1. expresie prin care se desemneaza modul de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret. Forma actului juridic civil este utilizata, in terminologia juridica cu o dubla semnificatie. Stricto sensu, se desemneaza tocmai modalitatea de exteriorizare a vointei juridice, care este chintesenta actului juridic civil. In aceasta acceptiune, este guvernata de principiul consensualismului. Lato sensu, desemneaza trei cerinte de forma, si anume: a) forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului juridic - forma ad validitatem; b) forma ceruta pentru probarea actului juridic - forma ad probationem; c) forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de alte persoane, terti.