Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale nascute in temeiul unui raport obligational si in virtutea carora subiectul activ, poate pretinde o anumita conduita subiectului pasiv, acesta avand posibilitatea sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, creditorul putand sa recurga la forta de constrangere pentru executarea acestei obligatii.
Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor. Intrucat subiectul lucrarii de fata este reprezentat de creantele care constau in sume de bani, doar la acestea vom face referire in cele ce urmeaza.
Tipuri de creante
Fiecare activitate poate constitui un raport obligational si poate atrage de la sine o anumita indatorire la un moment dat. Prin urmare, tipurile de creante sunt destul de multe si nu limitativ enumerate.
Cele mai cunoscute si mai des intalnite creante sunt cele care provin din raporturile obligationale reglementate de dreptul civil, comercial (in prezent absorbit de Noul Cod civil), dreptul muncii sau Codul Fiscal:
creante civile
creante comerciale
creante bancare
creante fiscale sau bugetare
creante salariale
Creantele civile
Reprezinta creantele rezultate din raporturile patrimoniale incheiate intre persoane fizice definite ca necomercianti sau neprofesionisti, conform Noului Cod civil.
Creantele comerciale
Sunt creantele rezultate in urma incheierii contractelor comerciale. Un contract comercial este acel contract incheiat intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii contra unui pret constand intr-o suma de bani.
Noul Cod civil, in conceptia sa monista, absorbind partial Codul Comercial si inglobandu-l, defineste comerciantul ca pe un profesionist care exploateaza o intreprindere. Dar termenul de “comerciant” inca subzista in legi speciale de reglementare a anumitor raporturi de drept si va fi inca uzitat mult timp.
Creantele bancare
Creantele bancare reprezinta un tip aparte de creanta, rezultate de obicei dintr-un contract de credit bancar.
Contractul de credit bancar este definit ca acel contract de imprumut de consumatie prin care imprumutatorul – banca – remite imprumutatului – persoana fizica sau juridica – o suma de bani contra unei dobanzi, iar imprumutatul se obliga sa restituie intr-o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani.
Debitorul se obliga sa utilizeze creditul in scopul pentru care a fost contractat, sa ramburseze creditul conform unui grafic stabilit de comun acord si sa plateasca dobanda si eventualele penalitati in caz de nerespectare a uneia dintre clauzele convenite. Creantele bancare reprezinta majoritatea debitelor restante la ora actuala.
Creantele fiscale
Creantele fiscale reprezinta drepturile patrimoniale ce rezula din raporturile de drept material fiscal constand in:
- creante fiscale principale: provenite din obligatia de plata a impozitelor, taxelor, amenzilor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea TVA , dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.
- creante fiscale accesorii: provenite din perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere.
Creantele salariale
Creantele salariale sunt reglementate de dreptul muncii si iau nastere in temeiul unui raport de munca creat intre creditor ca salariat si debitor ca angajator.
Deosebirile importante fata de celelalte creante constau in sarcina probei care este rasturnata in dreptul muncii si apartine angajatorului. Si in faptul ca hotararile date in prima instanta in litigiile de munca sunt executorii de drept. Este o executie vremelnica reglementata de Codul de procedura civila.
Autor: jr. Horatiu Sasu, consultant in afaceri si management
Sursa: 8 metode de recuperare rapida a creantelor, fara proces
