sa, ar fi putut opri actiunile violente ale minerilor. De asemenea, a actionat, alaturi de minerii din subordinea sa, la actiuni nelegale, cum au fost patrunderea nelegala in sediile institutiilor de invatamant sau ale partidelor politice, unde au avut loc adevarate perchezitii, cu motivarea ca sunt cautate arme, droguri, dispozitive de falsificat bani etc., actiuni ce au avut drept urmare inducerea in eroare cu privire la scopul real al evenimentelor din aceste zile. Atacul indreptat impotriva populatiei civile a continuat prin constituirea unei forte care a ramas la dispozitia inculpatilor pentru a actiona in acelasi mod impotriva populatiei civile, in ipoteza in care manifestatiile ar fi continuat si dupa reprimarea violenta a acestora. Inculpatul Miron Cozma a fost unul dintre initiatorii acestei masuri si s-a implicat in materializarea acesteia, iar forta de interventie a fost constituita din mineri de la mai multe exploatari miniere din tara, care au fost echipati, cazati si hraniti de Ministerul Apararii Nationale.

Toate aceste actiuni sau inactiuni ale inculpatului Cozma Miron au fost comise ca urmare a intelegerii care a existat cel putin intre acesta si inculpatul Iliescu Ion de a actiona in asa fel incat minerii sa descurajeze actiunile oricaror oponenti politici ai acestuia si ai formatiunii politice care preluase puterea, fapt care rezulta atat din modul de actiune al inculpatului, cat si din afirmatiile directe facute anterior in sensul ca, daca organele statului nu sunt capabile sa-l apere pe Ion Iliescu, atunci o s-o faca el impreuna cu minerii, afirmatie facuta in prezenta inculpatului Magureanu Virgil. Caracterul pur politic al actiunilor inculpatului Cozma Miron, fara nicio legatura cu ceea ce caracterizeaza miscarea sindicala, rezulta din faptul ca acesta a folosit fiecare prilej pentru a transmite minerilor ca numai cei aflati la putere in acel moment le confera garantii ca vor obtine si vor pastra avantajele conferite de acceptarea revendicarilor minerilor.

Magistratul a cerut refacerea anchetei si pentru ca acuzatiile ar fi fost expuse intr-o maniera generala, globala, nu cu referire la fapte concrete, individualizate, prin mentionarea datelor si a circumstantelor in care ar fi fost comise.

In plus, Constantin Epure a constatat nulitatea intregului rechizitoriu, a dispus excluderea tuturor probelor administrate in cursul urmaririi penale si a respins toate celelalte cereri si exceptii formulate.

Dosarul Mineriadei trebuie acum refacut, avand in vedere ca a fost restituit Parchetului de pe langa ICCJ, Sectia Parchetelor Militare.

Dosarul Mineriadei a fost redeschis in martie 2015.