Cuprins pe materii: Drept comercial. Functionarea societatilor comerciale.
Index alfabetic: societate comerciala
- asociat
- parti sociale
- retragere
Legea nr.31/1990, art.226 alin.1 lit.c, alin.2-3
Potrivit art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, in lipsa unor prevederi in actul constitutiv, sau cand nu se realizeaza acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului supusa numai recursului in termen de 15 zile de la comunicare.
Din economia textului precitat, rezulta fara putinta de tagada ca hotararea care cuprinde dispozitii referitoare la aceasta norma legala este supusa numai recursului.
Sectia comerciala, Decizia nr.187 din 21 ianuarie 2010 Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV Cartea Verde a Contabilitatii Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Reclamantii A.E. si M.N. au chemat in judecata parata SC S. SRL Targu Jiu solicitand sa se dispuna retragerea reclamantilor din cadrul societatii parate, cu obligarea acesteia la plata contravalorii partilor sociale in cadrul societatii parate si la plata contravalorii partilor sociale reactualizate prin reevaluare, detinute de catre cei doi reclamanti si anume de 5% si respectiv 40%.
De asemenea, au solicitat obligarea administratorului societatii la plata daunelor materiale produse din culpa sa, ca urmare a activitatii defectuoase in conducerea firmei in cursul anului 2005 si prima parte a anului 2006, urmand ca aceste despagubiri sa fie raportate la contravaloarea partilor sociale.
Reclamanta A.E. a aratat ca a preluat prin actul aditional din 18 iunie 2003 partile sociale detinute de catre sotul sau A.C. Dupa decesul sotului au aparut neintelegeri intre asociatii ramasi, generate de modul abuziv de gestionare a intereselor acesteia de catre administratorul P.V.
Avand in vedere starea financiara a societatii, valoarea partilor sociale s-a diminuat continuu, reclamantii mentionand ca s-a initiat procedura de excludere a asociatului P.V., cerere respinsa prin sentinta nr.215/2005 ramasa irevocabila.
Reclamantii au aratat ca prin cele trei capete de cerere nu au inteles sa fie evaluate si restituite numai partile sociale in sine, ci sa fie realizat un partaj, prin reevaluarea la zi a patrimoniului social, a mijloacelor fixe si circulante si la restituirea cotei-parti de contributie, proportional cu procentul partilor sociale si identificarea prejudiciului creat de P.V. in perioada 2005-2006.
Prin sentinta nr.359/4 martie 2009, urmare stramutarii cauzei, Tribunalul Valcea a admis cererea reclamantilor M.N. si A.E. in contradictoriu cu SC S. SRL; a fost respins capatul de cerere privind dispunerea retragerii reclamantilor, ca ramasa fara obiect; au fost impartite bunurile, potrivit variantei a 7-a din expertiza. Reclamantei A.E. i-au revenit bunuri in valoare totala de 3.315.047,10 lei.
Reclamantului M.N. i-au fost atribuite bunuri in valoare totala de 419.252 lei, iar paratei SC S. SRL, i-au fost atribuite bunuri in valoare de 4.387.352,71 lei. Societatea parata va achita o sulta de 612,10 lei catre reclamanta A.E. si va primi o sulta de 24,05 lei de la paratul M., in contul partilor sociale in procent de 55% din capitalul social.
De asemenea, s-a retinut ca schita intocmita de expertul M.M. face parte integranta din hotarare.
In fine, a fost respins capatul de cerere privind obligarea paratului P.V. la plata sumei de 8.728,08 lei, precum si capatul de cerere privind raportarea despagubirilor susmentionate la contravaloarea partilor sociale, ca fiind formulate de persoane fara calitate procesuala activa; si s-a dispus ca partile sociale ale asociatilor retrasi sa fie distribuite celorlalti asociati ramasi in societate, proportional cu numarul de parti sociale detinute in cadrul societatii parate, compensand cheltuielile de judecata, ramanand ca M.N. sa plateasca suma de 203,70 lei, iar parata SC S. SRL suma de 2.188,41 lei catre reclamanta A.E., cu acest titlu.
Instanta de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiza pentru evaluarea patrimoniului societatii, pentru a se verifica legalitatea actelor de administrare a societatii de catre paratul P.V. si pentru a face propuneri de lotizare a bunurilor societatii.
Tribunalul a constatat ca expertul a efectuat initial trei variante de propuneri de lotizare, la care partile au avut obiectiuni, ajungandu-se ca in final sa se faca alte 4 variante de lotizare.
Dupa stramutarea cauzei la Tribunalul Valcea au fost invocate exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, iar cu privire la cererea de retragere s-a invocat exceptia lipsei de obiect ca si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Prin incheierea din 18 februarie 2009, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor cu privire la capetele de cerere privind angajarea raspunderii administratorului P.V., avand in vedere dispozitiile art.155 din Legea nr.31/1990; si a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii de retragere a reclamantilor din societate si a prematuritatii cererii de obligare a societatii la plata drepturilor banesti ale reclamantilor.
Cu privire la capatul de cerere privind dispunerea retragerii din societate a celor doi reclamanti, prin aceeasi incheiere, completata ulterior in considerentele sentintei, tribunalul a constatat ca reclamantii au fost asociati in cadrul SC S. SRL Targu Jiu, alaturi de D.I.L., P.V. si T.N.; ca anterior formularii cererii de chemare in judecata ambii reclamanti au depus cerere de retragere din societate si ca reclamantii au solicitat sa se constate retragerea acestora din societate si nu dispunerea de catre instanta a retragerii acestora, cerere considerata de tribunal a fi inadmisibila deoarece are valoare de modificare a cererii initiale, interzisa de dispozitiile art.132 alin.1 C. proc. civ.
Cu privire la acest capat de cerere, tribunalul a constatat ca prin hotararea AGA nr.34/5 iunie 2006 a fost aprobata retragerea celor doi reclamanti din societate si ca, in consecinta, capatul de cerere prin care a fost solicitat sa se decida asupra retragerii din societate, a ramas fara obiect.
Cu privire la capetele doi si trei, relative la angajarea raspunderii administratorilor societatii, tribunalul a retinut ca reclamantii nu au calitate procesuala activa in angajarea raspunderii acestora, o astfel de cerere apartinand societatii.
Tribunalul a mai constatat ca reclamantii si reclamanta A.E. au solicitat plata contravalorii partilor sociale si ca au renuntat la cererea de atribuire in natura a bunurilor, deoarece nu sunt de acord cu lotizarea bunurilor; ca, partile nu s-au inteles cu privire la drepturile asociatilor ramasi; ca, in raportul de expertiza contabila intocmita de expert M.G. a fost stabilita valoarea patrimoniului conform ultimului bilant aprobat si cotele parti ce se cuvin reclamantilor ca si variantele de lotizare fizica a patrimoniului, raport care nu a fost contestat de parti; ca, potrivit acestui raport, valoarea capitalului social este de 8.289.148,25 lei raportat la data de 31 decembrie 2006, data de referinta solicitata de reclamanti potrivit obiectivului propus, in raport de care valoarea cotei parti ce se cuvine asociatilor retrasi este inferioara celei rezultate din evaluarea capitalului social din data de 30 iunie 2006; ca, relativ la lotizarea bunurilor, initial reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata contravalorii partilor sociale, ulterior modificand-o, la 10 octombrie 2007 solicitand repartizarea in natura a contravalorii partilor sociale, prin atribuirea de teren si constructii; ca renuntarea ulterioara la aceasta modalitate de imparteala este contrara dispozitiilor art.132 C. proc. civ., avand in vedere ca parata nu a fost de acord cu aceasta modificare a actiunii.
Relativ la lotizarea bunurilor, tribunalul a retinut ca societatea parata intelege sa-si continue activitatea de productie si ca, in consecinta, pentru realizarea scopului acesteia, nu se poate dispensa de activele societatii legata de activitatea sa si, in consecinta, propunerea de lotizare ce raspunde acestei nevoi a paratei, cat si pretentiei reclamantei A.E. de a nu fi obligata la plata unei sulte impovaratoare, este varianta sapte.
Tribunalul a considerat ca obiectiunea reclamantei, legata de introducerea imobilului C10 in aceasta varianta, nu este fondata deoarece acest bun se afla in patrimoniul societatii la momentul partajarii, cu atat mai mult cu cat, prin sentinta civila nr.1621 din 8 martie 2007, ramasa irevocabila, a fost stabilita calitatea de proprietar a societatii parate asupra acestui bun.
In fine, instanta a decis ca partile sociale ale asociatilor retrasi vor fi distribuite celorlalti asociati ramasi in societate, proportional cu numarul partilor sociale detinute de acestia si ca in temeiul art.276 C. proc. civ., cheltuielile de judecata efectuate de parti vor fi compensate partial, urmand ca reclamantul M.N. sa plateasca 230,76 lei, iar parata SC S. SRL suma de 2188,41 lei, catre A.E.
Impotriva solutiei instantei de fond au promovat apel reclamantii considerand solutia pronuntata de prima instanta netemeinica.
Instanta de apel a pus in discutie calificarea caii de atac aplicabila in speta, avand in vedere dispozitiile art.266 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990.
Luand in discutie aceasta exceptie instanta a decis ca, in speta, calea de atac este recursul si nu apelul si a trecut la solutionarea cauzei in complet de trei judecatori.
Curtea de Apel Pitesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, prin decizia nr.603 din 27 mai 2009, a respins recursul ca nefondat.
Raspunzand criticilor formulate s-a retinut ca ratiunea pentru care instanta de fond a repartizat bunurile in varianta sapte este justificata, deoarece, in adevar, in acest fel se asigura continuitatea activitatii societatii, prin repartizarea bunurilor necesare si utile, realizarii scopului societatii si, pe de alta parte, se evita valorile mari ale sultei, corelativ cu respectarea principiului repartizarii in natura a bunurilor.
S-a mai retinut ca, prin toate incheierile de sedinta si precizarile facute, reclamantii nu au facut obiectiuni cu privire la evaluarea imobilului C10 - bloc de locuinte, ci doar au solicitat ca acest imobil sa fie atribuit in lotul paratei.
De asemenea, instanta de recurs a aratat ca, ulterior, reclamantii si-au modificat actiunea prin cererea de impartire a bunurilor in natura, acceptata tacit de parata prin faptul ca nu a ridicat obiectiuni la aceasta modificare a actiunii.
Reclamantii au declarat recurs considerand ca decizia nr.603/R-C a fost data cu incalcarea dispozitiilor art.304 C. proc. civ.
S-a considerat ca s-au incalcat prevederile legale privind compunerea completului de judecata, in sensul ca la judecata nu a participat numarul de judecatori prevazut de lege, respectiv doi judecatori pentru apel, asa cum prevad dispozitiile art.54 din Legea nr.304/2004.
Astfel, ca urmare a ramanerii fara obiect a cererii privind retragerea din societate a asociatilor instanta de fond a solutionat numai stabilirea drepturilor asociatilor retrasi si impartirea patrimoniului potrivit dispozitiilor art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990.
In mod gresit, instanta de apel a calificat-o ca fiind recurs, deoarece art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 republicata prevede calea de atac a recursului numai in cazul retragerii asociatului in baza unei hotarari judecatoresti, caz ce nu se regaseste in speta.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului supusa numai recursului in termen de 15 zile de la comunicare.
Principalul capat de cerere al actiunii formulate de reclamanti, respectiv retragerea din societate – capat de cerere de care depindea si solutionarea celorlalte capete este intemeiat pe dispozitiile acestui text de lege.
Ca urmare, hotararea pronuntata este supusa numai recursului.
De asemenea, alin.2 al aceluiasi articol dispune ca instanta se va pronunta prin aceiasi hotarare si cu privire la structura capitalului social.
Alin.3 al aceluiasi articol prevede expres ca totodata instanta va putea stabili si drepturile asociatului retras, pentru partile sociale cuvenite.
Din economia textului precitat, rezulta fara putinta de tagada ca hotararea care cuprinde dispozitii referitoare la aceasta norma legala este supusa numai recursului.
Fata de cele aratate, exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de parata intimata a fost admisa, iar recursul a fost respins ca inadmisibil.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri