Legea nr. 72 din 28 martie 2013 defineste si stabileste clauzele abuzive ca fiind orice clauza referitoare la termenul de plata, nivelul dobanzii penalizatoare sau a daunelor interese care sunt vadit inechitabile raportate la creditor.
Clauzele abuzive sunt:
- apreciate de instanta ca abuzive
- prevazute de lege ca fiind abuzive
Trebuie facuta distinctia intre clauze care pentru a fi abuzive trebuie sa fie calificate de instanta in acest fel pe baza aprecierii unor circumstante si clauze care sunt deja predefinite de lege si nu este nevoie de interventia instantei pentru a fi declarate ca abuzive.
Instanta este chemata sa califice caracterul abuziv al clauzelor pe care partile le considera astfel tinand cont de:
a) abaterile grave de la practicile statornicite intre parti sau de la uzantele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
b) nerespectarea principiului bunei-credinte si a principiilor de diligenta in executarea obligatiilor;
c) natura bunurilor sau serviciilor;
d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plata sau de la rata dobanzii, potrivit prezentei legi;
e) pozitia dominanta a cocontractantului in raport cu o intreprindere mica sau mijlocie.
Sunt calificate de lege ca abuzive, nefiind necesara verificarea existentei circumstantelor prevazute de Legea nr. 72 din 28 martie 2013 sau a altor circumstante specifice cauzei, clauzele contractuale care:
a) exclud posibilitatea aplicarii de dobanzi penalizatoare sau stabilesc dobanzi penalizatoare inferioare dobanzii legale penalizatoare;
b) fixeaza o obligatie de punere in intarziere pentru a opera curgerea dobanzilor;
c) prevad un termen mai mare de la care creanta produce dobanzi decat cel prevazut de lege;
d) fixeaza, in contractele dintre profesionisti si autoritati contractante, un termen de plata mai mare decat cel legal;
e) elimina posibilitatea platii de daune-interese suplimentare;
f) stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.
Sanctiunea existentei unor asemenea clauze in contractele dintre profesionisti sau intre acestia si autoritatile contractante, este nulitatea absoluta.
Ca modalitate de recuperare a creantelor rezultate din contractele speciale reglementate de Legea nr. 72 din 28 martie 2013, legiuitorul intareste o data in plus, posibilitatea creditorului de a obtine un titlu executoriu prin procedura ordonantei de plata prevazuta de Codul de procedura civila.
Fara indoiala, aparitia acestei controversate legi a dus la necesitatea revizuirii contractelor comerciale, la abordarea diferita a relatiilor dintre profesionisti si dintre acestia si stat.
In final, aceasta norma legala ar trebui sa duca la intarirea disciplinei contractuale, la eliminarea pozitiei dominante a statului sau a companiilor mari care tind sa dicteze conditiile din contracte.
In raport de scopul instituirii acestei legi, limitarea libertatii de vointa partilor pare mai putin importanta comparativ cu posibilele beneficii aduse creditorilor.
Autor: cons. jur. Ana-Maria Borz
