In noul Cod Civil, contractul de mandat este definit in articolul 2009 ca fiind acel contract prin care o parte numita mandatar (observam ca este aceiasi definitie) se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant. Este reglementat contractul de mandat cu titlu gratuit si titlu oneros si sunt mentionate doua feluri ale mandatului: mandatul cu reprezentare si mandatul fara reprezentare (acesta ar fi elementul de noutate). In ceea ce priveste mandatul fara reprezentare, legiuitorul reglementeaza contractul de comision si contractul de consignatie.
(Prelegerea doamnei avocat Iolanda Boti din data de 28.09.2011 privind Mandatul in Noul Cod Civil, www.baroul-bucuresti.ro)
Odata cu aceasta noua reglementare legiuitorul a dorit restrangerea rolului mandatului la calitatea lui de contract special. Acum este foarte clar reglementat.
(Prelegerea doamnei avocat Iolanda Boti din data de 28.09.2011 privind Mandatul in Noul Cod Civil, www.baroul-bucuresti.ro)
Jurisprudenta
Contractul de mandat fiind un contrat consensual, forma scrisa este ceruta doar ad probationem.
Conform art.1533 C.civ., mandatul poate fi tacit, iar primirea mandatului se dovedeste cu executarea lui din partea mandatarului.
(Curtea de Apel Cluj, sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr.239/A din 26 septembrie 2008; Buletinul Jurispudentei 2008)
Daca un tert, in baza unei credinte eronate, indeplineste un act cu o persoana care nu avea dreptul sau puterea sa-l indeplineasca,aparenta astfel creata permite recunoasterea validitatii si opozabilitatii actului respectiv. Daca incheierea contractului depaseste limitele mandatului acordat mandatarului,contractele incheiate cu tertii de buna-credinta sunt valabile si,deci,opozabile mandantului,deoarece singur acesta este vinovat de a fi incredintat puterile sale unei persoane care a abuzat de ele.
(Inalta Curte De Casatie si Justitie, sectia comerciala, decizia nr.1754 din 4 iunie 2009, Buletinul jurisprudentei 2009)
Mandatarul nu poate vinde partile sociale apartinand unei asociate minore,intrucat s-ar produce o diminuare a patrimoniului minorei. In acest caz, este obligatorie incuviintarea data de catre autoritatea tutelara.
Cesionarea partilor sociale in baza unui mandat general si nu special, facut prin depasirea limitelor mandatului general, fara consimtamantului minorei,este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului de cesiune.
(Inalta Curte De Casatie si Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 1217 din 8 aprilie 2009, Buletinul jurisprudentei 2009)
Contractul de comision reglementat de art. 405 Cod comercial, are ca obiect tratarea afacerilor comerciale de catre comisionar, in nume propriu, dar pe seama comitentului potrivit imputernicirii primite de acesta.
Fiind o varietate a contractului de mandat, contractul de comision se bazeaza pe o reprezentare imperfecta, deoarece comisionarul incheie acte de comert cu tertul, in nume prorpiu. Tratand in nume propriu, comisionarul intra in raporturi juridice cu tertii, obligandu-se personal fata de acestia, dupa cum tertii, la randul lor, sunt tinuti de executarea contractului fata de comisionar si nu fata de comitet, pe care de cele mai multe ori nici nu il cunosc. Tertii contractanti nefiind in raporturi cu comitentul, nu au actionat impotriva acestuia in calitate de debitor, comitentul nu poate fi urmarit de terti pentru plata, dupa cum in calitate de creditor, comitentul poate exercita impotriva tertilor toate drepturile nascute din contract, prin comisionar, care actioneaza in nume propriu.
In speta, in baza unui contract de comision intre doua societati comerciale, intitulat contract de colaborare, una din parti, comisionarul, s-a obligat sa colecteze laptele de la producatori pentru societatea comitenta, careia ii furnizase laptele colectat si care la randul sau platea lunar pretul laptelui prin intermediul societatii comisionare, catre producatori.
In raporturile cu producatorii, societatea comisionara care colecta laptele, achita pretul acestuia, pret in care era incorporata, in temeiul H.G. 293/1996 si 294/1996 si subventia de la stat. In aceste conditii, pe buna dreptate instanta de fond si apoi aceea de apel, au retinut ca intre reclamantii producatori, care au solicitat pretul laptelui livrat, pe de o parte si societatea comitenta actionata in judecata, nu exista nici un raport juridic, fapt pentru care au admis exceptia peremptorie a lipsei calitatii procesuale pasive a societatii comitente.
Faptul ca in final, beneficiarul laptelui colectat este societatea comitenta, nu inseamna ca aceasta trebuie sa achite pretul direct catre producatori, de vreme ce in baza contractului de comision, societatea parata este tinuta de plata pretului laptelui furnizat catre societatea comitenta.
Asadar, reclamantii-recurenti, au posibilitatea valorificarii creantei lor, aferenta pretului laptelui colectat, de la societatea comisionara cu care au raporturi juridice, societate care in achitarea pretului trebuie sa includa si subventiile de la stat prevazute de H.G. 293/1996 si 294/1996.
In acest cadru, Curtea de Apel, respingand recursurile formulate de reclamantii-producatori, a mentinut hotararile pronuntate in precedent, prin care actiunea acestora impotriva societatii comitente a fost respinsa pentru lipsa calitatii procesuale active.
(Stefan Crisu, Elena Denisa Crisu: “Repertoriu de practica si literatura judiciara 1997-2000”; Curtea de Apel Ploiesti, decizia civila nr. 1931 din 27 mai 1998)
