Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Presedintele Iohannis sesizeaza CCR cu privire la Codul de Procedura Penala

Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, i-a transmis marti, 10 iulie 2018, o scrisoare Presedintelui Curtii Constitutionale a Romaniei, domnul Valer Dorneanu, impreuna cu sesizarea de neconstitutionalitate asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

Redam textul integral al sesizarii mai jos.

 

 

 

 

 

 

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari


Rezolvati rapid si perfect legal orice problema generata de noile reglementari ce modifica in Codul fiscal 4 argumente solide pentru a va abona la Consilier – Taxe si Impozite pentru Contabili 1 Evitati garantat orice greseala fiscala din contabilitate 2 Va rezolvati rapid toate problemele de fiscalitate 3 Salvati sume importante din...

Oferta Speciala
valabila 48h

 

 

SESIZARE DE NECONSTITUTIONALITATE

asupra

Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara

 

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a fost transmisa de catre Parlament Presedintelui Romaniei, in vederea promulgarii la data de 22 iunie 2018. Prin modul in care a fost adoptata, precum si prin continutul normativ, legea mentionata contravine normelor si principiilor prevazute la art. 1 alin. (3), (4) si (5), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (3), art. 24, art. 61, art. 64, art. 75, art. 124 alin. (2) si (3), art. 126 alin. (1) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, pentru motivele prezentate in cele ce urmeaza.

I. Aspecte extrinseci de neconstitutionalitate. Incalcarea prevederilor art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 75 din Constitutie

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a fost adoptata cu incalcarea principiului bicameralismului. Acest principiu izvoraste din art. 61 alin. (2) si art. 75 din Constitutie si a fost dezvoltat de Curtea Constitutionala printr-o constanta jurisprudenta (Decizia nr. 710/2009, Decizia nr. 413/2010, Decizia nr. 1.533/2011). In aceasta jurisprudenta, Curtea a stabilit doua criterii esentiale (cumulative) pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului: pe de o parte, existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului si, pe de alta parte, existenta unei configuratii semnificativ diferite intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului. Chiar daca aplicarea acestui principiu nu poate deturna rolul de Camera de reflectie a primei Camere sesizate (potrivit Deciziei nr. 1/2012), legiuitorul trebuie sa tina cont de limitele impuse de principiul bicameralismului. In Decizia nr. 624/2016, Curtea a aratat ca in Camera decizionala se pot aduce modificari si completari propunerii legislative, dar Camera decizionala „nu poate insa modifica substantial obiectul de reglementare si configuratia initiativei legislative, cu consecinta deturnarii de la finalitatea urmarita de initiator”.

Mai mult, prin Decizia nr. 62/2018, Curtea Constitutionala a statuat ca in analiza respectarii acestui principiu „trebuie avut in vedere (a) scopul initial al legii, in sensul de vointa politica a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de conceptie originara a actului normativ; (b) daca exista deosebiri majore, substantiale, de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului; (c) daca exista o configuratie semnificativ diferita intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului”.

In privinta primului element, din expunerea de motive a propunerii legislative si din forma initiatorilor dezbatuta de Senat rezulta ca, propunerea a fost initiata cu scopul punerii de acord a prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, cu modificarile si completarile ulterioare, cu deciziile Curtii Constitutionale, Directivei (UE) 2016/243 a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la un proces in cadrul procedurilor penale, Directivei 2014/42/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor savarsite in Uniunea Europeana.

Asadar, avand un scop precis determinat si limitat la punerea in acord a Codului de procedura penala cu un numar de 18 decizii ale Curtii Constitutionale sau cu prevederile celor doua directive europene, expunerea de motive mentioneaza necesitatea interventiei asupra unui numar de 35 de articole din Codul de procedura penala.

Fata de forma initiatorului care are un numar de 3 articole (art. I- III), primul dintre acestea avand un numar de 110 puncte de modificare sau completare a dispozitiilor Codului de procedura penala, forma adoptata de Senat, in calitate de Camera de reflectie are 4 articole (art. I- IV), primul dintre acestea avand un numar de 259 de puncte de modificare a Codului de procedura penala, operand modificari substantiale in raport cu intentia initiatorului. De altfel, si titlul legii a fost modificat in urma noilor amendamente admise in Camera de reflectie, devenind: „Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara”.

Atat forma adoptata de Senat, cat si forma adoptata de Camera Deputatilor difera de scopul initial al legii. Daca, potrivit expunerii de motive, scopul initiatorilor era precis determinat si limitat la punerea in acord a Codului de procedura penala cu un numar de 18 decizii ale Curtii Constitutionale sau cu prevederile celor doua directive europene, expunerea de motive mentioneaza necesitatea interventiei asupra unui numar de 35 de articole din Codul de procedura penala, forma adoptata de Camera decizionala intervine asupra a 199 de articole din Codul de procedura penala. Astfel, formele adoptate de cele doua camere ale Parlamentului modifica aspecte neregasite in forma initiatorului precum: conditiile de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale (art. I pct. 11), conditiile de stingere a actiunii penale (art. I pct. 12), conditiile de continuare a procesului penal la cererea suspectului sau a inculpatului (art. I pct. 13), dispozitii referitoare la renuntarea la pretentiile civile (art. I pct. 15), rezolvarea actiunii civile in procesul penal (art. I pct. 16), eliminarea dispozitiilor referitoare la judecatorul de camera preliminara, competenta instantelor (art. I pct. 19 - 24), conditiile pentru incheierea actelor pentru unele organe de constatare (art. I pct. 29), procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului (art. I pct. 36), drepturile persoanei vatamate (art. I pct. 40), drepturile inculpatului (art. I pct. 82), modalitatea de apreciere a probelor (art. I pct. 52), conditiile de consemnare a declaratiilor (art. I pct. 55), dispozitii referitoare la martori (art. I pct. 60, 63, 64), dispozitii referitoare la metode speciale de supraveghere sau cercetare (art. I pct. 68, 69, 72, 74, 77, 78, 80, 81, 83), dispozitii referitoare la conservarea datelor informatice (art. I pct. 88), dispozitii referitoare la perchezitia domiciliara (art. I pct. 92, 93), conditiile perchezitiei corporale (art. I pct. 98), dispozitii referitoare la efectuarea expertizei (art. I pct. 104, 108), dispozitii referitoare la invocarea nulitatilor relative (art. I pct. 183), dispozitii privind rechizitoriul (art. I pct. 208, 209), dispozitii referitoare la plangerea impotriva actelor procurorului (art. I pct. 216), dispozitii privind participarea inculpatului la judecata si drepturile acestuia (art. I pct. 226), etc.

Asadar, dupa cum se poate observa, modificarile realizate in cadrul procedurii derulate in cele doua camere ale Parlamentului difera intr-un mod semnificativ de vointa politica a autorilor propunerii legislative, motiv pentru care prin raportare la scopul initial al legii, apreciem incalcarea principiului bicameralismului.

Prin raportare la cel de al doilea element, si anume, existenta unor deosebiri majore, substantiale, de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului, prin raportul Comisiei speciale comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru sistematizarea, unificarea si asigurarea stabilitatii legislative in domeniul justitiei, in cursul procedurii derulate la nivelul Camerei Deputatilor au fost admise 327 de amendamente fata de forma adoptata de Senat si au fost respinse alte 135 de amendamente. Printre amendamentele admise - ce reprezinta deosebiri majore, substantiale, de continut juridic - mentionam: introducerea de noi cazuri in randul celor pentru care organele judiciare trebuie sa publice solutiile (art. I pct. 4), modificarea momentului pana la care partea responsabila civilmente poate fi introdusa in procesul penal (art. I pct. 14), eliminarea sintagmei „indicii temeinice” din cazul care privea incompatibilitatea judecatorului (art. I pct. 30) si revenirea la forma in vigoare a legii, modificarea termenului pana la care persoana vatamata are dreptul de a fi informata (art. I pct. 40), modificarea aspectelor referitoare la aprecierea probelor, sintagma „acuzatia a fost dovedita din toate probele administrate” fiind inlocuita cu „acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala” (art. I pct. 52), modificarea conditiilor de emitere a mandatului de perchezitie domiciliara (art. I pct. 89), eliminarea modificarii art. 185 din Codul de procedura penala referitor la conditiile dispunerii autopsiei medico-legale, modificarea conditiilor controlului judiciar (art. I pct. 121), modificarea conditiilor de luare a masurilor asiguratorii in vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse (art. I pct. 154), modificarea conditiilor privind reducerea limitelor de pedeapsa (art. I pct. 189), precum si alte interventii legislative operate pentru prima data in Camera decizionala, respectiv Camera Deputatilor.

Aceste modificari realizate la nivelul Camerei Deputatilor, concretizate intr-un numar de 327 de amendamente admise, au condus la adoptarea unei forme a legii cu deosebiri substantiale de continut juridic fata de forma Senatului, contrar celor dezvoltate in jurisprudenta Curtii Constitutionale anterior amintita.

Cu privire la cel de al treilea element, respectiv existenta unei configuratii semnificativ diferite, pe de o parte intre forma initiatorului si formele adoptate de cele doua Camere si, pe de alta parte, intre formele adoptate de cele doua Camere, observam diferente semnificative. Astfel, forma initiatorului are un numar de 3 articole (art. I-III), primul dintre acestea avand un numar de 110 puncte de modificare sau completare a dispozitiilor Codului de procedura penala. Formele adoptate de Senat si Camera Deputatilor au 4 articole (art. I-IV), primul dintre acestea avand un numar de 259, respectiv 266 de puncte de modificare a Codului de procedura penala, fiind introdus de asemenea art. III cu un cuprins de 3 puncte, care modifica si un alt act normativ, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Observam ca modificarile realizate in cele doua camere ale Parlamentului sunt, din punct de vedere numeric, mai multe decat dublul celor avute in vedere de initiatori si care priveau strict punerea textelor de lege in acord cu deciziile Curtii Constitutionale si cu Directiva UE 2016/343 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale, Directiva UE 2014/42 privind inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor infractiunilor savarsite in Uniunea Europeana, precum si Deciziilor Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Pe de alta parte, cu referire la formele adoptate de cele doua Camere constatam ca in timp ce forma adoptata de Senat cuprinde patru articole (art. I-IV), primul avand un numar de 259 de puncte de modificare, forma adoptata de Camera Deputatilor a suferit un numar de 327 de amendamente, cuprinzand in final patru articole (art. I-IV), dintre care primul cu un numar de 266 de puncte de modificare a Codului de procedura penala. Dincolo de aceasta configuratie diferita, interventiile legislative operate de fiecare dintre cele doua Camere sunt mult mai consistente, fiind eliminate prevederi adoptate de Camera de reflectie si, deopotriva, introduse noi prevederi care modifica dispozitiile procesual penale.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut existenta unei configuratii semnificativ diferita chiar si in situatia in care o propunere legislativa adoptata de camera de reflectie cuprindea un articol, iar forma adoptata de camera decizionala cuprindea doua articole (Decizia nr. 62/2018).

Prin raportare la aceste considerente, apreciem ca legea adoptata de Parlament incalca, prin modul sau de adoptare, principiul bicameralismului prevazut de art. 61 alin. (2) din Legea fundamentala, aceasta incalcare atragand consecinta neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau.

II. Aspecte intrinseci de neconstitutionalitate

1. Art. I pct. 4 incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie

La art. I pct. 4 din legea criticata, la art. 4 din Codul de procedura penala se introduc sase noi alineate, alin. (3) – (8) cu urmatorul cuprins: „(3) In cursul urmaririi penale si al judecarii cauzei sunt interzise comunicarile publice, declaratiile publice precum si furnizarea de alte informatii, direct sau indirect, provenind de la autoritati publice referitoare la faptele si persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Persoanele din cadrul autoritatilor publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau inculpate ca si cum acestea ar fi vinovate decat in cazul in care exista o hotarare definitiva de condamnare cu privire la acele fapte. (4) Prin exceptie, in cursul urmarii penale sau al judecatii organele de urmarire penala sau instanta de judecata pot comunica public date despre procedurile penale care se desfasoara doar atunci cand datele furnizate justifica un interes public prevazut de lege sau acest lucru este necesar in interesul descoperirii si aflarii adevarului in cauza. (5) Comunicarile publice prevazute la alin. (4) nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de savarsirea unei infractiuni. (6) In cursul procesului penal este interzisa prezentarea publica a persoanelor suspectate de savarsirea unor infractiuni purtand catuse sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalitati de natura a induce in perceptia publica ca acestea ar fi vinovate de savarsirea unor infractiuni. (7) Daca organele judiciare au comunicat public date si informatii privind inceperea urmaririi penale, luarea unor masuri preventive sau trimiterea in judecata a unei persoane, acestea au obligatia sa publice, in aceleasi conditii, si solutiile de clasare, renuntare la urmarire penala sau incetare a procesului penal, ori solutiile de achitare, incetarea procesului penal sau restituire la parchet, pronuntate de catre instantele de judecata.

(8) Indeplinirea obligatiei prevazuta la alin. (7) poate fi ceruta de orice persoana interesata.”

Aceste modificari reprezinta o transpunere a dispozitiilor cuprinse in Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumtiei de nevinovatie si a dreptului de a fi prezent la proces in cadrul procedurilor penale.

Astfel, potrivit prevederilor Directivei din cuprinsul art. 4 avand ca denumire „Referirile publice la vinovatie”: „(1) Statele membre iau masurile necesare pentru a garanta ca, atata vreme cat vinovatia unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedita conform legii, declaratiile publice facute de autoritatile publice si deciziile judiciare, altele decat cele referitoare la vinovatie, nu se refera la persoana respectiva ca fiind vinovata. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmarire penala care au drept scop dovedirea vinovatiei persoanei suspectate sau acuzate si nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritatile judiciare sau de alte autoritati competente si care se bazeaza pe suspiciuni sau probe incriminatoare. (2) Statele membre se asigura ca sunt disponibile masuri corespunzatoare in cazul unei incalcari a obligatiei prevazute la alineatul (1) din prezentul articol de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca si cum ar fi vinovate, in conformitate cu prezenta directiva si, in special, cu articolul 10. (3) Obligatia prevazuta la alineatul (1) de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca si cum ar fi vinovate nu impiedica autoritatile publice sa difuzeze informatii in mod public privind procedurile penale atunci cand acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penala sau in interes public.”

Consideram ca sintagma „furnizarea de alte informatii, direct sau indirect, provenind de la autoritati publice referitoare la faptele si persoanele ce fac obiectul acestor proceduri” cuprinsa in art. 4 alin. (3) este neclara si impredictibila. Astfel, in lipsa unei reglementari clare si precise, se poate ajunge la situatii in care activitatea altor organe judiciare sau a unor institutii cu atributii in activitatea de verificare si control la instante si parchete sa fie blocata, sa fie lipsita de posibilitatea recunoscuta, in prezent, de lege, de a solicita relatii de la organele judiciare la care sunt in derulare proceduri judiciare (fie ca sunt organe de urmarire penala, fie ca sunt instante de judecata). Spre exemplu, se poate ajunge la situatia ca activitatea Inspectiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii sa fie blocata, in conditiile imposibilitatii de aplicare a prevederilor art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit carora „inspectorii judiciari pot solicita, in conditiile legii, inclusiv conducatorilor instantelor sau parchetelor, orice informatii, date, documente sau pot face orice verificari pe care le considera necesare in vederea efectuarii cercetarii disciplinare ori a exercitarii celorlalte atributii prevazute de lege sau regulamente”, avand in vedere ca unele proceduri de verificare prealabila sau cercetare disciplinara se pot desfasura simultan cu procedurile judiciare.

Potrivit art. 5 din aceeasi directiva, avand ca denumire marginala „Prezentarea persoanelor suspectate si acuzate”: „(1) Statele membre iau masuri adecvate pentru a garanta ca persoanele suspectate si acuzate nu sunt prezenta