Iohannis a sesizat CCR cu privire la Legea Referendumului

Klaus Iohannis, a trimis Curtii Constitutionale o sesizare de neconstitutionalitate asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. Textul sesizarii poate fi citit integral mai jos.

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului are ca obiect modificarea unor prevederi referitoare la referendumul necesar a fi organizat in cadrul procedurii de revizuire a Constitutiei.

Desi a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, la sesizarea parlamentarilor (Decizia nr. 612/2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 922 din 23 noiembrie 2017; Decizia nr. 47/2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 207 din 7 martie 2018; Decizia nr. 299/2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 408 din 14 mai 2018), consideram ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului cuprinde, in continuare, dispozitii neconstitutionale. Astfel, prin continutul normativ, dispozitii ale legii mentionate contravin prevederilor art. 1 alin. (5),  art. 142 alin. (1), art. 146 lit. a),  art. 147 alin. (2) si alin. (4), art. 150 - art. 152 si art. 156 din Constitutie, pentru motivele prezentate in cele ce urmeaza.

I. Prevederile art. unic pct. 1 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului - art. 6 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 - incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale Titlului VII din Constitutie

Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 - art. unic pct. 1 din legea criticata – prevede urmatoarele: „Initiativa si procedura revizuirii Constitutiei sunt supuse dispozitiilor prevazute la art. 150 si 151 din Constitutia Romaniei, republicata, si prezentei legi.”

Dispozitiile art. unic pct. 1 din legea criticata referitoare la modificarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 au mai fost anterior deferite controlului de constitutionalitate pe motiv ca acestea contravin dispozitiilor art. 64 alin. (1) din Constitutie, avand in vedere ca legea, desi are ca domeniu de reglementare norme juridice privitoare la organizarea si desfasurarea referendumului, prin aceasta au fost reglementate si aspecte care se refera la procedura parlamentara privind revizuirea Constitutiei.

Citeste si:

• UPDATE: Conferinta Nationala de Fiscalitate si Contabilitate include acum si tema 'GDPR pentru contabili'

​

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii

Vezi AICI detalii

250 Modele Fise de Post

Vezi AICI detalii

In legatura cu aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a stabilit ca, prin faptul ca articolul unic pct. 2 din legea criticata - cu referire la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 - face „(...) referiri la modul in care Parlamentul trebuie sa actioneze in situatiile descrise in ipoteza normei nu reprezinta o nesocotire a principiului autonomiei regulamentare dedus din prevederile art. 64 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Niciuna dintre cele doua actiuni pe care Parlamentul ar urma sa le intreprinda - aceea de a trimite Curtii Constitutionale proiectul legii constitutionale, dupa adoptarea acestuia, si cea de a relua procedura in cazul in care initiativa legislativa de revizuire depaseste limitele revizuirii - nu este noua, in sensul de a fi fost introdusa ca atributie distincta prin legea de modificare si completare a Legii nr. 3/2000.

Cea referitoare la trimiterea proiectului legii constitutionale, dupa adoptare, catre Curtea Constitutionala este o expresie a colaborarii loiale pe care institutiile statului roman trebuie sa o manifeste in toate actiunile acestora in vederea asigurarii functionarii armonioase si eficiente a mecanismului statal. Cea de-a doua actiune mentionata in textul criticat se refera la situatia in care instanta constitutionala constata ca initiativa legislativa de revizuire depaseste limitele revizuirii, cand aceasta se considera nefinalizata si se transmite Parlamentului, procedura urmand a fi reluata. Faptul ca Parlamentul va trebui sa reia procedura de adoptare a legii de revizuire este, de fapt, o consecinta a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, inscris in art. 147 din Legea fundamentala." (Decizia nr. 612/2017, par. nr. 39-40).

Distinct de criticile anterioare de neconstitutionalitate, consideram ca, prin continutul sau normativ, dispozitiile art. unic pct. 1 din legea supusa controlului de constitutionalitate incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Din interpretarea gramaticala a prevederilor art. 6 alin. (1) din legea criticata rezulta ca singurele dispozitii aplicabile in ceea ce priveste initiativa si procedura revizuirii Constitutiei sunt exclusiv cele ale art. 150 si 151 din Legea fundamentala, pe de o parte, si cele ale Legii nr. 3/2000, pe de alta parte. In acest sens, conjunctia „si” din cuprinsul sintagmei „ (…) sunt supuse dispozitiilor prevazute la art. 150 si 151 din Constitutia (…) si prezentei legi”, conduce, fara echivoc, la concluzia ca pentru viitor singurele prevederi aplicabile cu privire la initiativa si procedura revizuirii Constitutiei sunt cele stabilite prin art. unic pct. 1 din legea criticata. Aceasta reglementare contravine insa principiului legalitatii prevazut la art. 1 alin. (5) din Constitutie, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii si este de natura sa infranga principiul securitatii juridice.

In primul rand, prevederile art. 6 alin. (1) din legea criticata introduc in continutul normativ al  Legii nr. 3/2000 un tip de norme ce nu fac obiectul acestui act normativ. Astfel, obiectul de reglementare al Legii nr. 3/2000 il constituie organizarea si desfasurarea referendumului, atat a celui national, cat si a celui local. In mod firesc, norme cu privire la initiativa si procedura de revizuire a Constitutiei nu pot face obiectul acestei legi decat in masura in care acestea prezinta relevanta pentru referendumul privind revizuirea Constitutiei. Din aceasta perspectiva, Legea nr. 3/2000 nu poate include - fara a depasi obiectul ei de reglementare - in mod exhaustiv norme privitoare la initiativa si procedura de revizuire a Legii fundamentale.

Sectiunea 1 (intitulata Referendumul pentru revizuirea Constitutiei) din cadrul Capitolul II (intitulat Referendumul national) a Legii nr. 3/2000 in forma in vigoare cuprinde doua articole, respectiv art. 6 si art. 7. Aceste doua articole reglementeaza pe de o parte, obligativitatea organizarii si desfasurarii referendumului cu privire la revizuirea Constitutiei, precum si a rezultatelor acestuia (art. 6), iar pe de alta parte, continutul intrebarii inscrise pe buletinul de vot, precum si modul in care se stabilesc rezultatele referendumului privind revizuirea Constitutiei (art. 7). Totodata, modificarile si completarile operate prin legea criticata (art. unic pct. 1 si pct. 2) vizeaza doar art. 6.

Citeste si:

• Noile modificari la Normele Codului Fiscal, adoptate de Guvern

Aceste interventii legislative nu au in vedere toate reglementarile aplicabile initiativei si procedurii de revizuire a Legii fundamentale, ci numai pe acelea care au relevanta pentru obiectul de reglementare al Legii nr. 3/2000. Din aceasta perspectiva, consideram ca prevederile art. unic pct. 1 din legea supusa controlului de constitutionalitate sunt neclare, lipsite de previzibilitate intrucat, desi declarativ – prin prezenta conjunctiei „si” - initiativa si procedura de revizuire sunt supuse acestei legi, in realitate legiuitorul nu epuizeaza in continutul normativ toate aspectele referitoare la materia enuntata.

In al doilea rand, circumscrierea regimului juridic al initiativei si procedurii de revizuire la  art. 150 si 151 din Constitutie si la  Legea nr. 3/2000 exclude de la aplicare alte norme incidente - cum ar fi cele ce privesc exercitarea initiativei legislative de catre cetateni (Legea nr. 189/1999) ori cele din regulamentele parlamentare ce detaliaza procedural unele dintre aspectele constitutionale ale procedurii de revizuire. Mai mult, modul imprecis de redactare conduce la interpretarea ca sunt excluse de la aplicare si dispozitii constitutionale relevante - cum ar fi cele ale art. 152 alin. (3) - ce impiedica derularea procedurii de revizuire pe durata  instituirii starii de asediu sau a starii de urgenta ori in timp de razboi. Prin caracterul limitativ al normelor ce urmeaza sa contureze cadrul legislativ al initiativei, si in absenta in cuprinsul legii criticate a unor norme de natura sa stabileasca acest cadru legislativ, prevederile art. unic pct. 1 din legea supusa controlului de constitutionalitate afecteaza securitatea raporturilor juridice, incalcand astfel dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

In al treilea rand, desi in cuprinsul art. 6 alin. (1) din legea criticata se prevede ca initiativa de revizuire, pe langa dispozitiile art. 150 din Constitutie, este reglementata si in cuprinsul acestei legi, in realitate nu numai ca nicio prevedere a legii criticate nu cuprinde reglementari referitoare la aceasta materie dar, mai mult, astfel de dispozitii nu  au fost si nu sunt cuprinse in Legea nr. 3/2000. Prin faptul ca nu  se reglementeaza cu privire la initiativa de revizuire a Constitutiei, limitand un intreg cadru legislativ la norme care nu exista, dispozitiile art. unic pct. 1 din legea criticata sunt lipsite de previzibilitate. Aceasta cu atat mai mult cu cat, imprecizia terminologica folosita in cuprinsul legii criticate permite si interpretarea ca propunerea de revizuire – ca modalitate de exercitare a initiativei legislative – este chiar omisa.

II. Prevederile art. unic pct. 2 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului – art. 6 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 - incalca dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 142 alin. (1), art. 146 lit. a), art. 147 alin.(4) si art. 150-152 din Constitutie

Art. 6 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 - art. unic pct. 2 din  legea criticata  – prevede urmatoarele: „Proiectul legii constitutionale, adoptat de catre fiecare Camera a Parlamentului sau de catre Camerele reunite in caz de divergenta conform art. 151 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, se trimite de indata Curtii Constitutionale, care procedeaza potrivit legii. Daca se constata ca initiativa legislativa de revizuire depaseste limitele revizuirii, aceasta se considera nefinalizata si se transmite Parlamentului, procedura urmand a fi reluata.”

In exercitarea actului de legiferare, asa cum a retinut Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, legiuitorului ii revine obligatia ca, indiferent de domeniul in care isi exercita aceasta competenta constitutionala, sa dea dovada de o atentie sporita in respectarea principiului claritatii si previzibilitatii legii (Decizia nr. 405/2016).

De principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 447/2013). Curtea a mai aratat ca inconsecvente de natura terminologica, omisiuni sau contradictii cu insesi textele legii, apte sa creeze incertitudine sub aspectul operatiunilor juridice reglementate, genereaza o lipsa de coerenta, claritate si previzibilitate a normei legale, care este de natura sa infranga principiul securitatii juridice, sub aspectul componentei sale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii (Decizia nr. 1/2014).

Citeste si:

• ICCJ: P-V de constatare a amenzii devine nul relativ cand descrierea faptei este incompleta

a) Art. unic pct. 2 din legea criticata - art. 6 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 - prevede ca proiectul legii „adoptat de fiecare Camera a Parlamentului sau de catre Camerele reunite in caz de divergenta conform art. 151 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata” se transmite de indata Curtii Constitutionale. Din interpretarea gramaticala a expresiei „adoptat de fiecare Camera a Parlamentului” rezulta ca este vorba de doua proiecte ale legii constitutionale: unul adoptat de prima Camera sesizata, iar cel de-al doilea, adoptat de cealalta Camera a Parlamentului. Interpretarea sistematica a intregii sintagme mentionate intareste aceasta concluzie intrucat pune in evidenta faptul ca, spre deosebire de ipoteza adoptarii proiectului legii constitutionale in conditiile art. 151 alin. (2) din Constitutie – cand Curtea este sesizata cu proiectul adoptat in sedinta comuna - atunci cand nu se ajunge la divergenta se trimit Curtii Constitutionale proiectele legii constitutionale adoptate de fiecare Camera. Or, art. 151 alin. (1) din Constitutie face referire la proiectul sau propunerea de revizuire adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, deci la proiectul legii constitutionale adoptat de ambele Camere (in aceeasi redactare sau in urma medierii) si nu la proiectul legii constitutionale - daca utilizam terminologia din legea criticata- adoptat de fiecare Camera.

In aplicarea art. 151 alin. (1) din Constitutie, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere; in situatia in care cele doua Camere adopta proiectul sau propunerea de revizuire in redactari diferite, se  declanseaza procedura de mediere; in urma medierii, se elaboreaza un raport, care se supune votului Camerei Deputatilor, respectiv Senatului si se adopta cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere. In aplicarea art. 151 alin. (2) din Constitutie, daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor. Asadar, pe parcursul derularii procedurii de revizuire in conditiile art. 151 alin. (1) din Constitutie, pot exista: proiecte de lege/propuneri legislative adoptate de fiecare Camera, dar cu acelasi continut normativ; proiecte de lege/propuneri legislative adoptate de fiecare Camera, dar cu un continut normativ diferit (caz in care se declanseaza medierea).

Fata de cele aratate, norma de la art. 6 alin. (3) este una neclara, intrucat sintagma „adoptat de fiecare Camera a Parlamentului” presupune ca in ipoteza de la art. 151 alin. (1) din Constitutie, instanta constitutionala primeste doua proiecte, distincte si posibil chiar diferite ale proiectului legii constitutionale. Intr-o astfel de situatie, instanta constitutionala ar trebui sa se pronunte, din oficiu, de doua ori, in cea de-a doua faza procedurala, asupra a doua texte identice sau diferite.

Totodata, invederam ca notiunea „proiectul legii constitutionale” nu se regaseste nici in textele Titlului VII al Constitutiei (art. 150 – art. 152) si nici in vreo alta norma constitutionala. Sub aspectul terminologiei, legiuitorul constituant a utilizat notiuni diferite in functie de stadiul procedural al revizuirii: initiativa de revizuire – pana la momentul depunerii acesteia la Parlament (art. 150 din Constitutie); proiect sau propunere de revizuire – in faza dezbaterii in Parlament (art. 151 din Constitutie); lege de revizuire – dupa adoptarea legii (art. 156 din Constitutie). Aceasta terminologie nu se reduce numai la forma si estetica exprimarii, ca elemente esentiale ale unitatii stilul juridic al Legii fundamentale, ci vizeaza insasi precizia si claritatea dispozitiilor acesteia, ce pun astfel in evidenta fiecare etapa procedurala. Asadar, fata de dispozitiile constitutionale mentionate si in contextul celor mai sus aratate, notiunea „proiectul legii constitutionale” este imprecisa si neclara, intrucat, pe de o parte nu se intelege ce etapa procedurala a avut in vedere legiuitorul, iar pe de alta parte in raport cu prevederile art. 151 din Constitutie, poate conduce la ideea la limiteaza sfera initiativei de revizuire exclusiv la promovarea acesteia ca proiect.

b) Sintagma „care procedeaza potrivit legii” din teza intai a art. 6 alin. (3), prin formularea sa generala, poate conduce la interpretari diferite. Astfel, intr-o prima interpretare, aceasta sintagma trebuie corelata cu  art. 6 alin. (1) – art. unic pct. 1 din legea criticata. Din aceasta perspectiva, fata de caracterul restrictiv al normelor de la  art. 6 alin. (1), expresia „care procedeaza potrivit legii" ar putea avea in vedere doar dispozitiile legii criticate. Intr-o alta interpretare, Curtea Constitutionala ar putea proceda fie potrivit legii sale de organizare si functionare, fie potrivit legii referitoare la organizarea si desfasurarea referendumului.

Daca sintagma „care procedeaza potrivit legii” din teza intai a art. 6 alin. (3) se coreleaza cu fraza urmatoare din acelasi articol, care limiteaza competenta de control a Curtii Constitutionale doar la prevederile art. 152 din Constitutie, intitulat „Limitele revizuirii”, ar rezulta o viziune contrara Constitutiei in privinta rolului jurisdictiei constitutionale, caci ar limita controlul sau doar la aspectele de fond ale revizuirii. Daca sintagma „care procedeaza potrivit legii" din teza intai a art. 6 alin. (3) se coreleaza cu Legea nr. 47/1992, ar rezulta o viziune conforma cu Constitutia in privinta obligatiilor jurisdictiei constitutionale, caci ar permite acesteia sa isi exercite controlul din oficiu in mod plenar, adica si cu privire la aspectele de fond si cu privire la cele de forma, lipsind referirea la exclusiv „limitele revizuirii” prevazute de art. 152 din Constitutie.

Aceasta neclaritate este de natura sa conduca la impredictibilitate in aplicarea legii si se constituie intr-o incalcare a art. 1 alin. (5) raportat la art. 146 lit. a) din Constitutie.

c) Art. 6 alin. (3) teza a doua din legea criticata prevede: „ (...) Daca se constata ca initiativa legislativa de revizuire depaseste limitele revizuirii, aceasta se considera nefinalizata si se transmite Parlamentului, procedura urmand a fi reluata.''

Conform art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei. Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Decizia prin care se constata ca nu au fost respectate dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputatilor si Senatului, in vederea reexaminarii legii de revizuire a Constitutiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curtii Constitutionale”.

Asa cum s-a retinut in jurisprudenta Curtii Constitutionale, in exercitarea acestei competente, instanta constitutionala se pronunta asupra „indeplinirii conditiilor constitutionale de forma si de fond privind revizuirea Constitutiei, prevazute de titlul VII - art. 150 - 152 ale Legii fundamentale - "Revizuirea Constitutiei", conditii care se refera la initiativa revizuirii si limitele revizuirii”. Totodata, Curtea se pronunta cu privire la respectarea prevederilor tratatelor internationale in materia drepturilor omului, la care Romania este parte, iar in exercitarea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei examineaza modificarile propuse din perspectiva principiilor care fundamenteaza si definesc statul roman, prevazute de art. 1 din Constitutie (Decizia nr. 799/2011, Decizia nr. 80/2014). Asadar, Curtea Constitutionala, in virtutea competentei sale constitutionale si a rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei verifica nu doar conditiile de fond (limitele materiale), ci si pe cele de forma (conditiile procedurale) in cazul initiativelor de revizuire a Constitutiei.

Sintagma „depaseste limitele revizuirii” contravine dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, care se refera la „constitutionalitatea initiativelor de revizuire” si celor ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care se refera la „respectarea dispozitiilor constitutionale referitoare la revizuire”. Sintagma „limitele revizuirii” trimite volens nolens la art. 152 din Constitutie, intitulat chiar „Limitele revizuirii", care stabileste o serie de conditionari referitoare la continutul legii de revizuire si la perioada in care modificarea Legii fundamentale nu poate avea loc, fara a preciza nimic cu privire la procedura revizuirii. Or, aspectele de procedura nu pot fi ignorate in controlul de constitutionalitate pe care Curtea Constitutionala il realizeaza din oficiu. Astfel, prin utilizarea sintagmei „depaseste limitele revizuirii” din art. 6 alin. (3), legea criticata incalca plenitudinea de competenta a Curtii Constitutionale de a verifica constitutionalitatea initiativelor de revizuire a Constitutiei prin raportare la toate dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire, atat cele care privesc limitele revizuirii din art. 152, cat si cele care privesc procedura de revizuire din art. 150 si art. 151 din Constitutie.

Citeste si:

• Examenul de acces CECCAR. Data, subiecte rezolvate si detalii suplimentare

Argumentul de mai sus se aplica mutatis mutandis si cu privire la dispozitiile art. 6 alin. (4) din legea criticata care utilizeaza sintagma „depaseste limitele revizuirii” in locul unei sintagme care ar reflecta plenitudinea de competenta pe care legiuitorul constituant a avut-o in vedere pentru Curtea Constitutionala in art. 146 lit. a) din Constitutie. Altfel spus, daca legea de revizuire ar incalca limitele materiale si procedurale ale revizuirii Constitutiei prin simpla contrarietate, fara insa a le depasi, Curtea Constitutionala nu ar putea invalida respectivele norme, iar Parlamentul nu ar putea fi obligat sa le reexamineze. In plus, formularea din legea criticata induce ideea ca Parlamentul reia procedura doar in cazul motivelor intrinseci de neconstitutionalitate constatate de Curtea Constitutionala. In acest fel s-ar ajunge la situatia in care Parlamentul poate adopta legi de revizuire a Constitutiei cu incalcarea conditiilor de forma (adoptarea lor cu majoritate simpla sau orice alte aspecte ce incalca dispozitiile referitoare la procedura de revizuire), iar Curtea Constitutionala nu ar putea exercita controlul din oficiu dupa adoptarea respectivelor legi constitutionale decat asupra aspectelor de fond. O astfel de situatie ar fi contrara chiar precedentelor stabilite de Curtea Constitutionala, care in mod constant a examinat din oficiu initiativele de revizuire atat prin prisma criteriului material cat si a celui formal.

In consecinta, solutia aleasa de legiuitor contravine rolului Curtii Constitutionale (conturat si prin Decizia nr. 727/2012) si competentei acesteia de a verifica constitutionalitatea initiativelor de revizuire a Constitutiei/legilor de revizuire, conform art. 142 alin. (1) si art. 146 lit. a) din Legea fundamentala.

d) Conform art. 6 alin. (3) din legea criticata, „ (...) Daca se constata ca initiativa legislativa de revizuire depaseste limitele revizuirii, aceasta se considera nefinalizata si se transmite Parlamentului, procedura urmand a fi reluata”.

Formularea „se considera nefinalizata” lipseste norma de precizie, putand conduce la concluzia ca Parlamentul, constituit in Adunare Constituanta derivata, ar fi obligat sa continue procedura de revizuire pentru a o finaliza asa cum aceasta a fost inceputa, fara a tine cont de decizia Curtii Constitutionale, ceea ce ar contraveni art.147 din Constitutie. De asemenea, din formularea tezei a doua a art. 6 alin. (3) nu rezulta cu precizie si claritate daca, atunci cand Curtea Constitutionala constata „depasirea limitelor revizuirii'', ceea ce „se considera nefinalizata” este procedura de adoptare a initiativei legislative de revizuire – ceea ce ar avea drept consecinta simpla sa continuare, fara a tine seama de eventualele impedimente survenite -  sau insasi initiativa legislativa de revizuire – ceea ce ar insemna ca textul ce urmeaza sa schimbe Constitutia poate suferi noi modificari.

Lipsa de claritate si precizie, asa cum s-a statuat in jurisprudenta Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 474/2016, contravine art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, potrivit caruia „Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Forma si estetica exprimarii nu trebuie sa prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor”, incalcandu-se astfel si art. 1 alin. (5) din Constitutie in componenta sa referitoare la calitatea actelor normative.

Intr-o alta ordine de idei, folosirea sintagmei „reluarea proceduriiˮ  la art. 6 alin. (3) teza finala din legea criticata nu se coreleaza cu norma prevazuta de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, conform careia „Decizia prin care se constata ca nu au fost respectate dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputatilor si Senatului, in vederea reexaminarii legii de revizuire a Constitutiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curtii Constitutionale".

Spre deosebire de reexaminarea legii pentru punerea ei in acord cu decizia Curtii Constitutionale, in cazul simplei reluari a procedurii, Parlamentul poate, in urma dezbaterilor, sa modifice sau sa completeze continutul initiativei de revizuire cu privire la alte aspecte care nu au legatura cu decizia Curtii Constitutionale. Practic, Parlamentul nu ar fi tinut sa reexamineze legea de revizuire strict cu privire la aspectele retinute intr-o astfel de decizie a Curtii Constitutionale prin care s-ar constata nerespectarea dispozitiilor constitutionale referitoare la revizuire, aspect ce contravine chiar art. 142 alin. (1) si art. 147 alin. (4) din Constitutie cu privire la rolul Curtii Constitutionale si caracterul general obligatoriu al deciziilor sale.

De asemenea, referirea generica la reluarea procedurii face dificil de inteles momentul concret de la care se va relua procedura de revizuire a Constitutiei, putandu-se referi la orice moment, de la cel de inceput al initiativei de revizuire (inregistrarea unui proiect sau a unei propuneri de revizuire) pana la cel final al fazei parlamentare.

Totodata, conform art. 6 alin. (3) din legea criticata, singura obligatie a Parlamentului, in cazul depasirii limitelor de revizuire, este reluarea procedurii. In aceasta situatie, legea de revizuire adoptata in urma reluarii procedurii ar putea contine chiar prevederile neconstitutionale pentru care Curtea a retinut „depasirea limitelor revizuirii" in conditiile in care nu este clar daca, dupa reluarea procedurii, noua lege de revizuire adoptata de Parlament va fi supusa din nou controlului de constitutionalitate al Curtii, iar dispozitiile pot fi interpretate in sensul ca dupa reluarea procedurii urmeaza etapa organizarii referendumului, conform art. 151 alin. (3) din Constitutie. O astfel de interpretare generata de neclaritatea textului incalca chiar rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei, in situatia in care Curtea nu se mai poate pronunta asupra legii adoptate de Parlament. Asadar, nu se poate deduce cu exactitate ce obligatii revin Parlamentului in aceasta etapa si care este posibilitatea Curtii Constitutionale de a exercita controlul asupra noii legi de revizuire adoptate de Parlament, in urma reluarii procedurii.

III. Prevederile art. unic pct. 2 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului – art. 6 alin. (4) din Legea nr. 3/2000 - incalca dispozitiile art.  146 lit. a),  ale 147 alin. (4), ale art. 151 alin. (3), precum si pe cele ale art. 156 din Constitutie

a) Potrivit art. unic pct. 2 din legea criticata, respectiv art. 6 alin. (4) ultima teza din Legea nr. 3/2000: „(...) Cetatenii Romaniei sunt chemati sa-si exprime vointa prin vot in cadrul referendumului national cu privire la revizuirea Constitutiei, in ultima duminica a perioadei de 30 de zile prevazuta la art. 151 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, calculata de la data adoptarii de catre Parlament a proiectului legii constitutionale, Guvernul avand obligatia de a aduce la cunostinta publica, de indata, prin mijloace de comunicare in masa, textul acestuia si data referendumului national.”

Trecand peste toate impreciziile de ordin terminologic utilizate de legiuitor – care prin referinta la norme constitutionale aplicabile permit interpretari contrare lor si se constituie, astfel, in incalcari ale acestora - si avand in vedere mai degraba intentia legiuitorului decat modul in care acesta a exprimat-o tehnic – legislativ, din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 6 alin. (3) si alin. (4) din legea dedusa controlului de constitutionalitate rezulta ca ulterior adoptarii de catre Parlament, legea de revizuire a Constitutiei este transmisa Curtii Constitutionale, caz in care: (i) „ (…) Daca se constata ca initiativa legislativa de revizuire depaseste limitele revizuirii, aceasta se considera nefinalizata si se transmite Parlamentului, procedura urmand a fi reluata.”; (ii) „(…) Daca Curtea Constitutionala constata ca initiativa legislativa de revizuire nu depaseste limitele revizuirii, proiectul legii constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, impreuna cu decizia Curtii Constitutionale.”

Asadar, din chiar dispozitiile art. 6 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 6 alin. (4) ale legii criticate se deduce, fara echivoc, faptul ca dupa adoptarea de catre Parlament a legii de revizuire survine o etapa procedurala ulterioara – respectiv cea a controlului de constitutionalitate realizat din oficiu de catre Curtea Constitutionalitate – si ca numai dupa ce instanta de contencios constitutional se pronunta in sensul constitutionalitatii legii, aceasta este considerata ca fiind adoptata. Or, art. 6 alin. (4) ultima teza, stabilind ca referendumul national cu privire la revizuirea Constitutiei se desfasoara in ultima duminica a perioadei de 30 de zile prevazuta la art. 151 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, calculata de la data adoptarii de catre Parlament a proiectului legii constitutionale incalca atat dispozitiile art. 147 alin. (4), cat si pe cele ale 151 alin. (3) din Constitutie.

Astfel, potrivit art.151 alin.(3) din Constitutie, revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire. La o prima analiza a acestui text constitutional, constatam ca legiuitorul constituant originar nu a prevazut ca termenul in care urmeaza sa se desfasoare referendumul de revizuire sa fie calculat, in mod obligatoriu, de la data adoptarii de catre Parlament a legii de revizuire. Din aceasta perspectiva, precizarea expresa in textul art. 6 alin. (4) al legii criticate „calculata de la data adoptarii de catre Parlament a proiectului legii constitutionale” ca moment de referinta de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile in care trebuie organizat referendumul pentru revizuirea Constitutiei reprezinta o adaugare la Legea fundamentala, aspect ce este de natura sa incalce prevederile art. 151 alin. (3) din Constitutie.

In al doilea rand, din interpretarea sistematica a dispozitiilor constitutionale inscrise in Titlul VII al Constitutiei rezulta ca legiuitorul constituant originar a inscris ipoteza organizarii referendumului pentru revizuire in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului/propunerii de revizuire, fara nicio referire la autoritatea competenta sa o adopte (respectiv Parlamentul), intrucat numai aceasta modalitate de redactare a dispozitiilor art. 147 alin. (3) – devenit ulterior revizuirii din 2003, art. 151 alin. (3) - era de natura sa asigure corelarea cu dispozitiile art. 148 alin. (3) din Legea fundamentala, devenit art. 152 alin. (3) dupa revizuirea si republicarea Constitutiei din 2003. In plus, aceasta redactare este pastrata cu prilejul revizuirii din 2003 si de legiuitorul constituant derivat care, desi nu modifica prevederile art. 147, pastreaza in continutul normativ al noului articol din cadrul Titlului VIII, devenit art. 156, acelasi reper pentru calculul termenului de publicare a legii de revizuire, respectiv data adoptarii legii de revizuire, din nou fara nicio referire la autoritatea competenta sa o adopte.

Supletea celor doua norme constitutionale mentionate - ce nu aditioneaza expresiei „de la data adoptarii” si locutiunea verbala „de catre Parlament” - face ca acestea sa fie aplicabile chiar si in raport cu competentele Curtii Constitutionale dobandite ulterior revizuirii din anul 2003.

Plecand probabil de la faptul ca in anul 1991, cu prilejul adoptarii actualei Constitutii, dar mai ales in anul 2003, la revizuirea acesteia, termenul de 30 de zile prevazut de art. 151 alin. (3) din Constitutie s-a calculat de la data adoptarii legii de revizuire de catre Parlament, in continutul normativ al ultimei teze a art. 6 alin. (4) din legea criticata se prevede ca referendumul national cu privire la revizuirea Constitutiei se va organiza in ultima duminica a perioadei de 30 de zile prevazuta la art. 151 alin. (3) din Constitutie, perioada calculata de la data adoptarii de catre Parlament a proiectului legii constitutionale. Insa, un asemenea mod de calcul al termenului de organizare a referendumului, care era posibil in anul 2003, nesocoteste  in prezent rolul si competentele Curtii Constitutionale.

Cu prilejul revizuirii din anul 2003, Legea de revizuire a Constitutiei a fost adoptata de catre Camera Deputatilor si de Senat in sedintele din 18 septembrie 2003. La data de 22 septembrie 2003, Parlamentul adopta Legea nr. 375/2003 pentru organizarea si desfasurarea referendumului national privind revizuirea Constitutiei (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003). Mentionam ca la momentul anului 2003 controlul de constitutionalitate din oficiu exercitat de catre Curtea Constitutionala ulterior adoptarii legii de revizuire in Parlament nu era prevazuta expres in Legea nr. 47/1992, motiv pentru care la data respectiva nu s-a deschis aceasta procedura ulterioara adoptarii legii de revizuire. Astfel, in sensul art. 151 alin. (1) din Constitutie (art. 147 alin. 3, inainte de revizuire) data adoptarii propunerii de revizuire a fost considerata data adoptarii de catre  Parlament a Legii de revizuire a Constitutiei (devenita Legea nr. 429/2003).

In plus, Legea nr. 375/2003, fiind adoptata de catre Parlament si promulgata de catre Presedintele Romaniei, indeplinea si exigentele cerute de art. 152 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 93 din Constitutie (in actuala numerotare). In acest mod, cele doua autoritati publice -  ce aveau, pe de o parte, competenta instituirii starii de asediu sau a starii de urgenta (Presedintele Romaniei), iar pe de alta parte, competenta incuviintarii masurii adoptate (Parlamentul Romaniei) – au admis implicit ca la momentul declansarii referendumului revizuirea Legii fundamentale se putea realiza.

Ulterior revizuirii din anul 2003, in acord cu prevederile art. 146 lit. a) si l) din Constitutie si in temeiul unei dispozitii exprese din legea sa de organizare, Curtea Constitutionala realizeaza si un control de constitutionalitate ulterior, asupra legii de revizuire adoptate de catre Parlament. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 47/1992, in termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constitutiei, Curtea Constitutionala se pronunta, din oficiu, asupra acesteia. Asadar, in prezent, ca efect al normelor mentionate, ulterior adoptarii legii de catre Parlament, se deschide o procedura obligatorie, derulata de catre instanta de contencios constitutional, similara cu cea aplicabila unei legi obisnuite. In cazul in care Curtea Constitutionala constata ca nu au fost respectate dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire, legea se retrimite Parlamentului in vederea reexaminarii (art. 23 alin. 2 din Legea nr. 47/1992), iar in cazul in care se constata ca au fost respectate dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire, dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial, se poate declansa referendumul de revizuire a Constitutiei.

Asadar, ulterior revizuirii Constitutiei din 2003 si modificarii Legii nr. 47/1992, in sensul art. 151 alin. (3) din Constitutie, data adoptarii nu mai poate fi data adoptarii de catre Parlament a legii de revizuire (aceasta fiind doar o etapa procedurala in procedura de revizuire), ci data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale prin care se constata ca au fost respectate dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire, moment la care se inchide orice alta procedura parlamentara.

Fata de toate cele aratate, sintagma „calculata de la data adoptarii de catre Parlament a proiectului legii constitutionale” din cuprinsul art. 6 alin. (4) ultima teza a legii criticate este neconstitutionala in raport cu prevederile art. 151 alin. (3), ale art. 146 lit. a)  si ale art. 147 alin. (4) din Constitutie, intrucat permite ca deciziile Curtii Constitutionale prin care se confirma constitutionalitate legii de revizuire sa produca efecte pentru trecut.

b) In ceea ce priveste momentul publicarii legii de revizuire prima teza a art. 6 alin. (4) din legea dedusa controlului de constitutionalitate prevede: „Daca Curtea Constitutionala constata ca initiativa legislativa de revizuire nu depaseste limitele revizuirii, proiectul legii constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, impreuna cu decizia Curtii Constitutionale.(...)”

Cu privire la acest aspect, invederam faptul ca art. 6 alin. (4) a suferit modificari in procedura de reexaminare a legii cu ocazia punerii de acord a acesteia cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 612/2017. Astfel, in forma initiala se prevedea ca: „proiectul de lege se publica in aceeasi zi cu aparitia deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. ”. Cu privire la momentul publicarii, in Decizia nr. 612/2017 s-au retinut urmatoarele: „Astfel, Constitutia stipuleaza ca legea de revizuire se publica in Monitorul Oficial al Romaniei in termen de 5 zile de la data adoptarii. Tot cinci zile are la dispozitie Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra constitutionalitatii acesteia. Asadar, exista o deplina corelare intre cele doua norme, cea constitutionala si cea legala, in ceea ce priveste publicarea legii de revizuire".

In forma de dupa reexaminare, art. 6 alin. (4) prevede: „proiectul legii constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, impreuna cu decizia Curtii Constitutionale.” Prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din legea criticata, ce prevad ca procedurii revizuirii ii sunt aplicabile doar dispozitiile art. 150 si 151 din Constitutie si cele ale Legii nr. 3/2000, norma de la art. 6 alin. (4) este imprecisa si neclara. Astfel, fata de caracterul restrictiv al prevederilor art. 6 alin. (1),  din continutul normativ al art. 6 alin. (4), desi rezulta faptul ca proiectul legii constitutionale se publica impreuna cu decizia Curtii Constitutionale, nu mai rezulta ca se asigura respectarea termenului de cinci zile stabilit in art. 156 din Constitutie si in art. 23 din Legea nr. 47/1992.

In viziunea legiuitorului constituant, atat a celui originar cat si a celui derivat, dispozitiile art. 151 si ale art. 156 sunt deplin corelate sub aspectul procedurii de revizuire, al organizarii referendumului si al publicarii legii de revizuire in vederea aducerii la cunostinta cetatenilor. Aceasta concordanta este intregita si de dispozitiile prin care atat legiuitorul constituant, cat si cel ordinar au reglementat controlul de constitutionalitate ce se exercita din oficiu asupra legii de revizuire. Astfel, legea de revizuire, odata adoptata de Parlament se transmite Curtii Constitutionale, care are obligatia sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea acesteia. Intrucat dispozitiile constitutionale nu prevad expres un termen pentru publicarea in Monitorul Oficial a deciziei Curtii, termenul de publicare a legii de revizuire prevazut de art. 156 din Constitutie nu poate curge decat de la momentul confirmarii constitutionalitatii acesteia, care potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie este data publicarii deciziei in Monitorul Oficial.

Or, in noua redactare, de dupa reexaminare, a tezei intai a art. 6 alin. (4) din legea criticata, legiuitorul considera ca moment de referinta numai data adoptarii legii de revizuire de catre Parlament, ignorand atat rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei, inclusiv in procedura de revizuire, cat si momentul de la care deciziile acesteia produc efecte. Chiar daca este posibil ca cele doua momente - momentul publicarii deciziei Curtii Constitutionale si cel al publicarii legii de revizuire sa coincida - stabilirea imperativa a acestei unice ipoteze normative conduce la afectarea termenului de 5 zile prevazut la art. 156 din Constitutie. A admite ca in noua sa redactare, norma de la teza intai a art. 6 alin. (4) asigura o deplina corelare a art. 156 din Constitutie cu art. 23 din Legea nr. 47/1992, in sensul ca cele doua termene se suprapun, echivaleaza cu imposibilitatea respectarii termenului constitutional  de 5 zile pentru publicarea legii de revizuire, intrucat la momentul la care acesta ar trebui sa inceapa sa curga, in fapt este deja epuizat. Cu alte cuvinte, s-ar admite ca la  publicarea deciziei Curtii Constitutionale  de confirmare a constitutionalitatii legii de revizuire, termenul de 5 zile prevazut de art. 156 din Constitutie fie este epuizat, fie a inceput sa curga anterior publicarii deciziei, ceea ce contravine si art. 147 alin. (4) din Constitutie.

IV. Stabilirea obiectului referendumului de revizuire a Constitutiei prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este neclara si contravine regulilor constitutionale referitoare la revizuirea Legii fundamentale

La art. unic  pct. 3 din legea criticata – art. 15 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 3/2000 - se prevede ca obiectul si data referendumului national se stabilesc „potrivit prevederilor prezentei legi, in cazul referendumului privind revizuirea Constitutiei, cu respectarea art. 151 alin. 3 din Constitutie".

In Decizia nr. 47/2018, Curtea Constitutionala a constatat ca „ (...) acest text de lege se refera nu doar la stabilirea datei referendumului pentru revizuirea Constitutiei prin chiar Legea nr. 3/2000, ci si a insusi obiectului acestuia. Pentru ipoteza acestui tip de referendum, in mod concret, obiectul sau este, in realitate, deja determinat, constand in legea de revizuire a Constitutiei, aprobata de Camera Deputatilor si Senat".( Decizia nr. 47/2018, par. 33)

Distinct de aceste considerente ale Curtii Constitutionale consideram ca  obiectul generic si abstract al referendumului pentru revizuirea Constitutiei este deja determinat nu doar prin legea criticata, ci chiar prin Constitutie, in art. 151, acolo unde se precizeaza ca „revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum". De altfel, si literal si gramatical si logico-juridic, obiectul unui referendum intitulat pentru revizuirea Constitutiei nu poate fi altul decat revizuirea Legii fundamentale. Numai ca nu la acest obiect generic si abstract, identificat in mai multe acte normative, face referire textul legii criticate, ci la obiectul concret al fiecarui referendum in parte, anume la modificarile ce se intentioneaza a fi aduse Legii fundamentale cu prilejul fiecarei revizuiri si care necesita validarea prin referendum chiar daca au fost adoptate de Parlament. Daca nu ar fi asa, nu ar avea sens trimiterea din teza finala a articolului 15 - care se afla si in versiunea in vigoare a Legii nr. 3/2000 - la exigentele constitutionale ale art. l51. Orice referendum pentru revizuirea Constitutiei are ca finalitate modificarea Legii fundamentale, insa fiecare astfel de referendum in parte are un alt obiect asupra caruia trebuie sa decida poporul, doar prin acel proces decizional colectiv organizat la scara nationala.

De aceea, obiectul fiecarui astfel de referendum nu poate fi stabilit generic si odata pentru totdeauna potrivit legii care stabileste coordonatele generale ale organizarii si desfasurarii referendumului, ci prin actul normativ distinct (lege) care precizeaza ce anume face obiectul deciziei populare in acel caz concret si cand urmeaza sa aiba loc respectiva decizie. Cum urmeaza sa se desfasoare decizia populara (referendumul) face obiectul propriu si specific al legii criticate, care, de altfel, se intituleaza corect, sugestiv si in deplin acord cu continutul sau normativ  privind organizarea si desfasurarea referendumului.

Organizarea si desfasurarea referendumului in fiecare caz in parte nu mai necesita precizari suplimentare printr-o lege distincta. In schimb, obiectul si data fiecarui referendum trebuie sa fie clar identificate si aduse la cunostinta cetatenilor care urmeaza sa se exprime prin vot, altminteri putandu-se ajunge la situatia in care acestia sa se pronunte in necunostinta de cauza, cu rezultate si consecinte nebanuite si paradoxale (asa cum exemplele din dreptul comparat nu lipsesc).

In aceste conditii, pentru respectarea prevederilor constitutionale referitoare la revizuirea Legii fundamentale si pentru asigurarea claritatii si preciziei legii in vederea unei eficiente aplicari, este necesara identificarea distincta, in fiecare caz in parte, prin actul normativ asupra caruia s-a convenit (lege), a ce anume constituie obiect al referendumului pentru fiecare revizuire a Constitutiei.

V. Stabilirea datei referendumului de revizuire a Constitutiei prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului limiteaza dreptul Parlamentului aflat in exercitarea mandatului la data la care ar avea loc o revizuire a Constitutiei de a stabili data referendumului printr-o lege distincta si infrang dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea fundamentala

In Decizia nr. 612/2017, Curtea Constitutionala a aratat ca, in urma adoptarii legii de revizuire de catre Parlament, „in vederea asigurarii unui mecanism procedural complet, care sa confere eficacitate demersului legislativ de adoptare a legii de revizuire, incluzand si reglementarea etapei finale a acestuia, Parlamentul este indreptatit sa stabileasca, printr-o lege distincta, data referendumului, fixand astfel in timp momentul la care legea pe care a adoptat-o va fi supusa aprobarii populare". Totodata, in Decizia nr. 47/2018, Curtea Constitutionala a mentionat ca ceea ce este important in stabilirea datei unui astfel de referendum este ca actul juridic „sa emane de la autoritatea care are indrituirea constitutionala sa initieze fiecare tip de referendum.”

Distinct de considerentele din deciziile Curtii Constitutionale si avand in vedere continutul normativ al legii deduse controlului de constitutionalitate, chiar daca aparent Parlamentul s-a plasat in limitele constitutionale atunci cand a decis ca toate referendumurile de revizuire a Constitutiei sa aiba loc in ultima duminica a intervalului de 30 de zile prevazut de art. 151 alin. (3) din Legea fundamentala, consideram ca aceasta solutie legislativa este limitativa si lipsita de predictibilitate, plecand chiar de la premisa retinuta de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 47/2018, anume ca „nimic nu impiedica Parlamentul, ca in functie de circumstantele concrete, sa adopte o lege prin care sa stabileasca o alta data pentru organizarea referendumului cuprinsa in intervalul de 30 de zile amintit".

A stabili o data anume, expres mentionata si precis identificata, acolo unde Constitutia lasa o marja de apreciere si a impune ca aceasta data sa fie catre finalul termenului prevazut in Constitutie atunci cand textul Legii fundamentale precizeaza expres ca respectivul termen este unul maxim, ce nu poate fi depasit, reprezinta o adaugare la Constitutie. In plus, stabilirea cu caracter generic a datei pentru organizarea oricarui referendum de revizuire a Legii fundamentale este lipsita de predictibilitate, caci oricand pot apare elemente ce nu pot fi cunoscute dinainte si care sa justifice o necesara adaptare a momentului consultarii populare la contextul imediat. De altfel, solutia legislativa  privind stabilirea datei referendumului cuprinsa in  legea criticata nu este noua, iar lipsa de predictibilitate a fost deja confirmata. Astfel, cu prilejul revizuirii Constitutiei Romaniei din anul 2003, Legea nr. 375/2003 – al carei prim articol avea acelasi continut cu cel al tezei a doua a art. 6 alin. (4) din legea criticata - a fost modificata prin Ordonanta de urgenta nr. 92/2003 pentru modificarea si completarea unor reglementari referitoare la organizarea si desfasurarea referendumului, cu doar 10 zile inainte de implinirea termenului de 30 zile prevazut de art. 151 alin. (3) din Constitutie. Desi initial, prin Legea nr. 375/2003 data referendumului de revizuire a Constitutiei fusese stabilita in ultima duminica a intervalului constitutional, un intreg context social si politic generat de aderarea la UE si la NATO au determinat modificarea datei  acestui referendum, care nu s-a mai desfasurat intr-o singura zi, ci in doua zile.

Pentru considerentele mentionate mai sus, nu doar obiectul, ci si data fiecarui referendum pentru fiecare revizuire a Constitutiei in parte ar trebui sa fie stabilita clar si distinct, numai de catre Parlamentul in exercitiu. A proceda altfel ar echivala cu o restrangere a competentei decizionale si a marjei de apreciere a Parlamentului aflat in exercitarea mandatului la data la care ar avea loc o revizuire a Constitutiei de catre parlamentarii din legislatura in care s-a adoptat legea criticata, atitudine care poate fi justificata in cazul legiuitorului constitutional derivat in anumite limite si conditii precizate in Constitutie, dar care nu este permisa legiuitorului ordinar sau organic.

Prin urmare, stabilirea acestei date trebuie lasata la aprecierea Parlamentului aflat in exercitiu la momentul fiecarei astfel de initiative de revizuire a Constitutiei, numai acesta fiind in masura sa aprecieze in concret care sunt conditiile cele mai adecvate pentru ca cetatenii sa isi exprime vointa cu privire la acea revizuire a Constitutiei, ca modalitate de exercitare a suveranitatii nationale consacrata prin art. 2 alin. (1) din Legea fundamentala.

In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este neconstitutionala.

S-ar putea sa te intereseze si: Parteneriat public-privat. Au aparut reguli noi