CC: Legea lustratiei este excesiva in raport cu scopul legitim urmarit

Legea lustratiei este excesiva in raport cu scopul legitim urmarit, deoarece nu permite individualizarea masurii, actul normativ instituind o prezumtie de vinovatie si o adevarata sanctiune colectiva, bazata pe o culpabilizare generica facuta pe criterii politice, explica Curtea Constitutionala.

Curtea Constitutionala retine caracterul tardiv al Legii lustratiei, fara a avea in sine un rol decisiv, fiind insa considerat relevant pentru disproportionalitatea masurilor restrictive, chiar daca prin acestea s-a urmarit un scop legitim. Proportionalitatea masurii fata de scopul urmarit trebuie privita, in fiecare caz, prin prisma evaluarii situatiei politice a tarii, precum si a altor circumstante, noteaza CC.

In 7 iunie, Curtea Constitutionala a constatat ca este neconstitutionala Legea lustratieiprivind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, motivarea deciziei CC fiind publicata vineri.

Obiectiile de neconstitutionalitate se refera la Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Autorii sesizarilor sustin ca aceasta lege contravine prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5), art.4 alin.(1) si (2), art.8 alin.(1), art.11 lin.(2), art.15 alin.(2), art.16 alin.(1) si (3), art.20 alin.(1) si (2), art.23, art.29 alin.(1), art.37, art.38, art.41 alin.(1), art.45 si art.53, prevederilor art.8, art.10, art.11 si art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, ale Protocolului nr.12 la Conventie, ale art.19, art.20 si art.21 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art.19 si art.25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ale Rezolutiilor Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996 si nr.1481/2006, precum si prevederilor art.2 si art.4 din Conventia nr.111/1958 a Organizatiei Internationale a Muncii privind nediscriminarea in munca si in profesie, ale art.1 alin.(2) din Conventia nr.122/1964 a Organizatiei Internationale a Muncii privind politica de ocupare a fortei de munca, si celor ale art.E din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite.

Curtea Constitutionala considera ca lustratia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar si ca masura temporara de excludere de la functiile de conducere a unor autoritati si institutii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustratia nu inseamna, insa, spune CC, epurare sau razbunare pentru alegeri ideologice gresite ori accidente biografice, ci incercarea de regasire a demnitatii si increderii, precum si redarea autoritatii institutiilor fundamentale ale statului. Lustratia accetueaza mai ales principiul responsabilitatii in exercitarea demnitatilor publice.

Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica dupa adoptarea unei legi a lustratiei, aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv in perioada de tranzitie a fostelor tari comuniste in vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineinteles, daca este adoptata in conformitate cu prevederile constitutionale ale statului respectiv, mai noteaza CC.

Principiul egalitatii accesului la o functie publica este consacrat prin Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789, precum si in art.21 paragraful 2 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit caruia "Orice persoana are dreptul de acces, in conditii de egalitate, la functiile publice ale tarii sale" si in art.25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966, potrivit caruia "Orice cetatean are dreptul si posibilitatea, fara nici una dintre discriminarile la care se refera art.2 si fara restrictii nerezonabile; [...] c) de a avea acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa".

Astfel, sunt interzise discriminarile bazate pe rasa, sex, religie, opinie, avere, origine sociala etc., dar fiecare stat are dreptul sa impuna, pe cale legislativa, anumite conditii specifice pe care trebuie sa le indeplineasca un functionar public, cum ar fi cetatenia, exercitarea deplina a drepturilor civile si politice, moralitatea etc.

Asadar, in toate statele membre ale Uniunii Europene exista conditii specifice pentru accederea la o functie publica. Unele state membre cer detinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicita anumite competente lingvistice, cunoasterea drepturilor civile, obligatii militare, limita de varsta, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implica respectarea unui secret profesional necesita un control de securitate.

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

In tarile foste comuniste, o conditie speciala pentru accederea intr-o functie publica o reprezinta neapartenenta la nomenclatura si, ca o consecinta,a aparut conceptul de "lustratie", termen ce semnifica procedura existenta in aceste tari de a-i arata pe cei care au colaborat cu fostul regim si de a le interzice ocuparea unor functii publice. Aceasta practica a aparut ca o garantie a respectarii statului democratic, de drept, in vederea bunei functionari a administratiei publice bazate pe credibilitatea si loialitatea functionarilor publici.

Toate tarile fost comuniste din Europa Centrala si de Est care au aderat la Uniunea Europeana s-au confruntat cu problema lustratiei, adica a interzicerii accesului sau indepartarii din institutiile publice a acelor persoane cu privire la care exista certitudinea ca au facut parte din regimul comunist.

Fiecare tara confruntata cu problema lustratiei, in functie de scopul urmarit si de specificul national, a adoptat un anumit tip de realizare a lustratiei, considerandu-se, in doctrina, ca Cehia a reglementat un model radical, ca Lituania si tarile baltice au adoptat un model intermediar si ca Ungaria, Polonia si Bulgaria s-au raliat unui model moderat.

In Romania, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrina, schimbarea regimului fiind consacrata prin acte juridice cu valoare constitutionala, precum Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.1 din 22 decembrie 1989, si Decretul-Lege privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.4 din 27 decembrie 1989.

Dupa o incercare nereusita, cea din 1997, adoptarea in Romania a Legii lustratiei este lipsita de eficienta juridica, nefiind actuala, necesara si utila, doar cu o semnificatie exclusiv morala, tinand seama de perioada mare de timp care a trecut de la caderea regimului totalitar comunist.

De altfel, spune CC, chiar initiatorii legii, invocand art.53 din Constitutie, afirma ca Legea lustratiei se subscrie acestei norme constitutionale care statueaza ca "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea […] moralei publice, […]", morala intinata de cutumele comunismului.

La ora actuala, in Romania, in ceea ce priveste functiile de demnitate publica, nu exista o conditionare a ocuparii acestora de neapartenenta la vechile structuri comuniste, ci exista doar obligatia de a declara apartenenta sau neapartenenta la politia politica.

In conditiile legislatiei actuale, o asemenea conditie este numai cea prevazuta la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici si are urmatorul continut: "Poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii: [...] j) nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege".

Procedand la examinarea criticilor de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, astfel cum rezulta din preambulul care insoteste Legea lustratiei, adoptarea acesteia "este necesara pentru consolidarea valorilor si institutiilor democratice din Romania si pentru protejarea principiilor fundamentale prevazute de Constitutie, justificand astfel restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati ale unor persoane, prin restrangerea exercitarii dreptului de a ocupa functii numite sau alese in structurile de putere si in aparatul represiv al regimului communist, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".

Curtea ia nota de formularea intr-o maniera defectuoasa, confuza si deficitara a preambulului legii, ceea ce duce la concluzia ca restrangerile si interdictiile prevazute de aceasta lege au ca scop "restrangerea exercitarii dreptului de a ocupa functii numite sau alese in structurile de putere si in aparatul represiv al regimului comunist, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".

Curtea observa, de asemenea, ca dispozitiile Legii lustratiei sunt lipsite de rigoare normativa, nefiind suficient de clare si de precise.

Fata de aceste ambiguitati, Curtea se margineste sa atraga atentia asupra posibilelor dificultati de ordin practic in aplicarea masurilor prevazute de lege. In continuare, Curtea retine ca in conceptia legii criticate raspunderea juridica si sanctionarea se intemeiaza pe detinerea unei demnitati sau functii in structurile si aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist.

Raspunderea juridica, indiferent de natura ei, este o raspundere preponderant individuala si exista numai intemeiata pe fapte juridice si acte juridice savarsite de o persoana, iar nu pe prezumtii.

Asa cum s-a mai aratat, lustratia nu poate fi utilizata ca mijloc de pedeapsa sau razbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumati vinovati. O pedeapsa poate fi impusa doar pentru o activitate criminala din trecut, pe baza Codului penal aplicabil si in conformitate cu toate procedurile si garantiile procesului penal.

Or, supusa controlului de constitutionalitate sub acest aspect, Legea lustratiei este excesiva in raport cu scopul legitim urmarit, deoarece nu permite individualizarea masurii. Aceasta lege instituie o prezumtie de vinovatie si o adevarata sanctiune colectiva, bazata pe o forma de raspundere colectiva si pe o culpabilizare generica, globala, facuta pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept si prezumtiei de nevinovatie instituita prin art.23 alin.(11) din Constitutie.

Chiar daca legea criticata permite apelarea la justitie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida si a fi ales in functii si demnitati, aceasta nu reglementeaza un mecanism adecvat in scopul stabilirii desfasurarii unor activitati concrete indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu ofera garantii adecvate de control judiciar asupra aplicarii masurilor restrictive.

Nicio persoana nu va putea fi supusa lustratiei pentru opinii personale si convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizatie care, la data asocierii sau a activitatii desfasurate, era legala si nu a comis incalcari grave ale drepturilor omului. Lustratia este permisa doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, impreuna cu organizatii ale statului la grave incalcari ale drepturilor si libertatilor omului.

Articolul 2 al legii supuse controlului de constitutionalitate prevede una din principalele sanctiuni colective care vizeaza dreptul de a candida si dreptul de a fi ales in functiile de demnitate publica enumerate a persoanelor care au apartinut anumitor structuri politice si ideologice. Dispozitiile acestui articol de lege contravin prevederilor constitutionale ale art.37 si art.38 prin care se consacra dreptul de a fi ales, cu interdictiile expres si limitativ mentionate.

 Este evident ca dispozitiile art.2 din Legea lustratie excedeaza cadrului constitutional, prevazand o noua interdictie dreptului de acces in functiile publice care nu respecta art.53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Astfel, Curtea constata ca aceasta limitare este lipsita de proportionalitate in raport cu scopul urmarit, intrucat aduce atingere insasi existentei dreptului si nu isi justifica necesitatea intr-o societate democratica.

Curtea considera ca Legea lustratiei aduce atingere si principiului neretroactivitatii legii consacrat in art.15 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile". Legea se aplica pentru fapte si actiuni savarsite dupa intrarea ei in vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectand legile in vigoare si actionand in spiritul lor, cetatenii sa aiba in vedere eventuale reglementari viitoare.

Totodata, Curtea observa ca Legea lustratiei a fost adoptata dupa 21 de ani de la caderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fara a avea in sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproportionalitatea masurilor restrictive, chiar daca prin acestea s-a urmarit un scop legitim. Proportionalitatea masurii fata de scopul urmarit trebuie privita, in fiecare caz, prin prisma evaluarii situatiei politice a tarii, precum si a altor circumstante.

In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustratiei in timp.

Astfel, in cauza Zdanoka contra Letonia, 2004, CEDO s-a pronuntat cu privire la masurile statului leton de a dispune excluderea pe termen nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea in alegerile nationale parlamentare si locale, datorita activitatilor pe care acestea le-au intreprins intr-o perioada de timp (1991) in cadrul unor structuri comuniste declarate neconstitutionale.

Analizand cazul, Curtea a aratat ca o astfel de masura ar fi fost justificata si proportionala in timpul primilor ani dupa inlaturarea regimului, "cand nou-instauratele structuri inca mai puteau fi amenintate de alunecare catre totalitarism, iar astfel de restrictii ar fi fost de natura a inlatura un astfel de risc".

Curtea a condamnat statul leton pentru incalcarea art.3 din Protocolul nr.1 la Conventie, motivand ca nu s-a dovedit faptul ca excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proportionala cu scopul legitim. In speta, Curtea a considerat ca participarea persoanei in actiunile antidemocratice realizate imediat dupa instaurarea noului regim democratic in Letonia nu au fost suficient de serioase pentru a justifica restrictiile din prezent. Dupa trecerea insa a unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de masura.

De asemenea, in cauza Partidul Comunistilor Nepeceristi si Ungureanu contra Romaniei, 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca nici contextul istoric, nici experienta totalitarista traita in Romania pana in 1989 nu justifica necesitatea unei ingerinte de genul interzicerii inscrierii unui partid pe motiv ca va promova doctrina comunista, de vreme ce aceste partide exista in mai multe state semnatare ale Conventei europene, iar democratia se cladeste pe plurarism politic.

Decizia CC este definitiva si general obligatorie si se comunica presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru.

Sursa Mediafax