Recurs formulat tardiv. Cerere de repunere in termen formulata cu depasirea termenului prevazut de art. 103 alin. 2

Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel incat nerespectarea lui va atrage decaderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecinta respingerii recursului ca tardiv formulat. Cererea de repunere in termenul de exercitare a recursului trebuie formulata in termenul prevazut de art. 103 alin. 2 Cod procedura civila, facandu-se dovada acelei imprejurari mai presus de vointa partii care  au  impiedicat-o sa efectueze actul procedural in termenul prevazut de lege.

 
(Sursa: I.C.C.J. Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, decizia civila nr. 1859 din 27 februarie 2007)

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti reclamanta  R. SA a chemat in judecata pe parata SC L.I.T. CO LTD SRL pentru a se dispune confiscarea marfurilor contrafacute importate de catre parata si distrugerea acestora, a mai solicitat obligarea paratei la incetarea imediata a oricaror activitati de import, stocare, distribuire, vanzare de produse care poarta in mod ilegal marcile „A”.

Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila prin sentinta civila nr.633 din 24 iunie 2004 a respins actiunea ca neintemeiata.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila  si pentru cauze privind proprietatea intelectuala prin decizia nr.2124 din 9 iunie 2005 a admis apelul reclamantei si a schimbat in parte sentinta in sensul ca a admis in parte cererea reclamantei.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, recurs motivat si inregistrat la Curtea de Apel Bucuresti la 12 iunie 2006.

Cererea de recurs a fost insotita si de o cerere de repunere in termenul de recurs, inregistrata tot la curtea de apel, la aceeasi data.

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Cererea de repunere in termenul de recurs a fost motivata in drept pe dispozitiile art.103 Cod procedura civila, iar in fapt pe imprejurarea ca parata nu a putut sa-si exercite dreptul de a declara recurs in termen deoarece procedura de comunicare a deciziei catre aceasta s-a facut prin afisare la sediul societatii si s-au incalcat astfel dispozitiile art.921 Cod procedura civila deoarece la sediul societatii existau persoane  care sa primeasca comunicarea.

Parata a mai precizat ca a luat cunostinta ca decizia nr.212A din 9 iunie 2005 a ramas definitiva si irevocabila  la 24 mai 2006, cand reprezentantul unitatii s-a prezentat la Oficiul Postal Vitan pentru a ridica mandatul ce continea procesul verbal de contraventie nr.42 din 12 mai 2006, trimis de Autoritatea Nationala a Vamilor

Cererea de repunere in termen este tardiva fata de data anuntata de parata ca fiind cea la care a luat cunostinta de decizia nr.212A din 9 iunie 2005 a Curtii de Apel  Bucuresti, recte 23 mai 2006, cum rezulta din adresa Postei, cu nr.1980 din 13 decembrie 2006 prezentata de recurenta.

Termenul de 15 zile prevazut de art.103 alin.2 Cod procedura civila, socotit de la data de 23 mai 2006 (ca fiind data incetarii impiedicarii intr-o interpretare mult extinsa si ingaduitoare a textului de lege) s-a indeplinit la 8 iunie 2006, intr-o zi de vineri cand a fost ultima zi cand se mai putea formula o cerere de repunere in termen.

Cererea inregistrata la 12 iunie 2006 si expediata prin posta la 9 iunie 2006 se situeaza peste termenul prevazut de art.103 alin.2 Cod procedura civila.

Respingand ca tardiva cererea de repunere in termenul de recurs s-a constatat, pe cale de consecinta, ca recursul declarat la 12 iunie 2006 de parata impotriva deciziei nr.212 A/2005 a Curtii de Apel  Bucuresti – Sectia a IX-a civila a depasit termenul de 15 zile prevazut de art.301 Cod procedura civila in raport de data comunicarii deciziei atacate, 1 august 2005.

De retinut este si faptul ca documentul prezentat in justificarea cererii de repunere in termenul de  recurs nu face  dovada  actelor ce i-au fost comunicate paratei cu „recomandata nr.42311 la 23 mai 2006.

Dar si in ipoteza in care s-ar fi inmanat hotararea in discutie sau date despre aceasta,  solicitarea de repunere in termen se situeaza peste termenul de 15 zile in care putea fi primita.

Osebit insa de exceptia mai sus arata cererea de repunere in termenul de recurs este si nefondata sub doua aspecte.

In primul rand prin cererea de repunere in termenul de recurs nu se face dovada ca parata a fost impiedicata  printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa declarare recurs.

Parata a fost legal citata pe tot parcursul judecarii apelului, cu respectarea dispozitiilor art.88-921 Cod procedura civila.

Din dovezile existente rezulta ca citatia s-a afisat pe usa principala a sediului paratei pentru motivul ca nici o persoana nu a fost gasita.

In acelasi mod, cu afisarea actului pe locuinta principala, in lipsa unei persoane care sa primeasca actul procedural, s-a procedat si la comunicarea deciziei nr.212/A din 9 iunie 2005.

Potrivit art.921 Cod procedura civila  „comunicarea citatiei si a altor acte de procedura  nu se poate realiza prin afisarea in cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora”.

Cu respectarea acestui text, agentul procedural a procedat in mod corect cand a afisat actul procedural la sediul paratei, negasind nici o persoana care sa primeasca  documentul, textul mai sus citat permitand afisarea in acest caz.

Desi parata a invocat ca s-a procedat la afisare „desi se afla cineva la receptie” nu a facut dovezi in acest sens.

De altfel se constata ca maniera afisarii hotararii instantei, prevazute expres de lege pentru cazul mai sus retinut, nu poate fi echivalenta cu un caz de impiedicare a paratei „mai presus de vointa sa” cum prevede dispozitia din art.103 alin.2 Cod procedura civila.

Parata nu a prezentat dovezi pentru a justifica motive „mai presus de vointa sa” (si deci care sunt peste diligentele minime ale unei parti cu reprezentare juridica calificata, in administrarea propriei cauze), care sa fi impiedicat sa se mai intereseze de solutia data in judecarea caii de atac promovata de aceasta.

La aceasta lipsa de diligenta din partea paratei se mai constata ca hotararea Curtii de Apel  a fost comunicata partilor in proces inclusiv paratei cu respectarea dispozitiilor procedurale incidente mai sus-enuntate.

Pentru considerentele retinute s-a respins cererea de repunere in termen si, respectiv,  cererea de recurs, ca tardiv formulate.