Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 80/2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constitutiei Romaniei a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014.
Augustin Zegrean - presedinte Valer Dorneanu - judecator Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator Mircea Stefan Minea - judecator Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Tudorel Toader - judecator Marieta Safta - prim-magistrat-asistent Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-sef Benke Károly - magistrat-asistent-sef Valentina Barbateanu - magistrat-asistent Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
1. Pe rol se afla examinarea din oficiu a propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 95A/2014 al Curtii Constitutionale.
2. Propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, semnata de un numar de 108 senatori si un numar de 236 de deputati, a fost transmisa de presedintele Senatului prin Adresa nr. 191 din 7 februarie 2014, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 520 din 7 februarie 2014.
3. Senatorii semnatari ai propunerii legislative de revizuire a Constitutiei sunt urmatorii: 56 senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat - Ilie Sarbu, Ecaterina Andronescu, Viorel Arcas, Niculae Badalau, Leonardo Badea, Trifon Belacurencu, Neculai Bereanu, Florian-Dorel Bodog, Octavian-Liviu Bumbu, Ionel-Daniel Butunoi, Valentin-Gigel Calcan, Ioan Chelaru, Viorel Chiriac, Laurentiu-Florian Coca, Florin Constantinescu, Alexandru Cordos, Gabriela Cretu, Catalin Croitoru, Ovidiu-Liviu Dontu, Damian Draghici, Cristian-Sorin Dumitrescu, Aurel Durut, Doina-Elena Federovici, Mihai-Viorel Fifor, Petru Filip, Gabriela Firea, Petru-Alexandru Fratean, Mircea-Dan Geoana, Toni Grebla, Sorin-Constantin Lazar, Alexandru Mazare, Petru-Serban Mihailescu, Augustin-Constantin Mitu, Victor Mocanu, Nicolae Moga, Nicolae Mohanu, Gabriel Mutu, Serban Nicolae, Vasile-Cosmin Nicula, Stefan-Radu Oprea, Marian Pavel, Gheorghe Pop, Liviu-Marian Pop, Florian Popa, Ion Rotaru, Gheorghe Saghian, Daniel Savu, Georgica Severin, Doina Silistru, Timotei Stuparu, Matei Suciu, Constantin Tamaga, Dan Tataru, Ion Toma, Darius-Bogdan Valcov, Serban-Constantin Valeca; 44 senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal - George-Crin-Laurentiu Antonescu, Teodor Atanasiu, Daniel-Constantin Barbu, Catalin Boboc, Cristian-Petru Bodea, Valeriu-Victor Boeriu, Marin Burlea, Tudor-Alexandru Chiuariu, Victor Ciorbea, Marin-Adranel Cotescu, Ioan Cristina, Ioan Denes, Dorin-Mircea Dobra, Corneliu Dobritoiu, Iulian Dumitrescu, Petru Ehegartner, Sebastian Grapa, Viorel Grigoras, Puiu Hasotti, Lucian Iliescu, Sorin Iliesiu, Dragos Luchian, Ion Luchian, Mora Ákos-Daniel, Octavian Motoc, Nicolae Nasta, Nicolae Neagu, Marius Neculoiu, Marius-Petre Nicoara, Remus-Daniel Nitu, Marius-Lucian Obreja, Mario-Ovidiu Oprea, Liviu-Titus Pasca, Dorin Paran, Ion Popa, Mihaela Popa, Dumitru-Dian Popescu, Iosif Secasan, Nelu Tataru, Stefan-Liviu Tomoiaga, Doina-Anca Tudor, Nazare-Eugen Tapu, Varujan Vosganian si Ionut-Elie Zisu; 8 senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului Conservator - Vasile Nistor, Cristian-Danut Mihai, Eugen Durbaca, Dumitru Pelican, Mihai Neagu, Mircea-Marius Banias, Cristiana-Irina Anghel si Mihai Nita.
4. Deputatii semnatari ai propunerii de revizuire sunt urmatorii: 105 deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat: Victor-Viorel Ponta, Nicolae-Liviu Dragnea, Valeriu-Stefan Zgonea, Marian Neacsu, Florin Iordache, Nicolae-Ciprian Nica, Gabriela-Maria Podasca, Sorin Constantin Stragea, Manuela Mitrea, Marian Ghiveciu, Florin-Costin Paslaru, Lucretia Rosca, Ana Birchall, Petru Gabriel Vlase, Mihai-Razvan Sturzu, Emil Nita, Constantin Radulescu, Catalin Marian Radulescu, Neculai Ratoi, Vasile Mocanu, Ion Stan, Aurel Vladoiu, Anghel Stanciu, Gheorghe Danut Bogdan, Dorel Covaci, Vasile-Daniel Suciu, Mircea-Titus Dobre, Eduard-Stelian Martin, Carmen Ileana Moldovan, Simona Bucura-Oprescu, Tamara-Dorina Ciofu, Ion Eparu, Valeriu-Andrei Steriu, Alexandru Stanescu, Virgil Delureanu, Constantin-Stelian-Emil Mot, Ioan Munteanu, Iuliu Nosa, Marian Enache, Gheorghe Emacu, Ion Raducanu, Cornel Itu, Mihai Tudose, Ninel Peia, Gavril Mirza, Ioan Stan, Eugen Bejinariu, Daniel Florea, Cornel Cristian Resmerita, Ioan Sorin Roman, Elena Catalina Stefanescu, Vlad-Alexandru Cosma, Angel Tilvar, Ionut-Cristian Savoiu, Ioan Vulpescu, Mihaita Gaina, Ion Ochi, Vasile Popeanga, Mihai Weber, Scarlat Iriza, Petru Andea, Sorin Mihai Grindeanu, Gheorghe Ciobanu, Horia Grama, Iulian Iancu, Laurentiu Nistor, Vasile-Ghiorghe Gliga, Corneliu-Florin Buicu, Ioan Dirzu, Ion Calin, Sonia-Maria Draghici, Viorel Marian Dragomir, Vasile Bleotu, Violeta Tudorie, Camelia Khraibani, Ionel Arsene, Marian Avram, Neviser Zaharcu, Ovidiu Cristian Iane, Florian Nicolae, Andrei Dolineaschi, Cristina Nichita, Ioan Axente, Andrei-Valentin Sava, Gheorghe Fraticiu, Gheorghe Roman, Sorin Avram Iacoban, Madalin-Stefan Voicu, Adrian-Alin Petrache, Flavius-Luigi Maduta, Dorel-Gheorghe Caprar, Constantin Mazilu, Adrian Mocanu, Iulian-Claudiu Manda, Zisu Stanciu, Dan Ciocan, Catalin Tiuch, Rodin Traicu, Cristina Ileana Dumitrache, Eugen Nicolicea, Mircea Dusa, Constantin Nita, Ion-Marcel Ciolacu, Radu Babus si Mircea Gheorghe Draghici; 98 deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal: Costel Alexe, Florin-Alexandru Alexe, Marin Almajanu, Gabriel Andronache, Marin Anton, Roxana-Florentina Anusca, Stefan-Alexandru Baisanu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Florica Ica Calota, Steluta-Gustica Cataniciu, Mircea-Vasile Cazan, Florica Chereches, Ioan-Cristian Chirtes, Daniel Chitoiu, Lucian-Manuel Ciubotaru, Florin Ciurariu, Erland Cocei, Gheorghe Costin, Corneliu-Mugurel Cozmanciuc, Grigore Craciunescu, Horia Cristian, Ion Cupa, Ioan Cupsa, Anton Dobos, Victor-Paul Dobre, Traian Dobrinescu, Mircea Dolha, Nechita-Stelian Dolha, Mihai Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, Paul Dumbravanu, Constantin-Cosmin Enea, Relu Fenechiu, Constantin Galan, Gratiela-Leocadia Gavrilescu, Andrei-Dominic Gerea, Dumitru-Verginel Gireada, Alina-Stefania Gorghiu, Virgil Guran, Eleonora-Carmen Harau, Eduard-Raul Hellvig, Titi Holban, Vasile Horga, Daniel Iane, Raluca-Cristina Ispir, Mihai Lupu, Victor-Gheorghe Manea, Viorica Marcu, Razvan Horia Mironescu, Dan-Stefan Motreanu, Romeo-Florin Nicoara, Alexandri Nicolae, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Theodor-Catalin Nicolescu, Aurel Niculae, Gheorghe-Vlad Nistor, Ludovic Orban, Nechita-Adrian Oros, Ionel Palar, Viorel Palasca, Dumitru Pardau, Ion Pargaru, Cristina-Ancuta Pocora, Octavian Marius Popa, Calin Potor, Petre Roman, Mircea Rosca, Nini Sapunaru, George Scarlat, Adrian-George Scutaru, Ovidiu-Ioan Silaghi, Dan-Coriolan Simedru, Costel Soptica, Gigel-Sorinel Stirbu, Mihai Stanisoara, Ionut Marian Stroe, Radu Stroe, Raluca Surdu, Iulian-Radu Surugiu, Gheorghe-Mirel Talos, Ioan Tamaian, Sorin Teju, Ioan Viorel Teodorescu, Hubert Petru Stefan Thuma, Laurentiu Rosca Tigaeru, Radu-Bogdan Timpau, Dan-Laurentiu Tocut, Elena-Ramona Uioreanu, Dorinel Ursarescu, Vasile Varga, Mihai-Alexandru Voicu, Daniel-Catalin Zamfir si Radu Zlati; 17 deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Conservator: Liviu-Bogdan Ciuca, Ioan Moldovan, Damian Florea, Constantin Avram, Cezar Cioata, Gheorghe Coman, Daniel Constantin, Ion Dinita, Vasile-Catalin Dragusanu, Georgica Dumitru, Maria Grapini, Aurelian Ionescu, Vicentiu Mircea Irimie, Cornelia Negrut, Ovidiu Alexandru Raetchi, Razvan Rotaru si Claudiu Andrei Tanasescu; 16 deputati apartinand Grupului parlamentar al minoritatilor nationale: Varujan Pambuccian, Varol Amet, Gheorghe Firczak, Ovidiu Victor Gant, Giureci Slobodan Ghera, Slavomir Gvozdenovici, Iusein Ibram, Miron Ignat, Ghervazen Longher, Oana Manolescu, Adrian-Miroslav Merka, Niculae Mircovici, Ionel Stancu, Aurel Vainer, Dragos-Gabriel Zisopol si Ion Marocico.
5. Propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei are urmatoarea redactare: „
Articol unic. - Constitutia Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 1, dupa alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Romania recunoaste rolul istoric in constituirea si modernizarea statului roman al Bisericii Ortodoxe si al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale si al minoritatilor nationale.”
2. La articolul 2, dupa alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: „(21) Demnitatea umana este sursa tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale si este inviolabila. Toate formele de autoritate publica trebuie sa respecte si sa protejeze demnitatea umana.”
3. Alineatul (3) al articolului 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase, judete si regiuni. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.”
4. Dupa alineatul (3) se introduce un alineat nou, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: „(31) Prin lege organica se pot recunoaste zone traditionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor.”
5. La articolul 4, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai. Orice discriminare bazata pe sex, culoare, origine etnica sau sociala, trasatura genetica, limba, credinta ori religie, opinii politice sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere, dizabilitati, varsta sau pe orice alta situatie este interzisa.”
6. La articolul 6, dupa alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Reprezentantii legali ai minoritatilor nationale pot infiinta, potrivit statutului minoritatilor nationale adoptat prin lege, organe proprii de decizie si executive, cu competente privind dreptul la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor.”
7. La articolul 6, dupa alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: „(21) Deciziile autoritatilor publice centrale si locale cu privire la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase se iau dupa consultarea organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale.”
8. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea libera a identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt sau in care acestia se afla, precum si a dreptului international.”
9. Articolul 10 se modifica si se completeaza si va avea urmatorul cuprins: „(1) Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii de buna vecinatate, precum si cu celelalte subiecte de drept international si actioneaza in politica sa externa pentru realizarea interesului national, pe baza respectului reciproc si in conformitate cu principiile, cu tratatele internationale la care este parte si cu celelalte norme general admise ale dreptului international
(2) Romania este stat membru al Uniunii Europene.”
10. Alineatul (1) al articolului 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Drapelul Romaniei este tricolor, avand pe fondul galben stema tarii; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare, incepand de la lance: albastru, galben, rosu.”
11. La articolul 12, dupa alineatul (4) se introduce un alineat nou, alineatul (41), cu urmatorul cuprins: „(41) Minoritatile nationale pot folosi in mod liber, in spatiu public si privat, propriile simboluri care reprezinta identitatea lor etnica, culturala, lingvistica si religioasa.”
12. Alineatul (1) al articolului 15 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Cetatenii romani se nasc si traiesc liberi, se bucura de drepturile si libertatile garantate si stabilite prin Constitutie si alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.”
13. Alineatul (4) al articolului 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(4) Cetatenii Uniunii Europene care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.”
14. Alineatele (3) si (4) ale articolului 21 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil
(4) Jurisdictiile administrative speciale sunt gratuite.”
15. Alineatele (4) si (8) ale articolului 23 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(4) In mod exceptional si motivat, cercetarea si judecarea in procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventiva se dispune de judecatorul instantei de judecata competenta sa judece fondul cauzei, in conditiile legii si numai in cursul procesului penal, dupa punerea in miscare a actiunii penale................................................................................................
(8) Celui condus administrativ, retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele conducerii administrative, ale retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.”
16. La articolul 23, dupa alineatul (13) se introduce un alineat nou, alineatul (131), cu urmatorul cuprins: „(131) Este interzisa folosirea unor probe obtinute in mod ilegal, cu exceptia cazului cand acestea sunt in favoarea celui acuzat.”
17. Alineatul (2) al articolului 24 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, si sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea apararii.”
18. La articolul 24, dupa alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: „(21) In tot cursul procesului penal este garantat principiul egalitatii de arme intre acuzare si aparare.”
19. Articolul 26 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Viata intima, familiala, privata si datele cu caracter personal (1) Autoritatile publice garanteaza dreptul la viata intima, familiala si privata
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora sau ordinea publica
(3) Autoritatile publice garanteaza dreptul la protectia datelor cu caracter personal si au obligatia de a lua masurile de protejare a acestor date
(4) Respectarea prevederilor alin. (3) se supune controlului unei autoritati autonome.”
20. Alineatul (3) al articolului 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Perchezitia se dispune de catre judecatorul instantei de judecata competente sa judece fondul cauzei si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege.”
21. Articolul 28 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice, al altor comunicari efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic, al datelor de localizare si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil si garantat
(2) Retinerea, predarea sau perchizitionarea trimiterilor postale, interceptarea convorbirilor si a comunicarilor, interceptarea in mediul ambiental, perchezitia informatica si accesul la un sistem informatic si la un suport de stocare a datelor informatice, obtinerea datelor informatice, inclusiv a datelor de trafic si a datelor de localizare, identificarea abonatului, a proprietarului, a utilizatorului unui sistem de comunicatii electronice sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori alte asemenea tehnici se dispun de judecatorul instantei competente sa judece fondul cauzei si numai in cursul procesului penal.”
22. Alineatul (4) al articolului 29 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(4) Sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.”
23. Alineatele (3), (5), (7) si (8) ale articolului 30 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(3) Libertatea de exprimare implica si libertatea de a infiinta mijloace de comunicare in masa...............................................................................................
(5) Mijloacele de comunicare in masa au obligatia de a declara public sursele finantarii si structura actionariatului. Procedura declararii se stabileste prin lege..................................................................................................
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, profanarea drapelului national, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine, dupa caz, autorului, celui care exercita raspunderea editoriala sau mijlocului de comunicare in masa, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.”
24. La articolul 31, dupa alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: „(21) Proiectele de acte normative ce urmeaza sa fie adoptate de autoritatile si institutiile publice, cu exceptia celor care au caracter de urgenta potrivit legii, sunt supuse, cu cel putin 30 de zile inainte de adoptare, dezbaterii publice.”
25. Alineatul (5) al articolului 31 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(5) Serviciile publice de radio, de televiziune si agentiile publice de presa sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si agentii de presa, precum si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.”
26. Articolul 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Dreptul la educatie (1) Accesul la educatie este garantat, in conditiile legii
(2) Dreptul la educatie este garantat, in conditiile legii, si se asigura prin invatamantul prescolar, prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare prevazute de lege
(3) Educatia trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile si libertatile fundamentale
(4) Invatamantul general se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala
(5) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege
(6) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, precum si burse de merit, in conditiile legii
(7) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii cu respectarea standardelor de calitate in educatie pentru fiecare nivel si forma de invatamant
(8) Autonomia universitara este garantata. Autonomia universitara implica capacitatea institutiilor de invatamant superior de a-si gestiona direct si nemijlocit patrimoniul, de a-si alege ori, dupa caz, desemna, in mod independent, structurile si functiile de conducere si de a stabili, potrivit prevederilor legale si standardelor de calitate, misiunea educationala si de cercetare
(9) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.”
27. La articolul 33, dupa alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Patrimoniul cultural national constituit din patrimoniul cultural imobil, patrimoniul cultural mobil si patrimoniul cultural imaterial formeaza elementul de perenitate al mostenirii culturale si al identitatii nationale si sunt ocrotite de lege.”
28. Alineatul (3) al articolului 33 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea patrimoniului cultural, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.”
29. La articolul 33, dupa alineatul (3) se introduce un alineat nou, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: „(31) Statul promoveaza diversitatea expresiilor culturale la nivel national si incurajeaza dialogul intercultural.”
30. La articolul 35, dupa alineatul (2) se introduc doua alineate noi, alineatele (21) si (31), cu urmatorul cuprins: „(21) Statul asigura protectia, utilizarea durabila si refacerea patrimoniului natural. (31) Sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor, definite potrivit legii.”
31. La articolul 37, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: „(21) Pot participa la alegerile pentru Senat, pentru Camera Deputatilor si pentru functia de Presedinte al Romaniei numai candidatii care au avut domiciliul in Romania cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor.”
32. Articolul 38 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European, in conditiile legii si cu respectarea dispozitiilor Tratatelor Uniunii Europene.”
33. Alineatul (2) al articolului 40 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.”
34. Alineatele (2) si (4) ale articolului 41 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(2) Persoanele care isi desfasoara activitatea in temeiul unui raport de munca au drepturi la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea in munca, regimul de munca al femeilor si tinerilor, instituirea salariului minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.................................................................................................
(4) La munca egala, femeile primesc remuneratie egala cu barbatii.”
35. Alineatul (1) al articolului 44 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Dreptul de proprietate si creantele impotriva statului sunt garantate. Creantele impotriva statului au acelasi regim juridic cu plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii.”
36. Alineatul (1) al articolului 48 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, cu respectarea principiul interesului superior al acestora.”
37. Alineatele (1) si (2) ale articolului 49 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor, cu respectarea principiului interesului superior al acestora
(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu dizabilitati. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.”
38. Articolul 50 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Protectia persoanelor cu dizabilitati Persoanele cu dizabilitati se bucura de toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului, in conditii de egalitate de sanse. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor si de incluziune, prevenire si tratament in vederea participarii efective a persoanelor cu dizabilitati in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.”
39. Dupa articolul 51 se introduce un articol nou, articolul 511, cu urmatoarea denumire si urmatorul cuprins: „Dreptul la o buna administrare Orice persoana are dreptul de a beneficia, in raporturile sale cu administratia publica, de un tratament impartial, echitabil si de a obtine, intr-un termen rezonabil, un raspuns la solicitarile sale.”
40. Alineatele (1) si (3) ale articolului 52 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea prejudiciului printr-o despagubire echitabila...............................................................................................
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta. Statul exercita dreptul de regres, in conditiile legii. ”
41. Alineatul (2) al articolului 53 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu, pentru o perioada limitata si sa inceteze de indata ce a incetat situatia care a determinat-o si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.”
42. La articolul 55, dupa alineatul (3) se introduce un alineat nou, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: „(31) Romania este stat membru al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord.”
43. Alineatul (1) al articolului 58 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Avocatul Poporului este institutia autonoma care are drept scop promovarea si apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, in raporturile acestora cu autoritatile publice.”
44. La articolul 58, dupa alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate. Mandatul Avocatului Poporului inceteaza inainte de termen in caz de demisie, incompatibilitate cu alte functii publice sau private, imposibilitate de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile ori in caz de deces.”
45. Alineatul (2) al articolului 61 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Parlamentul este alcatuit din Senat si Camera Deputatilor.”
46. Alineatele (1) si (3) ale articolului 62 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Senatul si Camera Deputatilor sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale...............................................................................................
(3) Numarul deputatilor nu poate fi mai mare de 300. La acest numar se adauga reprezentantii cetatenilor apartinand minoritatilor nationale.”
47. Alineatele (1) si (2) ale articolului 63 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Senatul si Camera Deputatilor sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora
(2) Alegerile pentru Senat si pentru Camera Deputatilor se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.”
48. Alineatele (2) si (3) ale articolului 64 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(2) Fiecare Camera isi alege un birou permanent.
Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului
(3) Senatorii si deputatii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere. La inceputul legislaturii se constituie grupurile parlamentare ale partidelor politice sau formatiunilor politice care au participat la alegeri. Pe parcursul legislaturii nu se pot constitui grupuri parlamentare noi.”
49. La articolul 64, dupa alineatul (4) se introduce un alineat nou, alineatul (41), cu urmatorul cuprins: „(41) Orice persoana de drept public, orice persoana juridica privata si orice persoana fizica are obligatia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, dupa caz, in fata unei comisii parlamentare, in urma invitatiei scrise primite din partea acesteia, cu exceptia magistratilor. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare.”
50. Alineatul (5) al articolului 64 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere rezultate din alegeri.”
51. Alineatele (1) si (2) ale articolului 65 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Senatul si Camera Deputatilor lucreaza in sedinte separate
(2) Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor, pentru:
a) primirea mesajelor Presedintelui Romaniei;
b) suspendarea presedintelui Romaniei;
c) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat;
d) acordarea votului de incredere Guvernului;
e) dezbaterea si votarea motiunilor de cenzura;
f) angajarea raspunderii Guvernului in conditiile art. 114 din Constitutie;
g) aprobarea strategiei nationale de securitate a Romaniei;
h) declararea mobilizarii totale sau partiale;
i) declararea starii de razboi;
j) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare;
k) indeplinirea oricaror alte atributii care, potrivit Constitutiei, se exercita in sedinta comuna.”
52. Alineatele (1) si (2) ale articolului 66 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Senatul si Camera Deputatilor se intrunesc in doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie
(2) Senatul si Camera Deputatilor se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul senatorilor sau al deputatilor.”
53. Articolul 67 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „ Senatul si Camera Deputatilor adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor.”
54. Dupa articolul 67 se introduce un articol nou, articolul 671, cu urmatoarea denumire si urmatorul cuprins: „Atributii in domeniul afacerilor Uniunii Europene (1) Senatul si Camera Deputatilor verifica respectarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii de catre proiectele legislative de la nivelul Uniunii Europene in conformitate cu tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in conditiile stabilite prin lege organica
(2) Senatul si Camera Deputatilor sunt implicate in formularea pozitiilor Romaniei in cadrul procesului decizional la nivelul Uniunii Europene
(3) In scopul indeplinirii atributiilor prevazute la alineatele (1) si (2), Senatul si Camera Deputatilor adopta hotarari cu votul majoritatii membrilor prezenti.”
55. Denumirea sectiunii a 2-a se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Statutul senatorilor si al deputatilor”
56. Alineatul (1) al articolului 69 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) In exercitarea mandatului, senatorii si deputatii sunt in serviciul poporului.”
57. Articolul 70 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Mandatul senatorilor si al deputatilor (1) Senatorii si deputatii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica
(2) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza:
a) la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese;
b) in caz de demisie;
c) in caz de pierdere a drepturilor electorale;
d) in caz de incompatibilitate;
e) la data demisiei din partidul politic sau formatiunea politica din partea careia a fost ales sau la data inscrierii acestuia intr-un alt partid politic sau intr-o alta formatiune politica;
g) in caz de deces.”
58. Alineatele (1) si (2) ale articolului 71 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, senator si deputat
(2) Calitatea de senator sau de deputat este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.”
59. Articolul 72 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Senatorii si deputatii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului
(2) Senatorii si deputatii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Senatorii si deputatii nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor
(3) In caz de infractiune flagranta, senatorii si deputatii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.”
60. La alineatul (3) al articolului 73, litera e) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „e) organizarea Guvernului si a Consiliului National de Securitate;”.
61. La alineatul (3) al articolului 73, dupa litera i) se introduc patru noi litere, literele i1), i2), i3) si i4), cu urmatorul cuprins: „i1) statutul profesiilor juridice; i2) statutul Bancii Nationale a Romaniei; i3) organizarea si functionarea Curtii Constitutionale; i4) organizarea si functionarea Curtii de Conturi;”.
62. Alineatele (1) si (4) ale articolului 74 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 75.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare dintre aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.................................................................................................
(4) Senatorii, deputatii si cetatenii care exercita dreptul la initiativa legislativa pot prezenta propuneri legislative numai in forma ceruta pentru proiectele de legi.”
63. Alineatele (1)-(4) ale articolului 75 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Initiativele legislative se supun dezbaterii si adoptarii Senatului, in calitate de prima Camera competenta, cu exceptia celor privind organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala, a celor privind ratificarea actelor internationale, inclusiv cele referitoare la acordarea de imprumuturi externe, precum si cele care au ca obiect de reglementare masurile legislative ce rezulta din aplicarea acestora, pentru care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata
(2) Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 30 de zile. Pentru coduri si proiectele de legi de complexitate deosebita, termenul este de 45 de zile. In cazul depasirii acestor termene, se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate
(3) Senatul numeste sau alege, dupa caz, in conditiile stabilite prin lege sau prin regulamentul propriu de organizare si functionare:
a) Avocatul Poporului;
b) presedintele si presedintii de sectie ai Consiliului Legislativ;
c) consilierii Curtii de Conturi;
d) presedintele Consiliului Economic si Social;
e) directorii serviciilor de informatii;
f) reprezentantii oricarei alte autoritati sau institutii publice aflate sub control parlamentar
(4) Senatul exercita controlul parlamentar asupra tuturor autoritatilor sau institutiilor publice prevazute la alin. (3), potrivit regulamentului propriu de organizare si functionare.”
64. Alineatul (5) al articolului 75 se abroga.
65. Dupa alineatul (5) al articolului 75 se introduce un alineat nou, alineatul (51), cu urmatorul cuprins: „(51) In cazul initiativelor legislative ce intra in dezbaterea sedintelor comune ale Senatului si Camerei Deputatilor, precum si in cazul aprobarii strategiei nationale de securitate, Parlamentul se pronunta in termen de maximum 6 luni de la sesizare.”
66. Alineatul (1) al articolului 76 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Legile organice, legile prin care este restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, in conditiile art. 53, precum si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.”
67. La articolul 76, dupa alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: „(21) Interventiile legislative asupra legilor organice nu se pot realiza prin acte normative de nivel inferior.”
68. Alineatele (2) si (3) ale articolului 77 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(2) Inainte de promulgare, Presedintele Romaniei poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii
(3) Daca Presedintele Romaniei a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.”
69. La articolul 78 se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Accesul la varianta electronica a Monitorului Oficial al Romaniei este gratuit si nu poate fi ingradit.”
70. Alineatele (1) si (2) ale articolului 80 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Presedintele Romaniei este seful statului, reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele Romaniei exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.”
71. Denumirea articolului 81 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Alegerea Presedintelui Romaniei”
72. Alineatul (2) al articolului 82 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Senatului si a Camerei Deputatilor, in sedinta comuna, urmatorul juramant: «Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!»”
73. Alineatul (1) al articolului 83 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Mandatul Presedintelui Romaniei este de 4 ani si se exercita de la data depunerii juramantului.”
74. Alineatele (1)-(3) ale articolului 85 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Presedintele Romaniei desemneaza candidatul pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament
(2) In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele Romaniei revoca si numeste, la propunerea prim-ministrului, dupa audierea candidatului in comisiile de specialitate ale Parlamentului, pe unii membri ai Guvernului
(3) Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea prim-ministrului.”
75. La articolul 85, dupa alineatul (3) se introduce un alineat nou, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: „(31) Presedintele Romaniei nu poate refuza propunerea prim-ministrului de revocare si numire a unor membri ai Guvernului.”
76. Alineatul (1) al articolului 87 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea prim-ministrului, in alte situatii.”
77. Alineatul (1) al articolului 89 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a presedintilor partidelor, a formatiunilor sau a aliantelor politice parlamentare, Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru investitura Guvernului, in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin trei solicitari de investitura.”
78. La articolul 89, dupa alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul si in situatia in care o hotarare in acest sens este adoptata cu votul a doua treimi dintre membrii fiecarei Camere.”
79. Articolul 90 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Presedintele Romaniei sau cel putin 250.000 de cetateni cu drept de vot poate/pot cere poporului sa-si exprime vointa, prin referendum, cu privire la probleme de interes national, cu exceptia celor referitoare la revizuirea Constitutiei
(2) Cetatenii care initiaza organizarea referendumului trebuie sa provina din cel putin jumatate dintre judetele tarii, iar in fiecare dintre aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 10.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative
(3) Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin 30% din numarul persoanelor inscrise in listele electorale.”
80. La articolul 91, dupa alineatul (1) se introduce un alineat nou, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) Presedintele reprezinta Romania la reuniunile Uniunii Europene avand ca tema relatiile externe ale Uniunii Europene, politica de securitate comuna, modificarea sau completarea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.”
81. Denumirea si alineatul (1) ale articolului 92 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „Atributii in domeniul securitatii nationale (1) Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului National de Securitate.”
82. Alineatul (2) al articolului 92 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) El poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui Romaniei se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare.”
83. La articolul 92, dupa alineatul (4) se introduc patru alineate noi, alineatele (5)-(8), cu urmatorul cuprins: „(5) Presedintele Romaniei propune Senatului candidatii pentru functia de director al Serviciului Roman de Informatii si director al Serviciului de Informatii Externe
(6) Presedintele Romaniei numeste seful Statului Major General, la propunerea ministrului Apararii, cu avizul prim-ministrului
(7) In maximum 6 luni de la depunerea juramantului,
Presedintele Romaniei inainteaza Parlamentului Strategia Nationala de Securitate
(8) Presedintele Romaniei prezinta anual Parlamentului un mesaj privind starea securitatii nationale.”
84. Alineatele (1)-(3) ale articolului 95 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Senat si de Camera Deputatilor, in sedinta comuna, cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele Romaniei poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa
(2) Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul senatorilor si deputatilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui Romaniei
(3) Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui Romaniei. ”
85. La articolul 95, dupa alineatul (3) se introduce un alineat nou, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: „(31) Daca referendumul de demitere din functie este valid, dar propunerea de demitere nu intruneste o majoritate de 50% plus unu din voturile valabil exprimate, Parlamentul va fi dizolvat, urmand ca in termen de 45 de zile calendaristice sa se organizeze alegeri parlamentare anticipate. Prevederile art. 90 alin. (3) se aplica in mod corespunzator. ”
86. Articolul 96 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Senatul si Camera Deputatilor, in sedinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul senatorilor si deputatilor, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea senatorilor si deputatilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui Romaniei pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa
(3) De la data punerii sub acuzare si pana la data demiterii,
Presedintele Romaniei este suspendat de drept
(4) Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Presedintele Romaniei este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.”
87. Alineatul (1) al articolului 98 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Daca functia de Presedinte al Romaniei devine vacanta ori daca Presedintele este suspendat din functie sau daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.”
88. Alineatul (2) al articolului 100 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Decretele emise de Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale prevazute in articolul 91 alineatele (1) si (2), articolul 92 alineatele (2) si (3), articolul 93 alineatul (1) si articolul 94 literele a), b) si d) se contrasemneaza de prim-ministru.”
89. Alineatul (1) al articolului 102 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Guvernul, potrivit programului sau de guvernare aprobat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.”
90. La articolul 102, dupa alineatul (3) se introduce un alineat nou, alineatul (31), cu urmatorul cuprins: „(31) Guvernul asigura reprezentarea Romaniei la reuniunile institutiilor Uniunii Europene, cu exceptia celor prevazute la art. 91 alin. (11).”
91. Alineatele (1) si (3) ale articolului 103 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianta politica participante la alegeri care au obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. In cazul in care exista mai multe formatiuni politice care au participat la alegeri si care au obtinut acelasi numar de mandate, Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianta politica participante la alegeri, care au obtinut cel mai mare numar de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor...............................................................................................
(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Senat si de Camera Deputatilor, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor.”
92. La articolul 103, dupa alineatul (3) se introduc trei alineate noi, alineatele (31)-(33), cu urmatorul cuprins: „(31) In cazul in care candidatul pentru functia de prim-ministru isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianta politica participante la alegeri care au obtinut al doilea cel mai mare numar de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. (32) In cazul in care cel de-al doilea candidat la functia de prim-ministru isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coalitie de formatiuni politice parlamentare care insumeaza majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. (33) In cazul in care cel de-al treilea candidat la functia de prim-ministru isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul.”
93. Alineatul (1) al articolului 104 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Prim-ministrul, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor depune individual, in fata Presedintelui Romaniei, juramantul de la articolul 82.”
94. Articolul 107 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Prim-ministrul (1) Prim-ministrul conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Senatului si Camerei Deputatilor rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate
(2) Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe prim-ministru
(3) Daca prim-ministrul se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca prim-ministrul isi reia activitatea in Guvern
(4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului, pentru o perioada de cel mult 45 de zile.”
95. Dupa articolul 107 se introduce un articol nou, articolul 1071, cu urmatoarea denumire si urmatorul cuprins: „Atributii in domeniul securitatii nationale Prim-ministrul este vicepresedinte al Consiliului National de Securitate.”
96. Alineatul (4) al articolului 108 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(4) Hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de prim-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a ordonantei. Hotararile care au caracter militar se comunica numai institutiilor interesate.”
97. Alineatul (2) al articolului 109 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Numai Senatul, Camera Deputatilor si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.”
98. Alineatul (1) al articolului 110 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Guvernul isi exercita mandatul pana la data investirii noului Guvern.”
99. Alineatul (1) al articolului 111 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Senat, Camera Deputatilor sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie.”
100. Alineatul (2) al articolului 112 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Senatul sau Camera Deputatilor poate adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari.”
101. Alineatele (1), (2) si (4) ale articolului 113 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Senatul si Camera Deputatilor, in sedinta comuna, pot retrage increderea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor
(2) Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al senatorilor si deputatilor si se comunica Guvernului la data depunerii................................................................................................
(4) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, senatorii si deputatii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea potrivit articolului 114.”
102. Alineatul (1) al articolului 114 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Guvernul isi poate angaja, o singura data intr-o sesiune parlamentara, raspunderea in fata Senatului si a Camerei Deputatilor, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.”
103. Alineatul (6) al articolului 115 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale ori privind regimul infractiunilor, pedepselor si al executarii acestora, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.”
104. Articolul 119 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Consiliul National de Securitate (1) Consiliul National de Securitate organizeaza si coordoneaza unitar activitatile care privesc securitatea nationala, participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemele de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pacii
(2) Consiliul National de Securitate emite hotarari care sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice si institutiile publice
(3) Consiliul National de Securitate prezinta anual sau oricand este solicitat rapoarte de activitate Parlamentului.”
105. Dupa articolul 119 se introduce o noua sectiune, sectiunea 11, cu denumirea „Administratia publica centrala in teritoriu”, alcatuita din articolul 1191 - „Prefectul si subprefectul”, cu urmatorul cuprins: „ Sectiunea 11 Administratia publica centrala in teritoriu Art. 1191. - Prefectul si subprefectul (1) Guvernul numeste, in unitatile administrativ-teritoriale, prefecti si subprefecti, in conditiile legii
(2) Prefectul si subprefectul sunt reprezentantii Guvernului pe plan local si conduc serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale
(3) Atributiile prefectului si ale subprefectului se stabilesc prin lege organica
(4) Intre prefecti si subprefecti, pe de o parte, consiliile locale, primari, consiliile judetene si presedintii acestora, precum si consiliile regionale si presedintii acestora, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare
(5) Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului regional, judetean sau local, al presedintelui consiliului judetean, al presedintelui consiliului regional sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat poate fi suspendat numai de instanta competenta, potrivit legii.”
106. Alineatul (1) al articolului 120 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice. Descentralizarea serviciilor publice se realizeaza, cu respectarea principiului subsidiaritatii, prin asigurarea integrala a resurselor financiare necesare pentru exercitarea, in bune conditii, a competentelor transferate.”
107. Articolul 122 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Autoritati judetene si regionale (1) Consiliul judetean si presedintele acestuia reprezinta autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean
(2) Consiliul regional si presedintele acestuia reprezinta autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor judetene, in vederea realizarii serviciilor publice de interes regional
(3) Consiliul judetean si consiliul regional sunt alese si functioneaza in conditiile legii
(4) Presedintele consiliului judetean si presedintele consiliului regional sunt alesi si indeplinesc atributii in conditiile legii.”
108. Articolul 123 se abroga.
109. Alineatul (4) al articolului 126 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(4) Compunerea si organizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin legea sa organica.”
110. Partea introductiva si litera b) ale alineatului (2) al articolului 133 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 21 membri, din care:................................................................................................
b) 4 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala, alesi de Senat; acestia participa numai la lucrarile in plen;”.
111. Alineatele (3) si (4) ale articolului 133 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reinnoit, dintre judecatorii prevazuti la alineatul (2) litera a)
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.”
112. La articolul 133, dupa alineatul (4) se introduce un alineat nou, alineatul (41), cu urmatorul cuprins: „(41) Magistratii alesi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt revocati din functie de adunarile generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta, potrivit legii speciale de organizare si functionare.”
113. Alineatul (1) al articolului 134 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Sectiile Consiliului Superior al Magistraturii propun Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor, respectiv a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii. Sectia de judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii gestioneaza in mod exclusiv cariera profesionala a judecatorilor, iar Sectia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii gestioneaza in mod exclusiv cariera profesionala a procurorilor. Hotararile sectiilor se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie.”
114. Alineatul (2) al articolului 135 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Statul garanteaza si promoveaza cresterea competitivitatii economiei romanesti prin: a) libertatea activitatilor economice, protectia concurentei loiale, protectia consumatorilor, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor de productie in conditii de maxima eficienta economica si cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesati;
e) dezvoltarea economica in conditiile ocrotirii mediului inconjurator si mentinerii echilibrului ecologic;
f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.”
115. Dupa articolul 137 se introduce un articol nou, articolul 1371, cu urmatoarea denumire si urmatorul cuprins: „Moneda nationala si banca centrala (1) Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman, autoritate publica autonoma, ale carei prerogative, administrare si functionare se reglementeaza prin lege, in conformitate cu normele de drept international care decurg din tratatele la care Romania este parte
(2) In exercitarea prerogativelor sale, Banca Nationala a Romaniei nu poate solicita sau primi instructiuni de la nicio autoritate sau institutie a statului
(3) Banca centrala are dreptul sa emita insemne monetare pe teritoriul Romaniei
(4) In conformitate cu tratatele constitutive si actele legislative ale Uniunii Europene, prin lege organica se pot reglementa:
a) transferul de prerogative ale Bancii Nationale a Romaniei la Banca Centrala Europeana;
b) recunoasterea circulatiei si inlocuirea monedei nationale cu moneda euro.”
116. Alineatele (1) si (2) ale articolului 138 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor, ale judetelor si ale regiunilor
(2) Guvernul elaboreaza anual sau multianual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii Europene, dupa informarea prealabila a Parlamentului asupra continutului acestora.”
117. Alineatele (3)-(6) ale articolului 140 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(3) La cererea Senatului sau a Camerei Deputatilor, Curtea de Conturi controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza despre cele constatate
(4) Consilierii de conturi sunt numiti de Senat pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toata durata acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitatilor prevazute de lege pentru judecatori
(5) Curtea de Conturi se innoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Senat, din 3 in 3 ani, in conditiile prevazute de legea organica a Curtii
(6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de catre Senat, in cazurile si conditiile prevazute de lege.”
118. Alineatul (3) al articolului 142 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Trei judecatori sunt numiti de Senat, trei de Camera Deputatilor si trei de Presedintele Romaniei.”
119. La articolul 146, literele b) si e) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „b) se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acorduri internationale, din oficiu sau la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui numar de cel putin 25 de senatori sau de cel putin 50 de deputati;................................................................................................
e) solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor doua Camere, a prim-ministrului sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;”.
120. Litera l) a articolului 146 se abroga.
121. Denumirea titlului VI se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana si la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord”
122. Alineatele (1) si (2) ale articolului 148 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Ratificarea tratatelor prin care sunt modificate sau completate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum si tratatele prin care este modificat sau completat Tratatul Atlanticului de Nord se face printr-o lege adoptata in sedinta comuna a Senatului si Camerei Deputatilor, cu votul a doua treimi din numarul senatorilor si deputatilor
(2) Romania asigura respectarea, in cadrul ordinii juridice nationale, a dreptului Uniunii Europene, conform obligatiilor asumate prin actul de aderare si prin celelalte tratate semnate in cadrul Uniunii.”
123. Articolul 149 se abroga.
124. Alineatul (1) al articolului 150 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul senatorilor sau al deputatilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.”
125. Alineatele (1) si (2) ale articolului 151 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Senat si de Camera Deputatilor, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere
(2) Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Senatul si Camera Deputatilor, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul senatorilor si deputatilor.”
126. Alineatul (3) al articolului 151 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire. Dispozitiile art. 90 alin. (3) se aplica in mod corespunzator. ”
127. Alineatul (2) al articolului 154 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(2) Consiliul Legislativ, in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a legii de revizuire a Constitutiei, va examina conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului propuneri corespunzatoare.”
128. Alineatele (4)-(6) ale articolului 155 se abroga.
6. Luand in dezbatere propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, la termenele din 14, 15 si 16 februarie 2014,
CURTEA, examinand propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, raportul intocmit de judecatorii-raportori, dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
7. Competenta Curtii Constitutionale de a solutiona prezenta cauza este prevazuta de dispozitiile art. 146 lit. a) teza finala din Constitutie, potrivit carora Curtea Constitutionala se pronunta, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei.
8. In exercitarea acestei atributii, Curtea Constitutionala se pronunta asupra indeplinirii conditiilor constitutionale de forma si de fond privind revizuirea Constitutiei, prevazute de titlul VII al Legii fundamentale - „Revizuirea Constitutiei”, conditii care se refera la initiativa si limitele revizuirii. Initiativa revizuirii Constitutiei
9. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, „Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.”
10. In cauza, propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei este semnata de un numar de 108 senatori si 236 de deputati, adica de mai mult de o patrime din numarul senatorilor si, respectiv, al deputatilor. Prin urmare, exercitarea dreptului de initiativa legislativa a revizuirii Constitutiei s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
11. Propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei este prezentata sub forma unui proiect de lege, este insotita de expunerea de motive si Avizul Consiliului Legislativ nr. 242 din 28 iunie 2013, inregistrat la Biroul permanent al Senatului cu nr. 429 din 28 iunie 2013.
12. Din Adresa nr. 429 din 7 februarie 2014 a Comisiei comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, prin care propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei a fost transmisa Biroului permanent al Senatului, rezulta ca forma acesteia este cea „finalizata ca urmare a modificarilor aduse, potrivit propunerilor Consiliului Legislativ”. Limitele revizuirii Constitutiei
13. In ceea ce priveste limitele revizuirii, art. 152 din Constitutie prevede urmatoarele: „(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii
(2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora
(3) Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi.”
14. Textul citat reglementeaza conditii de constitutionalitate intrinseca a initiativei de revizuire [alin. (1) si (2) ale art. 152] si de constitutionalitate extrinseca a acesteia [alin. (3) al art. 152].
15. Sub aspectul constitutionalitatii extrinseci, privitoare la normalitatea imprejurarilor revizuirii Constitutiei, textul art. 152 alin. (3) din Legea fundamentala, care interzice revizuirea Constitutiei pe durata starii de asediu sau a starii de razboi se coroboreaza cu cel al art. 63 alin. (4) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia revizuirea Constitutiei nu se poate realiza in perioada in care mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament.
16. Curtea constata ca in cauza nu subzista niciuna dintre situatiile la care fac referire textele constitutionale mentionate, fiind intrunite conditiile de constitutionalitate extrinseca a initiativei de revizuire.
17. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata ca propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei a fost initiata cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
18. Pronuntarea cu privire la constitutionalitatea intrinseca impune analiza modificarilor propuse prin raportare la dispozitiile art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie, pentru a determina daca obiectul revizuirii il constituie caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala, precum si daca modificarile propuse au ca efect suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale sau a garantiilor acestora. Examinarea modificarilor propuse, in raport cu prevederile art. 152 din Constitutie
A. Titlul I - Principii generale Articolul 1 - Statul roman
19. Prin articolul unic pct. 1 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce, dupa alin. (1) al art. 1 din Constitutie, un alineat nou, alin. (11), avand urmatorul cuprins: „Romania recunoaste rolul istoric in constituirea si modernizarea statului roman al Bisericii Ortodoxe si al celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale si al minoritatilor nationale.”
20. Curtea constata ca textul citat nu enunta un principiu. Cuvantul „principiu” semnifica un element fundamental, iar principiile generale ale unui sistem sunt definite ca reprezentand un ansamblu de propozitii directoare carora le sunt subordonate structura si dezvoltarea acelui sistem.
21. In ansamblul unei Legi fundamentale, principiile generale constituie cadrul pe care se grefeaza toate celelalte norme ale acesteia. Or, recunoasterea rolului istoric al unor institutii, entitati, persoane nu poate fi calificata ca avand aceasta semnificatie, ci reprezinta o afirmatie careia initiatorii propunerii legislative de revizuire a Constitutiei au dorit sa ii acorde o anume importanta prin inserarea in Constitutie. Aceasta se poate realiza, eventual, intr-un preambul sau intr-o expunere de motive, iar nu in corpul Constitutiei si, cu atat mai putin, in titlul acesteia dedicat principiilor generale.
22. De asemenea, analizand continutul textului propus a fi introdus, Curtea constata ca acesta face referire la Biserica Ortodoxa si celelalte culte religioase recunoscute de lege, nefiind clar de ce doar unul dintre aceste culte religioase, Biserica Ortodoxa, este mentionat distinct, in timp ce alte culte religioase recunoscute de lege nu sunt individualizate. In plus, in conditiile in care noi culte religioase pot fi oricand recunoscute prin lege, stabilirea, cu caracter de principiu, a unui rol istoric al acestora in constituirea si modernizarea statului roman este nejustificata.
23. Tot astfel, nu se justifica mentionarea doar a Casei Regale din ansamblul entitatilor care au avut un rol in constituirea si modernizarea statului roman.
24. In aceeasi enumerare, pe pozitie de egalitate cu Biserica Ortodoxa, celelalte culte religioase si Casa Regala cat priveste „rolul istoric in constituirea si modernizarea statului roman” sunt mentionate minoritatile nationale. Or, nu se poate retine vreo egalitate sau similitudine intre minoritatile nationale si celelalte entitati reunite in acelasi text, inclusiv din perspectiva rolului la care textul face referire.
25. In concluzie, textul propus a fi introdus nu are caracter de principiu general si este inexact sub aspectul continutului. Astfel fiind, cu majoritate de voturi, Curtea recomanda eliminarea acestuia. Articolul 2 - Suveranitatea 26. Prin articolul unic pct. 2 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce dupa alineatul (2) al art. 2 din Constitutie un alineat nou, alin. (21), cu urmatorul cuprins: „Demnitatea umana este sursa tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale si este inviolabila. Toate formele de autoritate publica trebuie sa respecte si sa protejeze demnitatea umana”.
27. Curtea constata ca asezarea acestui alineat in structura articolului 2 al Constitutiei, referitor la Suveranitate, este lipsita de logica juridica. Un astfel de text, care consacra demnitatea ca „sursa a tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale”, si-ar gasi locul in titlul II al Constitutiei - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, eventual in capitolul I - Dispozitii comune. Aceasta cu atat mai mult cu cat art. 1 alin. (3) din Constitutie, ramas nemodificat, mentioneaza demnitatea umana intre valorile supreme ale statului roman, astfel incat reglementarea unui text distinct referitor la aceasta, in acelasi titlu dedicat Principiilor generale, apare ca fiind redundanta.
28. Pentru considerentele aratate, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda eliminarea alin. (21) propus a fi introdus la art. 2 din Constitutie. Articolul 3 - Teritoriul
29. Prin articolul unic pct. 3 si 4 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (3) al art. 3 din Constitutie si, respectiv, se introduce un nou alineat, alin. (31), dupa cum urmeaza: „(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase, judete si regiuni. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii. (31) Prin lege organica se pot recunoaste zone traditionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor.”
30. Examinand dispozitiile alin. (31), nou-introdus, Curtea constata ca acesta este in contradictie cu alineatul precedent al aceluiasi articol care, stabilind modul de organizare a teritoriului Romaniei, enunta, expres si limitativ, categoriile de unitati administrativ-teritoriale: comune, orase, judete si regiuni. Prin alin. (31) se accepta posibilitatea „recunoasterii” unor alte structuri decat cele enumerate limitativ, asa-numitele „zone traditionale”, ca „subdiviziuni administrative ale regiunilor”.
31. Aceste structuri au un regim juridic neclar, intrucat sintagma „zone traditionale” nu este definita, iar fata de calificarea ca „subdiviziuni administrative” nu rezulta care este organizarea acestora si, respectiv, raporturile lor cu „unitatile administrativ-teritoriale” enuntate la alineatul precedent al aceluiasi articol.
32. Astfel, cuvantul „traditionale” din denumirea noilor structuri administrative pune in discutie criteriile pe care legiuitorul infraconstitutional urmeaza a le avea in vedere pentru delimitarea lor. Cuvantul „traditie” desemneaza un ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care se transmit (prin viu grai) din generatie in generatie, constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica. Asadar, ceea ce ar caracteriza si ar da specificul zonei „traditionale” ar fi conceptiile, obiceiurile, datinile comune ale unei parti a populatiei Romaniei, care i-ar atribui o identitate distincta fata de restul populatiei. In viziunea initiatorilor propunerii legislative de revizuire a Constitutiei, aceasta identitate confera grupului de populatie aptitudinea de a fi „recunoscut”, adica identificat in ansamblul populatiei tarii, cu consecinta acordarii unui statut si a unei organizari administrativ-teritoriale distincte.
33. Curtea constata ca asemenea structuri administrative pun in discutie caracterul national al statului roman, trasatura care, potrivit art. 152 alin. (1) din Constitutie, nu poate face obiectul revizuirii. Unitatea natiunii, inclusiv din perspectiva traditiilor, nu este compatibila cu recunoasterea unui statut distinct, in sensul de autonomie administrativa, pentru o parte a populatiei tarii, pe criteriul identitatii de „traditii”.
34. Prin delimitarea unor asemenea „zone” si dobandirea statutului de subdiviziuni administrative si in conditiile in care nu se defineste in niciun fel regimul juridic al acestor structuri, se induce ideea autonomiei teritoriale a unor grupuri de populatie doar pe criteriul mentionat. Or, in conditiile in care organizarea administrativ-teritoriala presupune reglementarea autoritatilor administratiei publice si, respectiv, aplicarea principiilor descentralizarii si autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice, „recunoasterea” zonelor administrative nu se reduce la o chestiune ce tine de traditii, ci afecteaza organizarea administrativa, economia, fiscalitatea, prin posibilitatea organelor autonome de a edicta reguli obligatorii pentru membrii comunitatii.
35. In concluzie, acceptarea unei alte organizari administrativ-teritoriale, cu o fundamentare diferita de cea care sta la baza delimitarii unitatilor administrativ-teritoriale expres si limitativ prevazute de Constitutie, este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, constituind, de asemenea, o incalcare a limitelor revizuirii.
36. Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea completarii art. 3 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (31), referitor la posibilitatea recunoasterii de zone traditionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor, deoarece aduce atingere caracterului national si unitar al statului roman, in contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie. Articolul 6 - Dreptul la identitate
37. Prin articolul unic pct. 6 si pct. 7 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduc doua alineate, alin. (11) si alin. (22), la art. 6 din Constitutie, cu urmatorul cuprins: „(11) Reprezentantii legali ai minoritatilor nationale pot infiinta, potrivit statutului minoritatilor nationale adoptat prin lege, organe proprii de decizie si executive, cu competente privind dreptul la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor. (22) Deciziile autoritatilor publice centrale si locale cu privire la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase se iau dupa consultarea organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale.”
38. Curtea constata ca alin. (11) nou-introdus consacra posibilitatea constituirii unor organe de decizie si executive ale minoritatilor nationale, distincte de cele ale statului. Or, potrivit art. 1 alin. (1) din Constitutie, Romania este stat unitar, iar de esenta statului unitar este existenta unui ansamblu unic de institutii cu putere de decizie politica si juridica (un singur organ legiuitor, o singura autoritate executiva, o singura autoritate judecatoreasca).
39. Crearea unor „organe proprii de decizie si executive” ale unor comunitati de cetateni romani, circumstantiate prin statutul de „minoritati nationale”, adica pe criterii etnice, este de natura sa determine confuzie, acreditand ideea unei autonomii de decizie si executie a acestora, incompatibile cu conceptul de stat unitar. In acest mod, fiecare minoritate nationala ar putea avea propriile organe de decizie si executive, al caror statut si relatii cu organele de decizie si executive ale statului nu este in niciun fel definit, cu consecinta realizarii unei autonomii colective politice pe criterii etnice.
40. Circumstantierea competentei acestor organe numai cu privire la „dreptul la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii” minoritatilor nationale nu este de natura sa determine o concluzie diferita de cea mai sus enuntata. Aceasta intrucat adoptarea deciziilor in privinta masurilor de asigurare a dreptului la identitate al minoritatilor nationale, precum si executarea acestor decizii revine tot organelor statului, iar nu unor organe paralele, proprii ale minoritatilor nationale.
41. Conferirea unei autonomii de decizie pentru minoritatile nationale, in sensul aratat, apare ca un privilegiu acordat acestora, in contradictie cu principiul egalitatii intre cetateni, precum si cu prevederile cuprinse in acelasi text constitutional care consacra dreptul la identitate, si care stabilesc ca „Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani”.
42. Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea completarii art. 6 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (11), privitor la instituirea posibilitatii reprezentantilor legali ai minoritatilor nationale de a infiinta, potrivit statutului minoritatilor nationale adoptat prin lege, organe proprii de decizie si executive, deoarece aduce atingere caracterului unitar al statului roman, in contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie.
43. Cu privire la dispozitiile alin. (22), nou-introdus, Curtea constata ca o formula redactionala asemanatoare a fost propusa si cu prilejul initiativei de revizuire a Constitutiei formulate in anul 2011 de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, Curtea a retinut urmatoarele: „Textul introdus, care prevede obligatia autoritatilor publice de a consulta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale in legatura cu deciziile privind pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si religioase, da expresie obligatiei statului de recunoastere si garantare pentru aceasta categorie de persoane a dreptului la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor, prevazuta de alin. (1) al aceluiasi articol, constituind una dintre modalitatile de garantare a dreptului la care textul constitutional face referire. Aceasta modificare nu pune in discutie niciuna dintre limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea retine, insa, ca reglementarea modalitatilor in care statul garanteaza dreptul la identitate al minoritatilor nationale nu este de domeniul Constitutiei, ci al legii, ridicarea la rang de principiu constitutional a uneia dintre aceste garantii negasindu-si justificarea. In situatia in care se va mentine aceasta reglementare, pentru ca deciziile organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale privitoare la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale si religioase sa nu contravina principiilor de egalitate si nediscriminare fata de ceilalti cetateni romani, ar trebui sa se prevada si obligatia acestor organizatii de a consulta in scris autoritatile publice in legatura cu deciziile pe care urmeaza sa le adopte.”
44. Avand in vedere faptul ca nu se justifica ridicarea la rang de principiu constitutional a unei garantii in sensul aratat, cu majoritate de voturi, Curtea recomanda eliminarea alin. (22) propus a fi introdus la art. 6 din Constitutie. Articolul 10 - Relatii internationale
45. Prin articolul unic pct. 9 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se da o noua redactare art. 10 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii de buna vecinatate, precum si cu celelalte subiecte de drept international si actioneaza in politica sa externa pentru realizarea interesului national, pe baza respectului reciproc si in conformitate cu principiile, cu tratatele internationale la care este parte si cu celelalte norme general admise ale dreptului international
(2) Romania este stat membru al Uniunii Europene.”
46. Cu privire la dispozitiile alin. (2) al textului citat, Curtea constata ca acestea nu enunta un principiu, ci o constatare a calitatii Romaniei de stat membru al Uniunii Europene, care isi gaseste locul in structura titlului VI al Constitutiei - Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana si la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, iar nu in titlul I al Constitutiei, consacrat principiilor generale.
47. In consecinta, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda asezarea acestui text in structura titlului VI din Constitutie. Articolul 12 - Simboluri nationale
48. Prin articolul unic pct. 11 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce un nou alineat, alin. (41), in structura art. 12 din Constitutie, avand urmatorul cuprins: „Minoritatile nationale pot folosi in mod liber, in spatiul public si privat, propriile simboluri care reprezinta identitatea lor etnica, culturala, lingvistica si religioasa.”
49. Curtea retine ca dispozitiile alin. (41), nou-introdus, privesc simbolurile proprii ale minoritatilor nationale, iar nu „simboluri nationale”, astfel incat nu isi pot gasi locul in structura art. 12 din Constitutia Romaniei, ci, eventual, in structura art. 6, referitor la Dreptul la identitate. In aceasta din urma situatie, s-ar impune insa completarea textului, in sensul precizarii faptului ca folosirea propriilor simboluri ale minoritatilor nationale nu se poate realiza decat impreuna cu simbolurile nationale ale statului roman.
50. Acceptarea tezei contrare, in sensul introducerii acestui text in structura art. 12 din Constitutie, ar insemna acceptarea ideii ca si simbolurile proprii ale minoritatilor nationale ar constitui „simboluri nationale”. Astfel, fata de modul de redactare a alin. (41) si in lipsa unei precizari exprese a obligatiei de insotire a simbolurilor proprii de catre cele nationale, se intelege ca minoritatile nationale au un drept de optiune intre folosirea simbolurilor proprii si a celor nationale ale statului roman.
51. In consecinta, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea completarii art. 12 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (41), referitor la utilizarea simbolurilor proprii ale minoritatilor nationale, intrucat aduce atingere caracterului national al statului roman, incalcand astfel limitele revizuirii prevazute de dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie.
B. Titlul II - Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale Capitolul I - Dispozitii comune Articolul 15 - Universalitatea
52. Prin articolul unic pct. 12 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) al art. 15 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „Cetatenii romani se nasc si traiesc liberi, se bucura de drepturile si libertatile garantate si stabilite prin Constitutie si alte legi si au obligatiile prevazute de acestea”.
53. Curtea constata ca actualul art. 15 alin. (1) din Constitutie are caracter normativ si reprezinta un text de principiu care reuneste in persoana cetatenilor drepturile, libertatile si obligatiile lor constitutionale si legale. Introducerea in privinta cetatenilor romani a sintagmei „se nasc si traiesc liberi” are drept revers negarea/excluderea conceptului enuntat si in privinta cetatenilor straini si apatrizilor. Or, acest principiu vizeaza o trasatura distinctiva si intrinseca omului, a conditiei umane, si nu a cetateanului. In acest sens, Curtea retine art. I din Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului de la 1789, care prevede ca „Oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi”, precum si art. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care mentioneaza ca „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi”.
54. Curtea constata ca acest principiu este specific declaratiilor de drepturi, or declaratiile de drepturi au doar caracter proclamativ, fiind lipsite atat de garantii juridice pentru punerea lor in aplicare, cat si de o forta de constrangere in cazul incalcarii lor. Astfel, ele nu cuprind norme juridice propriu-zise, obligatorii pentru toate subiectele de drept, ci reprezinta simple afirmari de principii, a caror incalcare nu declanseaza o sanctiune din partea statului in scopul restabilirii autoritatii normei incalcate si al repararii vatamarilor aduse subiectilor de drept. Acestea nu trebuie confundate cu garantiile de drepturi care sunt asigurate prin norme juridice imperative, consacrate constitutional.
55. In consecinta, Curtea retine, pe de o parte, ca sintagma propusa a fi introdusa nu are caracter normativ, ci proclamativ, negasindu-si astfel nici locul si nici ratiunea in textul Constitutiei, iar, pe de alta parte, aplicabilitatea principiului propus a fi introdus in corpul Constitutiei nu se limiteaza numai la cetatenii romani, ci si la cei straini, precum si la apatrizi. In aceasta ordine de idei, Curtea constata ca modalitatea in care autorii propunerii legislative de revizuire a Constitutiei au inteles sa o insereze in textul Constitutiei este contrara principiului statului de drept, prevazut de art. 1 alin. (3) din Constitutie. Principiul statului de drept reprezinta premisa respectarii valorilor in considerarea carora au fost stabilite limitele exprese ale revizuirii Constitutiei, ceea ce duce la concluzia unei incorporari, in mod implicit, a acestuia in continutul normativ al art. 152 din Constitutie.
56. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 15 alin. (1) din Constitutie, referitor la introducerea sintagmei „cetatenii romani se nasc si traiesc liberi”, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 din Constitutie. Articolul 21 - Accesul liber la justitie
57. Prin articolul unic pct. 14 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (3) si (4) al art. 21 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil
(4) Jurisdictiile administrative speciale sunt gratuite.”
58. Curtea constata ca articolul unic pct. 14 propune modificarea art. 21 alin. (3) din Constitutie in sensul inlocuirii notiunii de „termen rezonabil” cu cel de „termen optim si previzibil”. Curtea observa ca textul art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale foloseste denumirea de „termen rezonabil”.
59. Termenul rezonabil este un concept esentialmente variabil, iar aprecierea sa se face in functie de circumstantele cauzei, tinand seama de complexitatea acesteia, de comportamentul reclamantilor si de cel al autoritatilor competente, precum si de miza litigiului pentru partile in cauza (a se vedea Hotararea din 15 februarie 2007, pronuntata in Cauza Raylyan impotriva Rusiei, paragraful 31). Mai mult, conceptul de „termen rezonabil” trebuie privit atat din perspectiva cetateanului, cat si din cea a statului si trebuie apreciat si stabilit din analiza concurenta a intereselor generale ale societatii cu cele ale cetateanului.
60. Curtea apreciaza ca terminologia utilizata in prezent in Constitutie este mai adecvata pentru o norma de rang constitutional, ea consacrand o garantie a dreptului la un proces echitabil, si anume termenul rezonabil. Terminologia propusa a fi introdusa este o dezvoltare ce tine mai degraba de nivelul legii a acestei garantii constitutionale. Termenul optim si previzibil este de fapt o componenta a termenului rezonabil, acesta neexcluzand, ci dimpotriva presupunand, printre altele, un termen optim si previzibil. Astfel, daca termenul „rezonabil” vizeaza limita intre respectarea/nerespectarea dreptului la un proces echitabil, cel optim si previzibil reprezinta un element component - ce poate fi reglementat la nivel infraconstitutional - al termenului rezonabil [a se vedea, in acest sens, si Programul-cadru „Un nou obiectiv pentru sistemele judiciare: solutionarea cauzelor intr-un termen optim si previzibil”, adoptat la 15 septembrie 2004 de Comisia Europeana pentru Eficienta Justitiei (CEPEJ) din cadrul Consiliului Europei].
61. De altfel, Curtea observa ca art. 6 din Codul de procedura civila reglementeaza termenul optim si rezonabil, in timp ce art. 8 din Codul de procedura penala se refera la termenul rezonabil, ambele texte respectand si reglementand garantia constitutionala a dreptului la un proces echitabil - termenul rezonabil.
62. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda eliminarea modificarii propuse la art. 21 alin. (3) din Constitutie.
63. De asemenea, Curtea constata ca articolul unic pct. 14 propune modificarea art. 21 alin. (4) din Constitutie, in sensul ca jurisdictiile administrative speciale sunt gratuite. Potrivit textului constitutional in vigoare, introdus prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, acestea sunt atat facultative, cat si gratuite. Asadar, in momentul de fata, cetateanul poate alege intre a se adresa direct instantelor judecatoresti sau, mai intai, jurisdictiei administrative speciale, si, ulterior, daca este nemultumit de solutie, instantelor judecatoresti.
64. Procedurile administrativ-jurisdictionale constituie o masura de protectie a cetateanului, astfel incat existenta unor organe administrative de jurisdictie nu poate sa duca la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti. De aceea, existenta unor jurisdictii administrative speciale nu este ab initio neconstitutionala (cu exceptia cazului cand ele impun o procedura lipsita de celeritate) si nici contrara art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (a se vedea Hotararea din 23 iunie 1981, pronuntata in cauza Le Compte, van Leuven si de Meyere impotriva Belgiei, paragraful 51). Insa, acestea nu indeplinesc cerintele unei instante independente si impartiale in sensul art. 6 paragraful 1 din Conventie, astfel incat hotararile acestora trebuie supuse cenzurii instantelor judecatoresti; numai in acest fel sunt indeplinite cerintele constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la un proces echitabil (a se vedea, in acest sens, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotararea din 9 ianuarie 2013, pronuntata in cauza Oleksandr Volkov impotriva Ucrainei, paragraful 123).
65. Distinct de dreptul la un proces echitabil, Curtea constata ca, in conditiile in care legiuitorul constituant derivat din anul 2003 a introdus caracterul facultativ al acestor jurisdictii si, astfel, a dat posibilitatea cetateanului de a se adresa direct instantei judecatoresti - expresie a dreptului la acces liber la justitie - nu este admis a se conditiona ulterior, in temeiul unei modificari a Constitutiei, accesul liber la justitie. Obligativitatea jurisdictiilor administrative reprezinta o conditionare a acestui acces si, odata eliminata in urma revizuirii Constitutiei operate in anul 2003, nu mai poate fi reintrodusa in actualul regim constitutional, intrucat ar echivala cu posibilitatea neingradita a legiuitorului constituant derivat de a varia, in mod ascendent si, ulterior, descendent, gradul de protectie a cetateanului sub aspectul drepturilor si libertatilor sale. Or, protectia acestuia, in acceptiunea art. 152 alin. (2) din Constitutie, poate cunoaste doar o orientare ascendenta.
66. Astfel, Curtea retine ca, in prezent, caracterul facultativ al jurisdictiilor administrative speciale este o garantie a accesului liber la justitie, alegerea - electa una via - apartinand cetateanului. De aceea, eliminarea caracterului facultativ creeaza premisele instituirii unor jurisdictii administrative obligatorii, ceea ce are drept efect excluderea posibilitatii cetateanului de a alege intre cele doua cai de acces la instanta judecatoreasca, din moment ce statul va impune urmarea uneia singure ce presupune o procedura administrativ-jurisdictionala obligatorie. Asadar, modificarea propusa este de natura a suprima o garantie a accesului liber la justitie.
67. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 21 alin. (4) din Constitutie, referitor la eliminarea caracterului facultativ al jurisdictiilor administrative speciale, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Capitolul II - Drepturile si libertatile fundamentale Articolul 23 - Libertatea individuala
68. Prin articolul unic pct. 15 si 16 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (4) si (8) al art. 23 din Constitutie si se introduce un nou alineat, alin. (131), la acelasi articol, dupa cum urmeaza: „(4) In mod exceptional si motivat, cercetarea si judecarea in procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventiva se dispune de judecatorul instantei de judecata competenta sa judece fondul cauzei, in conditiile legii si numai in cursul procesului penal, dupa punerea in miscare a actiunii penale..............................................................................................
(8) Celui condus administrativ, retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele conducerii administrative, ale retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu”. „(131) Este interzisa folosirea unor probe obtinute in mod ilegal, cu exceptia cazului cand acestea sunt in favoarea celui acuzat”.
69. Articolul unic pct. 15 propune modificarea art. 23 alin. (4) din Constitutie, in sensul introducerii a doua teze cu privire la luarea masurii arestarii preventive.
70. In privinta primei teze, Curtea constata ca sintagma „cercetarea si judecarea” este improprie, textul constitutional trebuind sa se refere la cele doua faze ale procesului penal, urmarirea penala si judecata. Dar, in masura in care se face trimitere la notiunea de proces penal chiar in textul analizat, devine redundanta mentionarea fazelor acestuia, masura arestarii preventive, de principiu, fiind aplicabila in ambele faze.
71. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta introducerii tezei intai la art. 23 alin. (4) din Constitutie.
72. In privinta tezei a doua, Curtea constata ca norma este criticabila prin prisma faptului ca un text constitutional urmeaza a se referi la competenta functionala, materiala, dupa calitatea persoanei si teritoriala a instantelor judecatoresti atunci cand reglementeaza luarea masurii arestarii preventive de catre judecatorul „instantei de judecata competenta sa judece fondul cauzei”, competenta care este stabilita prin aplicarea unor criterii cuprinse intr-o lege (art. 35 si urmatoarele din Codul de procedura penala). Mai mult, norma este neclara pentru ca s-ar intelege ca numai instanta judecatoreasca competenta sa judece fondul poate dispune masura arestarii preventive, fiind, se pare, excluse astfel si alte ipoteze care se pot ivi in cursul procesului penal. Astfel, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau judecatorul care solutioneaza cauza in caile de atac par a nu mai avea competenta de a dispune masura arestarii preventive. De altfel, expunerea de motive la prezenta propunere de revizuire a Constitutiei nu cuprinde nicio mentiune cu privire la aceasta prevedere propusa a fi introdusa in corpul Constitutiei, astfel incat Curtea nu poate determina care a fost vointa autorilor propunerii legislative de revizuire.
73. De asemenea, norma propusa a fi introdusa pare a da de inteles ca la nivelul instantei judecatoresti, pe langa judecatori, ar exista si alte persoane investite cu competenta de a spune dreptul (jurisdictio). De altfel, Curtea constata ca legiuitorul constituant este constant in a folosi sintagma „instanta judecatoreasca” atunci cand se refera la instantele prevazute la art. 126 alin. (1) din Constitutie; astfel, daca s-ar accepta introducerea si a sintagmei „instanta de judecata”, ar rezulta o terminologie neunitara chiar in corpul Constitutiei.
74. Pe langa aspectele sus mentionate, Curtea retine ca nivelul de detaliere a principiilor constitutionale trebuie sa fie unul minim, aceasta sarcina revenind actelor normative inferioare. Mai mult, o reglementare prea amanuntita a unui domeniu/a unei relatii sociale are drept efect instabilitatea textului constitutional. In acest sens, Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept (Comisia de la Venetia) a aratat ca „necesitatea modificarii intr-un sistem dat este dependenta de durata si nivelul de detaliu al textului constitutional”. Cu cat textul constitutional este mai detaliat, cu atat el se identifica mai mult cu legislatia ordinara si este cu atat mai expus unor modificari relativ frecvente (a se vedea Raportul cu privire la revizuirea Constitutiei, adoptat de Comisia de la Venetia la cea de-a 81-a sesiune plenara, 11-12 decembrie 2009).
75. Asadar, Curtea constata ca, prin prisma procedurii de revizuire, Constitutia Romaniei este una rigida astfel incat reglementarile ce detaliaza pana la amanunt principii constitutionale - adevarate constante ale dreptului - nu se pot regasi in textul Constitutiei. Desigur, Curtea retine ca, in privinta drepturilor si libertatilor fundamentale, obiectivul unei revizuiri constitutionale poate fi doar cresterea nivelului de protectie a cetateanului atat prin extinderea sferei drepturilor si libertatilor fundamentale, cat si prin asigurarea unor garantii mai eficiente ale drepturilor deja existente, ceea ce exclude modificarile neinsemnate aduse unui text constitutional. De aceea, Curtea apreciaza ca sintagma „instanta de judecata competenta sa judece fondul cauzei” nu poate fi de nivelul unei norme constitutionale, care trebuie sa se caracterizeze, printre altele, prin generalitate si stabilitate.
76. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda eliminarea modificarii propuse in privinta introducerii tezei a doua la art. 23 alin. (4) din Constitutie.
77. In privinta modificarii art. 23 alin. (8) din Constitutie, propunerea de revizuire vizeaza introducerea expresa in corpul Constitutiei a masurii conducerii administrative, distincta de cea a retinerii si arestarii.
78. Curtea constata ca masura conducerii administrative nu reprezinta o suprimare a libertatii individuale sau a vreunei garantii a acesteia, din contra, ea se constituie intr-o veritabila garantie a libertatii individuale, in masura in care reglementeaza conditiile luarii masurii conducerii administrative si drepturile de care dispune persoana supusa acestei masuri; astfel, politistul - in exercitarea atributiunilor sale legale - nu poate lua aceasta masura decat in conditiile stabilite de lege.
79. Insa, din punctul de vedere al modalitatii concrete de reglementare, Curtea constata ca propunerea de revizuire necesita anumite reformulari si corelari. Astfel, cu privire la introducerea sintagmei „celui condus administrativ” in cuprinsul art. 23 alin. (8) din Constitutie, Curtea constata ca aceasta pare a se referi la o masura administrativa care deja este reglementata intr-un text constitutional anterior; or, masura mentionata nu se regaseste in corpul Constitutiei. De aceea, daca se doreste constitutionalizarea acesteia, art. 23 alin. (2) din Constitutie ar trebui sa vizeze si masura conducerii administrative.
80. De asemenea, prin modificarea alin. (8) al art. 23 in sensul introducerii notiunii de „celui condus administrativ”, devine improprie folosirea termenului „invinuire” pentru toate cele 3 ipoteze, acesta referindu-se, ca termen generic, doar la retinere si arestare, ca masuri preventive.
81. Asadar, Curtea constata ca masura de conducere administrativa, pe de o parte, trebuie delimitata in mod clar de masurile preventive ce se pot dispune in cursul procesului penal, iar, pe de alta parte, consacrarea sa normativa in chiar textul Constitutiei trebuie sa se prezinte ca o adevarata garantie a libertatii individuale.
82. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta art. 23 alin. (8) din Constitutie.
83. Prin articolul unic pct. 16 se propune introducerea unui nou alineat, alin. (131), la art. 23 din Constitutie, care sa reglementeze regimul probelor obtinute in mod ilegal in cadrul procesului penal.
84. Potrivit sistemului procesual penal romanesc, probele trebuie obtinute in conditiile Codului de procedura penala, indiferent ca sunt sau nu favorabile „acuzatului. Organele judiciare „au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectului sau inculpatului” [art. 5 alin. (1) din Codul de procedura penala]. De aceea, „Organele de urmarire penala au obligatia de a strange si de a administra probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinta a probelor propuse in favoarea suspectului sau inculpatului se sanctioneaza conform dispozitiilor prezentului cod” [art. 5 alin. (2) din Codul de procedura penala].
85. Curtea constata ca obtinerea in mod legal a probelor este o garantie a dreptului la un proces echitabil, iar remediul impotriva nerespectarii acestei garantii este interzicerea folosirii probelor astfel obtinute. De altfel, art. 102 alin. (2) din Codul de procedura penala prevede ca „Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal”.
86. Curtea retine ca premisa textului analizat este in sine eronata, intrucat se atribuie probelor obtinute in mod nelegal o eficienta probatorie. O atare premisa poate induce ideea ca s-ar intentiona crearea sau conturarea unui regim juridic al acestora, ceea ce inseamna ca, in principiu, textul propus ar sugera posibilitatea obtinerii in mod ilegal a probelor. Astfel, s-ar intelege ca probele in procesul penal se pot obtine atat in mod legal, cat si ilegal, iar probele astfel obtinute cunosc moduri diferite de valorificare, fiindu-le consacrat un regim juridic propriu. Dupa obtinerea probelor, fie judecatorul, fie procurorul trebuie sa aprecieze care sunt cele obtinute in mod legal si care nu, iar in privinta probelor obtinute in mod ilegal sa faca din nou o apreciere si sa stabileasca, in raport cu datele cauzei, probele favorabile „acuzatului”, cu consecinta pastrarii si folosirii acestora si a inlaturarii celor incriminatoare.
87. Avand in vedere cele expuse, Curtea constata ca propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, pe de o parte, accepta posibilitatea obtinerii probelor in afara cadrului legal si, pe de alta parte, da eficienta juridica celor obtinute in mod ilegal.
88. Obtinerea in mod legal a probelor, garantie a dreptului la un proces echitabil, reprezinta un standard mai favorabil cetateanului decat cel fixat prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in privinta probelor obtinute ilegal. Potrivit acestei jurisprudente, se retine ca analiza Curtii Europene a Drepturilor Omului vizeaza caracterul echitabil al procedurii in ansamblul sau, care include si analiza modului in care au fost obtinute probele, intrucat art. 6 din Conventie nu stabileste reguli cu privire la admisibilitatea probelor, aspect care, in mod primar, tine de legislatia nationala, astfel incat sarcina Curtii nu este aceea de a determina daca anumite probe au fost obtinute nelegal, ci de a stabili daca o asemenea „nelegalitate” a dus la incalcarea unui alt drept protejat prin Conventie (a se vedea Hotararea din 11 iulie 2006, pronuntata in Cauza Jalloh impotriva Germaniei, paragraful 94 si urmatoarele, Hotararea din 5 februarie 2008, pronuntata in Cauza Ramanauskas impotriva Lituaniei, paragraful 52 si urmatoarele, sau Hotararea din 17 decembrie 2013, pronuntata in Cauza Szilágyi impotriva Romaniei, paragraful 26 si urmatoarele).
89. In consecinta, Curtea apreciaza ca nu este admisa pe calea revizuirii Constitutiei suprimarea acestei garantii a dreptului la un proces echitabil si, implicit, crearea premiselor nerespectarii legii, respectiv a celei procesual penale.
90. De asemenea, Curtea constata ca este discutabila plasarea unui text care vizeaza probele la art. 23 din Constitutie, obtinerea si folosirea probelor vizand procesul echitabil reglementat la art. 21 din Constitutie.
91. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea completarii aduse art. 23 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (131), referitor la folosirea probelor obtinute in mod ilegal, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 24 - Dreptul la aparare
92. Prin articolul unic pct. 17 si 18 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (2) al art. 24 din Constitutie si se introduce un nou alineat, alin. (21) la acelasi articol, dupa cum urmeaza: „(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, si sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea apararii.”
„(21) In tot cursul procesului penal este garantat principiul egalitatii de arme intre acuzare si aparare.”
93. Curtea constata ca modificarea propusa alineatului (2) al art. 24 din Constitutie necesita o reformulare, intrucat folosirea verbului „a dispune” nu este recomandata in contextul normativ al textului. Astfel, in acest context, verbul „a dispune” inseamna „a avea la dispozitie, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva dupa propria dorinta”; or, ideea pe care textul propus a fi introdus o exprima este aceea ca partile beneficiaza de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea apararii. In caz contrar, s-ar putea intelege ca desfasurarea procesului penal este la dispozitia partilor, ceea ce este inadmisibil. Asadar, este necesara inlocuirea verbului „a dispune” cu „a beneficia” pentru corecta redare a sensului normativ al textului propus a fi introdus.
94. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta art. 24 alin. (2) din Constitutie.
95. Cu privire la alineatul (21) propus a fi introdus la art. 24 din Constitutie, Curtea observa ca principiul egalitatii armelor este o garantie a procesului echitabil, si nu a dreptului la aparare, iar sfera sa de aplicare nu se circumscrie numai procesului penal, ci si celorlalte categorii de litigii (a se vedea Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 27 octombrie 1993, pronuntata in Cauza Dombo Beheer B.V. impotriva Olandei, paragraful 33). De asemenea, Curtea mai observa ca principiul egalitatii armelor in procesul penal nu vizeaza acuzarea si apararea, ci partile acestuia.
96. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta art. 24 alin. (21) din Constitutie, precum si reconsiderarea asezarii acestuia in cuprinsul art. 21 din Constitutie, fiind un element component al conceptului de proces echitabil. Articolul 26 - Viata intima, familiala si privata
97. Prin articolul unic pct. 19 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica atat titlul marginal al art. 26 din Constitutie, acesta devenind „Viata intima, familiala, privata si datele cu caracter personal”, precum si continutul normativ al articolului mentionat, dupa cum urmeaza: „(1) Autoritatile publice garanteaza dreptul la viata intima, familiala si privata
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora sau ordinea publica
(3) Autoritatile publice garanteaza dreptul la protectia datelor cu caracter personal si au obligatia de a lua masurile de protejare a acestor date
(4) Respectarea prevederilor alin. (3) se supune controlului unei autoritati autonome.”
98. Curtea observa ca la alineatul (2), textul propus prevede ca persoana fizica are dreptul de a dispune de ea insasi, „daca nu incalca drepturile si libertatile altora sau ordinea publica”, eliminandu-se, astfel, sintagma „bunele moravuri”. In consecinta, se intelege ca persoana fizica are dreptul de a dispune de ea insasi chiar daca prin manifestarile sale ar incalca bunele moravuri.
99. In acest sens, Curtea retine ca libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor morale si presupune elaborarea unor asemenea norme de drept care sa garanteze tuturor persoanelor sa se manifeste potrivit propriilor optiuni in relatiile cu ceilalti membri ai colectivitatii. O atare conceptie decurge din latura activa a liberei dezvoltari a personalitatii umane, fiind expresia libertatii de actiune a persoanei fizice. Totusi, libertatea de actiune a acesteia in privinta vietii sale intime, familiale si private nu poate fi si nu este absoluta, ea trebuie sa se integreze si sa respecte valorile societatii, ale colectivitatii; de aceea, persoana fizica nu poate folosi abuziv si antisocial dreptul sau de a dispune de ea insasi, ceea ce justifica stabilirea anumitor limite in privinta acestui drept, printre care si bunele moravuri.
100. Din jurisprudenta Curtii cu privire la sintagmele „bunele moravuri” sau „morala publica” se desprinde ideea ca acestea sunt concepte evolutive, care vizeaza de principiu norme de convietuire si de comportare in societate. Acestea se identifica si trebuie intelese „sub aspectul normelor de comportare sociala a individului in manifestarile si in exprimarile sale sub orice forma”, gasindu-si, intre altele, expresie in „sentimentul public de pudoare si decenta, a carui nesocotire nu poate fi tolerata de colectivitatea respectiva. Manifestarile contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru ca neaga una dintre conditiile de existenta a societatii si pentru ca impiedica educatia tinerelor generatii in respectul fata de valorile morale ale societatii. Morala publica si bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constitutie. Drepturile si libertatile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate intr-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice” (a se vedea, Decizia nr. 108 din 2 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1996).
101. De principiu, dreptul de a dispune de sine insusi cuprinde doua elemente inerente, respectiv un element activ vizand dreptul persoanei de a se manifesta, prin actiunile sale, in mod liber, precum si un element pasiv referitor la dreptul persoanei de a fi ocrotita de ingerintele altor subiecte de drept. Libertatea de actiune a unei persoane este in mod necesar limitata de dreptul celorlalte persoane de a li se respecta drepturile si libertatile fundamentale sau valorile morale. De aceea, Constitutia trebuie sa acorde acelasi nivel de protectie ambelor aspecte ale dreptului persoanei de a dispune de sine insasi si sa consacre un just echilibru intre acestea.
102. Or, modificarea constitutionala propusa a fi operata, prin suplimentarea garantiilor dreptului persoanei fizice de a dispune de ea insasi sub aspect activ, are drept efect suprimarea unei garantii a acestui drept in privinta aspectului sau pasiv. Cu alte cuvinte, s-ar ajunge la situatia ca libertatea de actiune de care dispune persoana fizica sa afecteze drepturile si libertatile inerente celorlalte persoane cu care aceasta interactioneaza in mod implicit.
103. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca modificarea propusa suprima o garantie a dreptului persoanei de a dispune de ea insasi, prin eliminarea protectiei constitutionale acordate uneia dintre componentele elementului pasiv al acestui drept.
104. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 26 alin. (2) din Constitutie, referitor la eliminarea sintagmei „bunele moravuri”, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 27 - Inviolabilitatea domiciliului
105. Prin articolul unic pct. 20 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (3) al art. 27 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(3) Perchezitia se dispune de catre judecatorul instantei de judecata competenta sa judece fondul cauzei si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege.”
106. Modificarea propusa cu privire la art. 27 alin. (3) din Constitutie vizeaza introducerea sintagmei „instantei de judecata competenta sa judece fondul cauzei”. Referitor la utilizarea acestei sintagme chiar in corpul Constitutiei sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele expuse la analiza efectuata in privinta unei modificari similare a art. 23 alin. (4) din Constitutie.
107. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda eliminarea modificarii propuse in privinta art. 27 alin. (3) din Constitutie. Articolul 28 - Secretul corespondentei
108. Prin articolul unic pct. 21 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica art. 28 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice, al altor comunicari efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic, al datelor de localizare si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil si garantat
(2) Retinerea, predarea sau perchizitionarea trimiterilor postale, interceptarea convorbirilor si a comunicarilor, interceptarea in mediul ambiental, perchezitia informatica si accesul la un sistem informatic si la un suport de stocare a datelor informatice, obtinerea datelor informatice, inclusiv a datelor de trafic si a datelor de localizare, identificarea abonatului, a proprietarului, a utilizatorului unui sistem de comunicatii electronice sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori alte asemenea tehnici se dispun de judecatorul instantei competente sa judece fondul cauzei si numai in cursul procesului penal.”
109. Curtea constata ca secretul corespondentei este un aspect al dreptului la viata intima, familiala si privata a persoanei, cu privire la care autoritatile publice trebuie, pe de o parte, sa aiba o conduita de abtinere, de evitare a ingerintei, iar, pe de alta parte, sa creeze un cadru legislativ care sa reflecte caracterul inviolabil al acestuia in raport cu celelalte subiecte de drept. Totusi, conduita de abtinere a statului nu este nelimitata, ci trebuie sa tina cont de realitatile existente, in sensul ca statul trebuie sa se manifeste activ atunci cand apare un pericol actual si iminent la adresa cetatenilor. Or, modul de redactare a textului reduce posibilitatea de interventie a statului in secretul corespondentei, astfel cum aceasta este configurata in propunerea de revizuire a Constitutiei, numai la situatia procesului penal, neglijand, in mod evident, si alte situatii - care trebuie strict determinate - in care aceasta s-ar impune. Aceasta ar echivala cu imposibilitatea statului de a-si indeplini obligatiile pozitive ce ii incumba in privinta apararii drepturilor si libertatilor fundamentale (a se vedea mutatis mutandis Hotararea din 24 iulie 2012, pronuntata in Cauza ?or?evi? impotriva Croatiei, paragraful 139). Astfel, in acceptiunea propunerii de revizuire a Constitutiei, in cazul unor dezastre naturale, al unor accidente grave sau al altor amenintari grave la adresa persoanelor, nu li s-ar permite autoritatilor publice cu competente in gestionarea acestor situatii sa faca toate eforturile necesare pentru salvarea de vieti omenesti, mai ales daca se are in vedere limitarea operata cu privire la datele de trafic sau de localizare.
110. Posibilitatea ingerintei statului in exercitarea acestui drept este, in prezent, reglementata in mod indirect prin art. 26 alin. (1) din Constitutie, lasandu-se, astfel, competenta legiuitorului infraconstitutional de a adopta prevederi legale care sa asigure respectarea interesului general al colectivitatii. Or, interesul general al colectivitatii nu se subsumeaza numai procesului penal, ci si unor situatii imprevizibile la care statul trebuie sa raspunda imediat; insa, in lipsa parghiilor legale, actiunea acestuia nu va avea finalitatea scontata, spre exemplu, in privinta apararii integritatii fizice sau psihice a persoanelor fata de actiunea sau inactiunea tertelor persoane (a se vedea Hotararea din 12 noiembrie 2013, pronuntata in Cauza Söderman impotriva Suediei, paragrafele 80 si urmatoarele, precum si Hotararea din 24 iulie 2012, pronuntata in Cauza ?or?evi? impotriva Croatiei, paragraful 138 si urmatoarele).
111. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea apreciaza ca in privinta elementelor nou-introduse in cuprinsul art. 28 alin. (1) din Constitutie nu se poate sustine existenta unei protectii juridice identice cu cea a sensului clasic al corespondentei, chiar astfel cum acesta a fost dezvoltat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Hotararea din 3 aprilie 2007, in Cauza Copland impotriva Regatului Unit, paragrafele 41 si 42. Potrivit acesteia, sunt protejate conform art. 8 din Conventie atat e-mailurile trimise de la serviciu, cat si informatia ce deriva din monitorizarea utilizarii personale a Internetului.
112. Curtea constata ca datele de trafic si cele de localizare beneficiaza si ele de o protectie juridica, insa nu pot fi asimilate celei de care beneficiaza mijloacele legale de comunicatie, ele nesubsumandu-se acestui concept. De aceea, tratarea lor trebuie sa se faca distinct de acest concept, pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea suprimarii drepturilor si libertatilor altor persoane.
113. Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 28 din Constitutie, referitor la secretul corespondentei, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 31 - Dreptul la informatie
114. Prin articolul unic pct. 25 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (5) al art. 31 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(5) Serviciile publice de radio, de televiziune si agentiile publice de presa sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si agentii de presa, precum si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.”
115. Curtea constata ca modificarea propusa la art. 31 alin. (5) din Constitutie este imprecisa. Din topica primei teze a acestui alineat s-ar putea intelege ca serviciile publice de radio si agentiile publice de presa sunt autonome, iar televiziunile ar fi autonome indiferent daca sunt publice sau private. De aceea, Curtea propune reformularea acestei teze pentru a se intelege ca serviciile publice de radio si televiziune, precum si agentiile publice de presa sunt autonome.
116. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta art. 31 alin. (5) din Constitutie. Articolul 32 - Dreptul la invatatura
117. Prin articolul unic pct. 26 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica atat titlul marginal al art. 32 din Constitutie, acesta devenind „Dreptul la educatie”, precum si continutul normativ al articolului mentionat, dupa cum urmeaza: „(1) Accesul la educatie este garantat, in conditiile legii
(2) Dreptul la educatie este garantat, in conditiile legii, si se asigura prin invatamantul prescolar, prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare prevazute de lege
(3) Educatia trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile si libertatile fundamentale
(4) Invatamantul general se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala
(5) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege
(6) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, precum si burse de merit, in conditiile legii
(7) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii cu respectarea standardelor de calitate in educatie pentru fiecare nivel si forma de invatamant
(8) Autonomia universitara este garantata. Autonomia universitara implica capacitatea institutiilor de invatamant superior de a-si gestiona direct si nemijlocit patrimoniul, de a-si alege ori, dupa caz, desemna, in mod independent, structurile si functiile de conducere si de a stabili, potrivit prevederilor legale si standardelor de calitate, misiunea educationala si de cercetare
(9) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.”
118. Cu privire la modificarile aduse art. 32 din Constitutie, Curtea constata ca noul titlu marginal al articolului este „Dreptul la educatie”, concept care include dreptul la invatatura, dar si dreptul la cultura sau la informare. Or, articolul analizat, cu exceptia alineatelor 1 si 3, se refera la dreptul la invatatura. In acest context, Curtea apreciaza ca este necesar ca dreptul la educatie sa fie inserat intr-un articol distinct, care sa cuprinda alineatele 1 si 3, iar asezarea acestuia sa fie reconsiderata, respectiv inainte de articolul constitutional referitor la dreptul la informatie.
119. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reconsiderarea asezarii alin. (1) si (3) ale art. 32 in structura unui nou articol din Constitutie.
120. In consecinta, art. 32 urmeaza a-si pastra actualul titlu marginal, astfel incat, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea propunerii de modificare a titlului marginal al art. 32 din Constitutie.
121. In aceste conditii, alineatul (2) al articolului analizat trebuie sa se refere la dreptul la invatatura. De asemenea, Curtea mai observa ca modificarile preconizate la alin. (4) vizeaza introducerea sintagmei „invatamantul general”, care nu este consacrata nici in textul Constitutiei, nici in cel al Legii educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si, astfel, nu se intelege la ce anume se refera. Mai mult, sintagma analizata nu se poate inlocui nici cu cea de „invatamant general obligatoriu”, intrucat s-ar lasa nereglementata, spre exemplu, situatia invatamantului superior. De aceea, Curtea recomanda mentinerea actualei sintagme, si anume „invatamantul de toate gradele”.
122. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarilor propuse in privinta art. 32 alin. (2) si (4) din Constitutie.
123. Cu privire la modificarile propuse art. 32 alin. (8) din Constitutie, Curtea constata ca acestea definesc autonomia universitara, tocmai pentru ca unui concept constitutional sa nu i se stabileasca intelesul printr-un act normativ cu forta juridica inferioara (a se vedea si art. 123 din Legea nr. 1/2011 - definitia autonomiei universitare). Totusi, Curtea observa ca, potrivit art. 123 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, „autonomia universitara da dreptul comunitatii universitare sa isi stabileasca misiunea proprie, strategia institutionala, structura, activitatile, organizarea si functionarea proprie, gestionarea resurselor materiale si umane, cu respectarea stricta a legislatiei in vigoare”, ceea ce inseamna ca definitia conceptului de autonomie universitara cuprinsa in propunerea de revizuire este circumscrisa numai anumitor elemente componente ale acesteia. Curtea nu neaga posibilitatea legiuitorului constituant derivat de a reglementa sau defini de principiu o anumita institutie, fiind, desigur, exclusa detalierea in amanunt. Insa, elementele retinute in definitia propusa unui concept constitutional - autonomia universitara - reflecta o abordare selectiva si imprecisa, care vizeaza mai degraba conceperea unei independente decizionale in privinta elementelor patrimoniale ale autonomiei universitare decat constitutionalizarea elementelor componente ale acestui concept. De altfel, orice constitutionalizare realizata trebuie sa respecte cerintele de precizie, claritate si previzibilitate a legii in mod cumulat pentru a nu se altera sensul conceptului constitutional deja consacrat.
124. Curtea observa ca elementele centrale ale definitiei propuse conceptului de autonomie universitara se refera la gestionarea patrimoniului si la desemnarea structurilor si functiilor de conducere. Misiunea educationala si de cercetare este mentionata doar la sfarsitul textului si nu acopera toate aspectele care tin de conceptul de autonomie universitara. Astfel, definitia analizata vizeaza mai degraba latura economica decat cea educationala a autonomiei universitare si, in acest context, creeaza premisele unei independente organizatorice si functionale in privinta gestionarii patrimoniului si a alegerii sau desemnarii structurilor si functiilor de conducere.
125. Curtea constata ca gestionarea patrimoniului in mod nemijlocit, fara a exista o reglementare legala general aplicabila institutiilor de invatamant superior, ar avea drept efect gestionarea discretionara a patrimoniului de catre conducerea institutiei de invatamant superior si, eventual, transmiterea dreptului de proprietate al institutiei de invatamant superior asupra unor bunuri aflate in proprietatea sa privata catre alte persoane, ceea ce este de natura a afecta baza materiala necesara procesului educational. De asemenea, alegerea sau desemnarea, in mod independent, a structurilor si functiilor de conducere ale universitatilor excedeaza notiunii de autonomie universitara.
126. Or, autonomia universitara nu se confunda cu independenta. In acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, analizand situatia la nivel european, a aratat ca autonomia universitara nu echivaleaza cu independenta si ca „statul sau organele administratiei publice locale are/au destule competente care ii/le permit sa se asigure ca universitatile respecta standardele de calitate necesare pentru realizarea Spatiului European al Invatamantului Superior”.
127. In aceste conditii, Curtea retine ca definitia data autonomiei universitare este improprie si da astfel nastere unei independente absolute a institutiilor de invatamant superior atat in gestionarea patrimoniului lor, cat si in desemnarea structurilor si functiilor de conducere, ceea ce duce la suprimarea unei garantii a dreptului la invatatura, conferit de autonomia universitara.
128. Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea completarii aduse art. 32 alin. (8) din Constitutie, referitor la definirea autonomiei universitare, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 35 - Dreptul la un mediu sanatos
129. Prin articolul unic pct. 30 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduc doua noi alineate, alin. (21) si (31), la art. 35 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(21) Statul asigura protectia, utilizarea durabila si refacerea patrimoniului natural. (31) Sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor, definite potrivit legii”.
130. Cu privire la modificarile propuse art. 35 din Constitutie, Curtea observa ca textul alin. (31) consacra in mod expres o norma de conduita ce deriva din conceptul de „demnitate umana”. Demnitatea umana, sub aspect constitutional, presupune doua dimensiuni inerente, respectiv relatiile dintre oameni, ceea ce vizeaza dreptul si obligatia oamenilor de a le fi respectate si, in mod corelativ, de a respecta drepturile si libertatile fundamentale ale semenilor lor, precum si relatia omului cu mediul inconjurator, inclusiv cu lumea animala, ceea ce implica, in privinta animalelor, responsabilitatea morala a omului de a ingriji aceste fiinte intr-un mod de natura a ilustra nivelul de civilizatie atins (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012).
131. Totusi, Curtea constata ca modul de redactare a textului este imprecis, intrucat nu se intelege daca sintagma „definite potrivit legii” se refera la animale sau la relele tratamente aplicate acestora.
132. Avand in vedere cele de mai sus, cu majoritate de voturi, Curtea recomanda reformularea alin. (31) propus a fi introdus in cuprinsul art. 35 din Constitutie. Articolul 37 - Dreptul de a fi ales
133. Prin articolul unic pct. 31 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce un nou alineat, alin. (21), la art. 37 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(21) Pot participa la alegerile pentru Senat, pentru Camera Deputatilor si pentru functia de Presedinte al Romaniei numai candidatii care au avut domiciliul in Romania cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor.”
134. Curtea constata ca acest text vizeaza introducerea unei noi conditii cu privire la dreptul de a fi ales in functia de Presedinte al Romaniei, senator sau deputat. Astfel, se prevede obligatia candidatului de a avea domiciliul in Romania cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor.
135. Textul actualului art. 37 din Constitutie este unul permisiv si, interpretat in coroborare cu art. 16 alin. (3) din Constitutie, conduce la concluzia ca, pentru a putea participa la alegerile pentru Senat, Camera Deputatilor si pentru functia de Presedinte al Romaniei, candidatii trebuie sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania. Or, introducerea unei conditii temporale cu privire la domiciliul candidatului, indiferent de durata acesteia, reprezinta o evidenta suprimare a dreptului de a fi ales al cetatenilor romani care nu se regasesc in ipoteza normei juridice. O atare concluzie se impune dat fiind faptul ca cetatenii romani, indiferent de durata de timp in care au avut domiciliul in Romania, beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate de Constitutie; in caz contrar si egalitatea in drepturi a acestora ar fi afectata. Mai mult, Curtea ridica si problema datei de la care curge acest termen, respectiv data alegerilor. Or, o asemenea data de referinta este si arbitrara, intrucat foarte usor se poate intampla ca un cetatean roman sa fi avut domiciliul in tara o lunga perioada de timp, dar nu si in ultimele 6 luni inainte de data alegerilor. In consecinta, conditia impusa prin textul supus analizei Curtii este contrar egalitatii in drepturi.
136. Acceptarea unei asemenea conditii temporale referitoare la domiciliul candidatului ar echivala si cu acceptarea implicita a posibilitatii legiuitorului constituant derivat de a impune conditii temporale si in privinta celeilalte conditii necesare pentru a candida - cetatenia - sau de a alatura conditiilor deja existente altele noi. Or, impunerea unor conditii temporale, in speta, conditia ca cetateanul roman sa fi avut domiciliul in Romania cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor, incalca limitele revizuirii Constitutiei, suprimand principiul universalitatii drepturilor, reglementat de art. 15 alin. (1) din Constitutie, dreptul de a fi ales al cetatenilor cu domiciliul in Romania care nu indeplinesc noua ipoteza normativa restrictiva, precum si o garantie a acestuia, egalitatea in drepturi.
137. Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea completarii art. 37 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (21), referitor la conditia domiciliului in Romania cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor pentru Senat, Camera Deputatilor sau pentru functia de Presedinte al Romaniei, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 40 - Dreptul de asociere
138. Prin articolul unic pct. 33 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (2) al art. 40 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.”
139. Curtea constata ca o caracteristica a statului de drept este respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale, iar militarea impotriva acestora echivaleaza cu incalcarea principiilor statului de drept, aspect ce atrage neconstitutionalitatea partidului sau a organizatiei. Prin urmare, solutia normativa propusa reprezinta o concretizare expresa a unui principiu ce sta la baza statului de drept.
140. Totusi, in acest context, Curtea remarca faptul ca, in conformitate cu art. 146 lit. k) din Constitutia Romaniei si art. 45 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, Curtea Constitutionala hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic, potrivit art. 30 alin. (7) si art. 40 alin. (2) si (4) din Constitutie. Curtea retine ca partidele politice nu sunt ab initio neconstitutionale, ci ele sunt declarate neconstitutionale ca urmare a nerespectarii unei ipoteze normative a Constitutiei in cazul de fata. In acest sens, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede ca „partidele politice pot fi declarate neconstitutionale”.
141. Asadar, Curtea apreciaza ca formularea art. 40 alin. (2) din Constitutie trebuie sa fie concordanta cu cea a art. 30 alin. (7) din Constitutie tocmai pentru a se arata conduita interzisa, si nu efectul deciziei Curtii Constitutionale.
142. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii alin. (2) al art. 40 din Constitutie. Articolul 44 - Dreptul de proprietate privata
143. Prin articolul unic pct. 35 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) al art. 44 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Dreptul de proprietate si creantele impotriva statului sunt garantate. Creantele impotriva statului au acelasi regim juridic cu plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii”.
144. Eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (1) din Constitutie referitoare la stabilirea prin lege a limitelor si continutului dreptului de proprietate echivaleaza cu o absolutizare a acestuia.
145. Acest text este folosit de Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, atunci cand examineaza limitele dreptului de proprietate. Pentru a analiza daca o astfel de masura este justificata, Curtea porneste de la premisa existentei in corpul art. 44 din Constitutie a unei dispozitii exprese - exprimata sub forma unei conditii speciale - care sa permita instituirea la nivel legal a unor limite in privinta dreptului de proprietate privata. Or, aceasta dispozitie expresa este reprezentata chiar de art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, propusa a fi eliminata. De aceea, Curtea a retinut ca dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitari, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, insa, limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confunda cu insasi suprimarea dreptului de proprietate. Curtea a constatat ca, potrivit art. 44 din Constitutie, legiuitorul este in drept sa stabileasca continutul si limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au in vedere obiectul dreptului de proprietate si atributele acestuia si se instituie in vederea apararii intereselor sociale si economice generale sau pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale altor persoane, esential fiind ca prin aceasta sa nu fie suprimat complet dreptul de proprietate (a se vedea Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013).
146. Aceste limite pot proteja diverse drepturi sau libertati fundamentale, de la dreptul la informare (decizia anterior citata) pana la dreptul de proprietate (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004).
147. Eliminarea tezei a doua a alin. (1) din art. 44 absolutizeaza dreptul de proprietate, iar legiuitorul nu va mai putea proteja drepturile si libertatile fundamentale concurente ale celorlalti cetateni. Astfel, Curtea constata ca a fost suprimata o garantie a drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute de titlul II al Constitutiei, garantie care asigura exercitarea acestora in mod concurent cu exercitarea dreptului de proprietate privata.
148. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea eliminarii actualei teze a doua a art. 44 alin. (1) din Constitutie, referitor la conditiile si limitele dreptului de proprietate, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
149. Se propune introducerea unei noi teze la alin. (1) al art. 44 cu urmatorul continut: „Creantele impotriva statului au acelasi regim juridic cu plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii”.
150. Curtea constata ca de plano creantele impotriva statului nu pot avea acelasi regim juridic cu plata obligatiei fiscale, ci, eventual, cu obligatia fiscala. Tot astfel, nu se poate pune semnul echivalentei intre cele doua notiuni, intrucat acestea cuprind elemente specifice care le diferentiaza. De asemenea, Curtea observa ca expunerea de motive a propunerii de revizuire nu cuprinde nicio referire la aceasta modificare, astfel incat nu se poate cunoaste ratiunea care a stat la baza introducerii acestui text.
151. De aceea, Curtea apreciaza ca aceasta teza ar trebui reformulata pentru a fi clara, precisa si previzibila (cu privire la intelesul acestor termeni, a se vedea Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012). O atare concluzie este intarita si de faptul ca solutia normativa propusa reprezinta o indepartare de la actualul cadru constitutional si legislativ existent in materie fiscala.
152. Avand in vedere cele de mai sus, cu majoritate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie. Articolul 49 - Protectia copiilor si a tinerilor
153. Prin articolul unic pct. 37 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) si (2) ale art. 49 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor, cu respectarea principiului interesului superior al acestora
(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu dizabilitati. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.”
154. Sintagma „cu respectarea interesului superior al acestora” este o preluare din Declaratia Drepturilor Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1959, si din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 314 din 13 iunie 2001. Curtea mai retine ca acest principiu se regaseste si la nivel infraconstitutional, si anume in Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
155. De asemenea, Curtea constata ca definitia copilului, in acord cu prevederile Conventiei mentionate, este data in art. 4 lit. a) din Legea nr. 272/2004, acesta fiind „persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, potrivit legii”.
156. Avand in vedere modificarea operata la nivelul art. 48 alin. (1) din Constitutie in sensul introducerii in privinta copiilor a sintagmei „cu respectarea principiului interesului superior al acestora”, Curtea constata ca reiterarea acesteia si la art. 49 alin. (1) din Constitutie este redundanta.
157. De asemenea, Curtea retine ca aceasta sintagma, astfel cum este plasata, vizeaza si tinerii. Or, principiul interesului superior caracterizeaza situatia juridica a copilului, si nu a tinerilor. Textul, astfel cum este redactat, creeaza o inegalitate intre cetatenii majori - care au implinit varsta de 18 ani - pe criteriul varstei, ceea ce induce ideea unui tratament juridic preferential al acestora in raport cu celelalte categorii de varsta.
158. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda eliminarea modificarii propuse in privinta art. 49 alin. (1) din Constitutie. Articolul 50 - Protectia persoanelor cu handicap
159. Prin articolul unic pct. 38 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica atat titlul marginal al art. 50 din Constitutie, acesta devenind „Protectia persoanelor cu dizabilitati”, precum si continutul normativ al articolului mentionat, dupa cum urmeaza: „Persoanele cu dizabilitati se bucura de toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului, in conditii de egalitate de sanse. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor si de incluziune, prevenire si tratament in vederea participarii efective a persoanelor cu dizabilitati in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor”.
160. Curtea, analizand continutul normativ al textului propus, constata ca premisa acestuia este aceea ca, in prezent, persoanele cu handicap/dizabilitati nu ar beneficia de toate drepturile si libertatile fundamentale. De aceea, noul text le acorda beneficiul tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale; insa, si acesta este circumstantiat, respectiv in conditii de egalitate de sanse cu persoanele fara handicap/dizabilitati. Or, ab initio cele doua categorii de persoane nu sunt in aceeasi situatie, intrucat deficientele lor „fizice, senzoriale, psihice, mentale si/sau asociate, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii, necesitand masuri de protectie in sprijinul integrarii si incluziunii sociale” [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008]. De altfel, chiar legea recunoaste faptul ca ele nu pot actiona in conditii de egalitate de sanse, egalitatea formala trebuind inlocuita cu cea de rezultat pentru a se putea obtine integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap/dizabilitati.
161. De esenta actualului text constitutional este reglementarea unui regim special de protectie a persoanelor cu handicap/dizabilitati, aspect omis de noua solutie normativa preconizata. Legiuitorul constituant derivat nu se poate indeparta de la aceasta solutie pentru ca, in caz contrar, ar realiza o restrangere/afectare a acestui regim special de protectie. Asadar, modificarea art. 50 din Constitutie poate avea in vedere doar o imbunatatire a acestui regim, nicidecum o reducere a gradului de protectie acordat persoanelor cu handicap/dizabilitati sau chiar suprimarea dreptului persoanelor cu handicap/dizabilitati la un regim special de protectie.
162. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 50 din Constitutie, referitor la suprimarea protectiei speciale de care se bucura persoanele cu handicap, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 511 - Dreptul la o buna administrare
163. Prin articolul unic pct. 39 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce un nou articol, art. 511-Dreptul la o buna administrare, dupa cum urmeaza: „Orice persoana are dreptul de a beneficia, in raporturile sale cu administratia publica, de un tratament impartial, echitabil si de a obtine, intr-un termen rezonabil, un raspuns la solicitarile sale”.
164. Curtea constata ca, prin introducerea art. 511 in textul Constitutiei, se urmareste consacrarea unui nou drept fundamental, cel la o buna administrare, preluare cu adaptari a dreptului omonim cuprins in art. 41 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
165. Curtea recomanda, insa, realizarea unei corelari intre noua reglementare cu celelalte texte constitutionale, Curtea avand in vedere art. 31 alin. (2) si art. 51 alin. (4) din Constitutie. Astfel, intre cele doua texte mentionate si acela al art. 511 propus a fi introdus exista o suprapunere partiala, reglementandu-se obligatii ale autoritatilor publice, respectiv de a informa cetateanul asupra problemelor de interes personal ale acestuia si de a raspunde la petitii. Or, asemenea obligatii pot fi cuprinse chiar in corpul normativ al noului text propus a fi introdus.
166. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea noului art. 511 din Constitutie. Articolul 52 - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
167. Prin articolul unic pct. 40 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) si (3) ale art. 52 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea prejudiciului printr-o despagubire echitabila................................................................................................
(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta. Statul exercita dreptul de regres, in conditiile legii”.
168. Curtea retine ca modificarea propusa alineatului (1) se refera la indreptatirea persoanei vatamate de o autoritate publica la „repararea prejudiciului printr-o despagubire echitabila”. In reglementarea actuala, persoana vatamata in drepturile sale este indreptatita sa obtina repararea pagubei. O atare prevedere vizeaza o reparare integrala a pagubei; or, astfel cum este reglementat in propunerea legislativa de modificare a Constitutiei, repararea prejudiciului urmeaza a se realiza printr-o despagubire echitabila. Insa, caracterul echitabil nu echivaleaza cu cel integral al reparatiei (a se vedea mutatis mutandis, cu privire la notiunea de reparatie completa si integrala, si Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013), astfel incat persoana vatamata se va vedea pusa in situatia ca prejudiciul pe care l-a suferit sa fie reparat doar partial, si nu integral. O asemenea abordare reprezinta o suprimare evidenta a unei garantii care insoteste dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, si anume repararea integrala a pagubei produse acesteia.
169. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 52 alin. (1) din Constitutie, referitor la eliminarea repararii integrale a pagubei suferite de catre persoana vatamata de o autoritate publica, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
170. Curtea retine ca modificarea propusa la art. 52 alin. (3) din Constitutie se refera la introducerea unei noi teze in continutul acestui text, respectiv „statul exercita dreptul de regres, in conditiile legii”.
171. Textul art. 52 alin. (3) din Constitutie prevede raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Teza propusa a fi introdusa nu reglementeaza o actiune in regres a statului impotriva magistratilor pentru recuperarea prejudiciilor cauzate prin orice eroare judiciara, ci numai prin acele erori judiciare care au fost rezultatul exercitarii functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta.
172. Din continutul normativ al art. 52 alin. (3) din Constitutie rezulta ca acoperirea prejudiciului cauzat prin erori judiciare este asigurata in toate cazurile de catre stat, persoana vatamata putandu-se indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice [a se vedea art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005]. In acest sens, atat art. 542 din Codul de procedura penala, cat si art. 96 din Legea nr. 303/2004 stabilesc conditiile in care persoana vatamata exercita actiunea in repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare, admisibilitatea actiunii fiind conditionata fie de ramanerea definitiva a hotararii instantei de judecata, precum si a ordonantei sau incheierii organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciara, respectiv privarea nelegala de libertate, fie de stabilirea, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, a raspunderii penale sau disciplinare, dupa caz, a judecatorului sau procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara.
173. In schimb, statul se poate indrepta cu actiune in regres impotriva magistratului doar daca acesta a provocat situatia generatoare de daune cu rea-credinta sau din culpa grava [art. 542 alin. (1) din Codul de procedura penala], respectiv a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii cu rea-credinta sau grava neglijenta [a se vedea art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004]. Astfel, statul este cel care, in cadrul actiunii in regres, trebuie sa dovedeasca faptul ca magistratul si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.
174. Desi sintagma propusa a fi introdusa pare a viza indicarea titularului dreptului de regres in cazul prejudiciilor cauzate prin orice eroare judiciara care a fost rezultatul exercitarii functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, in realitate, din cauza modului sau de formulare, obliga statul sa isi exercite dreptul de regres. Caracterul imperativ al sintagmei propuse a fi introduse in corpul art. 52 alin. (3) din Constitutie poate duce la situatii inadmisibile, in care statul va promova in mod automat actiunea in regres ori de cate ori acopera un prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciara, fara a mai avea un drept de apreciere asupra faptului daca magistratul si-a exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta, solicitand, astfel, in mod mecanic interventia instantei judecatoresti. De aceea, continutul normativ propus ar trebui sa aiba in vedere, eventual, posibilitatea statului de a exercita dreptul de regres in conditiile legii.
175. Asadar, textul constitutional nu poate constrange statul la initierea, in toate cazurile, a unor actiuni in regres, ci trebuie sa lase in marja sa de apreciere problema exercitarii acestei actiuni pentru ca, desigur, in final, tot instanta judecatoreasca sa se pronunte asupra actiunii astfel promovate.
176. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta alin. (3) al art. 52 din Constitutie. Capitolul III - Indatoririle fundamentale Articolul 55 - Apararea tarii
177. Prin articolul unic pct. 42 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce un nou alineat, alin. (31), la art. 55 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „ (31) Romania este stat membru al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord”.
178. Curtea constata ca modificarea preconizata nu are caracter normativ si nici nu se refera la indatoririle fundamentale ale cetatenilor. Acesta afirma apartenenta Romaniei la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, Romania devenind membra a acestei organizatii in urma adoptarii Legii nr. 22/2004 pentru aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 185 din 3 martie 2004.
179. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reconsiderarea asezarii art. 55 alin. (31) in structura titlului VI din Constitutie. Capitolul IV - Avocatul Poporului Articolul 58 - Numirea si rolul
180. Prin articolul unic pct. 43 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica art. 58 alin. (1), acesta urmand sa prevada ca „Avocatul Poporului este institutia autonoma care are drept scop promovarea si apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, in raporturile acestora cu autoritatile publice”.
181. Curtea constata ca formularea propusa pentru art. 58 alin. (1) este neconstitutionala in ceea ce priveste limitarea competentelor Avocatului Poporului la apararea „drepturilor si libertatilor cetatenilor, in raporturile acestora cu autoritatile publice” pentru motivele ce vor fi aratate in continuare.
182. In Avizul Comisiei de la Venetia nr. 685 din 17 decembrie 2012 privind compatibilitatea cu principiile constitutionale si statul de drept a actiunilor Guvernului si Parlamentului Romaniei cu privire la alte institutii ale statului si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare si completare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului in Romania, adoptat la cea de-a93-a Sesiune plenara, Venetia 14-15 decembrie 2012, se precizeaza ca „Avocatul Poporului indeplineste un rol esential in protectia drepturilor omului” (paragraful 80). Curtea observa ca sfera subiectelor de drept ce pot beneficia de avantajele protectiei oferite prin intermediul Avocatului Poporului este avuta in vedere, in documentul mentionat, intr-o perspectiva mult mai larga decat in formula limitativa, care vizeaza exclusiv „cetatenii”, propusa de autorii propunerii legislative de revizuire a Constitutiei.
183. Redactarea propusa reprezinta un regres fata de actuala reglementare constitutionala in ce priveste protectia drepturilor si libertatilor prin intermediul Avocatului Poporului, care ar trebui sa vizeze toate persoanele fizice care se gasesc pe teritoriul Romaniei, in spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si al celorlalte pacte si tratate internationale care pun ocrotirea individului in centrul atentiei statului si care considera esential ca drepturile omului sa fie garantate, dar si aparate prin mecanisme juridice si institutionale eficiente.
184. In acest sens, de altfel, art. 18 alin. (1) din Constitutie prevede ca cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi. Or, propunerea de revizuire exclude cetatenii straini si apatrizii din aria de actiune a Avocatului Poporului, ca institutie menita sa asigure o protectie utila drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Chiar si in cazul in care textul propus ar fi interpretat potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus in sensul ca este vorba nu numai despre cetatenii romani, ci si despre cei straini, tot ar mai ramane in afara actiunii protectoare a Avocatului Poporului o categorie de persoane fizice fata de care nimic nu justifica aplicarea unui tratament discriminatoriu, si anume apatrizii.
185. Ca urmare a acestei restrangeri a sferei atributiilor Avocatului Poporului, competenta sa este diminuata, iar rolul sau in cadrul statului de drept, democratic si social nu mai poate fi realizat in mod plenar.
186. In consecinta, Curtea, cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea inlocuirii sintagmei „persoanelor fizice” cu termenul „cetatenilor” in cuprinsul art. 58 alin. (1) din Constitutie, intrucat incalca limitele revizuirii stabilite in art. 152 alin. (2) din Constitutie.
187. In prezent, una dintre modalitatile prin care Legea fundamentala ii ofera Avocatului Poporului posibilitatea de a-si realiza rolul consacrat la nivel constitutional este cuprinsa in art. 146 lit. d) teza a doua si consta in competenta acestuia de a ridica in mod direct exceptii de neconstitutionalitate. Mentiunea care se propune a fi introdusa in cuprinsul art. 58 alin. (1) din Constitutie, referitoare la promovarea si apararea drepturilor si libertatilor „ cetatenilor” numai in raporturile acestora cu autoritatile publice, este de natura sa puna in discutie posibilitatea exercitarii efective si eficiente de catre Avocatul Poporului a acestui drept, de vreme ce exista si legi sau ordonante ale Guvernului, simple sau de urgenta, care nu vizeaza raporturile cetatenilor cu autoritatile publice. O posibila limitare a dreptului Avocatului Poporului de a contesta constitutionalitatea unor astfel de acte normative pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ar fi antinomica fata de prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie, care acorda Avocatului Poporului atributia expresa de a sesiza Curtea Constitutionala cu privire la legi si ordonante ale Guvernului, fara sa faca nicio distinctie dupa cum acestea au sau nu in obiectul lor de reglementare prevederi referitoare la protectia drepturilor omului.
188. O constatare similara se regaseste si in avizul Comisiei de la Venetia mai sus citat, in sensul ca, „in cazul in care Avocatul Poporului nu ar putea sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la ordonantele de urgenta ale Guvernului in toate cazurile - nu numai in cazurile privind drepturile omului -, ar exista o lacuna serioasa in controlul necesar al unor astfel de ordonante. Niciun alt organism al statului, altul decat Avocatul Poporului, nu poate face apel in mod direct impotriva unor astfel de ordonante in fata Curtii Constitutionale si, in consecinta, toate ordonantele de urgenta, care nu se refera la drepturile omului, nu ar putea fi deloc controlate” (paragraful 55). De altfel, referindu-se la ipoteza in care Avocatul Poporului ar fi privat de posibilitatea contestarii constitutionalitatii ordonantelor de urgenta ale Guvernului in mod direct, independent de existenta unui proces judiciar, Comisia de la Venetia a apreciat ca „o astfel de lacuna grava in sistemul de control democratic si echilibru institutional nu poate fi justificata prin pretinsa urgenta a masurilor adoptate” (paragraful 55).
189. Un rationament asemanator este aplicabil si in cazul legilor. Este adevarat ca acestea pot fi supuse controlului de constitutionalitate anterior promulgarii acestora, potrivit art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, la sesizarea anumitor subiecte de drept, expres precizate in textul constitutional, printre care se numara si Avocatul Poporului. Dar, odata intrate in vigoare, legile, la fel ca si ordonantele, nu mai pot fi supuse controlului de constitutionalitate decat cu prilejul aplicarii lor in cadrul unui proces aflat pe rolul unei instante judecatoresti sau de arbitraj comercial, la cererea partilor, a procurorului sau a instantei, din oficiu. Or, este posibil ca niciunul dintre subiectele de drept enumerate sa nu aiba initiativa invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate si, din acest motiv, sa se mentina in fondul activ al legislatiei reglementari neconstitutionale, ceea ce ar fi in contradictie cu principiul statului de drept, ca trasatura fundamentala a statului roman si ca premisa a consacrarii, garantarii, mentinerii si apararii drepturilor si libertatilor fundamentale.
190. Ca atare, Curtea retine ca circumstantierea sferei de actiune a Avocatului Poporului exclusiv la raporturile cetatenilor cu autoritatile publice afecteaza rolul acestuia in apararea drepturilor omului impotriva oricaror incalcari, care pot proveni de la orice tip de entitate. Iar o asemenea limitare se constituie, in unele situatii, intr-o suprimare a uneia dintre garantiile drepturilor si libertatilor fundamentale, contrar art. 152 alin. (2) din Constitutie.
191. Pentru aceste considerente, Curtea, cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 58 alin. (1) din Constitutie cu sintagma „in raporturile acestora cu autoritatile publice”, intrucat incalca limitele revizuirii stabilite in art. 152 alin. (2) din Constitutie.
192. In continuare, Curtea observa ca, prin articolul unic pct. 44 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, se introduce la art. 58 un nou alineat, alin. (11), cu urmatorul continut: „Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate. Mandatul Avocatului Poporului inceteaza inainte de termen in caz de demisie, incompatibilitate cu alte functii publice sau private, imposibilitate de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile ori in caz de deces”.
193. Curtea retine ca propunerea de revizuire ridica la nivel constitutional reglementarea cazurilor de incetare inainte de termen a mandatului Avocatului Poporului. In prezent, acestea sunt inscrise in art. 9 alin. (1) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind demisia, revocarea din functie, incompatibilitatea cu alte functii publice sau private, imposibilitatea de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile, constatata prin examen medical de specialitate, si decesul. Curtea observa ca, potrivit reglementarii constitutionale propuse, este eliminata posibilitatea revocarii din functie a acestuia, fiind mentinute toate celelalte situatii.
194. Desi textul propus nu aduce atingere limitelor revizuirii Constitutiei, Curtea apreciaza ca enumerarea cazurilor de incetare inainte de termen a mandatului Avocatului Poporului ar trebui realizata prin legea organica de organizare si functionare a institutiei, nu prin Legea fundamentala.
195. Totodata, Curtea retine ca, printre cauzele de incetare a mandatului Avocatului Poporului inainte de termen, ar trebui sa se regaseasca si revocarea. Cel putin teoretic, nu poate fi exclus riscul ca persoana numita in functia de Avocat al Poporului sa abuzeze de prerogativele pe care Constitutia si legea i le confera, sa le deturneze de la finalitatea lor legala ori sa nu le indeplineasca in mod corespunzator si astfel sa incalce grav valorile si principiile constitutionale. Eliminarea posibilitatii Parlamentului de a revoca din functie persoana care, in exercitarea mandatului de Avocat al Poporului, se dovedeste ca a actionat contrar Constitutiei si legii ar fi inacceptabila si incompatibila cu valorile fundamentale ale statului roman enuntate in art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala. Desigur, situatiile in care poate interveni revocarea trebuie individualizate cu precizie la nivelul legii, iar procedura care urmeaza sa fie respectata in aceasta situatie trebuie, de asemenea, stabilita prin norme lipsite de orice echivoc, astfel incat sa fie evitat riscul unei revocari arbitrarii. Ca atare, Curtea Constitutionala recomanda reglementarea cauzelor de incetare a mandatului Avocatului Poporului inainte de termen prin legea de organizare si functionare a institutiei, cu includerea printre acestea si a revocarii.
196. Pentru argumentele expuse, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda Parlamentului eliminarea tezei a treia din alin. (11) propus a fi introdus in art. 58 din Constitutie.
C. Titlul III - Autoritatile publice Capitolul I - Parlamentul Articolul 62 - Alegerea Camerelor
197. Prin articolul unic pct. 46 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 62 alin. (3), dupa cum urmeaza: „(3) Numarul deputatilor nu poate fi mai mare de 300. La acest numar se adauga reprezentantii minoritatilor nationale.”
198. Propunerea tinde la inlocuirea actualei reglementari a art. 62 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca „Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii”. Norma actuala face vorbire in mod judicios de ambele categorii de parlamentari si face trimitere la legea electorala, care va stabili numarul acestora in temeiul unui criteriu constitutional, respectiv prin raportare la populatia tarii.
199. Dispozitiile modificatoare omit categoria senatorilor, nu mai stabilesc criterii de determinare a numarului deputatilor si senatorilor, ci se limiteaza a fixa un numar maximal al deputatilor - 300. Mai mult, prevad expres ca in numarul astfel stabilit nu sunt inclusi reprezentantii organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, numar care, potrivit dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Constitutie, poate varia in functie de numarul de voturi obtinute de organizatiile respective pentru a fi reprezentate in Parlament - art. 62 alin. (2) teza intai si de numarul organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale - art. 62 alin. (2) teza a doua, reglementarea creand, in mod discutabil, aparenta unui statut aparte, distinct, al deputatilor care reprezinta minoritatile nationale.
200. Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, eliminarea modificarii propuse si pastrarea actualei reglementari care prevede atat norma de reprezentare cat si un cadru constitutional unitar cu privire la membrii Parlamentului. Articolul 64 - Organizarea interna
201. Prin articolul unic pct. 49 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 64, prin introducerea unui nou alineat, alin. (41), dupa cum urmeaza: „(41) Orice persoana de drept public, orice persoana juridica privata si orice persoana fizica are obligatia de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, dupa caz, in fata unei comisii parlamentare, in urma invitatiei scrise primite din partea acesteia, cu exceptia magistratilor. Activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare.”
202. Potrivit dispozitiilor art. 64 alin. (4) din Legea fundamentala, „Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune”. Din acest text constitutional rezulta, fara dubiu, ca aceste comisii se constituie si functioneaza in cadrul fiecarei Camere, care, potrivit autonomiei sale regulamentare, stabileste modul lor concret de organizare si functionare, in exercitarea functiei de control pe care o are Parlamentul in cadrul democratiei constitutionale.
203. Cu privire la atributiile acestor comisii, din coroborarea textelor constitutionale rezulta ca, in fata comisiilor, in mod obligatoriu, trebuie sa compara numai subiectele de drept care se afla in raporturi constitutionale specifice cu Parlamentul potrivit titlului III, capitolul IV din Constitutie, intitulat Raporturile Parlamentului cu Guvernul. Alte subiecte de drept pot fi invitate sa ia parte la dezbaterile din fata comisiilor.
204. De asemenea, aceste comisii nu au abilitarea constitutionala sau regulamentara sa se pronunte asupra vinovatiei ori nevinovatiei unei persoane, ci sunt expresia controlului parlamentar. Scopul lor este acela de a lamuri, de a clarifica imprejurarile si cauzele in care s-au produs evenimentele supuse cercetarii. Prin urmare, aceste comisii ancheteaza/verifica fapte sau imprejurari, si nu persoane. Ele au ca finalitate constatarea existentei sau inexistentei faptelor pentru care a fost creata comisia, fara a stabili raspunderea administrativa, materiala, disciplinara ori penala a vreunei persoane.
205. Aceste comisii nu au competenta de a da un verdict, ci aceea de a intocmi un raport cu privire la situatia de fapt anchetata, prin care se vor indica concluziile la care au ajuns pe baza actelor si documentelor pe care le-au consultat si a audierilor efectuate (a se vedea in acest sens Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012).
206. Avand in vedere considerentele expuse, Curtea retine ca instituirea obligatiei persoanelor de drept public, altele decat cele prevazute de art. 111 din Constitutie, a persoanelor juridice private si a persoanelor fizice de a se prezenta, direct sau prin reprezentant legal, dupa caz, in fata comisiilor parlamentare contravine rolului si scopului acestor comisii si, in mod implicit, rolului constitutional de autoritate legiuitoare a Parlamentului, cu incalcarea principiului constitutional al separatiei si echilibrului puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie. Chiar daca propunerea modificatoare prevede ca „activitatea comisiei parlamentare nu se poate substitui organelor judiciare”, in concret, prin instituirea unei obligatii constitutionale in sarcina persoanelor prevazute in ipoteza normei de a se prezenta in fata comisiei de ancheta parlamentara, propunerea legislativa de revizuire aduce atingere libertatii individuale, consacrata de art. 23 din Constitutie, care poate fi restransa doar in cazurile expres si limitativ prevazute de textul constitutional.
207. Mai mult, modificarile propuse atribuie competente extinse acestei comisii, imprejurare ce creeaza confuzii cu privire la natura juridica a activitatii sale, ce poate fi calificata drept o forma de jurisdictie speciala, care, desi nu se substituie celei judecatoresti, se desfasoara in paralel cu aceasta.
208. Prin urmare, Curtea constata, cu majoritate de voturi, ca modificarea prevederilor constitutionale incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si libertatea individuala, fiind contrara dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Constitutie referitoare la limitele revizuirii. Articolul 65 - Sedintele Camerelor
209. Prin articolul unic pct. 51 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 65 alin. (2), dupa cum urmeaza: „(2) Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor, pentru:
a) primirea mesajelor Presedintelui Romaniei;
b) suspendarea presedintelui Romaniei;
c) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat;
d) acordarea votului de incredere Guvernului;
e) dezbaterea si votarea motiunilor de cenzura;
f) angajarea raspunderii Guvernului in conditiile art. 114 din Constitutie;
g) aprobarea strategiei nationale de securitate a Romaniei;
h) declararea mobilizarii totale sau partiale;
i) declararea starii de razboi;
j) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare;
k) indeplinirea oricaror alte atributii care, potrivit Constitutiei se exercita in sedinta comuna.”
210. Curtea constata ca, in principiu, stabilirea competentei Camerelor parlamentare, in sedinte comune sau in sedinte separate, nu ridica probleme de constitutionalitate.
211. Propunerea de modificare vizeaza corelarea acestor dispozitii cu alte prevederi constitutionale care consacra deja cazurile in care cele doua Camere ale Parlamentului isi desfasoara lucrarile in sedinta comuna: art. 88, art. 95, art. 103 alin. (3) sau art. 113. Curtea observa ca in aceeasi categorie se regasesc si urmatoarele situatii: depunerea juramantului Presedintelui Romaniei, prevazuta de art. 82 alin. (2), punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei, prevazuta de art. 96, adoptarea legilor de aderare la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, prevazuta de art. 148 alin. (3), si adoptarea legii de revizuire a Constitutiei, daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, prevazuta de art. 151 alin. (2), situatii care au fost omise de la enumerare. Pentru o buna sistematizare a actului normativ si acuratetea continutului sau, Curtea recomanda ca si aceste cazuri sa fie cuprinse in continutul dispozitiilor art. 65 alin. (2), in urma modificarii sale prin legea de revizuire.
212. De asemenea, prin propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica lit. k), ce are, in prezent, urmatorul continut: „indeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercita in sedinta comuna”. Noua dispozitie, care elimina regulamentul activitatilor comune celor doua Camere ca temei al instituirii unor atributii suplimentare celor stabilite prin Constitutie, da expresie principiului bicameralismului si autonomiei regulamentare a fiecarei Camere, consacrata de art. 64 alin. (1) teza intai din Constitutie, potrivit caruia „Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu”. Astfel, modificarea vizeaza limitarea sedintelor comune ale Camerelor doar la situatiile prevazute in Constitutie si eliminarea posibilitatii ca, prin regulament, sa se poata adauga alte cazuri celor stabilite prin Legea fundamentala.
213. Or, in conditiile in care situatiile prevazute de Constitutie sunt usor identificabile, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda reformularea modificarii propuse art. 65 alin. (2), in sensul enumerarii lor exhaustive si abrogarea dispozitiilor lit. k), care devin astfel redundante. Articolul 70 - Mandatul deputatilor si al senatorilor
214. Prin articolul unic pct. 57 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 70 alin. (2), dupa cum urmeaza: „(2) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza:
a) la data intrunirii legale a Camerelor nou alese;
b) in caz de demisie;
c) in caz de pierdere a drepturilor electorale,
d) in caz de incompatibilitate;
e) la data demisiei din partidul politic sau formatiunea politica din partea careia a fost ales sau la data inscrierii acestuia intr-un alt partid politic sau intr-o alta formatiune politica;
g) in caz de deces.”
215. Modificarea vizeaza completarea cazurilor de incetare a mandatului de parlamentar cu doua noi situatii: demisia din partidul politic sau formatiunea politica din partea careia a fost ales si inscrierea parlamentarului intr-un alt partid politic sau intr-o alta formatiune politica.
216. Dispozitiile art. 69 din Constitutie, care stabilesc ca, in exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului si ca orice mandat imperativ este nul, constituie fundamentul juridic al mandatului reprezentativ. Acest text constitutional sta la baza interpretarii raporturilor constitutionale dintre parlamentar, pe de o parte, si alegatorii lui, partidele sau formatiunile politice care au sustinut respectiva candidatura si Camera din care face parte parlamentarul, pe de alta parte. Or, in temeiul acestui articol constitutional, raspunderea pentru o anumita optiune politica, manifestata prin demisia din partidul politic din partea careia a fost ales sau prin inscrierea intr-un alt partid politic nu poate fi decat una politica, cel mult morala, dar in niciun caz juridica. Asa fiind, aplicarea sanctiunii pierderii mandatului de parlamentar afecteaza in mod grav interesele alegatorilor pe care ii reprezinta si nesocoteste unul dintre fundamentele democratiei parlamentare - mandatul reprezentativ.
217. Dispozitiile cuprinse in propunerea legislativa sunt menite sa ingradeasca libertatea parlamentarului de a se afilia la un grup parlamentar sau altul ori de a deveni independent fata de toate grupurile parlamentare. Or, aceasta libertate de optiune trebuie sa se manifeste in functie de afinitatile politice proprii, precum si in functie de posibilitatile pe care diferitele grupuri parlamentare le ofera parlamentarului in scopul valorificarii plenare a intereselor electoratului, intrucat mandatul reprezentativ constituie o garantie a promovarii si a respectarii drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor in cadrul democratiei parlamentare.
218. Relevante sunt si argumentele retinute in Raportul cu privire la mandatul imperativ si la practicile asimilate, adoptat de Comisia de la Venetia, la cea de-a 79-a sesiune plenara, in 12-13 iunie 2009. Potrivit raportului, „una dintre problemele cu care se confrunta democratiile moderne, din perspectiva stabilitatii parlamentare si a respectarii optiunilor electorilor o reprezinta practica alesilor care parasesc partidele pe ale caror liste electorale au fost alesi.[...] Odata alesi, deputatii sunt in primul rand raspunzatori in fata alegatorilor care i-au votat, nu fata de partidul politic din care provin. Aceasta decurge din faptul ca mandatul le-a fost incredintat de popor, nu de partid. Asadar, demisia sau demiterea unui deputat dintr-un partid nu trebuie sa duca la excluderea sa din Parlament.”
219. Potrivit Raportului, acest aspect, in mod evident contrar standardelor democratice, a dus la abrogarea dispozitiilor Legii electorale a Republicii Serbia, care prevedeau ca mandatul unui membru ales al Parlamentului inceteaza in momentul in care acesta isi pierde calitatea sa de membru al partidului politic sau al coalitiei politice pe ale carui/carei liste de candidati a fost ales, dupa ce, in prealabil, Curtea Constitutionala a Serbiei, prin decizia pronuntata la data de 27 mai 2003, constatase ca respectivele dispozitii erau neconstitutionale. Decizia Curtii viza problema stabilirii daca mandatele apartin deputatului ales sau partidului politic din care acesta provine. Conform considerentelor de principiu retinute in decizia Curtii Constitutionale, mentinute prin decizia ulterioara din 25 septembrie 2003, pronuntata in aceeasi materie, referitoare la mandatele de membri ai adunarilor municipale, incetarea calitatii de membru al unui partid politic nu poate constitui motiv de revocare a mandatului unui deputat ales.
220. Pentru argumentele expuse mai sus, Curtea constata, cu majoritate de voturi, ca modificarea dispozitiilor art. 70 alin. (2), in ceea ce priveste lit. e), suprima o garantie a drepturilor si libertatilor fundamentale - mandatul reprezentativ, consacrat de art. 69 din Constitutie, incalcand limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 72 - Imunitatea parlamentara
221. Prin articolul unic pct. 59 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 72 alin. (2), dupa cum urmeaza: „(2) Senatorii si deputatii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Senatorii si deputatii nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor.”
Modificarea vizeaza abrogarea tezelor a doua si a treia ale actualului alin. (2) al art. 72 care prevede ca „Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.”
222. Reglementarea constitutionala a imunitatii parlamentare este justificata de necesitatea protectiei mandatului parlamentar, ca garantie a infaptuirii prerogativelor constitutionale si, totodata, o conditie a functionarii statului de drept. In activitatea sa, parlamentarul trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa isi exercite mandatul in mod eficient. Institutia imunitatii parlamentare, sub cele doua forme ale sale, protejeaza parlamentarul fata de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite impotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurata independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor care ii revin potrivit Constitutiei si legilor (a se vedea in acest sens Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei).
223. Examinand dispozitiile care fac in prezent obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea constata ca reglementarea constitutionala a competentei de urmarire si trimitere in judecata a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv a competentei de judecata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la senatori si deputati, constituie, din perspectiva acestora din urma, o garantie constitutionala de ordin procedural, menita sa ocroteasca interesul public, si anume realizarea actului de legiferare prin exercitiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 72 alin. (2) din Constitutie instituie o masura de protectie a mandatului exercitat de membrii Parlamentului, avand deci caracterul obiectiv al unei garantii constitutionale a libertatii individuale a persoanei care ocupa functia de demnitate publica si a dreptului la un proces echitabil. Or, prin abrogarea dispozitiilor mentionate, garantia constitutionala este suprimata, imprejurare ce este de natura a incalca prevederile art. 152 alin. (2) din Constitutie.
224. Pe de alta parte, din analiza comparativa a prevederilor constitutionale si a propunerii legislative de revizuire, Curtea observa ca prevederile privind competenta de judecata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se regasesc si sunt pastrate de noua reglementare in situatia altor functii de demnitate publica: dispozitiile art. 96 alin. (4) referitoare la punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare, respectiv art. 109 alin. (2) privind raspunderea membrilor Guvernului. Din aceasta perspectiva, propunerea de modificare doar a dispozitiilor art. 72 alin. (2) referitoare la raspunderea membrilor Parlamentului apare ca fiind discriminatorie, de natura a genera o inegalitate de tratament juridic intre persoanele care ocupa functii importante de demnitate publica. Astfel, noua Constitutie creeaza un statut privilegiat sub aspectul protectiei mandatului demnitatii publice pentru reprezentantii puterii executive (Presedintele Romaniei si membrii Guvernului), functii publice dobandite prin alegere sau numire, in vreme ce reprezentantilor puterii legislative (senatori si deputati), care dobandesc mandatul prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat (asemenea Presedintelui Romaniei) li se suprima aceasta garantie constitutionala de ordin procesual penal.
225. Mai mult, in conditiile in care dispozitiile art. 105 alin. (1) teza intai din Constitutie, potrivit carora „Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator”, nu fac obiectul vreunei modificari, se creeaza o discriminare in cadrul aceleiasi categorii juridice - membrii Parlamentului, intre senatorii sau deputatii care au si calitatea de membru al Guvernului, pe de o parte, si ceilalti parlamentari, pe de alta parte.
226. Prin urmare, Curtea constata, cu unanimitate de voturi, ca abrogarea tezelor a doua si a treia ale actualului alin. (2) al art. 72 suprima o garantie constitutionala a libertatii individuale a persoanei care ocupa functia de demnitate publica si a dreptului la un proces echitabil si incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor care ocupa functii de demnitate publica, astfel ca modificarea propusa este neconstitutionala, incalcand limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 73 - Categorii de legi
227. Prin articolul unic pct. 61 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica alineatul (3) al articolului 73, dupa lit. i) se introduc patru noi litere, dupa cum urmeaza: „i1) statutul profesiilor juridice; i2) statutul Bancii Nationale a Romaniei; i3) organizarea si functionarea Curtii Constitutionale; i4) organizarea si functionarea Curtii de Conturi;”.
228. Propunerea vizeaza completarea categoriei legilor organice cu privire la legile care reglementeaza domeniul organizarii, functionarii sau statutului unor autoritati publice. Pentru o mai buna sistematizare a actului normativ, avand in vedere obiectul lor de reglementare, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, reformularea dispozitiilor art. 73 alin. (3) prin includerea in cuprinsul acestora si a celorlalte legi organice la care face referire Constitutia: art. 58 alin. (3) - Avocatul Poporului, art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ sau art. 141 - Consiliul Economic si Social.
229. In plus, Curtea observa ca lit. i4) din propunerea de modificare nu se coreleaza cu lit. l) a alin. (3) al art. 73, care prevede „organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi”, care ar trebui modificata in consecinta. Articolul 74 - Initiativa legislativa
230. Prin articolul unic pct. 62 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) al art. 74, cu urmatorul cuprins: „Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 75.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare dintre aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.”
231. Modificarea propusa vizeaza coborarea pragului numarului de cetateni care pot avea initiativa legislativa de la 100.000, in prezent, la 75.000. Norma are ca scop facilitarea initierii procesului legislativ la nivelul cetatenilor si este in acord cu prevederile constitutionale referitoare la limitele revizuirii.
232. Norma constitutionala prevede, printre conditiile initiativei legislative cetatenesti, dispersia teritoriala - cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii. Or, in conditiile in care, prin propunerea de revizuire a Constitutiei, se opereaza modificari cu privire la dispozitiile art. 3 din Constitutie, si anume se introduce regiunea ca unitate administrativ-teritoriala, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, reformularea alin. (1) al art. 74, astfel incat noile dispozitii sa fie corelate cu modificarile propuse la art. 3 alin. (3) din Constitutie. Articolul 75 - Sesizarea Camerelor
233. Prin articolul unic pct. 63 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 75, alin. (1)-(4), dupa cum urmeaza: „(1) Initiativele legislative se supun dezbaterii si adoptarii Senatului, in calitate de prima Camera competenta, cu exceptia celor privind organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala, a celor privind ratificarea actelor internationale, inclusiv cele referitoare la acordarea de imprumuturi externe, precum si cele care au ca obiect de reglementare masurile legislative ce rezulta din aplicarea acestora, pentru care Camera Deputatilor este prima Camera sesizata
(2) Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 30 de zile. Pentru coduri si proiectele de legi de complexitate deosebita, termenul este de 45 de zile. In cazul depasirii acestor termene, se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate
(3) Senatul numeste sau alege, dupa caz, in conditiile stabilite prin lege sau prin regulamentul propriu de organizare si functionare:
a) Avocatul Poporului;
b) presedintele si presedintii de sectie ai Consiliului Legislativ;
c) consilierii Curtii de Conturi;
d) presedintele Consiliului Economic si Social;
e) directorii serviciilor de informatii;
f) reprezentantii oricarei alte autoritati sau institutii publice aflate sub control parlamentar
(4) Senatul exercita controlul parlamentar asupra tuturor autoritatilor sau institutiilor publice prevazute la alin. (3), potrivit regulamentului propriu de organizare si functionare.”
234. Cu privire la modificarile propuse alin. (1), Curtea observa ca noua redactare a dispozitiilor constitutionale privitoare la competenta legislativa a Camerelor nu elimina principiul bicameralismului, dar simplifica rigorile sale, in sensul ca este restransa sfera actelor normative in care Senatul are competenta decizionala. Astfel, proiectele de lege sau propunerile legislative adoptate de Senat se transmit Camerei Deputatilor spre o examinare definitiva. Senatul ramane doar ca o camera care examineaza proiectul de lege sau propunerea legislativa inaintea votului decisiv al celei de-a doua Camere. Este o formula rationalizata a adoptarii legii in sistemul bicameral prin votul decisiv al Camerei Deputatilor. Exceptie de la aceasta regula fac doar initiativele legislative care privesc organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, regimul general privind autonomia locala, a celor privind ratificarea actelor internationale, inclusiv cele referitoare la acordarea de imprumuturi externe, precum si cele care au ca obiect de reglementare masurile legislative ce rezulta din aplicarea acestora. Aceasta optiune a legiuitorului constituant nu poate fi cenzurata de Curtea Constitutionala in conditiile in care cele doua Camere au pozitii egale si aceeasi legitimitate. Cu toate acestea, Curtea remarca faptul ca pastrarea partajarii competentelor de examinare a proiectelor de lege intre cele doua Camere, desi in limite reduse, poate determina un conflict de competenta, astfel ca nu se justifica abrogarea dispozitiilor constitutionale referitoare la solutionarea unor astfel de blocaje legislative.
235. Prin urmare, Curtea recomanda conservarea solutiei legislative actuale cu privire la solutionarea conflictelor de competenta dintre cele doua Camere.
236. Dispozitiile alin. (1) contin si o necorelare terminologica: sunt mentionate notiunile de „prima Camera competenta” si de „prima Camera sesizata”. Pentru a inlatura orice confuzie, Curtea recomanda utilizarea unor temeni unitari si neechivoci, intrucat, in limbajul normativ, aceleasi notiuni se exprima numai prin aceiasi termeni.
237. De asemenea, norma prevede ratificarea „actelor internationale”. In cuprinsul Constitutiei, exista mai multe dispozitii care fac vorbire de „tratate”, „pacte” si „acorduri internationale”, si anume cele ale art. 11, art. 20, art. 91 sau ale art. 146 lit. b).
238. Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 12 ianuarie 2004, „prin tratat se intelege actul juridic, indiferent de denumire sau de forma, care consemneaza in scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, avand scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi si obligatii juridice sau de alta natura, guvernat de dreptul international public si consemnat intr-un instrument unic ori in doua sau in mai multe instrumente conexe”.
239. Prin urmare, Curtea recomanda, in tot cuprinsul actului normativ, folosirea unitara a termenului generic de „tratat”, care circumscrie totalitatea actelor juridice internationale.
240. De asemenea, Curtea sesizeaza necorelarile terminologice cuprinse in acest alineat: daca in teza a doua, se face vorbire, pe langa coduri, doar de proiecte de legi, in teza a treia, textul vizeaza proiectele de legi sau propunerile legislative. Curtea retine ca, din coroborarea dispozitiilor constitutionale in vigoare, rezulta ca initiativa legislativa constituie genul proxim, iar proiectele de legi si propunerile legislative reprezinta diferente specifice, in functie de titularul dreptului de initiativa: Guvernul, in cazul proiectului de lege [art. 74 alin. (3) din Constitutie], respectiv senatorii, deputatii si cetatenii in cazul propunerii legislative [art. 74 alin. (4) din Constitutie]. Pentru a inlatura orice confuzie, Curtea recomanda utilizarea termenilor juridici in acord cu sensul lor determinat potrivit dispozitiilor constitutionale sau legale.
241. In ceea ce priveste modificarile operate asupra art. 75 alin. (3) si (4), Curtea constata ca acestea reglementeaza controlul parlamentar asupra unor autoritati sau institutii publice, exercitat de Senat, potrivit regulamentului propriu de organizare si functionare.
242. O prima observatie este cea referitoare la topografia acestor dispozitii. Astfel titlul marginal al art. 75 este „Sesizarea Camerelor”, imprejurare ce este de natura sa determine continutul normativ al articolului si anume competentele celor doua Camere ale Parlamentului in procesul de elaborare a legilor, termenele de dezbatere, precum si modalitatile de solutionare a eventualelor conflicte de competenta. Or, prevederile referitoare la controlul parlamentar au un continut distinct, extrinsec procesului legislativ, astfel ca se impune reglementarea lor separata, intr-un articol de sine-statator, care sa aiba aceasta titulatura.
243. Prin urmare, Curtea, cu unanimitate de voturi, propune reconsiderarea asezarii dispozitiilor referitoare la controlul exercitat de Senat in structura unui nou articol din Constitutie.
244. Potrivit dispozitiilor modificatoare cuprinse in alin. (4) al art. 75, Senatul exercita controlul parlamentar asupra tuturor autoritatilor sau institutiilor publice prevazute la alin. (3), potrivit regulamentului propriu de organizare si functionare. Dupa enumerarea explicita continuta de lit. a)-e), alin. (3) prevede la lit. f) o norma cu caracter general, si anume „ reprezentantii oricarei alte autoritati sau institutii publice aflate sub control parlamentar”. Asa fiind, Curtea observa ca, din coroborarea alin. (3) lit. f) cu alin. (4), poate rezulta interpretarea potrivit careia, prin regulamentul propriu de organizare si functionare a Senatului, se pot reglementa cazuri noi de control parlamentar cu privire la alte autoritati sau institutii publice. Or, regulamentele Camerelor Parlamentului sunt hotarari care consacra organizarea interna si proprie a acestora, astfel ca prevederile lor nu pot stabili drepturi si obligatii decat pentru deputati, precum si pentru autoritatile, demnitarii si functionarii publici, in functie de raporturile constitutionale pe care le au cu Camera. Ca atare, prin Regulamentul Camerei Parlamentului nu se pot stabili drepturi si mai ales obligatii in sarcina unor subiecte de drept din afara acesteia, subiecte care nu se incadreaza in categoria celor circumstantiate mai inainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile, in acceptiunea de acte juridice ale Parlamentului.
245. Prin urmare, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, completarea dispozitiilor art. 75 alin. (3) lit. f) cu sintagma „potrivit legii”, astfel incat doar prin lege sa se poata stabili categoria autoritatilor sau institutiilor publice aflate sub control parlamentar. Articolul 76 - Adoptarea legilor si a hotararilor
246. Prin articolul unic pct. 66 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 76 alin. (1), dupa cum urmeaza: „(1) Legile organice, legile prin care este restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, in conditiile art. 53, precum si hotararile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.”
247. Potrivit dispozitiilor art. 73 din Constitutie, intitulat Categorii de legi, la alin. (1) se stabileste ca „Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.” Asa fiind, clasificarea juridica pe care o consacra Legea fundamentala in privinta legilor, cu efecte asupra ierarhiei actelor normative adoptate de Parlament, a domeniului de reglementare si a procedurii de legiferare, se limiteaza la cele trei categorii expres enumerate.
248. Prin modificarea art. 76 alin. (1), initiatorii propunerii legislative de revizuire a Constitutiei introduc, in cadrul dispozitiilor referitoare la procedura de adoptare a legilor, o noua categorie de acte normative, si anume legile prin care este restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, in conditiile art. 53 din Constitutie.
249. Este adevarat ca, potrivit jurisprudentei sale constante, Curtea Constitutionala a statuat ca restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu se poate realiza decat prin lege, ca act juridic adoptat de Parlament, si cu respectarea conditiilor strict si limitativ prevazute de art. 53 din Constitutie. Insa interpretarea notiunii de lege din cuprinsul art. 53 a avut menirea de a limita posibilitatea legiuitorului delegat - Guvernul - de a reglementa pe calea ordonantei de urgenta in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, in sensul restrangerii acestora, contrar prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie.
250. Pe de alta parte, formula redactionala propusa este criticabila, intrucat genereaza confuzie sub aspectul examinarii indeplinirii conditiilor prevazute de art. 53. Astfel, sintagma „legile prin care este restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, in conditiile art. 53” creeaza aparenta efectuarii unui control de constitutionalitate realizat anterior adoptarii actului normativ, in urma caruia se constata indeplinirea conditiilor prevazute de art. 53 din Constitutie. Or, controlul de constitutionalitate se desfasoara exclusiv in conditiile prevazute de art. 142-147 din Constitutie, de catre Curtea Constitutionala, la sesizare, si numai dupa adoptarea legii de catre Parlament.
251. Asa fiind, daca legiuitorul constituant apreciaza necesara introducerea unor conditii suplimentare pe care legiuitorul ordinar sa le respecte la adoptarea legilor prin care este restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, solutia nu este crearea unei categorii distincte de legi, pe langa cele enumerate de Constitutie, ci incadrarea legilor cu un atare obiect de reglementare in categoria legilor organice.
252. Prin urmare, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda eliminarea sintagmei „legile prin care este restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, in conditiile art. 53”
din cuprinsul art. 76 alin. (1). Articolul 78 - Intrarea in vigoare a legii
253. Prin articolul unic pct. 69 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 78, prin introducerea unui nou alineat, alin. (11), dupa cum urmeaza: „(11) Accesul la varianta electronica a Monitorului Oficial este gratuit si nu poate fi ingradit.”
254. Dispozitiile art. 1 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, prevad ca „Monitorul Oficial al Romaniei este publicatia oficiala a statului roman, in care se publica actele prevazute de Constitutie, de prezenta lege si de alte acte normative”, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din lege, „Editarea Monitorului Oficial al Romaniei constituie un serviciu public asigurat de catre Regia Autonoma «Monitorul Oficial», care functioneaza sub autoritatea Guvernului Romaniei, exercitata prin Secretariatul General al Guvernului”.
255. Referitor la accesul la publicatia oficiala, dispozitiile art. 19 din lege prevad ca „Regia Autonoma «Monitorul Oficial» realizeaza un produs electronic continand actele publicate, care poate fi accesat gratuit pe internet si este disponibil, in varianta pentru citire, timp de 10 zile de la publicarea respectivelor acte. Sumarele monitoarelor oficiale sunt accesibile permanent.”
256. Propunerea de modificare vizeaza accesul gratuit si nelimitat la varianta electronica a publicatiei oficiale. Avantajul accesarii permanente, din orice locatie, in mod gratuit a actelor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei creeaza premisele valorizarii dreptului persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, prevazut de art. 31 din Constitutie. Astfel, pe aceasta cale se indeplineste si cerinta accesibilitatii actelor normative, calitate impusa si de reglementarile internationale in materia drepturilor si libertatilor fundamentale.
257. Pe de alta parte, Curtea observa ca asigurarea accesului gratuit si nelimitat la varianta electronica a publicatiei oficiale trebuie sa vizeze cu necesitate actele de interes public adoptate de autoritatile publice, acte cu caracter general de aplicabilitate la nivel national, respectiv cele prevazute de art. 5 din Legea nr. 202/1998, republicata, precum: actele juridice ale Parlamentului, actele cu caracter politic ale Parlamentului si ale celor doua Camere, actele Presedintelui Romaniei, actele Guvernului, actele normative ale organelor de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului, potrivit competentei lor stabilite prin lege, adoptate in vederea organizarii executarii legii, deciziile, hotararile si avizele Curtii Constitutionale, acte ale plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deciziile pronuntate de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca urmare a solutionarii recursurilor in interesul legii, deciziile si hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntate in cazurile in care statul roman are calitatea de parat.
258. O prevedere similara sa regaseste si la nivelul Uniunii Europene cu privire la actele adoptate de institutiile Uniunii, si anume in Regulamentul (UE) nr. 216/2013 al Consiliului din 7 martie 2013 privind publicarea electronica a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, care la art. 2 alin. (3) prevede ca „Editia electronica a Jurnalului Oficial este pusa la dispozitia publicului pe site-ul EUR-Lex intr-un format care nu este caduc si pentru o perioada nelimitata. Consultarea sa este gratuita.”
259. Prin urmare, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda reformularea alin. (11) propus a fi introdus la art. 78 din Constitutie in sensul ca accesul gratuit si neingradit sa se realizeze in ceea ce priveste varianta electronica a Monitorului Oficial, Partea I. Capitolul II - Presedintele Romaniei Articolul 85 - Numirea Guvernului
260. Prin articolul unic pct. 75 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 85, prin introducerea unui nou alineat (31), dupa cum urmeaza: „(31) Presedintele Romaniei nu poate refuza propunerea prim-ministrului de revocare si numire a unor membri ai Guvernului.”
261. Cu privire la continutul normativ al propunerii legislative de revizuire a Constitutiei, Curtea observa ca Presedintele, in caz de remaniere guvernamentala, revoca si numeste, in vreme ce, in caz de vacanta a postului, doar numeste pe unii membri ai Guvernului.
262. Cu privire la numirea membrilor Guvernului, in situatia investirii Guvernului si aprobarii Programului de guvernare, Parlamentul ii verifica, prin comisiile permanente, pe candidatii pentru functia de ministru si apoi dezbate si aproba prin hotarare, in sedinta comuna a Camerelor Parlamentului, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, Programul de guvernare si lista completa a Guvernului. Hotararea Parlamentului, semnata de presedintii Camerelor, se inainteaza de catre acestia de indata Presedintelui Romaniei, spre a proceda la numirea Guvernului, asa cum prevede art. 90 din Regulamentul activitatilor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013. Numirea Guvernului de catre
Presedintele Romaniei nu se face la sesizarea prim-ministrului, ci la sesizarea presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si in baza hotararii Parlamentului de aprobare a Programului de guvernare si a listei complete a membrilor Guvernului. Obligatia constitutionala a Presedintelui Romaniei se fundamenteaza pe hotararea Parlamentului si, in executarea acesteia, Presedintele emite decretele de numire in functie a membrilor Guvernului, urmata de depunerea juramantului de credinta cerut de lege. Acesta este cadrul juridic obligatoriu pentru situatiile prevazute de art. 85 alin. (1) si (3) si art. 103 din Constitutie, dispozitii dezvoltate in prevederile Regulamentului sedintelor comune ale Camerelor Parlamentului.
263. Din textul Constitutiei rezulta ca, in cazurile prevazute la alin. (1) si (3) ale art. 85, numirea de catre Presedintele Romaniei a ministrilor este un act de executare a hotararii Parlamentului si de investire, pe aceasta baza, a ministrilor, de catre seful statului. Hotararea organului reprezentativ suprem al poporului roman este un act obligatoriu, iar daca Presedintele ar refuza a-l aduce la indeplinire ar savarsi o fapta grava de incalcare a Constitutiei.
264. Spre deosebire de reglementarea consacrata in art. 85 alin. (1) si (3) din Legea fundamentala, alin. (2) al aceluiasi articol prevede, in prezent, ca „Presedintele revoca si numeste, la propunerea prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului”. Interpretarea textului impune concluzia ca, in acest caz,
Presedintele nu executa o hotarare a Parlamentului, ci se afla in situatia de a decide el insusi numirea unor ministri, la propunerea prim-ministrului.
265. Curtea observa ca intentia initiatorilor propunerii legislative de revizuire a Constitutiei a fost aceea de a elimina diferentele prevazute in ipotezele celor trei alineate ale art. 85, respectiv modificarea alin. (2) in sensul inlaturarii competentei decizionale a Presedintelui Romaniei in numirea membrilor Guvernului. Insa norma constitutionala propusa prevede, ca procedura parlamentara, doar audierea candidatilor la functia de membru al Guvernului in comisiile de specialitate ale Parlamentului.
266. Cu privire la rolul comisiilor permanente, Curtea constata ca acestea sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a caror activitate are caracter pregatitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptarii deciziei. Dezbaterile specializate care au loc in cadrul sedintelor comisiilor se finalizeaza cu intocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregati si facilita desfasurarea lucrarilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc in plenul acestora. Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridica a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat in scopul de a sugera o anumita conduita, sub aspect decizional, plenului fiecarei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele si avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, nu si din perspectiva solutiilor pe care la propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale.
267. Asa fiind, modificarea operata cu privire la procedura de numire a unui membru al Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, respectiv instituirea obligatiei constitutionale de audiere a candidatului in comisiile de specialitate ale Parlamentului, organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a caror activitate are caracter pregatitor, nu creeaza o situatie identica ipotezelor prevazute de alin. (1) si (3) ale art. 85, in care numirea de catre Presedintele Romaniei a ministrilor este un act de executare a unei hotarari a Parlamentului si de investire, pe aceasta baza, a ministrilor, de catre seful statului.
268. Curtea constata ca, dupa cum comisiile permanente parlamentare au indreptatirea de a verifica corespunderea candidatului pentru functia propusa, in raport de anumite conditionari-criterii stabilite de lege [potrivit art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, „Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara, se bucura de exercitiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnari penale si nu se gasesc in unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute in cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completarile ulterioare], fara a exercita un drept de veto, tot astfel nici Presedintele Romaniei nu are drept de veto fata de propunerea prim-ministrului, dar o poate refuza pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de lege. Asa fiind, propunerea de modificare a alin. (2) al art. 85 nu inlatura competenta decizionala a Presedintelui Romaniei in numirea membrilor Guvernului.
269. In considerarea acestor argumente, propunerea de revizuire a dispozitiilor art. 85 devine lipsita de logica juridica prin introducerea alin. (31) care prevede interdictia Presedintelui Romaniei de a refuza propunerea prim-ministrului de numire a unor ministri. Mai mult, in contextul analizat mai sus, intre momentul formularii propunerii si momentul numirii in functie a ministrului, potrivit dispozitiilor alin. (2), se desfasoara audierea candidatului in comisiile de specialitate ale Parlamentului in scopul verificarii conditiilor corespunzatoare functiei, astfel ca dispozitiile alin. (31) ignora si rolul Parlamentului in procedura de numire a ministrilor.
270. Curtea apreciaza ca prevederile art. 85 alin. (31) nu au nicio justificare in cadrul constitutional astfel reglementat. Prim-ministrul nu poate impune o anumita optiune cu privire la persoanele care vor ocupa functia de membru al Guvernului nici Parlamentului si nici Presedintelui, autoritatile statului avand obligatia constitutionala de a-si exercita cu buna-credinta si in spiritul colaborarii loiale competentele pe care Legea fundamentala le stabileste in sarcina fiecareia.
271. Prin urmare, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda reformularea dispozitiilor art. 85 alin. (31) in sensul potrivit caruia Presedintele Romaniei poate refuza propunerea prim-ministrului de numire a unor membri ai Guvernului pentru neindeplinirea conditiilor legale. Articolul 89 - Dizolvarea Parlamentului
272. Prin articolul unic pct. 77 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 89 alin. (1), dupa cum urmeaza: „(1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a presedintilor partidelor, a formatiunilor sau a aliantelor politice parlamentare, Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru investitura Guvernului, in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin trei solicitari de investitura.”
273. Propunerea de modificare vizeaza dispozitiile constitutionale referitoare la atributia Presedintelui de a dizolva Parlamentul. O prima modificare priveste conditia consultarii prealabile a presedintilor partidelor, a formatiunilor sau a aliantelor politice parlamentare, care o inlocuieste pe cea a consultarii liderilor grupurilor parlamentare, prevazuta in actuala Constitutie.
274. In conditiile in care prezenta Constitutie prevede posibilitatea Presedintelui de a dizolva Parlamentul, propunerea de modificare instituie obligatia acestuia de a dizolva legislativul daca sunt indeplinite, cumulativ, conditiile neacordarii votului de incredere pentru investitura Guvernului, in termen de 60 de zile de la prima solicitare, pe de o parte, si respingerea a cel putin trei solicitari de investitura, pe de alta parte. Numarul solicitarilor de investitura a fost marit la trei pentru a corela dispozitia constitutionala cu propunerea de modificare care vizeaza prevederile art. 103 referitoare la procedura de investitura a Guvernului.
275. Or, Curtea constata ca exista o contradictie intre ipotezele de aplicare a dispozitiilor constitutionale astfel modificate: pe de o parte, norma imperativa privind obligatia Presedintelui de a dizolva Parlamentul daca sunt intrunite cumulativ cele doua conditii mentionate mai sus, si, pe de alta parte, conditia consultarii prealabile a presedintilor partidelor, a formatiunilor sau a aliantelor politice parlamentare. Cu alte cuvinte, desi ar fi intrunite conditiile obiective referitoare la neacordarea votului de incredere pentru investitura Guvernului, in termen de 60 de zile de la prima solicitare, si respingerea a cel putin trei solicitari de investitura, care ar determina in sarcina Presedintelui obligatia de a dizolva Parlamentul, reglementarea conditiei consultarii prealabile a subiectilor de drept prevazuti in norma modificatoare - care in mod evident nu poate fi consacrata doar formal, fara a i se conferi efecte juridice -, anuleaza caracterul imperativ al dispozitiilor ulterioare.
276. Asa fiind, pentru ca dispozitiile constitutionale ale art. 89 alin. (1) sa produca efectele juridice in scopul carora au fost reglementate, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, ca textul sa fie reformulat astfel incat Presedintele Romaniei sa poata dizolva Parlamentul in conditiile strict consacrate.
277. Cu privire la notiunile nou-introduse, Curtea retine ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, „Partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor romani cu drept de vot, care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o misiune publica garantata de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public”, iar in temeiul art. 28 alin. (1), „Partidele politice se pot asocia pe baza unui protocol de asociere, constituind o alianta politica”. Legea nu cuprinde in continutul sau nicio referire cu privire la notiunea de „formatiuni politice”. Prin urmare, Curtea recomanda legiuitorului constituant ca, prin normele pe care le edicteaza, sa nu opereze cu termeni si notiuni care nu au corespondent in realitatea juridica, sa foloseasca un limbaj precis, concis si sa stabileasca norme cu valoare de principiu. Articolul 90 - Referendumul
278. Prin articolul unic pct. 79 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 90, dupa cum urmeaza: „(1) Presedintele Romaniei sau cel putin 250.000 de cetateni cu drept de vot pot cere poporului sa-si exprime vointa, prin referendum, cu privire la probleme de interes national, cu exceptia celor referitoare la revizuirea Constitutiei
(2) Cetatenii care initiaza organizarea referendumului trebuie sa provina din cel putin jumatate dintre judetele tarii, iar in fiecare dintre aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 10.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative
(3) Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin 30% din numarul persoanelor inscrise in listele electorale.”
279. Propunerea de modificare vizeaza introducerea unui nou titular al dreptului de a initia referendumul national cu privire la problemele de interes national, subiectul colectiv constituit din 250.000 de cetateni cu drept de vot, care respecta conditiile de dispersie teritoriala instituite prin alin. (2) al art. 90 - cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin jumatate dintre judetele tarii. Or, in conditiile in care, prin propunerea de revizuire a Constitutiei, se opereaza modificari cu privire la dispozitiile art. 3 din Constitutie, si anume se introduce regiunea ca unitate administrativ-teritoriala, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, reformularea alin. (1) al art. 90, astfel incat noile dispozitii sa fie corelate cu modificarile propuse art. 3 alin. (3) din Constitutie.
280. De asemenea, initiatorii legii de revizuire a Constitutiei propun restrangerea sferei problemelor de interes national care pot face obiectul referendumului, excluzandu-le pe acelea care sunt susceptibile a determina o revizuire a Constitutiei. Propunerea este in acord cu prevederile art. 150 din Constitutie, care prevad ca „Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de [...] cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot”. Prin urmare, cetatenii isi pot manifesta initiativa de revizuire a Constitutiei pe aceasta cale, prevazuta de Constitutie si de lege, inlaturandu-se astfel situatia criticabila a organizarii a doua referendumuri cu acelasi obiect: unul care sa constituie temeiul declansarii procedurii de revizuire a Constitutiei si cel de-al doilea prin care se finalizeaza procedura de revizuire, potrivit art. 151 alin. (3) din Constitutie.
281. Insa Curtea apreciaza ca sintagma „cu exceptia celor referitoare la revizuirea Constitutiei” comporta un grad sporit de generalitate, care poate determina confuzie cu privire la interpretarea si aplicarea sa si, prin urmare, recomanda, cu unanimitate de voturi, inlocuirea acesteia cu sintagma „cu exceptia celor care impun revizuirea Constitutiei”.
282. Cu privire la procedura de organizare si desfasurare a referendumului, rolul Curtii Constitutionale, in temeiul art. 146 lit. i) din Constitutie, este acela de a veghea la respectarea procedurii si confirmarea rezultatelor acestuia. Or, in situatia nou-creata prin introducerea subiectului colectiv constituit din 250.000 de cetateni cu drept de vot, Curtea Constitutionala va trebui sa verifice indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei referendare de catre cetateni: intrunirea numarului minim de sustinatori pentru promovarea initiativei si caracterul constitutional al obiectului initiativei referendare - respectarea limitei impuse de legiuitorul constituant.
283. In acest context, Curtea precizeaza ca referendumul, indiferent de caracterul sau - decizional sau consultativ -, reprezinta o modalitate de exercitare a suveranitatii nationale, intemeiate pe art. 2 din Constitutie, care consacra vointa constituantului roman, potrivit careia, in cadrul democratiei reprezentative, suveranitatea nationala apartine poporului roman, insa aceasta nu poate fi exercitata intr-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirecta, mijlocita, prin procedeul alegerii organelor reprezentative, prin exprimarea vointei cetatenilor in cadrul alegerilor libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
284. Intrucat pot exista situatii in care problematica asupra careia poporul este chemat sa isi exprime vointa sa afecteze interesele reprezentantilor alesi (cum este cazul reducerii numarului de parlamentari sau al reducerii indemnizatiilor parlamentarilor), Comisia de la Venetia, in documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenara (13-14 octombrie 2007), a retinut ca efectele referendumului trebuie sa fie expres prevazute in Constitutie sau prin lege, fie ca referendumul este consultativ, fie ca este decizional. Totodata, este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau a altor propuneri formulate generic sa aiba caracter consultativ. Daca insa are caracter decizional, trebuie sa existe norme care sa prevada in mod expres procedura ulterioara.
285. In cazul referendumului consultativ, faptul ca nu este stabilita o astfel de procedura ulterioara nu se traduce intr-o lipsa a efectelor acestui referendum. Din aceasta perspectiva, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, in principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a vointei populare - aceasta vointa nu poate fi ignorata de alesii poporului, intrucat este o expresie a suveranitatii nationale -, cicaracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, in sensul ca necesita interventia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune in opera vointa exprimata de corpul electoral (a se vedea Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2013).
286. Aceasta interpretare se intemeiaza si pe principiul loialitatii constitutionale, desprins si interpretat prin coroborarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 - „Statul roman”, art. 2 - „Suveranitatea” si art. 61 - „Rolul si structura” (Parlamentului), principiu care, in aceasta materie, impune ca autoritatile cu competente decizionale in domeniile vizate de problematica supusa referendumului (in cazul de fata Parlamentul) sa ia in considerare, sa analizeze si sa identifice modalitati de punere in practica a vointei exprimate de popor. O alta viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exercitiu pur formal, un simplu sondaj de opinie.
287. In concluzie, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, reglementarea, in cadrul dispozitiilor art. 90 alin. (1) din Constitutie, a efectelor juridice pe care rezultatul referendumului consultativ le produce, precum si a procedurii ulterioare organizarii unui astfel de scrutin.
288. Pentru formularea unei astfel de recomandari, Curtea a tinut seama si de situatia juridica creata ca urmare a organizarii referendumului national din 22 noiembrie 2009, initiat de
Presedintele Romaniei si confirmat de Curtea Constitutionala prin Hotararea nr. 37 din 26 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 923 din 30 decembrie
2009. Cu acel prilej, Curtea a retinut ca vointa politica a poporului, manifestata prin intermediul referendumului, a fost aceea a desfiintarii uneia dintre Camerele Parlamentului si a stabilirii unui numar maxim de parlamentari, determinat potrivit conditiilor legale, modificari esentiale in structura autoritatii legiuitoare, care impuneau modificarea Legii fundamentale. Vointa populara exprimata la acest scrutin a ramas fara consecinte juridice.
289. In ceea ce priveste dispozitiile alin. (3) al art. 90, acesta instituie la nivel constitutional pragul/conditie de validare a referendumului national: participarea a cel putin 30% din numarul persoanelor inscrise in listele electorale.
290. Reglementarea sau modificarea conditiilor privind validarea referendumului este de competenta exclusiva a legiuitorului, numai acesta fiind cel indreptatit potrivit art. 73 alin. (3) lit. d) din Constitutie sa reglementeze organizarea si desfasurarea prin lege organica a acestui instrument de consultare populara.
291. Curtea apreciaza ca stabilirea cvorumului de participare la referendum este un atribut al legiuitorului ordinar, astfel ca nu se impune reglementarea unei norme de rang constitutional cu un atare obiect.
292. Prin urmare, Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, eliminarea dispozitiilor art. 90 alin. (3), propus a fi introduse prin legea de revizuire.
293. In cazul in care legiuitorul constituant nu isi insuseste recomandarea formulata de Curte, este necesara introducerea in Constitutie a unor norme tranzitorii cu privire la momentul intrarii in vigoare a dispozitiilor care stabilesc cvorumul de participare la referendum, moment care nu poate fi anterior celui stabilit de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013, respectiv anterior implinirii unui an de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a dispozitiilor legale prin care se aduc modificari legii referendumului. Articolul 91 - Atributii in domeniul politicii externe
294. Prin articolul unic pct. 80 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 91, prin introducerea unui nou alineat, alin. (11), dupa cum urmeaza: „(11) Presedintele reprezinta Romania la reuniunile Uniunii Europene avand ca tema relatiile externe ale Uniunii Europene, politica de securitate comuna, modificarea sau completarea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.”
295. Formularea cuprinsa in art. 10 alin. (2) teza a doua si art. 15 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, referitor la compunerea Consiliului European - sefii de stat sau de guvern ai statelor membre -, este una generica si nu obliga statele membre care au un executiv bicefal sa asigure reprezentarea lor atat prin seful de stat, cat si prin cel al Guvernului, ci, mai degraba, prin interpretarea teleologica a textului, se ajunge la ideea ca scopul acesteia este de a asigura reprezentarea statului membru la cel mai inalt nivel de catre autoritatea publica competenta.
296. Prin urmare, sintagma utilizata in propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, potrivit careia „Presedintele reprezinta Romania la reuniunile Uniunii Europene”, prezinta un grad mare de generalitate, creand confuzie cu privire la competentele institutiei prezidentiale in acest domeniu.
297. Curtea recomanda, cu unanimitate de voturi, reformularea acestor dispozitii in sensul circumscrierii obligatiei de reprezentare a Romaniei de catre seful statului la reuniunile Consiliului European. Articolul 95 - Suspendarea din functie
298. Prin articolul unic pct. 85 din propunerea de revizuire a Constitutiei se modifica art. 95, prin introducerea unui nou alineat, alin. (31), dupa cum urmeaza: „(31) Daca referendumul de demitere din functie este valid, dar propunerea de demitere nu intruneste o majoritate de 50% plus unu din voturile valabil exprimate, Parlamentul va fi dizolvat, urmand ca in termen de 45 de zile calendaristice sa se organizeze alegeri parlamentare anticipate. Prevederile art. 90 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.”
299. Norma modificatoare instituie o sanctiune politica aplicata Parlamentului in ipoteza in care propunerea de demitere a Presedintelui Romaniei, ca urmare a suspendarii din functie prin hotararea Senatului si a Camerei Deputatilor, adoptata in sedinta comuna, nu intruneste majoritatea de 50% plus unu din voturile valabil exprimate la referendumul organizat pentru demiterea sefului statului. Astfel, daca decizia Parlamentului de a-l suspenda si, ulterior, de a-l demite pe Presedinte nu are sustinerea populara, manifestata in mod democratic prin referendum, sanctiunea aplicata legiuitorului apare ca o consecinta fireasca in mecanismul functionarii institutiilor statului, in cadrul democratiei constitutionale.
300. Astfel, norma propusa instituie un nou caz de dizolvare a Parlamentului, care intervine de jure, in temeiul dispozitiei constitutionale. Insa norma nu este clara si previzibila din perspectiva momentului in care opereaza sanctiunea - „Parlamentul va fi dizolvat” - si nici din perspectiva actului juridic prin care se constata dizolvarea. Atat timp cat dizolvarea este conditionata de validitatea referendumului si de constatarea rezultatului acestuia, atributii care intra in competenta Curtii Constitutionale, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda completarea normei constitutionale in sensul ca, in ipoteza data, dizolvarea Parlamentului sa fie constatata prin aceeasi hotarare a instantei constitutionale prin care sunt confirmate rezultatele referendumului.
301. Intrucat Curtea a recomandat eliminarea modificarilor propuse dispozitiilor art. 90 alin. (3), care stabilesc cvorumul de participare la referendum, pe motiv ca reglementarea nu are rang constitutional, cu unanimitate de voturi, se recomanda si eliminarea dispozitiilor art. 95 alin. (31) teza a doua. Capitolul III - Guvernul Articolul 102 - Rolul si structura
302. Prin articolul unic pct. 90 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se introduce un nou alineat, alin. (31), in cadrul aceluiasi articol, dupa cum urmeaza: „(31) Guvernul asigura reprezentarea Romaniei la reuniunile institutiilor Uniunii Europene, cu exceptia celor prevazute la art. 91 alin. (11)”.
303. Curtea constata ca modificarea propusa cu privire la art. 102 din Constitutie, prin introducerea alineatului (31), este una care poate afecta buna functionare a institutiilor statului.
304. Sub aspectul terminologiei folosite, se remarca o diferenta intre acest text care se refera la „reuniunile institutiilor Uniunii Europene” si cel al articolului unic pct. 80 din propunerea de revizuire referitor la introducerea unui nou alineat, alin. (11), la art. 91 din Constitutie, care priveste „reuniunile Uniunii Europene”.
305. De asemenea, este evident ca reuniunile Consiliului European pot viza teme si domenii multiple (de la politica interna la cea externa a Uniunii Europene) si ca la reuniunile altor institutii europene, indiferent de tema dezbatuta (relatii externe, securitate), participa numai reprezentantii Guvernului (de exemplu, Consiliul Uniunii Europene).
306. A accepta logica textelor propuse ar insemna ca exista o reprezentare paralela si partajata a Romaniei la Consiliul European, la reuniunile acestuia putand participa atat prim-ministrul, cat si Presedintele Romaniei. Mai mult, daca una si aceeasi reuniune are teme care, potrivit initiativei de revizuire a Constitutiei, intra in sfera de competenta a Presedintelui Romaniei si a prim-ministrului, se ajunge la situatia in care reprezentarea Romaniei sa fie fragmentata, la unele puncte ale ordinii de zi participand Presedintele, iar la altele prim-ministrul. O asemenea abordare a competentelor celor doua institutii este contrara prevederilor Tratatului Uniunii Europene, in acceptiunea caruia din partea statului membru participa un reprezentant pe reuniune.
307. De asemenea, a accepta logica textelor propuse ar insemna, spre exemplu, ca reprezentarea Romaniei la Consiliul Uniunii Europene sa fie asigurata, in functie de obiectul de activitate al formatiunii acestuia, de Presedintele Romaniei sau de prim-ministrul. Astfel, art. 16 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana prevede: „Consiliul este compus din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, imputernicit sa angajeze guvernul statului membru pe care il reprezinta si sa exercite dreptul de vot”.
308. De asemenea, potrivit art. 16 alin. (6) teza intai si a doua din Tratatul privind Uniunea Europeana, Consiliul Uniunii Europene „se intruneste in cadrul diferitelor formatiuni”, iar una dintre aceste formatiuni, si anume Consiliul Afaceri Generale, „asigura coerenta lucrarilor diferitelor formatiuni ale Consiliului, (...) pregateste reuniunile Consiliului European si urmareste aducerea la indeplinire a masurilor adoptate, in colaborare cu
presedintele Consiliului European si cu Comisia”. Mai mult, o alta formatiune, respectiv Consiliul Afaceri Externe, „elaboreaza actiunea externa a Uniunii, in conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, si asigura coerenta actiunii Uniunii” [art. 16 alin. (6) teza a treia din Tratat]. Asadar, atributia de a participa la reuniunile Consiliului apartine reprezentantilor de la nivel ministerial ai fiecarui stat membru.
309. In acest context, Curtea retine, pe de o parte, ca reprezentarea Romaniei la Consiliul European trebuie sa fie unitara, iar, pe de alta parte, nu se poate nega Guvernului competenta sa plenara de a asigura reprezentarea Romaniei la Consiliul Uniunii Europene indiferent de temele dezbatute in formatiunile acestuia.
310. De aceea, textul trebuie corelat cu cerintele art. 10 din Tratat pentru a se realiza o reprezentare unitara a Romaniei la Consiliul European. In acest sens, o solutie este si cea din prezent, si anume reprezentarea statului de catre Presedintele Romaniei, in conditiile prevazute prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013, acesta trebuind sa-l mandateze pe prim-ministru sa participe la aceste reuniuni, daca sunt intrunite anumite criterii obiective, precum: (1) autoritatea publica cea mai bine pozitionata in raport cu subiectele abordate in cadrul Consiliului European, (2) pozitia Presedintelui Romaniei sau a prim-ministrului asupra acestor subiecte sa fie legitimata de un punct de vedere concordant cu cel al Parlamentului sau (3) dificultatile pe care le implica sarcina implementarii celor stabilite in cadrul Consiliului European.
311. Astfel, Curtea constata ca, in niciun caz, in textul Constitutiei nu se poate adopta o asemenea conceptie limitativa, precum cea prezentata in propunerea de revizuire a Constitutiei, pentru ca, in caz contrar, se ajunge la crearea unor blocaje sub aspectul competentelor constitutionale ale celor doua autoritati implicate. De aceea, solutiile normative propuse trebuie regandite si corelate pentru ca, in final, sa nu se ajunga la incalcarea chiar a Tratatului privind Uniunea Europeana.
312. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii art. 102 din Constitutie, prin introducerea unui nou alineat, alin. (31). Articolul 103 - Investitura
313. Prin articolul unic pct. 91 si 92 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) si (3) al art. 103 din Constitutie si se introduc trei noi alineate, alin. (31)-(33), in cadrul aceluiasi articol, dupa cum urmeaza: „(1) Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianta politica participante la alegeri care au obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. In cazul in care exista mai multe formatiuni politice care au participat la alegeri si care au obtinut acelasi numar de mandate, Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianta politica participante la alegeri, care au obtinut cel mai mare numar de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor..............................................................................................
(3) Programul si lista Guvernului se dezbat de Senat si de Camera Deputatilor, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor.”
„(31) In cazul in care candidatul pentru functia de prim-ministru isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianta politica participante la alegeri care au obtinut al doilea cel mai mare numar de mandate parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. (32) In cazul in care cel de-al doilea candidat la functia de prim-ministru isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei il desemneaza drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coalitie de formatiuni politice parlamentare care insumeaza majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. (33) In cazul in care cel de-al treilea candidat la functia de prim-ministru isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul.”
314. Modificarile propuse la art. 103 din Constitutie reglementeaza o noua procedura de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru. Potrivit acesteia, Presedintele Romaniei este obligat sa desemneze drept candidat pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianta politica participante la alegeri care au obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare sau, in caz de paritate a numarului de mandate, pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianta politica participante la alegeri care a obtinut cel mai mare numar de voturi. Daca acesta isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei este obligat sa desemneze drept candidat pe reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianta politica participante la alegeri care a obtinut al doilea cel mai mare numar de mandate parlamentare. Daca si acesta isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere, Presedintele Romaniei va desemna drept candidat pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coalitie de formatiuni politice parlamentare care insumeaza majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor. In fine, daca nu se reuseste formarea Guvernului nici dupa aceasta a treia incercare, Presedintele este obligat sa dizolve Parlamentul.
315. Curtea observa ca initiatorii propunerii de revizuire a Constitutiei aduc in discutie o procedura de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru in trei trepte bazata atat pe rezultatul electoral obtinut de partidele sau aliantele politice participante la alegeri clasate pe primele doua pozitii, cat si pe capacitatea unei aliante politice parlamentare de a asigura majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare. Astfel, Curtea constata ca textul analizat pune accent pe rezultatul electoral obtinut de partidele sau aliantele politice participante la alegeri, conferind doar un caracter ultim si subsidiar capacitatii unei aliante politice parlamentare de a asigura majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare.
316. In acceptiunea propunerii legislative de revizuire, aceste criterii nu sunt concurente, ci consecutive, astfel incat doar daca nu se reuseste, din vreun motiv sau altul, investirea Guvernului in baza primului criteriu, Presedintele Romaniei va apela la cel de-al doilea. Stabilirea unei ordini rigide in desemnarea candidatului poate crea serioase probleme de natura sa afecteze buna functionare a statului, dintre care Curtea retine situatia in care partidul politic, respectiv alianta politica participante la alegeri care a obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare nu dispune de majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare. De multe ori, exista intelegeri/acorduri intre partide/aliante politice - care nu au obtinut cel mai mare numar de mandate - cu privire la desemnarea unei anumite persoane drept candidat pentru functia de prim-ministru, mai ales in cazul in care doua sau mai multe partide au obtinut un numar de mandate foarte apropiat; in acest caz, se poate ajunge la coagularea unei majoritati parlamentare absolute din partidele sau aliantele politice aflate pe locurile imediat urmatoare. Or, potrivit textului propus, Presedintele Romaniei este obligat sa desemneze drept candidat o persoana propusa de partidul/alianta politica ce a castigat numarul cel mai mare de mandate, desi este evident, inca de la inceput, ca acesta nu va putea obtine votul de investitura din partea Parlamentului. De aceea, noul text nu tine cont de realitatea politica si este de natura a crea premisele unor alegeri anticipate repetate.
317. De asemenea, Curtea observa ca textul propus a fi introdus la art. 103, respectiv alin. (33), nu este corelat cu cel propus la art. 89 alin. (1) din Constitutie, in sensul ca, daca
Presedintele Romaniei este obligat sa dizolve Parlamentul, nu se mai justifica necesitatea consultarii presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si a presedintilor partidelor, formatiunilor sau aliantelor politice parlamentare. O atare consultare ar fi fost necesara doar in situatia in care acesta poate sa dizolve Parlamentul - astfel cum prevede actualul art. 89 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, Curtea mai observa ca nu se prevede termenul in care va fi dizolvat Parlamentul.
318. Avand in vedere neajunsurile la care conduce procedura mai sus analizata, Curtea constata ca procedura de desemnare a candidatului la functia de prim-ministru trebuie sa aiba in vedere in mod concurent cele doua criterii anterior mentionate, pentru ca nu se poate ignora nici rezultatul electoral al competitorilor electorali, dar nici finalitatea procedurii, respectiv desemnarea unui candidat care sa poata asigura coagularea unei majoritati parlamentare in vederea obtinerii votului de incredere.
319. De aceea, Presedintele Romaniei, neputand avea rol de decident in aceasta procedura, ci de arbitru si mediator intre fortele politice, are doar competenta de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care detine majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare sau, in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului.
320. Mai mult, Curtea observa ca actualul text al art. 103 din Constitutie se refera si la situatia in care mandatul Guvernului inceteaza inainte de termen, potrivit art. 106, art. 107 alin. (3) teza intai, art. 113 sau art. 114 din Constitutie. Noua reglementare propusa are ca premisa doar situatia in care
Presedintele Romanei desemneaza candidatul pentru functia de prim-ministru imediat dupa ce au avut loc alegerile parlamentare. Astfel, chiar daca Guvernul a fost demis printr-o motiune de cenzura, propunerea candidatului va apartine invariabil partidului/aliantei politice participante la alegeri care a obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare indiferent de situatia politica existenta. Totodata, se poate intampla ca pe parcursul legislaturii partidul politic sau alianta politica participante la alegeri care a obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare sa se desfiinteze sau sa se scindeze, ceea ce implica atat dificultati in determinarea partidului politic sau aliantei politice al carui/carei reprezentant trebuie desemnat drept candidat, cat si obligativitatea parcurgerii unei proceduri care oricum nu ar avea nicio finalitate sub aspectul obtinerii votului de incredere.
321. In consecinta, Curtea constata ca textul propus, prin mecanismul de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru, instituie un monopol al partidului politic sau aliantei politice participante la alegeri care a obtinut cel mai mare numar de mandate parlamentare, fara a detine majoritatea absoluta, in privinta propunerii reprezentantului ce urmeaza a fi desemnat drept candidat, netinand cont de necesitatea asigurarii actului de guvernare in conditiile unei sustineri parlamentare care sa permita obtinerea votului de investitura si realizarea programului de guvernare. Or, in aceste conditii, reglementarea unui mecanism constrangator in privinta libertatii de actiune a partidelor politice parlamentare are drept efect imposibilitatea adaptarii solutiei normative analizate la noile situatii intervenite.
322. Astfel, desi aparent textul analizat clarifica competentele Presedintelui Romaniei, prin rigidizarea excesiva a procedurii de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru, pe de o parte, nu acopera toate ipotezele constitutionale posibile, iar, pe de alta parte, nu tine cont de configuratia/situatia politica existenta in Parlament. In aceste conditii, o atare procedura lipsita de flexibilitate poate da nastere cu usurinta la crize politice si, astfel, se constituie intr-un obstacol constitutional real.
323. Curtea mai observa ca, sub aspectul terminologiei folosite in privinta candidatului desemnat pentru functia de prim-ministru, se repeta sintagma „isi depune mandatul, nu se prezinta in fata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere in termenul prevazut sau nu obtine votul de incredere”
in conditiile in care toate cele trei ipoteze au in vedere faptul ca acesta nu a obtinut votul de incredere indiferent de motivele care au determinat acest lucru.
324. Pe de alta parte, prin modalitatea de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru, se ajunge la o nesocotire a votului liber exprimat de catre alegatori in cadrul alegerilor parlamentare, deoarece creeaza premisele desemnarii candidatului din randurile partidului politic sau aliantei politice cu cel mai mare numar de mandate sau voturi in detrimentul unei aliante politice postelectorale care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului. De aceea, rezultatul electoral, ce reprezinta vointa corpului electoral exprimata prin vot, impune ca
Presedintele Romaniei sa desemneze candidatul pentru functia de prim-ministru pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care detine majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare sau, in cazul in care nu exista o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianta politica sau partidul politic care poate asigura sustinerea parlamentara necesara obtinerii votului de incredere al Parlamentului.
325. A reglementa, chiar la nivel constitutional, dreptul unei minoritati parlamentare de a propune desemnarea, in mod invariabil, a candidatului pentru functia de prim-ministru inseamna a accepta ca se poate investi un Guvern fara legitimare electorala. A nu tine cont de faptul ca cetatenii au ales in favoarea unor competitori electorali care formeaza sau pot forma o majoritate absoluta, de natura a asigura investirea Guvernului, inseamna a afecta in mod decisiv dreptul de vot, intrucat exprimarea dreptului de vot vizeaza, in mod direct, configuratia politica a Parlamentului, iar, indirect, investirea Guvernului. In aceste conditii, Curtea constata ca textul propus suprima o garantie a dreptului de vot, si anume respectarea rezultatului votului liber exprimat.
326. Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 103 alin. (1) si (3) din Constitutie, precum si a completarii art. 103 din Constitutie cu trei noi alineate, alin. (31)-(33), referitoare la modalitatea de desemnare de catre Presedintele Romaniei a candidatului la functia de prim-ministru, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute la art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 110 - Incetarea mandatului
327. Prin articolul unic pct. 98 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) al art. 110 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Guvernul isi exercita mandatul pana la data investirii noului Guvern.”
328. Curtea constata ca textul propus suprima o garantie a dreptului de vot, respectiv cea privind respectarea rezultatului votului liber exprimat. In acest sens, Curtea retine ca actualul text al art. 110 alin. (1) din Constitutie prevede ca Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale. O atare solutie este justificata, intrucat investitura a fost realizata de un Parlament a carui configuratie politica a rezultat in urma unor alegeri parlamentare in care cetatenii si-au exprimat dreptul de vot, rezultand, astfel, o anumita majoritate parlamentara. Or, legitimarea Guvernului pentru a-si exercita mandatul subzista pe perioada cat se mentine mandatul Parlamentului care l-a investit. Asadar, votul de investitura din partea Parlamentului legitimeaza Guvernul pana la exprimarea unei noi optiuni politice de catre corpul electoral in cadrul unor noi alegeri parlamentare. De aceea, continuarea mandatului Guvernului dupa ce aceste alegeri au fost validate pana la data investiturii noului Guvern, asa cum se propune la articolul unic pct. 98, nesocoteste vointa liber exprimata de corpul electoral in cadrul alegerilor parlamentare.
329. O atare situatie tranzitorie, respectiv perioada cuprinsa intre validarea alegerilor parlamentare generale si investirea noului Guvern, poate dura o foarte lunga perioada si depinde exclusiv de comportamentul constitutional si politic al autoritatilor publice implicate in procesul de investitura a noului Guvern.
330. Se ajunge la o nesocotire a votului exprimat de catre alegatori in cadrul alegerilor parlamentare, ceea ce afecteaza in mod decisiv dreptul de vot. A nu tine cont de faptul ca cetatenii au ales un nou Parlament si de faptul ca, odata cu exprimarea votului in cadrul unor alegeri libere, Guvernul investit in baza rezultatelor alegerilor precedente isi pierde legitimitatea, se ajunge la suprimarea unei garantii a dreptului de vot, si anume respectarea rezultatului votului liber exprimat.
331. Asadar, exprimarea dreptului de vot vizeaza, direct, o noua configurare politica a Parlamentului si, implicit, a Guvernului, si, indirect, pierderea legitimitatii populare de catre Parlamentul ales potrivit optiunilor exprimate la alegerile anterioare si de catre Guvernul investit de acesta. De altfel, in actuala reglementare constitutionala, mandatul Parlamentului are o durata de 4 ani si se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament, iar Guvernul isi exercita mandatul pana la validarea alegerilor parlamentare si poate efectua numai acte de administrare pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern. In aceste conditii, Curtea constata ca in perioada cuprinsa intre expirarea mandatului obtinut pe baza alegerilor si pana la intrunirea noului Parlament sau investirea noului Guvern este o situatie tranzitorie ce nu poate justifica existenta unui mandat de plin drept al Parlamentului sau al Guvernului rezultat pe baza unui vot popular anterior.
332. Curtea retine ca autorii propunerii de revizuire nu au corelat modificarea astfel propusa - care incalca limitele revizuirii - cu alineatul (4) al aceluiasi art. 110 care face, in continuare, trimitere la alineatul (1), respectiv are in vedere un Guvern al carui mandat a incetat la data validarii alegerilor parlamentare generale si care, astfel, indeplineste numai acte necesare pentru administrarea treburilor publice. Or, ipoteza nou introdusa se refera la un Guvern cu mandat deplin, excluzand posibilitatea unui Guvern al carui mandat sa fi incetat in perioada cuprinsa intre validarea alegerilor parlamentare generale si data investirii noului Guvern.
333. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 110 alin. (1) din Constitutie, referitor la durata mandatului Guvernului, intrucat incalca limitele revizuirii, prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie. Capitolul IV - Raporturile Parlamentului cu Guvernul Articolul 114 - Angajarea raspunderii Guvernului
334. Prin articolul unic pct. 102 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (1) al art. 114 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(1) Guvernul isi poate angaja, o singura data intr-o sesiune parlamentara, raspunderea in fata Senatului si a Camerei Deputatilor, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege”.
335. Cu privire la aceasta solutie normativa, Curtea, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, a stabilit ca „Prin limitarea cantitativa a posibilitatii Guvernului de a folosi aceasta procedura in cursul unei sesiuni parlamentare sunt eliminate premisele exercitarii abuzive din partea Guvernului a dreptului constitutional de a-si angaja raspunderea in fata Parlamentului, iar, in ceea ce priveste autoritatea legiuitoare, aceasta isi poate exercita competenta in plenitudinea sa, asa cum este conferita de art. 61 alin. (1) din Constitutie”.
336. In acest context, Curtea reaminteste o recomandare propusa chiar prin textul Deciziei nr. 799 din 17 iunie 2011, referitoare la completarea prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie, in sensul limitarii obiectului asupra caruia Guvernul isi poate angaja raspunderea la un program, o declaratie de politica generala sau la un singur proiect de lege care sa reglementeze unitar relatii sociale care privesc un singur domeniu. Prin decizia mentionata, Curtea a aratat ca „lipsa unei atari conditionari cu privire la sfera de reglementare a proiectului de lege ar conduce la eludarea prevederilor constitutionale propuse spre modificare, si anume posibilitatea angajarii raspunderii o singura data pe sesiune, intrucat dau posibilitatea Guvernului de a-si asuma raspunderea prin intermediul unui proiect de lege, care in mod formal indeplineste conditiile constitutionale, dar care, printr-o structura complexa si un continut eterogen, ar ingloba reglementari din domenii sociale foarte diferite”.
337. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea modificarii propuse in privinta art. 114 alin. (1) din Constitutie. Articolul 115 - Delegarea legislativa
338. Prin articolul unic pct. 103 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica alin. (6) al art. 115 din Constitutie, dupa cum urmeaza: „(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale ori privind regimul infractiunilor, pedepselor si al executarii acestora, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”.
339. Modificarea propusa la art. 115 alin. (6) din Constitutie vizeaza lipsa competentei materiale a Guvernului de a adopta ordonante de urgenta cu privire la regimul infractiunilor, pedepselor si al executarii acestora, ceea ce este de natura a inlatura posibilitatea incriminarii prin ordonanta de urgenta, act normativ care intra in vigoare in ziua publicarii sale. Se evita situatia calificarii drept infractiune a faptelor savarsite chiar in ziua publicarii ordonantei de urgenta in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I (a se vedea, cu privire la o situatie similara, Decizia nr. 28 din 5 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 27 martie 2013), intrucat domeniul mentionat va putea fi reglementat numai prin lege organica, care, potrivit art. 78 din Constitutie, intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei.
340. In aceasta ordine de idei, intrucat ordonanta de urgenta este un act normativ de nivelul legii, subiectele carora li se adreseaza trebuie sa beneficieze de un timp minim pentru a lua la cunostinta de reglementarile acesteia si a-si adapta conduita in mod corespunzator, Curtea sugereaza necesitatea precizarii exprese a datei intrarii in vigoare a ordonantei de urgenta, respectiv ziua imediat urmatoare celei de publicare a acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Capitolul V - Administratia publica Articolul 119 - Consiliul National de Securitate
341. Prin articolul unic pct. 104 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica art. 119 referitor la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii. Din continutul normativ al propunerii rezulta ca noua reglementare are in vedere aceeasi institutie, a carei denumire este insa schimbata in „Consiliul National de Securitate”.
342. Alin
(1) al art. 119 in redactarea propusa va avea urmatorul cuprins: „Consiliul National de Securitate organizeaza si coordoneaza unitar activitatile care privesc securitatea nationala, participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemele de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pacii”.
343. Curtea observa ca, spre deosebire de actuala reglementare, formularea propusa omite din sfera de activitati pe care Consiliul National de Securitate urmeaza sa le organizeze si sa le coordoneze unitar pe cele referitoare la „apararea tarii”, facand referire doar la „securitatea nationala”. Or, in mod evident, sintagma „securitatea nationala” nu include automat si „apararea tarii”. Aceasta, deoarece „apararea tarii”
presupune posibilitatea unei interventii active, dinamice in cazul unor atacuri sau al unor actiuni ostile din exterior, pe cand „securitatea nationala” implica activitati destinate mentinerii unei stari preexistente de liniste si de siguranta interna.
344. Curtea recomanda reintroducerea sintagmei „apararea tarii”, eliminarea acesteia neavand nicio justificare. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in ceea ce priveste componenta externa a activitatii Consiliului National de Securitate, se face referire atat la „securitatea internationala”, cat si la „apararea colectiva”. Ca atare, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea propunerii de modificare a dispozitiilor art. 119 alin. (1) din Constitutie.
345. Curtea retine ca art. 119 alin. (2) va avea, potrivit propunerii de revizuire, urmatorul continut: „Consiliul National de Securitate emite hotarari care sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice si institutiile publice”.
346. In prezent, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este organizat si functioneaza in baza Legii nr. 415/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 494 din 10 iulie 2002, care, la art. 3, prevede ca, „in exercitarea atributiilor ce ii revin Consiliul Suprem de Aparare a Tarii emite hotarari, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice si institutiile publice la care se refera. Acestea raspund, in conditiile legii, de masurile luate pentru punerea lor in aplicare”. Asadar, in prezent, obligativitatea hotararilor emise de aceasta institutie vizeaza doar anumite autoritati si institutii, mai exact, cele la care acestea se refera.
347. Curtea observa ca se propune ca hotararile Consiliului National de Securitate sa fie obligatorii pentru toate autoritatile administratiei publice si institutiile publice, fara niciun fel de diferentiere. Din aceasta perspectiva, noua reglementare imprima Consiliului National de Securitate caracter de for legiuitor, ale carui acte se impun in mod egal tuturor autoritatilor administratiei publice si institutiilor publice, obligativitatea instituita la nivel constitutional conferindu-le efecte similare legilor. Or, o asemenea asimilare este inadmisibila intr-un stat de drept, organizat in baza principiului separatiei si echilibrului puterilor, in cadrul democratiei constitutionale, in care Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.
348. Totodata, Curtea retine ca obligativitatea generalizata atribuita hotararilor Consiliului National de Securitate poate afecta independenta justitiei, ca valoare constitutionala intangibila, care nu poate forma obiectul revizuirii.
349. De asemenea, poate aparea riscul ca, in unele situatii, noua prevedere constitutionala sa conduca la suprimarea unor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor ori a unor garantii ale acestora, contrar dispozitiilor art. 152 alin. (2) din Legea fundamentala.
350. Curtea observa ca cel de-al treilea alineat care se propune sa completeze art. 119 din Constitutie pune Consiliul National de Securitate sub controlul Parlamentului, stabilind ca acesta „prezinta anual sau oricand este solicitat rapoarte de activitate Parlamentului”. Aceasta prevedere, desi reprezinta o garantie pentru functionarea Consiliului National de Securitate in limitele impuse de exigentele democratiei constitutionale, totusi, nu este suficienta, intrucat prezentarea rapoartelor de activitate devine o simpla informare in conditiile in care insusi Parlamentului ar urma sa i se opuna obligativitatea hotararilor Consiliului.
351. Pentru aceste considerente, Curtea, cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea introducerii in cuprinsul art. 119 din Constitutie a alin. (2), referitor la obligativitatea hotararilor Consiliului National de Securitate, intrucat nesocoteste prevederile art. 152 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala. Sectiunea 11 - Administratia publica centrala in teritoriu Articolul 1191-Prefectul si subprefectul
352. Articolul unic pct. 105 din propunerea legislativa derevizuire a Constitutiei vizeaza inserarea in cuprinsul capitolului V - „Administratia publica” a unei noi sectiuni, sectiunea 11 - „Administratia publica centrala in teritoriu”, care ar urma sa cuprinda un singur articol, art. 1191 - „Prefectul si subprefectul”.
353. Alin
(5) al art. 1191 prevede ca „Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului regional, judetean sau local, al presedintelui consiliului judetean, al presedintelui consiliului regional sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal. Actul atacat poate fi suspendat numai de instanta competenta, potrivit legii”.
354. Curtea remarca faptul ca noua reglementare mentine competenta prefectului de a ataca in fata instantei de contencios administrativ actele pe care le considera nelegale emise de anumite autoritati ale administratiei publice. Spre deosebire de actuala prevedere constitutionala, cuprinsa in art. 123 alin. (5) din Legea fundamentala, in care se statueaza ca actul atacat este suspendat de drept, se propune ca actul atacat sa poata fi suspendat numai de instanta competenta, potrivit legii.
355. Curtea constata ca includerea unei astfel de precizari in textul constitutional este inutila, de vreme ce nu evidentiaza nicio specificitate a efectelor actiunii introduse de prefect prin comparatie cu cele declansate de oricare alta persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri. In conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, persoana care se considera vatamata poate solicita instantei suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea pe fond, aceasta urmand sa aprecieze daca se impune suspendarea acestuia. Ca atare, teza a doua a alin. (5) al art. 1191 apare ca redundanta.
356. Cu majoritate de voturi, Curtea recomanda eliminarea tezei a doua din alin. (5) al art. 1191 ce se propune a fi introdus in Constitutie. Articolul 122 - Autoritati judetene si regionale
357. Prin articolul unic pct. 107 se modifica art. 122 - Autoritati judetene si regionale. In noua formulare propusa, art. 122 alin. (1) are urmatorul cuprins: „Consiliul judetean si
presedintele acestuia reprezinta autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes regional”.
358. Curtea observa ca textul are o redactare confuza, intrucat nu este clar daca fiecare dintre cele doua entitati in parte constituie o autoritate a administratiei publice sau daca numai impreuna, ca subiect multiplu, ar putea sa fie considerate ca reprezentand autoritatea administratiei publice respective.
359. De aceea, Curtea, cu unanimitate de voturi, supune atentiei Parlamentului observatia privind reformularea propunerii de modificare a art. 122 alin. (1) si, pentru identitate de ratiune a alin. (2) din acelasi articol, referitor la consiliul regional si
presedintele acestuia. Capitolul VI - Autoritatea judecatoreasca Sectiunea 1 - Instantele judecatoresti
360. Articolul unic pct. 109 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei completeaza art. 126 alin. (4) in sensul ca prin lege organica distincta („legea sa”), se reglementeaza compunerea, organizarea si regulile de functionare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
361. Modificarea nu pune in discutie limitele revizuirii. Curtea constata insa ca nu se justifica o reglementare distincta a acestei instante, intrucat ea este supusa acelorasi reguli generale de organizare si functionare carora li se supun toate instantele judecatoresti. Sub acest aspect, expunerea de motive invoca argumente referitoare la traditie si la distinctia pe care chiar dispozitiile constitutionale o fac, prin nominalizarea expresa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Curtea retine insa ca ratiuni de reglementare unitara a organizarii si functionarii instantelor judecatoresti, respectiv de eficienta a acestui sistem, sustin solutia legislativa existenta in prezent, a unei legi unice de organizare si functionare a tuturor instantelor judecatoresti.
362. Astfel fiind, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reconsiderarea solutiei legislative privitoare la modificarea art. 126 alin. (4) din Constitutie. Sectiunea a 3-a - Consiliul Superior al Magistraturii Articolul 133 - Rolul si structura
363. Potrivit articolului unic pct. 110 din propunerea privind revizuirea Constitutiei, „Partea introductiva si lit. b) ale alineatului (2) al articolului 133 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: «(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 21 membri, din care: [...] b) 4 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala, alesi de Senat; acestia participa numai la lucrarile in plen.»
364. Diferenta fata de forma actuala a textului consta in cresterea numarului unei categorii de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, cea a reprezentantilor societatii civile, de la 2 la 4, cu mentinerea neschimbata a numarului magistratilor (judecatori si procurori) care intra in componenta Consiliului, precum si a numarului membrilor de drept.
365. Examinand dispozitiile constitutionale incidente in aceasta materie, sub aspectul evolutiei in timp, Curtea constata ca legiuitorul constituant originar a conceput Consiliul Superior al Magistraturii ca avand in componenta numai magistrati.
366. Cu prilejul revizuirii din anul 2003, s-a reglementat o noua conceptie in ceea ce priveste structura Consiliului Superior al Magistraturii, fiind introdusa in componenta sa categoria formata din reprezentantii societatii civile. Textul constitutional de referinta are in prezent urmatoarea redactare: „Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Senat; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este compusa din 9 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori; b) 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala, alesi de Senat; acestia participa numai la lucrarile in plen.”
367. In anul 2011, cu prilejul initiativei Presedintelui Romaniei de revizuire a Constitutiei, s-a propus reglementarea urmatoarei componente a Consiliului Superior al Magistraturii: „Consiliul Superior al Magistraturii este alcatuit din 19 membri, din care:
a) 10 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Parlament; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este compusa din 5 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 6 reprezentanti ai societatii civile, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala: 3 numiti de Parlament si 3 de catre Presedintele Romaniei”.
368. Prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, Curtea Constitutionala a constatat ca „modificarile alin. (2) lit. a) si b) [...] ale art. 133 sunt neconstitutionale, deoarece au ca efect incalcarea independentei justitiei, in contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie”. Curtea a retinut in acest sens urmatoarele: „indeplinirea rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independentei justitiei, precum si a principalelor atributii care privesc cariera si raspunderea disciplinara a magistratilor, presupune ca judecatorii si procurorii sa aiba o pondere corespunzatoare imperativului constitutional, consacrat de art. 133 alin. (1). Asa fiind, in virtutea atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, componenta acestui organism trebuie sa reflecte specificitatea acestei activitati, calitatea de magistrati a membrilor - asa cum o impune insasi titulatura acestui organism suprem de reprezentare, care cunosc in mod direct implicatiile activitatii desfasurate de aceasta categorie profesionala, fiind definitorie pentru hotararile pe care le adopta Consiliul. [...] Astfel, majorarea numarului membrilor reprezentantilor societatii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, si schimbarea proportiei de reprezentare in Consiliu, are consecinte negative asupra activitatii sistemului judiciar.”
369. Actuala propunere pastreaza neschimbat numarul magistratilor din Consiliul Superior al Magistraturii, marind insa numarul reprezentantilor societatii civile, ceea ce determina o schimbare a proportiei de reprezentare in Consiliu. Astfel fiind, subzista considerentele care au determinat solutia Curtii Constitutionale mai sus mentionata, intrucat schimbarea proportiei de reprezentare, prin marirea numarului persoanelor din afara sistemului judiciar membre ale Consiliului, este de natura sa produca efecte negative asupra activitatii sistemului judiciar.
370. In concluzie, cu majoritate de voturi, Curtea constata ca modificarea partii introductive si a lit. b) ale alineatului (2) al articolului 133 este neconstitutionala, deoarece are ca efect incalcarea independentei justitiei, in contradictie cu dispozitiile art. 152 alin. (1) din Constitutie.
371. Potrivit articolului unic pct. 111 din propunerea de revizuire a Constitutiei Romaniei, „Alineatele (3) si (4) ale articolului 133 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: «(3) Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an ce nu poate fi reinnoit, dintre judecatorii prevazuti la alineatul (2) litera a)
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.”
372. Cu privire la redactarea textului propus, Curtea constata insa ca utilizarea notiunii „reinnoit”, cu referire la mandatul de un an al presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, este de natura sa determine divergente de interpretare si posibile confuzii.
373. Curtea constata, totodata, ca, spre deosebire de redactarea art. 133 alin. (3) care, referindu-se la mandatul presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, stabileste ca acesta „nu poate fi reinnoit”, alin. (4) al aceluiasi articol, care se refera la mandatul membrilor, nu mai cuprinde o mentiune similara. Or, redactarea identica sub acest aspect a actualului text constitutional a determinat dificultati in practica si contestarea dispozitiilor infraconstitutionale care limiteaza innoirea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Pronuntandu-se asupra constitutionalitatii art. 51 alin. (1) fraza intai, sintagma „fara posibilitatea reinvestirii” din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, Curtea Constitutionala a procedat la o interpretare teleologica si sistematica a textelor constitutionale, pentru a determina vointa legiuitorului constituant in edictarea acestor norme, retinand in acest sens ca, „desi dispozitiile constitutionale ale art. 133 alin. (4) nu prevad expressis verbis interdictia reinvestirii membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii - singura interpretare conforma cu principiile si dispozitiile constitutionale si care este in spiritul Legii fundamentale este aceea ca mandatul de 6 ani in exercitarea functiei de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii sa nu poata fi reinnoit” (Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 160 din 9 martie 2012).
374. Astfel fiind, pentru claritatea si precizia reglementarii, se impune completarea art. 133 alin. (4) din Constitutie, in mod simetric cu art. 133 alin. (3), in sensul adaugarii aceleiasi sintagme: „ce nu poate fi innoit”. De altfel, si prin proiectul de lege privind revizuirea Constitutiei din anul 2011 s-a propus introducerea expresa a interdictiei mai sus mentionate, iar prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, Curtea Constitutionala a retinut ca „modificarea propusa nu face decat sa constitutionalizeze norma cuprinsa in legea organica”.
375. In concluzie, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea propunerii de modificare a art. 133 alin. (3) din Constitutie in sensul inlocuirii termenului „reinnoit”
cu cel de „innoit”, si completarea art. 133 alin. (4) din Constitutie, cat priveste referirea la mandatul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, cu sintagma „ce nu poate fi innoit”.
376. Curtea constata, totodata, ca prin propunerea de revizuire a Constitutiei se stabileste o alta durata a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, si anume de 4 ani, in loc de 6 ani, cat prevede Constitutia in vigoare. Aceasta modificare impune completarea, in mod corespunzator, a dispozitiilor art. 155 - Dispozitii tranzitorii din Constitutie, prin precizarea expresa a faptului ca modificarea nu afecteaza mandatele in curs, actualii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii urmand sa isi continue activitatea pana la data expirarii mandatului pentru care au fost numiti.
377. Astfel fiind, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda completarea art. 155 din Constitutie in sensul introducerii unor norme tranzitorii cu privire la mandatul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
378. Articolul unic pct. 112 din propunerea de revizuire a Constitutiei introduce un nou alineat, (41), in structura art. 133 din Constitutie, cu urmatorul cuprins: „Magistratii alesi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt revocati din functie de adunarile generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta, potrivit legii speciale de organizare si functionare.”
379. Curtea constata ca acest text, introdus imediat dupa alineatul care prevede durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, se refera doar la una dintre modalitatile de incetare a calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, revocarea. Nici aceasta modalitate nu este insa reglementata in mod complet, fiind mentionata numai situatia revocarii la cererea adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor, iar nu si aceea a revocarii solicitate de catre
presedintele, vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii ori de o treime din membri, modalitati reglementate in prezent la nivel infraconstitutional.
380. Alin. (41), propus a fi introdus in structura art. 133 din Constitutie, se refera numai la revocarea din functie de catre adunarile generale de la nivelul instantelor sau parchetelor, ceea ce creeaza incertitudini sub aspectul rolului Consiliului Superior al Magistraturii in privinta acestei proceduri. Or, intentia initiatorilor propunerii de revizuire a Constitutiei nu a fost si nici nu ar fi putut fi aceea de a exclude din competenta plenului Consiliului Superior al Magistraturii o asemenea atributie, care este de esenta rolului acestei autoritati, cu toate ca formularea aleasa „sunt revocati din functie”, iar nu „pot fi revocati din functie”, ar conduce la ideea unei exclusivitati a adunarilor generale de la nivelul instantelor sau parchetelor de a dispune revocarea membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii.
381. Este adevarat ca textul face trimitere la „legea speciala de organizare si functionare”, insa aceasta trimitere vizeaza exclusiv institutia revocarii din functie de catre „adunarile generale de la nivelul instantelor sau parchetelor pe care le reprezinta”. In plus, formula utilizata nu este riguroasa din punct de vedere al terminologiei folosite, nefiind clar care ar putea fi regimul juridic al legii „speciale”, cata vreme Constitutia se refera in art. 73 la trei categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare, stabilind ca organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii se reglementeaza prin lege organica.
382. In concluzie, Curtea retine ca nu se justifica o constitutionalizare doar pentru una dintre modalitatile de incetare a calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, si doar a unuia dintre cazurile de revocare. Reglementarea modalitatilor de incetare a calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este de nivelul legii organice, iar nu constitutionale. Formula aleasa de initiatori este lipsita de claritate si previzibilitate si, prin urmare, susceptibila de a crea dificultati de interpretare si aplicare.
383. Pentru aceste considerente, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda eliminarea alin. (41) propus a fi introdus in structura art. 133 din Constitutie. Articolul 134 - Atributii
384. La articolul unic pct. 113 din propunerea de revizuire a Constitutiei se prevede reformularea alin. (1) al art. 134, referitor la atributiile Consiliului Superior al Magistraturii, in sensul stabilirii in competenta sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii a propunerilor de numire in functie a judecatorilor si respectiv procurorilor, cu exceptia celor stagiari, si completarea aceluiasi alineat cu urmatorul text: „Sectia de judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii gestioneaza in mod exclusiv cariera profesionala a judecatorilor, iar Sectia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii gestioneaza in mod exclusiv cariera profesionala a procurorilor. Hotararile sectiilor se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie” .
385. Formularea textului este lipsita de claritate, insuficient elaborata si corelata cu celelalte alineate ale aceluiasi articol, iar solutia legislativa propusa este in parte criticabila.
386. Astfel, teza finala a alin. (1) al art. 134, astfel cum se propune a fi modificat, prevede ca „Hotararile sectiilor se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie”. Desi interpretarea literala a textului ar conduce la ideea ca toate hotararile sectiilor se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie, concluzie fundamentata pe lipsa oricarei distinctii cu privire la materia in care ar putea fi pronuntate aceste hotarari, interpretarea tezei citate in ansamblul alineatului din care face parte, si care reglementeaza competenta sectiilor in privinta carierei judecatorilor si procurorilor, conduce la concluzia ca este vorba despre hotararile care privesc numai aceasta materie, a carierei judecatorilor si procurorilor.
387. Catre aceasta din urma concluzie conduce si interpretarea sistematica a art. 134 din Constitutie, cata vreme este pastrata actuala redactare a alin. (2) a aceluiasi articol, potrivit caruia „Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor [...]”, precum si a alin. (3) potrivit caruia „Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinara pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie”. 388. Pe baza interpretarii sistematice a art. 134 din Constitutie, dupa modificarea acestuia potrivit propunerii de revizuire, se deduce insa ca se realizeaza o distinctie sub aspectul cailor de atac impotriva hotararilor pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, hotararile sectiilor la care se refera alin. (1) al art. 134 se ataca „direct” la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe cand hotararile in materie disciplinara apar ca nu pot fi atacate direct, cata vreme lipseste aceasta precizare din cuprinsul alin. (3) care stabileste cu privire la acestea ca „pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie”. O astfel de distinctie este de natura a crea o contradictie intre alin. (3) al art. 134 din Constitutie si alin. (2) al aceluiasi articol, care se refera expres la competenta sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu a Consiliului Superior al Magistraturii (a Plenului) in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor. Aceasta din urma conceptie fundamenteaza, de altfel, si actuala reglementare infraconstitutionala a procedurii disciplinare, prin dispozitiile art. 44-53 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, impotriva hotararilor sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a solutionat actiunea disciplinara se poate exercita recurs, competenta de solutionare a acestuia apartinand Completului de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Asadar, hotararile sectiilor in materie disciplinara se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie, excluzandu-se competenta Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, acesta fiind sensul normei constitutionale de referinta, necontestat pana in prezent. Prin urmare, daca aceasta este ratiunea initiatorilor propunerii de revizuire, ar trebui sa se completeze in mod corespunzator si art. 134 alin. (3) din Constitutie, prin introducerea mentiunii „direct”, cu referire la contestarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotararilor Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinara.
389. Sub aspectul continutului solutiei legislative propuse prin noua redactare a art. 134 alin. (1) din Constitutie, este criticabila optiunea pentru contestarea hotararilor referitoare la cariera magistratilor, pronuntate de sectiile Consiliului Superior al Magistraturii, direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie, excluzandu-se competenta Plenului Consiliului Superior al Magistraturii si in ceea ce priveste cariera magistratilor. Posibilitatea contestarii lor in fata Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ar asigura solutionarea mai rapida a acestei categorii de litigii, degrevarea instantelor si evitarea cheltuielilor de judecata. Curtea constata in acest sens ca notiunea de „cariera a judecatorilor si procurorilor” cuprinde o problematica foarte larga, astfel cum rezulta din dispozitiile titlului II - Cariera judecatorilor si procurorilor al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv: admiterea in magistratura, formarea profesionala initiala, numirea judecatorilor si procurorilor ca urmare a promovarii examenului de capacitate, formarea profesionala continua si evaluarea periodica a acestora, promovarea judecatorilor si procurorilor si numirea in functiile de conducere, delegarea, detasarea si transferul, suspendarea din functie si incetarea functiei de judecator sau procuror, magistratii-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Aceasta inseamna si incarcarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in mod direct, cu toate eventualele contestatii vizand aceasta problematica.
390. In acelasi sens, Curtea mai retine ca, prin posibilitatea contestarii hotararilor in materia carierei magistratilor in fata Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-ar da continut art. 133 alin. (1) din Constitutie, ramas nemodificat, potrivit caruia „Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei”.
391. Pentru motivele aratate, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reconsiderarea solutiei legislative consacrate de ultima teza a art. 134 alin. (1) potrivit careia „Hotararile sectiilor se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie”.
392. In acest context, Curtea aminteste considerentele deciziilor nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003 si nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, in sensul necesitatii reanalizarii caracterului definitiv si irevocabil al hotararilor Consiliului Superior al Magistraturii consacrat de art. 133 alin. (7) din Constitutie.
393. Desi prin propunerea de completare a alin. (1) al art. 134 cu teza potrivit careia „Hotararile sectiilor se ataca direct la Inalta Curte de Casatie si Justitie”, s-a raspuns, in parte, printr-o reglementare de nivel constitutional, imperativului asigurarii accesului la justitie in aceasta materie, considerentele deciziilor mai sus enuntate sunt valabile in ceea ce priveste celelalte hotarari ale Consiliului Superior al Magistraturii, altele decat cele in materie disciplinara si de cariera, care raman supuse regimului prevazut de art. 133 alin. (7) din Constitutie, adica sunt definitive si irevocabile. Aceasta solutie legislativa conserva antinomia la nivel constitutional in raport cu dispozitiile art. 21 care reglementeaza accesul liber la justitie, sesizata in deciziile Curtii Constitutionale mentionate.
D. Titlul IV - Economia si finantele publice Articolul 135 - Economia
394. Prin articolul unic pct. 114 din propunerea privind revizuirea Constitutiei se aduc modificari sintagmei de inceput, precum si lit. a), d) si e) ale alin. (2) al art. 135, dupa cum urmeaza: „Statul garanteaza si promoveaza cresterea competitivitatii economiei romanesti prin:
a) libertatea activitatilor economice, protectia concurentei loiale, protectia consumatorilor, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; (...) d) exploatarea resurselor de productie in conditii de maxima eficienta economica si cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesati;
e) dezvoltarea economica in conditiile ocrotirii mediului inconjurator si mentinerii echilibrului ecologic;”.
395. Curtea observa ca, in prezent, art. 135 alin. (2) lit. d) dispune ca statul trebuie sa asigure „exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national”, iar prin propunerea legislativa se doreste introducerea exploatarii „resurselor de productie in conditii de maxima eficienta economica si cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesati”, fara a se mai face referire la interesul national.
396. Referitor la aceasta modificare, Curtea constata ca propunerea legislativa de revizuire inlocuieste conditia exploatarii resurselor in concordanta cu interesul national, cu conditia maximei eficiente economice a exploatarii acestora.
397. Curtea observa ca actiunea statului in concordanta cu interesul national se constituie intr-o garantie a cetatenilor referitoare la protectia propriilor drepturi si libertati. Astfel, Curtea constata ca prin modificarea dorita se ajunge la ignorarea interesului general transpus in conceptul de interes national in favoarea unui interes particular, a „celui interesat”, singura conditie fiind exercitarea acestuia in conditii de maxima eficienta economica.
398. Avand in vedere cele expuse, Curtea, cu unanimitate de voturi, constata ca modificarea adusa dispozitiei art. 135 alin. (2) lit. d) depaseste limitele revizuirii, astfel cum acestea sunt prevazute in art. 152 alin. (2) din Constitutie.
399. In ceea ce priveste lit. e) a art. 135, Curtea retine ca in redactarea actuala statul trebuie sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic, in timp ce proiectul legii de revizuire prevede ca statul garanteaza dezvoltarea economica in conditiile ocrotirii mediului inconjurator si mentinerii echilibrului ecologic.
400. Curtea observa ca textul actual al Legii fundamentale corespunde exclusiv obligatiei pozitive a statului corelativa dreptului la un mediu sanatos prevazut de art. 35 din Constitutie. Pe de alta parte, modificarea propusa pune in prim plan dezvoltarea economica, aceasta din urma fiind garantata si promovata de stat. Curtea apreciaza ca astfel se ajunge la o modificare a formulei redactionale a textului, prin care se exclude obligatia statului de a reface si ocroti mediul inconjurator si de a mentine echilibrul ecologic.
401. Curtea retine ca, referitor la dreptul la un mediu sanatos, statul are atat obligatii negative, cat si obligatii pozitive. In ceea ce priveste obligatiile pozitive ale statului, acestea presupun crearea unui cadru legislativ si administrativ care sa aiba drept obiectiv prevenirea eficace a daunelor asupra mediului si asupra sanatatii umane (Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 27 ianuarie 2009, pronuntata in Cauza Tatar impotriva Romaniei, paragraful 88). Astfel, masurile in discutie trebuie sa aiba ca scop prevenirea degradarii mediului, stabilirea remediilor necesare si reglementarea folosirii durabile a resurselor naturale.
402. Asa fiind, Curtea, cu unanimitate de voturi, constata ca modificarea adusa dispozitiei art. 135 alin. (2) lit. e) are ca rezultat suprimarea unei garantii a dreptului la mediu sanatos prevazut de art. 35 din Legea fundamentala, incalcand art. 152 alin. (2) din Constitutie. Articolul 1371 - Moneda nationala si banca centrala
403. Prin articolul unic pct. 115 din propunerea privind revizuirea Constitutiei, se doreste introducerea unui nou articol, art. 1371, referitor la moneda nationala si Banca Nationala a Romaniei, cu urmatorul continut: „Moneda nationala si banca centrala (1) Banca Nationala a Romaniei este banca centrala a statului roman, autoritate publica autonoma, ale carei prerogative, administrare si functionare se reglementeaza prin lege, in conformitate cu normele de drept international care decurg din tratatele la care Romania este parte
(2) In exercitarea prerogativelor sale, Banca Nationala a Romaniei nu poate solicita sau primi instructiuni de la nicio autoritate sau institutie a statului
(3) Banca centrala are dreptul sa emita insemne monetare pe teritoriul Romaniei
(4) In conformitate cu tratatele constitutive si actele legislative ale Uniunii Europene, prin lege organica se pot reglementa:
a) transferul de prerogative ale Bancii Nationale a Romaniei la Banca Centrala Europeana;
b) recunoasterea circulatiei si inlocuirea monedei nationale cu moneda euro.”
404. Curtea observa ca articolul nou-introdus ar urma sa poarte titlul marginal - „Moneda nationala si banca centrala”. In legatura cu acest aspect, Curtea recomanda fie eliminarea din titlu a sintagmei „moneda nationala”, intrucat moneda este stabilita de dispozitiile art. 137 alin. (2) teza intai din Constitutie, fie, daca se doreste mentinerea titlului marginal, translatarea tezei intai a alineatului (2) al articolului 137 dupa alineatul (1) al articolului 1371 cu renumerotarea celorlalte alineate.
405. In continuare, Curtea constata ca, potrivit art. 73 alin. (3) lit. i2), propus a fi introdus prin articolul unic pct. 61, statutul Bancii Nationale a Romaniei va fi reglementat prin lege organica, iar, potrivit art. 1371 alin. (1), prerogativele, administrarea si functionarea acesteia vor fi reglementate prin lege.
406. Curtea retine ca, in prezent, statutul Bancii Nationale a Romaniei este reglementat prin Legea nr. 312/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004. Din analiza acestui act normativ rezulta ca acesta cuprinde detalii referitoare la prerogativele, administrarea si functionarea Bancii Nationale a Romaniei. Astfel, aceste notiuni sunt incluse in cea de „statut”.
407. Curtea constata ca textele propuse folosesc notiuni paralele, care se circumscriu aceluiasi inteles, si a caror folosire duce la confuzii in ceea ce priveste categoria legii care poate fi utilizata pentru adoptarea statutului Bancii Nationale a Romaniei. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea recomanda corelarea dispozitiilor art. 73 alin. (3) lit. i2) cu cele ale art. 1371 alin. (1).
408. De asemenea, Curtea recomanda ca dispozitiile art. 1371 alin. (4) lit. b) din propunerea legislativa de revizuire sa fie corelate cu prevederile art. 137 alin. (2) teza a doua din Constitutie, avand in vedere ca, desi, ambele texte reglementeaza aceeasi situatie - recunoasterea circulatiei si inlocuirea monedei nationale - folosesc o terminologie neunitara, aceea de moneda a Uniunii Europene si cea de moneda euro.
409. Avand in vedere cele de mai sus, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea art. 1371 propus a fi introdus in corpul Constitutiei. Articolul 138 - Bugetul public national 410. Prin articolul unic pct. 116 din propunerea privind revizuirea Constitutiei, se propune modificarea art. 138 alin. (1) si (2), dupa cum urmeaza: „(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor, ale judetelor si ale regiunilor
(2) Guvernul elaboreaza anual sau multianual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le transmite institutiilor Uniunii Europene, dupa informarea prealabila a Parlamentului asupra continutului acestora.”
411. Curtea observa ca dispozitiile alin. (1) al art. 138 fac referire la bugetul regiunilor, realizandu-se o corelare cu alin. (3) al art. 3, care prevede ca teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase, judete si regiuni. Din aceasta perspectiva Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda corelarea dispozitiilor alin. (1) al art. 138 cu cele ale art. 139 alin. (2), care se refera la stabilirea impozitelor si taxelor la nivel local si judetean, dar nu si la stabilirea celor la nivel de regiune.
412. Referitor la alin. (2) al art. 138, Curtea constata ca asupra unui text similar s-a pronuntat prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei, retinand ca propunerea de modificare a textului constitutional vizeaza obligatia Guvernului de a transmite institutiilor Uniunii Europene proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, dupa informarea prealabila a Parlamentului. Oportunitatea constitutionalizarii unei atare obligatii, care se limiteaza la transmiterea acestor proiecte catre institutiile Uniunii Europene, comporta anumite critici. Astfel, in masura in care Romania este stat membru al Uniunii Europene si in aceasta calitate exercita in comun cu celelalte state membre competentele stabilite de tratatele Uniunii, consacrarea acestei obligatii la nivel constitutional apare ca fiind redundanta si excesiva.
413. Astfel, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda reformularea dispozitiilor art. 138 alin. (2). Articolul 140 - Curtea de Conturi
414. Prin articolul unic pct. 117 din propunerea privind revizuirea Constitutiei, se propune modificarea art. 140 alin. (3)-(6), dupa cum urmeaza: „(3) La cererea Senatului sau a Camerei Deputatilor, Curtea de Conturi controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza despre cele constatate
(4) Consilierii de conturi sunt numiti de Senat pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toata durata acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitatilor prevazute de lege pentru judecatori
(5) Curtea de Conturi se innoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Senat, din 3 in 3 ani, in conditiile prevazute de legea organica a Curtii
(6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de catre Senat, in cazurile si conditiile prevazute de lege.”
415. In ceea ce priveste modificarea alineatelor (4)-(6) ale articolului 140, Curtea constata ca aceasta se refera la numirea si revocarea membrilor Curtii de Conturi. Potrivit propunerii legislative privind revizuirea, numirea si revocarea membrilor Curtii de Conturi ar urma sa fie realizata de catre Senat, iar nu de catre Parlament.
416. Referitor la aceste aspecte, Curtea observa ca art. 139 alin. (4) din Legea fundamentala din 21 noiembrie 1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991, prevedea ca membrii Curtii de Conturi, numiti de Parlament, sunt independenti si inamovibili, potrivit legii si sunt supusi incompatibilitatilor prevazute de lege pentru judecatori. Textul constitutional nu prevedea posibilitatea revocarii membrilor Curtii de Conturi.
417. Propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei din anul 2003, asupra careia Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, se limita la modificarea alin. (1) si (4) ale art. 139 si la introducerea unui nou alineat, alin. (5).
418. Dupa exercitarea controlului de constitutionalitate, in Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei, au fost introduse prin articolul unic pct. 72 liniuta a 3-a doua noi alineate, alin. (5) si (6), cu urmatorul cuprins: „(5) Curtea de Conturi se innoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament, din 3 in 3 ani, in conditiile prevazute de legea organica a Curtii
(6) Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de catre Parlament, in cazurile si conditiile prevazute de lege.”
419. Curtea constata ca atat in Legea fundamentala, cat si in propunerea legislativa de revizuire relativ la membrii Curtii de Conturi se prevede faptul ca acestia sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia, precum si faptul ca acestia pot fi revocati. Or, institutia inamovibilitatii, ca garantie a independentei, exclude revocarea ca modalitate de incetare a mandatului unei persoane, care ocupa o functie publica.
420. Avand in vedere cele expuse, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda reanalizarea statutului membrilor Curtii de Conturi si stabilirea corecta a acestuia avand in vedere ca independenta si inamovibilitatea exclud revocarea, cu referire la aceeasi persoana.
E. Titlul V - Curtea Constitutionala Articolul 146 - Atributii
421. Articolul unic pct. 119 din propunerea de revizuire a Constitutiei modifica dispozitiile art. 146 lit. b) din Constitutie in ceea ce priveste modalitatea de sesizare a Curtii Constitutionale pentru exercitarea controlului de constitutionalitate a tratatelor sau a altor acorduri internationale. Aceasta urmeaza sa se realizeze „din oficiu sau la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui numar de cel putin 25 de senatori sau de cel putin 50 de deputati”.
422. Elementul de noutate consta in introducerea sesizarii din oficiu, reglementata in prezent numai in ceea ce priveste atributia Curtii Constitutionale de control a initiativei de revizuire a Constitutiei [art. 146 lit. a) teza a doua din Constitutie], respectiv a legii de revizuire a Constitutiei adoptata de Parlament [art. 146 lit. l) din Constitutie, cu raportare la art. 23 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale].
423. Curtea constata ca modificarea propusa nu pune in discutie limite ale revizuirii, fiind menita sa dea eficienta art. 11 alin. (3) din Constitutie, potrivit caruia, „In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.” 424. Sub aspect redactional, textul propus este insa deficitar, fiind necesara o clarificare in sensul circumstantierii sesizarii „din oficiu” in raport de sesizarea „unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui numar de cel putin 25 de senatori sau de cel putin 50 de deputati”. Utilizarea conjunctiei „sau” in redactarea textului conduce la interpretarea potrivit careia este vorba despre modalitati alternative de sesizare, ceea ce impune stabilirea modului concret in care se va realiza sesizarea din oficiu a Curtii Constitutionale, in considerarea faptului ca, fata de celelalte doua atributii in care controlul Curtii se realizeaza din oficiu, in aceasta situatie exista modalitati alternative de sesizare.
425. Prin urmare, Curtea retine ca este necesara reformularea textului propus, in functie de finalitatea avuta in vedere de initiatorii propunerii de revizuire a Constitutiei, si cu realizarea corelarilor necesare.
426. Astfel, daca obiectivul avut in vedere este acela al instituirii controlului de constitutionalitate ca etapa obligatorie in cadrul procedurii de ratificare a tratatelor sau altor acorduri internationale, solutia legislativa corespunzatoare este aceea a reglementarii unui control de constitutionalitate sistematic si din oficiu. In aceasta situatie nu ar mai fi necesara instituirea unei modalitati alternative de sesizare, adica de catre subiecti calificati, ci numai reglementarea la nivel infraconstitutional a mecanismului prin care tratatele si acordurile internationale sunt transmise Curtii Constitutionale pentru a se pronunta asupra acestora. O astfel de reglementare nu ar fi de natura sa excluda posibilitatea autoritatilor cu competente in procedura negocierii/incheierii/ratificarii tratatelor si acordurilor internationale de a formula critici de neconstitutionalitate, acestora urmand sa le fie solicitate punctele de vedere in mod corespunzator, aspect a carui reglementare este, de asemenea, de nivelul legii organice.
427. Adoptarea acestei solutii legislative impune corelarea prevederilor art. 146 lit. b) cu cele ale art. 147 alin. (3) din Constitutie, respectiv eliminarea ipotezei in care tratatul sau acordul international nu a fost supus controlului a priori de constitutionalitate. Urmand logica normelor constitutionale, eliminarea acestei ipoteze ar avea ca efect excluderea tratatelor sau acordurilor internationale de la controlul a posteriori, acestea nemaiputand forma obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate in conditiile art. 146 lit. d) din Constitutie. Desigur ca, in sine, si aceasta solutie legislativa este discutabila, cata vreme unele aspecte de neconstitutionalitate pot fi sesizate numai in practica aplicarii dispozitiilor respective, adica dupa ratificarea tratatului international.
428. In masura in care obiectivul avut in vedere este doar acela al largirii posibilitatii de sesizare a Curtii Constitutionale, una dintre solutii ar fi chiar cea propusa de initiatori, insa cu circumstantierile mai sus retinute.
429. O alta solutie decat sesizarea din oficiu ar fi aceea de extindere a sferei subiectilor care pot sesiza Curtea Constitutionala, prin includerea autoritatilor publice care au competente specifice in procedura negocierii/incheierii/ratificarii tratatelor. Curtea constata in acest sens ca, potrivit art. 91 alin. (1) teza intai din Constitutie, „Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil”. Totodata, avand in vedere rolul Avocatului Poporului, astfel cum este acesta circumstantiat de prevederile art. 58 din Constitutie, de aparator al drepturilor si libertatilor persoanelor fizice, s-ar justifica introducerea acestuia in randul subiectilor care pot sesiza Curtea Constitutionala.
430. Curtea mai retine ca, in vederea corelarii art. 146 lit. b) si art. 11 alin. (3) din Constitutie, este necesar ca textul constitutional sa prevada etapa (in procesul negocierii/incheierii/ratificarii tratatelor) in care Curtea Constitutionala poate fi sesizata. O astfel de precizare ar conduce la o mai mare claritate a normei constitutionale, care la acest moment nu face nicio mentiune sub acest aspect.
431. Pentru considerentele aratate, cu unanimitate de voturi, Curtea recomanda reformularea propunerii de modificare a art. 146 lit. b) din Constitutie.
432. Articolul unic pct. 120 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei abroga dispozitiile lit. l) a art. 146 din Constitutie - potrivit carora Curtea Constitutionala „indeplineste si alte atributii prevazute de legea organica a Curtii”. Potrivit expunerii de motive, aceasta abrogare urmeaza o recomandare pe care Curtea Constitutionala a realizat-o prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei. Recomandarea a fost justificata de imprejurarea ca, in temeiul textului constitutional propus spre abrogare, „atributiile Curtii Constitutionale pot fi multiplicate ori de cate ori interese ale fortelor politice impun modificarea sau completarea legii de organizare a Curti”. Curtea a apreciat, totodata, ca, „prin eliminarea dispozitiei constitutionale, este garantata independenta instantei constitutionale si se pastreaza vointa puterii constitutionale originare cu privire la atributiile Curtii limitativ prevazute numai in cuprinsul Constitutiei”.
433. In considerentele aceleiasi decizii, Curtea a retinut necesitatea completarii dispozitiilor art. 146 lit. a) si c) din Constitutie in sensul constitutionalizarii normelor cuprinse in art. 23 alin. (1) si art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, texte care reglementeaza atributiile Curtii Constitutionale de control al legii de revizuire a Constitutiei adoptate de Parlament si, respectiv, de control al constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului.
434. Recomandarea Curtii Constitutionale nu a privit, asadar, o simpla abrogare a art. 146 lit. l) din Constitutie, intrucat, in lipsa modificarii corelative a lit. a) si c) ale aceluiasi articol, aceasta abrogare incalca dispozitiile art. 152 din Constitutie - Limitele revizuirii.
435. Astfel, se impune ca legea de revizuire adoptata de Parlament, inainte de a fi supusa referendumului in conditiile art. 151 alin. (3) din Legea fundamentala, sa fie examinata de Curtea Constitutionala pentru a constata, pe de o parte, daca a fost respectata decizia Curtii privind proiectul de lege sau propunerea de revizuire a Constitutiei si, pe de alta parte, daca modificarile si completarile aduse proiectului sau propunerii de revizuire in procedura de dezbatere si adoptare parlamentara respecta principiile si dispozitiile constitutionale referitoare la revizuire. In absenta unui asemenea mecanism de control exista riscul eludarii efectului general obligatoriu al deciziei Curtii Constitutionale pronuntate cu privire la initiativa de revizuire a Constitutiei si a lipsirii de eficienta a controlului de constitutionalitate realizat, consecinte incompatibile cu principiile statului de drept si rolul Curtii Constitutionale.
436. Necesitatea eliminarii unor asemenea consecinte a fundamentat, in esenta, reglementarea acestei atributii a Curtii Constitutionale prin Legea nr. 232/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004. Examinand expunerea de motive la lege, se constata ca legiuitorul a avut in vedere transpunerea noilor reglementari aduse prin revizuirea Constitutiei in Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, principalele coordonate vizate fiind reglementarea normelor de procedura pentru exercitarea atributiilor Curtii Constitutionale, realizarea corelarilor necesare si instituirea unor garantii in considerarea introducerii in mod expres a obligativitatii erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale. Punctual, in redactarea tabelului comparativ al legii in vigoare si a modificarilor propuse, reglementarea atributiei Curtii Constitutionale de control al constitutionalitatii legii de revizuire a Constitutiei adoptata de Parlament este sustinuta cu urmatorul argument: „pentru reglementarea riguroasa a procedurii de verificare a initiativei de revizuire a Constitutiei, prevazuta la art. 151 din Constitutie, republicata.”
437. Asadar, legiuitorul a conceput aceasta atributie a Curtii Constitutionale indisolubil legata de aceea privind controlul de constitutionalitate a initiativelor de revizuire a Constitutiei, ratiune de natura sa fundamenteze o reglementare comuna si completarea in consecinta a art. 146 lit. a) din Constitutie dupa cum urmeaza: „a) se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a presedintelui Parlamentului, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei si a legilor de revizuire a Constitutiei, inainte de aprobarea lor prin referendum”.
438. In ceea ce priveste atributia Curtii Constitutionale de control al hotararilor plenului Camerei Deputatilor, hotararilor plenului Senatului si al hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului, aceasta constituie o expresie a exigentelor statului de drept si o garantie a drepturilor si libertatilor fundamentale.
439. In acest sens, Comisia de la Venetia a retinut ca, „prin regulamentul sau si prin alte norme generale, Parlamentul adopta, totusi, acte normative, care reprezinta cadrul de referinta pentru Parlament, in ansamblul sau, si pentru membrii sai, in mod individual. Controlul jurisdictional al aplicarii unor asemenea acte normative este o componenta esentiala a statului de drept. Lipsa controlului jurisdictional echivaleaza cu o transformare a majoritatii parlamentare in judecator al propriilor acte. Daca doar majoritatea poate decide cu privire la respectarea normelor parlamentare, minoritatea nu are cui sa solicite ajutor in cazul in care aceste norme sunt incalcate. Chiar daca actele vizate sunt acte individuale, acestea afecteaza nu doar dreptul minoritatii parlamentare, ci si, ca o consecinta, dreptul de vot al cetatenilor care au ales minoritatea parlamentara.” Astfel fiind, „controlul jurisdictional al actelor individuale ale Parlamentului nu este doar o chestiune care tine de statul de drept dar, in conditiile in care dreptul de vot este afectat, chiar o chestiune de drepturile omului”. (Aviz privind compatibilitatea cu principiile constitutionale si statul de drept a actiunilor Guvernului si Parlamentului Romaniei cu privire la alte institutii ale statului si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare si completare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului in Romania, adoptat de Comisia de la Venetia la cea de-a 93-a Sesiune plenara, 14-15 decembrie 2012).
440. In acelasi sens, Curtea Constitutionala a subliniat ca instituirea acestei atributii reprezinta expresia diversificarii si consolidarii competentei Curtii Constitutionale si un castig in eforturile de realizare a unui stat de drept si democratic. Controlul de constitutionalitate, in ansamblul sau si, integrat acestuia, controlul de constitutionalitate a hotararilor Parlamentului reprezinta o garantie juridica fundamentala a suprematiei Constitutiei (Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012).
441. In reglementarea acestei atributii trebuie avute in vedere distinctiile pe care Curtea Constitutionala le-a realizat in sensul ca „pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului, adoptate dupa conferirea noii competente, hotarari care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional.” (Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011).
442. In concluzie, constitutionalizarea celor doua atributii reglementate in prezent la nivel infraconstitutional se impune ca efect al abrogarii lit. l) a art. 146 din Constitutie. Eliminarea acestora printr-o simpla abrogare a textului constitutional in temeiul carora au fost reglementate este de natura sa incalce accesul la justitia constitutionala pentru apararea unor valori, reguli si principii constitutionale, adica suprimarea unei garantii a acestor valori, reguli si principii, care includ si sfera drepturilor si a libertatilor fundamentale.
443. Pentru motivele aratate, cu unanimitate de voturi, Curtea constata neconstitutionalitatea abrogarii lit. l) a art. 146 din Constitutie, intrucat aceasta incalca limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie, in masura in care nu este insotita de constitutionalizarea, in mod corespunzator, a atributiilor Curtii Constitutionale de control al legii de revizuire a Constitutiei adoptate de Parlament si, respectiv, de control al constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei Deputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional.
F. Titlul VI - Integrarea euroatlantica Articolul 148 - Integrarea in Uniunea Europeana
444. Prin articolul unic pct. 121 si pct. 122 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se modifica atat denumirea marginala a titlului VI, aceasta devenind „Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana si la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord”, precum si continutul normativ al art. 148 alin. (1) si (2), dupa cum urmeaza: „(1) Ratificarea tratatelor prin care sunt modificate sau completate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum si tratatele prin care este modificat sau completat Tratatul Atlanticului de Nord, se face printr-o lege adoptata in sedinta comuna a Senatului si Camerei Deputatilor, cu votul a doua treimi din numarul senatorilor si deputatilor
(2) Romania asigura respectarea, in cadrul ordinii juridice nationale, a dreptului Uniunii Europene, conform obligatiilor asumate prin actul de aderare si prin celelalte tratate semnate in cadrul Uniunii.” 445. Curtea observa ca, potrivit propunerii legislative de revizuire, titlul VI se va numi „Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana si la Organizatia Atlanticului de Nord”, art. 148 ramanand singurul articol din titlu cu referire exclusiva la Uniunea Europeana, in conditiile in care art. 149 referitor la aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord se propune a fi abrogat. Astfel, Curtea, asa cum s-a retinut la paragrafele 178 si 179, recomanda repozitionarea textului referitor la apartenenta Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord de la art. 55 - Apararea tarii - in cadrul titlului VI - Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana si la Organizatia Atlanticului de Nord.
446. De asemenea, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda reformularea denumirii marginale a art. 148, avand in vedere ca aceasta se refera la „integrarea in Uniunea Europeana”, iar noile dispozitii ale titlului VI se refera la „apartenenta la Uniunea Europeana”.
447. Referitor la alin. (1) al art. 148, Curtea constata ca propunerea actualizeaza prevederile constitutionale adoptate anterior aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si la Tratatul Atlanticului de Nord.
448. Astfel, noul continut al art. 148 alin. (1) reia solutia constitutionala referitoare la ratificarea, de aceasta data a tratatelor prin care sunt modificate sau completate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, prin legi adoptate de Parlament, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor sai. In legatura cu acest aspect, pentru o mai mare claritate, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda ca teza referitoare la ratificarea tratatelor sa aiba urmatorul continut: „[...] se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Senatului si a Camerei Deputatilor, cu votul a doua treimi din numarul senatorilor si deputatilor”.
449. Totodata, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda corelarea celor doua noi alineate cu alin. (3) al art. 148 din Constitutia in vigoare. Acesta din urma se refera la faptul ca „prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene”. In esenta, actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene se refera tot la acele acte prin care sunt modificate sau completate tratatele constitutive, astfel incat apare o necorelare in ceea ce priveste norma de trimitere.
450. Referitor la modificarea alin. (2) al art. 148, Curtea constata ca aceasta este neconstitutionala pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
451. Prin Hotararea din 9 martie 1978 pronuntata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (in prezent a Uniunii Europene) in Cauza C-106/77, s-a statuat ca, „in temeiul principiului preeminentei dreptului comunitar, dispozitiile tratatului si actele institutiilor direct aplicabile au ca efect, in raporturile lor cu legislatia nationala a statelor membre, prin simplul fapt al intrarii in vigoare, inaplicabilitatea ipso jure a oricarei dispozitii contrare legislatiei nationale existente, ci si - datorita faptului ca aceste dispozitii fac parte integranta, cu rang superior normelor interne, din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecarui stat membru - de a impiedica adoptarea valabila a unor noi acte normative nationale, in masura in care acestea ar fi incompatibile cu normele comunitare”.
452. Curtea constata ca actualul text din Constitutie dispune in sensul ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. In legatura cu notiunea de „legi interne”, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constitutionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constitutiei Romaniei, Curtea a facut o distinctie intre Constitutie si celelalte legi. De asemenea, aceeasi distinctie este realizata la nivelul Legii fundamentale prin art. 20 alin. (2) teza finala care dispune in sensul aplicarii cu prioritate a reglementarilor internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
453. Curtea retine ca dispozitiile constitutionale nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie. Totodata, Legea fundamentala reprezinta cadrul si masura in care legiuitorul si celelalte autoritati pot actiona; astfel si interpretarile care se pot aduce normei juridice trebuie sa tina cont de aceasta exigenta de ordin constitutional cuprinsa chiar in art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei si a suprematiei sale este obligatorie.
454. De asemenea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a stabilit ca actele obligatorii ale Uniunii Europene sunt norme interpuse in cadrul controlului de constitutionalitate.
455. Stabilind ca dreptul Uniunii Europene se aplica fara nicio circumstantiere in cadrul ordinii juridice nationale, nedistingand intre Constitutie si celelalte legi interne, echivaleaza cu plasarea Legii fundamentale intr-un plan secund fata de ordinea juridica a Uniunii Europene.
456. Din aceasta perspectiva, Curtea retine ca Legea fundamentala a statului - Constitutia este expresia vointei poporului, ceea ce inseamna ca aceasta nu isi poate pierde forta obligatorie doar prin existenta unei neconcordante intre prevederile sale si cele europene. De asemenea, aderarea la Uniunea Europeana nu poate afecta suprematia Constitutiei asupra intregii ordini juridice (a se vedea in acelasi sens Hotararea din 11 mai 2005, K 18/04, pronuntata de Tribunalul Constitutional al Republicii Polonia).
457. Totodata, Curtea constata ca instantele de contencios constitutional „beneficiaza de o competenta prin atribuire, dar au plenitudine de jurisdictie in privinta atributiilor stabilite. Curtea Constitutionala a Romaniei se supune numai Constitutiei si legii ei organice de organizare si functionare nr. 47/1992, competenta sa fiind stabilita de art. 146 din Legea fundamentala si de Legea nr. 47/1992” (a se vedea in acest sens Decizia nr. 302 din 27 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012).
458. Asadar, a accepta noua formulare propusa la art. 148 alin. (2) ar echivala cu crearea premiselor necesare limitarii competentei Curtii Constitutionale, in sensul ca doar actele normative care sunt adoptate in domenii ce nu fac obiectul transferului de competente catre Uniunea Europeana ar mai putea face obiectul controlului de constitutionalitate, in timp ce actele normative care reglementeaza, din punct de vedere material, in domeniile partajate s-ar supune in mod exclusiv ordinii juridice a Uniunii Europene, fiind exclus controlul de constitutionalitate asupra acestora. Or, indiferent de domeniul in care actele normative reglementeaza, ele trebuie sa respecte suprematia Constitutiei Romaniei, potrivit art. 1 alin. (5).
459. Astfel, Curtea constata ca o asemenea modificare s-ar constitui intr-o limitare a dreptului cetatenilor de a se adresa justitiei constitutionale pentru apararea unor valori, reguli si principii constitutionale, adica suprimarea unei garantii a acestor valori, reguli si principii, care includ si sfera drepturilor si a libertatilor fundamentale.
460. Asa fiind, Curtea, cu unanimitate de voturi, constata ca modificarea adusa dispozitiilor art. 148 alin. (2) este neconstitutionala, intrucat incalca limitele revizuirii prevazute de art. 152 alin. (2) din Constitutie.
G. Titlul VII - Revizuirea Constitutiei Articolul 151 - Procedura de revizuire
461. Prin articolul unic pct. 126 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se doreste introducerea unei noi teze la art. 151 alin. (3), dupa cum urmeaza: „(3) Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire. Dispozitiile art. 90 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.”
462. Curtea apreciaza, astfel cum s-a retinut la paragraful 291, ca stabilirea cvorumului de participare la referendum este un atribut al legiuitorului ordinar, astfel ca nu se impune reglementarea unei norme de rang constitutional cu un atare obiect.
463. Prin urmare, Curtea, cu unanimitate de voturi, recomanda eliminarea dispozitiilor de trimitere la art. 90 alin. (3), propuse a fi introduse prin legea de revizuire.
464. Cat priveste dispozitiile din propunerea legislativa privind revizuirea Constitutiei referitoare la modificarea art. 61 alin. (2), art. 64 alin. (3) si art. 80 alin. (1), precum si introducerea art. 1071 in Constitutie, cu majoritate de voturi, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale.
465. Referitor la celelalte prevederi din propunerea legislativa privind revizuirea Constitutiei, cu unanimitate de voturi, Curtea constata ca acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) teza finala, al art. 150 alin. (1) si al art. 152 din Constitutie, p recum si al art. 19-21 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:
I. Cu unanimitate de voturi, constata ca propunerea legislativa privind revizuirea Constitutiei Romaniei a fost initiata cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
II. Intrucat incalca limitele revizuirii prevazute de art. 152 din Constitutie:
1. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 3 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (31), referitor la posibilitatea recunoasterii de zone traditionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor;
2. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 6 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (11), privitor la instituirea posibilitatii reprezentantilor legali ai minoritatilor nationale de a infiinta, potrivit statutului min oritatilor nationale adoptat prin lege, organe proprii de decizie si executive;
3. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 12 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (41), referitor la utilizarea simbolurilor proprii ale minoritatilor nationale;
4. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 15 alin. (1) din Constitutie, referitor la introducerea sintagmei „cetatenii romani se nasc si traiesc liberi”;
5. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 21 alin. (4) din Constitutie, referitor la eliminarea caracterului facultativ al jurisdictiilor administrative speciale;
6. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii aduse art. 23 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (131), referitor la folosirea probelor obtinute in mod ilegal;
7. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 26 alin. (2) din Constitutie, referitor la eliminarea sintagmei „bunele moravuri”;
8. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 28 din Constitutie, referitor la secretul corespondentei;
9. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii aduse art. 32 alin. (8) din Constitutie, referitor la definirea autonomiei universitare;
10. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 37 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (21), referitor la conditia domiciliului in Romania cu cel putin 6 luni inainte de data alegerilor pentru Senat, Camera Deputatilor s au pentru functia de Presedinte al Romaniei;
11. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea eliminarii actualei teze a doua a art. 44 alin. (1) din Constitut ie, referitor la conditiile si limitele dreptului de proprietate;
12. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 50 din Constitutie, referitor la suprimare a protectiei speciale de care se bucura persoanele cu handicap;
13. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 52 alin. (1) din Constitutie, referitor la eliminarea repararii integrale a pagubei suferite de catre persoana vatamata de o autoritate publica;
14. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea inlocuirii sintagmei „persoanelor fizice” cu termenul „cetatenilo r”
in cuprinsul art. 58 alin. (1) din Constitutie;
15. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 58 alin. (1) din Constitutie cu sintagma „in raporturile acestora cu autoritatile publice”;
16. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 64 cu un nou alineat, alin. (41), referitoare la obligatia persoanelor de drept public, persoanelor juridice private si persoanelor fizice de a se prezenta, direct sau prin rep rezentant legal, dupa caz, in fata unei comisii parlamentare;
17. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea completarii art. 70 alin. (2) lit. e) referitoare la incetarea cal itatii de deputat sau de senator la data demisiei din partidul politic sau formatiunea politica din partea careia a fost ales sau la d ata inscrierii acestuia intr-un alt partid sau intr-o alta formatiune politica;
18. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea eliminarii tezelor a doua si a treia ale alin. (2) al art. 72 referitoare la competenta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie de urmarire si trimitere in judecata, res pectiv la competenta de judecata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la senatori si deputati;
19. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 103 alin. (1) si (3) din Constitutie, precu m si a completarii art. 103 din Constitutie cu trei noi alineate, alin. (31)-(33), referitoare la modalitatea de desemnare de catre
Presedintele Romaniei a candidatului la functia de prim-ministru;
20. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii aduse art. 110 alin. (1) din Constitutie, referitor l a durata mandatului Guvernului;
21. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea introducerii alin. (2) in cuprinsul art. 119 din Constitutie, ref eritor la obligativitatea hotararilor Consiliului National de Securitate;
22. cu majoritate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii partii introductive si a lit. b) ale alin. (2) al art. 133, referitoare la cresterea numarului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezentanti ai societatii civile;
23. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii art. 135 alin. (2) lit. d), referitoare la exploatare a resurselor de productie in conditii de maxima eficienta economica si cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesati;
24. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii art. 135 alin. (2) lit. e), referitoare la dezvoltare a economica in conditiile ocrotirii mediului inconjurator si mentinerii echilibrului ecologic;
25. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea abrogarii lit. l) a art. 146 din Constitutie, in masura in care aceasta nu este insotita de constitutionalizarea, in mod corespunzator, a atributiilor Curtii Constitutionale de control al leg ii de revizuire a Constitutiei adoptate de Parlament si, respectiv, de control al constitutionalitatii hotararilor plenului Camerei D eputatilor, a hotararilor plenului Senatului si a hotararilor plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului care afecteaza valori, r eguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional;
26. cu unanimitate de voturi, constata neconstitutionalitatea modificarii art. 148 alin. (2), potrivit caruia Romania asigura respectarea, in cadrul ordinii juridice nationale, a dreptului Uniunii Europene, conform obligatiilor asumate prin actul de ade rare si prin celelalte tratate semnate in cadrul Uniunii.
III. Cu unanimitate de voturi, supune atentiei Parlamentului observatiile privind:
1. eliminarea:
- alin. (21), propus a fi introdus la art. 2;
- modificarii propuse la art. 21 alin. (3);
- modificarii propuse in privinta introducerii tezei a doua la art. 23 alin. (4);
- modificarii propuse la art. 27 alin. (3);
- modificarii propuse la art. 49 alin. (1);
- tezei a treia din alin. (11), propus a fi introdus in art. 58;
- modificarii art. 62 alin. (3);
- modificarii propuse la art. 76 alin. (1);
- alin. (3), propus a fi introdus la art. 90;
- art. 95 alin. (31) teza a doua;
- art. (41), propus a fi introdus la art. 133;
- art. 151 alin. (3) teza a doua;
2. Reformularea propunerilor de modificare a: art. 23 alin. (4) in privinta introducerii tezei intai, art. 23 alin. (8), art. 2 4 alin. (2) si (21), art. 31 alin. (5), titlului marginal al art. 32, art. 32 alin. (2) si (4), art. 40 alin. (2), art. 511, art. 52 alin. (3), art. 65 alin. (2), art. 73 alin. (3), art. 74 alin. (1), art. 75, art. 78 alin. (11), art. 85 alin. (31), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1), art. 91 alin. (11), art. 95 alin. (31) teza intai, art. 102 alin. (31), art. 114 alin. (1), art. 119 alin. (1), art. 122 alin. (1) si (2), art. 133 alin. (3) si (4), art. 1371, art. 138 alin. (1) si (2), art. 140 alin. (3), (4) si (6), art. 146 lit. b) si art. 148 alin. (1);
3. reconsiderarea asezarii:
- alin. (2) al art. 10 in structura titlului VI din Constitutie;
- alin. (21) al art. 24 in structura art. 21 din Constitutie;
- alin. (1) si (3) ale art. 32 in structura unui nou articol din Constitutie;
- alin. (31) al art. 55 in structura titlului VI din Constitutie;
- alin. (2), (3) si (4) ale art. 75 in structura unui nou articol din Constitutie;
4. reconsiderarea solutiei legislative cu privire la modificarea art. 126 alin. (4) si art. 134 alin. (1) din Constitutie.
IV. Cu majoritate de voturi, supune atentiei Parlamentului observatiile privind:
1. eliminarea:
- alin. (11), propus a fi introdus la art. 1;
- alin. (21), propus a fi introdus la art. 6;
- tezei a doua din alin. (5) al art. 1191, ce se propune a fi introdus in Constitutie;
2. reformularea completarii art. 35 cu un nou alineat, alin. (31), si a modificarii art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.
V. Cu unanimitate de voturi, supune atentiei Parlamentului observatiile privind completarea art. 155 din Constitutie in sensul introducerii unor norme tranzitorii cu privire la mandatul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
VI. Cu majoritate de voturi, constata ca prevederile din propunerea legislativa privind revizuirea Constitutiei referitoare la modificarea art. 61 alin. (2), art. 64 alin. (3) si art. 80 alin. (1), precum si introducerea art. 1071 in Constitutie nu contravin dispozitiilor constitutionale.
VII. Cu unanimitate de voturi, constata ca celelalte prevederi din propunerea legislativa privind revizuirea Constitutiei nu contravin dispozitiilor constitutionale. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din 16 februarie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta Magistrat-asistent-sef, Mihaela Senia Costinescu Magistrat-asistent-sef, Benke Károly Magistrat-asistent, Valentina Barbateanu Magistrat-asistent, Ramona Daniela Maritiu OPINIE SEPARATA cu privire la neconstitutionalitatea completarii art. 58 alin. (1) din Constitutie cu sintagma „in raporturile acestora cu autoritatile publice” cuprinsa la paragrafele 186-190 din Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014 In dezacord cu opinia majoritara, consider ca segmentul din definitia Avocatului Poporului cuprins in sintagma „in raporturile acestora cu autoritatile publice” nu prezinta niciun aspect de neconstitutionalitate si in niciun caz nu incalca limitele revizuirii stabilite in art. 152 alin. (2) din Constitutie. De remarcat, in primul rand, faptul ca, la articolul unic pct. 43 din propunerea de revizuire a Constitutiei, initiatorii vin sa complineasca o evidenta omisiune a Adunarii Constituante, neobservata nici cu prilejul revizuirii Constitutiei din anul 2003, anume nedefinirea institutiei Avocatul Poporului. In acest sens, textul propus pentru art. 58 alin. (1) a fost enuntat astfel: „(1) Avocatul Poporului este institutia autonoma care are drept scop promovarea si apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, in raporturile acestora cu autoritatile publice.”
Aceasta este definitia clasica a Ombudsmanului, regasita incepand cu Constitutia tarii de origine a ei - Suedia - si continuand cu actele fundamentale din alte tari europene care o consacra sub diferite denumiri (Franta - aparatorul drepturilor, Spania - Defensor del Pueblo, Olanda, Grecia si Portugalia - Ombudsman, Polonia - Comisarul pentru Drepturile Cetatenilor, Ungaria - Comisarul pentru Drepturile Fundamentale). Definitia aceasta stabileste clar natura juridica a institutiei, rolul sau fundamental, scopul si obiectivele sale. In principiu, institutia este gandita ca o autoritate autonoma care sa il apere pe cetatean impotriva abuzurilor, exceselor, a oricaror incalcari ale drepturilor sale de catre autoritatile administrative, de catre orice organ apartinand puterii executive. Rolul institutiei Avocatul Poporului trebuie privit ca o contrapondere intre cetatean si stat, mai exact puterea executiva. Interventia Avocatului Poporului in apararea drepturilor cetateanului nu poate fi extinsa la alt tip de relatie, la orice incalcare provenita, de exemplu, de la alti cetateni sau de la orice alta entitate care nu face parte din puterea executiva. „Avocatul Poporului poate si trebuie sa intervina numai in conflictele dintre persoanele fizice si autoritatile administratiei publice (ministere, prefecturi, primarii, functionari publici, autoritati politienesti, penitenciare etc.)”; „Avocatul Poporului nu poate interveni in conflictul dintre oameni”, a subliniat profesorul Ioan Muraru, fost presedinte al Curtii Constitutionale si fost Avocat al Poporului. Extinderea competentei Avocatului Poporului de aparare a drepturilor cetatenilor in raport cu orice subiect care le-ar incalca drepturile ar insemna conferirea unei omnipotente acestei institutii, transformarea ei intr-o justitie paralela si, in fapt, punerea ei in imposibilitatea de a-si indeplini mandatul firesc. Referirea la raporturile cetatenilor cu autoritatile publice nu poate fi socotita ca o restrangere sau chiar ca o suprimare a uneia dintre garantiile drepturilor si libertatilor fundamentale. Avocatul Poporului nu a avut niciodata astfel de prerogative. Nu a solutionat nicicand conflictele dintre cetateni. Argumentele aduse in opinia majoritara vizeaza, in realitate, o alta problematica, o alta fateta, complementara, a Avocatului Poporului, care este implicat alaturi de alte institutii si entitati in controlul constitutionalitatii legilor. Aici este vorba despre o competenta alaturata celei originare, care are alte ratiuni si are in vedere in special faptul ca legile si celelalte acte normative vizate au efecte erga omnes si, ca atare, intreaga societate este interesata ca ele sa fie corecte si in primul rand constitutionale. In orice caz, cele doua categorii de competente nu sunt incompatibile si nu se exclud. Judecator, prof. univ. dr. Valer Dorneanu OPINIE SEPARATA In dezacord cu solutia majoritara, apreciez urmatoarele:
I. Modificarea art. 28 din actuala Constitutie, prin articolul unic pct. 21 din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, este constitutionala pentru urmatoarele considerente: Textul propus are urmatoarea redactare: „Articolul 28 - Secretul corespondentei (1) Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice, al altor comunicari efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic, al datelor de localizare si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil si garantat
(2) Retinerea, predarea sau perchizitionarea trimiterilor postale, interceptarea convorbirilor si a comunicarilor, interceptarea in mediul ambiental, perchezitia informatica si accesul la un sistem informatic si la un suport de stocare a datelor informatice, obtinerea datelor informatice, inclusiv a datelor de trafic si a datelor de localizare, identificarea abonatului, a proprietarului, a utilizatorului unui sistem de comunicatii electronice sau a unui punct de acces la un sistem informatic ori alte asemenea tehnici se dispun de judecatorul instantei competente sa judece fondul cauzei si numai in cursul procesului penal.”
Potrivit art. 28 din Constitutia Romaniei in vigoare, „Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”
Prin urmare, ceea ce se urmareste a fi modificat este doar introducerea in cuprinsul textului actual al art. 28 din Constitutie a: „comunicarilor efectuate prin mijloace electronice, al datelor de trafic si al datelor de localizare”, legiuitorul constituant simtind nevoia de a adapta textul actual al art. 28 la realitatile si evolutia societatii ca urmare a dezvoltarii tehnologiei informatiei si comunicarii. Totodata, legiuitorul constituant a dorit sa dea si eficienta, si garantie textului constitutional prin obligarea autoritatilor competente ca, ori de cate ori apare necesitatea utilizarii unor astfel de date, accesul la acestea sa se dispuna de judecatorul instantei competente sa judece fondul cauzei si numai in cursul procesului penal. Ca atare, de la bun inceput, intentia legiuitorului constituant se circumstantiaza pe cauzele penale si nu are in vedere situatiile extraordinare care pot interveni (dezastre naturale, pericole iminente sau altele asemenea). Solutia pronuntata de Curtea Constitutionala pleaca tocmai de la ideea ca statul trebuie sa se manifeste activ atunci cand apare un pericol actual si iminent la adresa cetatenilor, situatie in care textul propus ar reduce posibilitatea de interventie a statului in secretul corespondentei. In opinia Curtii, daca s-ar accepta propunerea de revizuire, in cazul unor dezastre naturale sau al unor accidente grave, autoritatilor publice cu competente in gestionarea acestor situatii nu li s-ar permite sa faca toate eforturile necesare pentru salvarea de vieti omenesti, mai ales daca se are in vedere limitarea operata cu privire la datele de trafic. Or, dupa cum am aratat mai sus, restrictia impusa autoritatilor se circumstantiaza la cauzele penale. Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 18 din noul Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca exista vreuna din cauzele justificative prevazute de lege, iar starea de necesitate este prevazuta de art. 20 alin. (1) si (2) din acelasi cod. Prin urmare, activitatea autoritatilor in cazul unei stari de necesitate nu poate fi obstructionata in sensul ca pentru a localiza o persoana este nevoie de autorizarea judecatorului. Totodata, Curtea retine ca datele de trafic si cele de localizare nu se subsumeaza conceptului de mijloace legale de comunicatie si, ca atare, nu pot beneficia de protectia juridica de care se bucura acestea din urma. Ca atare, observam ca, pe langa faptul ca aceasta concluzie este nepotrivita, este si nemotivata.
II. In ceea ce priveste modificarea adusa art. 32 din Constitutie, in mod special alin. (8) care defineste autonomia universitara, si pe care Curtea o declara neconstitutionala pentru motivul ca incalca limitele revizuirii Constitutiei, apreciez ca, dimpotriva, legiuitorul constituant a dorit sa dea eficienta deciziilor Curtii Constitutionale nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, si nr. 681 din 27 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, prin care instanta de contencios constitutional a constatat neconstitutionalitatea unor prevederi din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, tocmai pentru incalcarea art. 32 alin. (6) din Constitutie, potrivit caruia „Autonomia universitara este garantata.”
Se poate lesne observa ca motivarea Curtii se bazeaza, in cea mai mare parte, pe faptul ca la nivel constitutional nu a fost explicitat conceptul de autonomie universitara. Or, in acest context, Curtea reproseaza legiuitorului constituant tocmai faptul ca se doreste definirea exacta a conceptului de autonomie universitara prin „capacitatea institutiilor de invatamant superior de a-si gestiona direct si nemijlocit patrimoniul, de a-si alege ori, dupa caz, desemna in mod independent structurile si functiile de conducere si de a stabili, potrivit prevederilor legale si standardelor de calitate, misiunea educationala si de cercetare”. Trecand peste faptul ca „un text constitutional nu poate fi apreciat a priori ca neconstitutional”, Curtea nici nu motiveaza care ar fi drepturile si libertatile fundamentale incalcate, din moment ce reglementarea nu pune in discutie nici caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, nici forma republicana de guvernamant, nici integritatea teritoriului, nici independenta justitiei, nici pluralismul politic si nici limba oficiala. Intreaga motivare a Curtii se bazeaza pe ideea ca s-ar crea un drept absolut si o independenta totala a universitatilor in a-si gestiona patrimoniul si a-si alege sau desemna structurile si functiile de conducere, cu toate ca fara aceste prerogative autonomia universitara este de neconceput. Mai retine Curtea ca misiunea educationala si de cercetare este mentionata doar la sfarsitul textului (de parca locul unde este situata o prevedere ii confera acesteia o forta juridica mai mare sau mai mica - s.n.) si ca nu acopera toate aspectele care tin de conceptul de autonomie universitara. Se poate, asadar, observa ca, pe de o parte, Curtea este nemultumita de aceasta detaliere, iar, pe de alta parte, ca nu acopera toate aspectele care tin de conceptul de autonomie universitara. Mai observ ca, potrivit propunerii de revizuire, misiunea educationala si de cercetare se stabileste potrivit prevederilor legale si standardelor de calitate, legiuitorul constituant lasand reglementarea detaliata a acestui aspect la indemana legiuitorului ordinar, respectiv la nivel infraconstitutional, motiv pentru care nu pot intelege temerea si ingrijorarea Curtii cu privire la acest aspect. Legat de acea independenta absoluta a institutiilor de invatamant superior atat in gestionarea patrimoniului lor, cat si in desemnarea structurilor si functiilor de conducere, afirmatia Curtii ca aceste prerogative ar suprima garantia dreptului la invatatura conferit de autonomia universitara, constat ca aceasta apreciere este una pur formala si subiectiva, care nu are nimic de a face cu dreptul la invatatura, care nu este conferit de autonomia universitara, ci de art. 32 alin. (4), (5), (6) si (7) din propunerea de revizuire, respectiv art. 32 alin. (1), (2), (4) si (5) din actuala Constitutie. De altfel, referitor la aspectele invederate mai sus, este de mentionat si opinia separata la Decizia nr. 681 din 27 iunie 2012, in care sunt expuse detalii atat despre „patrimoniu”, cat si despre „autonomia universitara”.
III. Distinct de acestea, ca o observatie generala, apreciez ca revizuirea Constitutiei trebuie raportata strict la „limitele revizuirii” astfel cum acestea sunt prevazute la art. 152 din Legea fundamentala si nu la dinamica jurisprudentiala a Curtii Constitutionale, intrucat controlul de constitutionalitate are in vedere compatibilitatea normelor infraconstitutionale cu cele constitutionale. Or, in exercitarea controlului de constitutionalitate, adoptarea actelor normative trebuie privita si prin prisma prevederilor constitutionale in vigoare la acea data, respectiv data adoptarii, potrivit principiului tempus regit actum. Totodata, prin Constitutia din 1991 si revizuita in 2003, s-a prevazut ca „Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii” [art. 154 alin. (1) din Constitutie]. De asemenea, la art. 147 din Constitutie cu denumirea marginala „Deciziile Curtii Constitutionale” sunt stabilite efectele deciziilor pronuntate de instanta de contencios constitutional. Or, daca la revizuirea Constitutiei nu se tine cont strict de prevederile art. 152, considerandu-se ca jurisprudenta Curtii Constitutionale produce efecte dincolo de cele stabilite prin vointa legiuitorului constituant originar sau derivat, se ajunge la concluzia ca o revizuire nu ar mai putea avea niciodata loc, intrucat, in mod concret, efectul de „constitutionalizare” cuprinde orice norma infraconstitutionala si orice decizie a instantei de contencios constitutional. Judecator, Petre Lazaroiu OPINIE SEPARATA
I. In dezacord cu solutia adoptata - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, consider ca, in mod gresit, Curtea Constitutionala:
- a constatat neconstitutionalitatea completarii art. 3 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (31), referitor la posibilitatea recunoasterii de zone traditionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor;
- a constatat neconstitutionalitatea completarii art. 6 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (11), privitor la instituirea posibilitatii reprezentantilor legali ai minoritatilor nationale de a infiinta, potrivit statutului minoritatilor nationale adoptat prin lege, organe proprii de decizie si executive;
- a constatat neconstitutionalitatea completarii art. 12 din Constitutie cu un nou alineat, alin. (41), referitor la utilizarea simbolurilor proprii ale minoritatilor nationale;
- a supus atentiei Parlamentului eliminarea alin. (21), propus a fi introdus la art. 6, cu referire directa la obligatia autoritatilor publice centrale si locale de a consulta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale in anumite domenii. In cele ce urmeaza voi arata motivele care au stat la baza acestei opinii separate, opinie intemeiata atat pe cadrul juridic national si international existent, cat si pe elemente de drept comparat de care Curtea a refuzat sa tina cont; prin neluarea in seama a acestor temeiuri, Curtea a pronuntat, in privinta articolelor mai sus mentionate, o solutie gresita, fundamentata pe o argumentatie artificiala.
II. Cu privire la competenta Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei, se retine ca norma de referinta in cadrul acestui control este art. 152 din Constitutie. Daca alineatul (3) al acestui articol cuprinde conditii extrinseci initiativei, primele doua alineate se refera la cele intrinseci acesteia. In cadrul acestei din urma categorii, constatam ca al doilea alineat al art. 152 priveste interdictia suprimarii unui drept, a unei libertati fundamentale sau a unei garantii a acestora, astfel incat pot fi adoptate, pe calea revizuirii Constitutiei, reglementari care au consecinte pozitive asupra acestora; in schimb, primul alineat al art. 152 din Constitutie vizeaza o interdictie totala de reglementare. Rezulta ca legiuitorul constituant originar de la 1991 a impus obligatia pentru cel derivat ca modificarile aduse Constitutiei sa nu se refere la continutul actualelor dispozitii ale art. 1 alin. (1) si (2), art. 8 alin. (1), art. 13 sau art. 124 alin. (3), decat in conditiile modificarii art. 152 alin. (1) din Constitutie. Astfel, notiunea „nu poate forma obiectul revizuirii” vizeaza faptul ca legiuitorul constituant derivat, in conditiile mentinerii art. 152 alin. (1) din Constitutie, nu poate reglementa deloc in privinta textelor constitutionale anterior mentionate. Or, astfel cum vom arata in continuare, prin initiativa de revizuire nu au fost vizate aceste limite, textele constitutionale care le reglementeaza au ramas neatinse. Nici macar implicit nu se poate sustine ca s-a reglementat in privinta acestui aspect de vreme ce conceptele propuse a fi introduse se integrau organic in art. 1 din Constitutie. Apreciez ca analiza Curtii a depasit cadrul necesar, intrucat decizia pronuntata porneste axiomatic si direct de la premisa ca s-a reglementat in acest domeniu. Or, Curtea trebuia sa demonstreze tocmai acest lucru pentru ca, numai in aceste conditii, se putea trage concluzia ca obiectul revizuirii l-ar fi format caracterul national si unitar al statului roman. Asadar, Curtea, in loc sa se limiteze la competenta sa si sa arate daca obiectul revizuirii il formeaza caracterul national si unitar al statului roman, a mers mai departe si a analizat daca modificarile operate afecteaza sau nu aceste caractere ale statului. In consecinta, consider ca, in mod evident, competenta Curtii in privinta limitelor revizuirii prevazute la art. 152 alin. (1) din Constitutie este circumscrisa doar la a stabili daca initiativa de revizuire reglementeaza in acele domenii si nimic mai mult.
III. In privinta articolului unic pct. 4 din initiativa de revizuire, se constata ca acesta isi propune recunoasterea unor zone traditionale ca subdiviziuni administrative ale regiunilor. Textul nu se refera la minoritatile nationale si nu stabileste o anumita denumire a subdiviziunii administrative, ci indica numai criteriul delimitarii sale. Asemenea subdiviziuni administrativ-teritoriale exista in mai multe state europene, declarate prin Constitutie ca fiind state unitare (Italia, Spania). Calitatea de „stat unitar” nu este vizata, si nici afectata, prin organizarea unor subdiviziuni administrativ-teritoriale bazate pe un asemenea criteriu. Notiunea de „stat unitar si indivizibil” se refera la un ansamblu unic de institutii, la un singur organ legiuitor (a se vedea Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000), la un singur executiv si o singura autoritate judecatoreasca; or, niciunul dintre aceste elemente care definesc notiunea de „stat unitar si indivizibil” nu este vizat, si nici afectat, prin recunoasterea unor zone cu traditii istorice ca fiind subdiviziuni ale regiunilor. In aceeasi ordine de idei, prin Decizia nr. 80 din 15 septembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 280 din 30 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca „existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicarii in spatiu a respectivelor acte”. Nu ar afecta cu nimic caracterul de stat unitar al Romaniei existenta unor subdiviziuni ale regiunilor care sa se circumscrie teritorial unor zone traditionale, precum „Tara Motilor”, „Tinutul Secuiesc”, „Maramuresul istoric”, „Tara Buzaielor”, „Tara Barsei”
sau „Bucovina”. De asemenea, nu cred ca asemenea subdiviziuni ale regiunilor ar putea viza, si nici afecta, caracterul national al statului roman. „Natiunea este a tuturor cetatenilor” afirma autorii Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru si Elena Simina Tanasescu in lucrarea „Constitutia Romaniei - revizuita”, Ed. All Beck, 2004. Pornind de la aceasta constatare si avand in vedere ca „in cadrul populatiei unui stat distingem trei categorii de persoane, si anume cetateni, straini si apatrizi, [iar] aceste doua categorii din urma nu sunt incorporate in categoria natiune” (Constitutia Romaniei - Comentariu pe articole, coord. I. Muraru si E.S. Tanasescu, Ed. C.H. Beck, 2008), putem sublinia ca, din punct de vedere juridic, sunt incorporati in sintagma „natiune” toti cetatenii, indiferent de etnie; altfel am putea ajunge la o concluzie nedorita, anume aceea ca minoritatile etnice sunt „straini” sau „apatrizi”. Or, Recomandarea 1735 (2006) cu privire la conceptul de „natiune”, adoptata de Adunarea generala a Consiliului Europei la data de data de 26 ianuarie 2006, la pct. 5 prevede ca, in unele state membre ale Consiliului Europei, conceptul de „natiune” este folosit pentru a indica cetatenia, care este o legatura juridica intre stat si individ, indiferent de originea etnoculturala a celui din urma, in timp ce in alte state membre conceptul de „natiune” este folosit pentru a indica o comunitate organica ce vorbeste aceeasi limba si este caracterizata printr-un set similar de traditii culturale si istorice, de o perceptie similara a trecutului sau, aspiratii similare pentru prezentul sau si o viziune similara asupra viitorului sau. In aceste conditii, pentru ca si minoritatea nationala sa fie inclusa - si nu exclusa - in sintagma constitutionala de „stat national”, natiunea trebuie inteleasa ca o relatie juridica ce are ca element central cetatenia, iar, in aceste conditii, reglementarea intr-un anume fel a organizarii administrativ-teritoriale a statului - care recunoaste realitatea istorica - nu vizeaza si nici nu afecteaza in niciun mod aceasta relatie juridica intre stat si cetatean. Mai mult, potrivit art. 3 din Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Romaniei, publicata in Buletinul Oficial nr. 163 din 20 decembrie 1968, „Judetul este alcatuit din orase si comune - unitati de baza ale organizarii administrativ-teritoriale a tarii - in functie de conditiile geografice, economice si social-politice, etnice si de legaturile culturale si traditionale ale populatiei”. Astfel, si reglementarea legala in vigoare in prezent recunoaste ca delimitarea judetelor - unitati administrativ-teritoriale - are in vedere „legaturile [...] traditionale ale populatiei”. De asemenea, art. 8 din aceeasi lege, precum si art. 1 alin. (2) lit. h) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, consacra notiunea de „subdiviziune administrativ-teritoriala” in privinta sectoarelor municipiului Bucuresti. Asadar, motivarea prin care sunt considerate a fi neconstitutionale prevederile analizate prin prezenta opinie separata nicidecum nu poate avea la baza „atingerea adusa caracterului national si unitar al statului roman”.
IV. In privinta modificarilor preconizate la art. 6 din Constitutie, retinem urmatoarele:
1. Pct. I din Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba-Iulia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 „Adunarea Nationala a tuturor Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-Iulia in ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania”. Art. III al aceluiasi act, expresie a optiunii democratice a „Romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca”, prevede „Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau sifiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc”. De altfel, acest text isi are radacinile chiar in revendicarile natiunii romane din Transilvania inca din secolul al XIX-lea. In acest context mentionam si Petitia Nationala adoptata de Adunarea Nationala de la Blaj (15-17 mai 1848), prin care, la punctul 1 al acesteia, „Natiunea romana, razimata pe principiul libertatii, egalitatii si fraternitatii, pretinde [...] sa-si aiba reprezentantii sai la dieta tarii in proportiune cu numarul sau, sa-si aiba dregatorii sai in toate ramurile administrative, judecatoresti si militare in aceeasi proportiune, sa se serveasca cu limba sa in toate trebile ce se ating de dansa, atat in legislatiune, cat si in administratiune”. De asemenea, la punctul 7 se arata ca „Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie si a tipari fara nicio censura”. Astfel, aceste traditii democratice au fost reflectate mutatis mutandis in Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba-Iulia din 18 noiembrie/1 decembrie 1918 in privinta „popoarelor conlocuitoare”.
2. Tratatul minoritatilor de la Paris, incheiat intre puterile aliate si asociate, pe de o parte, si, Romania, pe de alta parte, la data de 9 decembrie 1919, stabileste la art. 11 ca „Romania consimte sa acorde, sub controlul statului roman, comunitatilor secuilor si sasilor, in Transilvania, autonomia locala, in ce priveste chestiunile religioase si scolare”.
3. In prezent, in lipsa adoptarii unui statut al minoritatilor nationale, este in vigoare in acest domeniu Legea nr. 86/1945 (a se vedea, in acest sens, si avizul Consiliului Legislativ nr. 575/23 mai 2005), lege care in anexa sa face referire la cele doua acte anterior mentionate. Mentionam ca, dupa mai bine de 10 ani de la revizuirea Constitutiei1, nu a fost adoptata legea organica referitoare la statutul minoritatilor nationale. Din contra, un proiect de lege care trebuie sa reglementeze acest domeniu, initiat de Guvern la 26 mai 2005, a fost respins de Senat pe data de 24 octombrie 2005 si de peste 8 ani este, practic, in nelucrare la Camera Deputatilor.
4. Consideram ca este fara tagada faptul ca toate constitutiile romane adoptate ulterior datei de 1918 au avut in vedere, in mod evident, acest act de unire al Transilvaniei cu Romania, insa aplicarea principiului democratic inscris la art. III din Proclamatie - referitor la „popoarele conlocuitoare” - a reprezentat si reprezinta o problema a statului roman modern inca nerezolvata.
5. In acest context apreciem ca, in privinta statului roman, Declaratia de la Alba-Iulia este un act cu valoare constitutionala si, pe cale de consecinta, formeaza un bloc de constitutionalitate cu Constitutia adoptata la 1991.
5.1. Notiunea de „bloc de constitutionalitate”
Fara a relua teoria blocului de constitutionalitate2, facem trimitere la Hotararea Curtii Constitutionale a Republicii Moldova nr. 36 din 5 decembrie 2013, care, la paragraful 87, prevede ca „prin referinta din Preambulul Constitutiei, Declaratia de Independenta are, in mod incontestabil, valoare de text constitutional. Chiar daca o asemenea referinta lipsea in Preambulul Constitutiei, Declaratia de Independenta a Republicii Moldova oricum, prin natura sa, ar avea valoare de text constitutional, deoarece reprezinta expresia majora a vointei poporului de a construi si trai intr-un stat liber si independent, vointa care predetermina necesitatea adoptarii Constitutiei si il leaga pe constituant de idealurile, principiile si valorile Declaratiei”.
5.2. Interpretarea art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei Desi Constitutia Romaniei nu are un preambul, se constata ca art. 1 al acesteia este un text de baza, care consacra principiile generale directoare si caracterele statului roman si care la alin. (3) recunoaste „spiritul traditiilor democratice ale poporului roman”. In aceste conditii, apreciem ca, indiferent de existenta sau nu a unui preambul al Constitutiei si dat fiind ca art. 1 alin. (3) din Constitutie se indeparteaza, in anumite aspecte, de la caracterul strict normativist impus de catre Adunarea Constituanta din 1991, continutul acestui din urma text recunoaste, pe deplin, „spiritul traditiilor democratice ale poporului roman”. Este o notiune larga si cuprinzatoare, care recunoaste, in mod implicit, principiile generale si imuabile consacrate si in actele cu valoare constitutionala. Legiuitorul constituant a dorit astfel sa precizeze, in mod expres, daca mai era nevoie, necesitatea si obligatia statului roman de a respecta traditiile democratice ale poporului roman. Desigur, aceste traditii democratice nu se limiteaza la perioada de dupa decembrie 1989, ci au in vedere toate acele manifestari reale de democratie ale poporului roman care au constituit temelia statului roman modern.
5.3. In acest context, se constata ca Rezolutiunea de la Alba-Iulia reprezinta o manifestare democratica a unei vointe populare originare, care se impune sa fie respectata, recunoscuta si dezvoltata in tot cursul istoriei statului roman. Fiind fundamentul acestuia, este evident ca, indiferent de trecerea anilor, principiile recunoscute de aceasta reprezinta elemente imuabile din punctul de vedere al poporului roman, iar o asemenea manifestare originara si directa a democratiei nu poate impune decat respectarea ei de catre actele constitutionale ulterioare, deci, implicit, si de Constitutia Romaniei din 1991. De asemenea, se constata ca referirea constitutionala la „spiritul traditiilor democratice ale poporului roman” nu poate ramane fara rezultate, ci aceasta a fost inscrisa tocmai pentru a fi respectata, si nu pentru a fi eludata sau neluata in seama. De aceea, sub acest aspect, trebuie acceptata si in dreptul constitutional romanesc notiunea de „bloc de constitutionalitate”.
5.4. Precizam ca traditiile democratice ale poporului roman nu pot fi preluate trunchiat pro parte, pentru ca s-ar ajunge la situatii inadmisibile in sensul ca anumite parti ale actelor cu valoare constitutionala sunt expresie a traditiilor democratice, iar altele nu. Astfel, traditiile democratice nu se aleg, ci se recunosc si se impun potrivit cerintelor si nazuintelor celor vizati.
6. Asa cum se mentioneaza si in decizia anterior citata a Curtii Constitutionale din Republica Moldova, „nicio prevedere a Constitutiei, reflectata in textul Declaratiei de Independenta, nu poate incalca limitele (prevederile) Declaratiei”. Raportand mutatis mutandis cele acolo aratate, nicio prevedere a Constitutiei Romaniei reflectata in Rezolutiunea Adunarii Nationale de la Alba-Iulia nu poate incalca limitele (prevederile) Rezolutiunii. In acest context, textul propus a fi introdus prevede infiintarea unor organe proprii de decizie si executive ale minoritatilor nationale, aspect ce nu poate fi privit decat ca un element necesar pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii minoritatilor nationale in cadrul constitutional existent, si nu ca o chestiune care aduce atingere caracterului unitar si national al statului roman. Acest text se refera la faptul ca deciziile legate de instruirea persoanelor apartinand minoritatilor nationale in limba lor trebuie sa le revina acestora - in intelesul, adaugam noi, actului de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Pentru ca numai prin invatamant persoana devine constienta de identitatea sa, de faptul ca apartine unei anumite minoritati nationale. Fara invatamant ea nu si-ar putea exprima in mod real identitatea si, in timp, o va pierde. In consecinta, apreciem ca invatamantul constituie unul dintre elementele fundamentale ale identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase ale minoritatilor nationale, astfel incat orice aspect ce tine de afirmarea, pastrarea si dezvoltarea identitatii minoritatii nationale trebuie sa tina de resortul exclusiv al acesteia.
7. Este contrastant faptul ca dreptul la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii minoritatilor nationale, reglementat prin art. 6 din Constitutia in vigoare, nu afecteaza caracterul national si unitar al statului roman, in schimb, existenta unor organe proprii de decizie cu competente in acest domeniu sau consultarea in acest domeniu a organizatiilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale contravine caracterului unitar si national al statului. O atare constructie nu poate fi decat o contradictie in termeni, intrucat se pare ca pleaca de la premisa ca majoritatea impune minoritatii modul in care trebuie sa isi pastreze, dezvolte si exprime identitatea.
8. Consideram ca o atare prevedere nu pune in discutie in niciun fel caracterul unitar al statului, caracter ce are in vedere structura de stat; statul unitar este antitetic cu cel federativ, or initiativa de revizuire nu urmareste nici pe departe asa ceva, nu pune in discutie caracterul unitar al statului, ci vizeaza, pe de o parte, o autonomie de decizie in chestiunile care tin de invatamant, cultura, traditii si, implicit, de identitatea minoritatilor nationale, iar, pe de alta parte, de o consultare a minoritatii nationale atunci cand se stabileste cadrul legal in care ele vor decide - deci, in final, decizia cu privire la stabilirea cadrului in care minoritatile nationale isi vor exercita competentele proprii referitoare la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor apartine tot autoritatilor publice centrale si locale (competente exclusive/partajate/delegate). Mai mult, textele analizate nu se refera nici la caracterul de stat national al Romaniei, concept mai degraba istoric bazat pe ideea de stat-natiune.
9. Notiunea de „organe proprii” nu trebuie privita ca o structura desprinsa de autoritatea statului roman, ci ca o structura intrinseca acesteia, care reprezinta minoritatea, care este compusa din reprezentanti ai acesteia si care decide in chestiunile ce privesc invatamantul in limba minoritatii, respectiv identitatea sa culturala. Dreptul prevazut la art. 6 din Constitutie nu poate fi exprimat in sensul ca majoritatea sa decida cum anume minoritatea sa isi pastreze, sa isi dezvolte si sa isi exprime identitatea sa.
10. Textul propus a fi introdus este o chestiune de principiu, el nu poate reglementa pana la amanunt un anumit principiu, aspect care revine legiuitorului infraconstitutional prin adoptarea statutului minoritatilor nationale. Nu contest faptul ca acest text ar fi necesitat o anumita reformulare pentru a fi clar, precis si previzibil, dar de aici si pana a se constata incalcarea caracterului unitar si national al statului roman este cale lunga, aspect ce pune in discutie chiar buna-credinta in interpretarea solutiei legislative analizate.
V. Articolului unic pct. 11 i s-ar putea imputa faptul ca este imprecis redactat, dar nu se poate sustine ca incalca limitele revizuirii Constitutiei. Este dreptul inerent al minoritatii de a-si folosi simbolurile proprii, expresie directa a art. 6 din Constitutie. Faptul ca acest text a fost plasat in cadrul art. 12 cu denumirea marginala Simboluri nationale nu inseamna ca in vreun fel se incearca includerea simbolurilor minoritatii nationale in acest concept. In Spania, astfel cum s-a aratat mai sus, simbolurile comunitatilor autonome sunt reglementate in cadrul articolului intitulat Drapelul national, fara ca acest lucru sa insemne o modificare/ridicare la nivel national a unui simbol regional. Mai mult, Curtea Constitutionala a Romaniei constata ca fiind „neconstitutional” acest articol pentru ca nu a fost corect asezat, pe cand un alt text referitor la egalitatea de arme, incorect pozitionat la art. 24 - Dreptul la aparare, nu este constatat „neconstitutional” pentru ca nu ar corespunde cu denumirea marginala a textului, ci recomanda repozitionarea acestuia in cadrul art. 21 din Constitutie. In privinta sintagmei „spatiu public si privat”, se constata din nou ca este de nivelul legii sa defineasca termenii folositi in Constitutie si nu neaparat prin textul Constitutiei; daca sintagma este imprecisa nu inseamna ca si dreptul de a folosi simbolurile minoritatii nationale este impotriva Constitutiei. Oare in momentul de fata membrilor minoritatilor nationale le este interzisa folosirea simbolurilor proprii in „spatiul” lor privat? O asemenea interpretare ar suprima garantii inerente dreptului la viata, intima, familiala si privata, libertatii de exprimare sau libertatii constiintei, contrar art. 152 alin. (2) din Constitutie. A nu-ti putea folosi simbolurile proprii minoritatii din care faci parte, mai ales in unitatile administrativ-teritoriale unde majoritatea covarsitoare este data de persoanele apartinand minoritatii nationale, este echivalent cu a ignora si, in final, a nega dreptul la identitate al minoritatii nationale respective.
VI. In sustinerea celor de mai sus se pot invoca si prevederi ale unor acte internationale sau aspecte de drept comparat referitoare la minoritatile nationale.
1. Actele internationale ratificate in acest domeniu fac parte din dreptul intern al Romaniei, avand in vedere art. 11 alin. (2) din Constitutie, iar, in conformitate cu art. 11 alin. (1) din Constitutie, statul roman este obligat sa indeplineasca „intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, ceea ce exprima in mod evident principiul de drept international public pacta sunt servanda.
2. Relevante in chestiunea analizata sunt urmatoarele acte ce privesc minoritatile nationale:
- art. 27 din Pactul international privind drepturile civile si politice - Drepturile persoanelor apartinand minoritatilor. In legatura cu acest text, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, a stabilit ca, „in acceptiunea pct. 1 din Comentariul general nr. 23 referitor la art. 27 din Pactul international privind drepturile civile si politice - Drepturile persoanelor apartinand minoritatilor-, acest articol din pact stabileste si recunoaste un drept care este conferit unor persoane apartinand grupurilor minoritare si care este distinct si complementar in raport cu toate celelalte drepturi de care acestea se bucura in baza Pactului, la fel ca oricare alta persoana (dreptul la propria viata culturala, de a profesa si de a practica propria religie sau de a folosi propria limba). Pct. 6.1 din acelasi comentariu prevede ca, desi art. 27 din pact este formulat in termeni negativi, acesta recunoaste totusi existenta unui «drept» si impune respectarea sa. In consecinta, statele parti sunt obligate sa se asigure ca existenta acestui drept este recunoscuta, iar exercitarea sa protejata impotriva oricarei incalcari. Totodata, potrivit pct. 6.2 din comentariu, drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale depind, la randul lor, de capacitatea grupului minoritar de a-si pastra cultura, limba sau religia. Prin urmare, pot fi necesare, de asemenea, masuri pozitive pentru protejarea identitatii minoritatii si a drepturilor membrilor acestui grup de a se bucura si de a-si dezvolta propria cultura si limba si de a practica propria religie, in comun cu ceilalti membri ai grupului. In fine, protectia acestor drepturi este menita a asigura pastrarea si a continua dezvoltarea identitatii culturale, religioase si sociale a persoanelor apartinand minoritatilor respective, deci sa imbogateasca structura societatii in intregul sau (a se vedea, in acest sens, pct. 9 din comentariu)”;
- art. 1 paragraful 1 din Declaratia cu privire la drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale sau etnice, religioase si lingvistice, adoptata la cea de-a 92-a sesiune plenara a Adunarii Generale a ONU din 18 decembrie 1992, prevede ca „Statele vor proteja existenta si identitatea nationala sau etnica, culturala, religioasa sau lingvistica a minoritatilor inauntrul teritoriilor lor si vor incuraja crearea de conditii pentru promovarea acestei identitati”. De asemenea, „Politicile si programele nationale vor fi planificate si aplicate luand in considerare, in modul cuvenit, interesele legitime ale persoanelor apartinand minoritatilor nationale” (art. 5 paragraful 1 din declaratie). De observat ca Romania a devenit membru al Organizatiei Natiunilor Unite la 14 decembrie 1955;
- art. 3 paragraful 2 din Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, incheiata la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificata prin Legea nr. 33/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995, care prevede ca „Persoanele apartinand minoritatilor nationale pot exercita drepturile si libertatile ce decurg din principiile enuntate in prezenta conventie-cadru, individual sau in comun cu altii”. Incontinuare, art. 5 paragraful 1 din aceeasi conventie-cadru prevede: „Partile se angajeaza sa promoveze conditiile de natura sa permita persoanelor apartinand minoritatilor nationale sa-si mentina si sa-si dezvolte cultura, precum si sa-si pastreze elementele esentiale ale identitatii lor, respectiv religia, limba, traditiile si patrimoniul lor cultural”;
- preambulul Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptata la 5 noiembrie 1992 la Strasbourg, ratificata prin Legea nr. 282/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 752 din 6 noiembrie 2007, prevede ca „protectia si promovarea limbilor regionale sau minoritare in diferite tari si regiuni ale Europei reprezinta o contributie importanta la construirea unei Europe bazate pe principiile democratiei si ale diversitatii culturale, in cadrul suveranitatii nationale si al integritatii teritoriale”.
3. De asemenea, avem in vedere si Recomandarea Consiliului Europei 1.201 (1993) privind adoptarea unui protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la drepturile minoritatilor nationale, adoptata de Adunarea generala a Consiliului Europei la data de 1 februarie 1993 (act fara caracter obligatoriu), care la art. 8 prevede ca persoanele apartinand unei minoritati nationale au dreptul de a infiinta si de a-si conduce scolile, precum si institutiile de educatie si formare proprii in cadrul sistemului juridic al statului. In continuare, prin Recomandarea 43 (1998) privind autonomia teritoriala si minoritatile nationale, adoptata de Adunarea generala a Consiliului Europei la data de 29 septembrie 2003, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei pune in vedere statelor membre care doresc sa isi modifice organizarea administrativ-teritoriala si, in special, celor care creeaza un nivel regional de administratie in teritoriile in care minoritatile nationale reprezinta o parte substantiala a populatiei:
- sa garanteze, printre altele, crearea autoritatilor administrative intr-un mod de natura a evita dispersarea membrilor minoritatilor nationale si a permite protejarea lor in mod efectiv;
- sa garanteze autoritatilor locale competente de natura a asigura o protectie adecvata minoritatilor;
- sa consulte populatia vizata de masurile de reorganizare administrativa in conformitate cu art. 5 din Carta europeana a autonomiei locale;
- sa asigure competente substantiale in sfera dezvoltarii regionale in privinta autoritatilor regionale deja create, astfel incat acestea sa poata valorifica potentialul lor reprezentat de istorie, traditii si multiculturalism. Importanta domeniului este subliniata si de Recomandarea 1.623 (2003) privind drepturile minoritatilor nationale, adoptata de Adunarea generala a Consiliului Europei la data de 29 septembrie 2003, din care transpare ideea realizarii unor politici comune in domeniul protectiei minoritatilor nationale la nivelul Uniunii Europene (pct. 13). In fine, Recomandarea 1.735 (2006), anterior citata, la pct. 16, invita statele membre sa promoveze in legislatia lor nationala recunoasterea drepturilor culturale ale minoritatilor, sa adapteze constitutiile lor la standardele europene democratice contemporane, in sensul integrarii tuturor cetatenilor lor, indiferent de originea lor etnoculturala, intr-o entitate multiculturala si civica.
4. Legislatie relevanta a unor state in privinta minoritatilor nationale
4.1. Spania Art. 4 din Constitutie cu denumirea marginala Drapelul national prevede in acest articol astfel intitulat posibilitatea comunitatilor autonome de a avea steaguri si insemne proprii pe care sa le foloseasca pe cladirile lor publice si in ceremoniile lor oficiale, impreuna cu steagul spaniol. Astfel, constatam ca avem de-a face cu o prevedere de rang constitutional in cadrul articolului intitulat Drapelul national. Art. 143 si urmatoarele din Constitutie prevad posibilitatea provinciilor invecinate cu traditii istorice, culturale si economice comune de a se constitui in comunitati autonome, fara a fi afectata in vreun fel unitatea nationala a Spaniei, prevazuta la art. 2 din Constitutia acesteia.
4.2. Italia Constitutia Italiei, stat unitar, prevede la art. 116 existenta unor regiuni autonome, fara a fi astfel afectat caracterul unitar si national al statului. De altfel, art. 1 paragraful 1 din Statutul special al regiunii Trentino-Alto Adige prevede ca aceasta este o regiune autonoma, cu personalitate juridica, „in cadrul structurii politice a Republicii italiene, care este una si indivizibila”. Potrivit aceluiasi text, aceasta regiune cuprinde doua subdiviziuni administrativ-teritoriale, denumite provincii - Trento si Bolzano.
4.3. Serbia Potrivit art. 75 paragraful 1 din Constitutie, minoritatilor nationale le sunt garantate drepturi individuale si colective, iar paragraful 3 al aceluiasi articol prevede ca persoanele apartinand minoritatilor nationale isi pot alege consilii nationale pentru a-si exercita dreptul la autonomie in domeniul culturii, educatiei, informatiei si folosirii oficiale a limbii si a scrierii lor, in conditiile legii. De asemenea, art. 2 din Legea cu privire la consiliile nationale ale minoritatilor nationale prevede ca minoritatea nationala va participa in procesul decizional sau va decide in probleme privind domeniile mai sus enuntate si va infiinta institutii, societati sau alte organizatii in domeniile mentionate.
VII. Analizand legislatia statelor mentionate, rezulta ca pentru pastrarea identitatii minoritatilor nationale exista variate forme de aparare si dezvoltare a acesteia, fie prin crearea unor unitati administrativ-teritoriale autonome, fie prin alte masuri. Dreptul la identitate trebuie sustinut de stat, prin masuri pozitive (a se vedea, in acest sens, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011), si nu impiedicat/ingreunat. Pentru ca de multe ori o asemenea actiune a statului poate duce la consecinte insurmontabile si ireversibile cu privire la viata unei minoritati nationale (a se vedea situatia minoritatii germane din Romania, care, datorita politicii regimului comunist, in prezent, mai numara aproximativ 36.000 de persoane din cele 400.000 existente in 1954, sau situatia din Ucraina, unde legea privind limbile regionale ale minoritatilor nationale a fost abrogata, starnind reactii de dezaprobare din partea multor state europene, inclusiv Romania).
VIII. Pentru toate cele de mai sus expuse, consider ca, prin Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, Curtea Constitutionala a interpretat in mod gresit atat textele Constitutiei, cat si cele din propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei, calificand prevederile articolului unic pct. 4, 6 si 11 din aceasta ca fiind contrare caracterului unitar si national al statului roman, in conditiile in care, in realitate, aceste texte se refera, pe de o parte, la criterii avute in vedere pentru organizarea subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale regiunilor, iar, pe de alta parte, la drepturi inalienabile ale minoritatilor nationale. Judecator, Puskás Valentin Zoltán
Note de subsol
1 In urma revizuirii Constitutiei in anul 2003, s-a stabilit ca statutul minoritatilor nationale urmeaza a fi reglementat prin le ge organica [art. 73 alin. (3) lit. r)]. Este prima consacrare la nivel constitutional a ideii de statut al minoritatilor nationale. 2 Notiunea „blocului de constitutionalitate” s-a impus in Franta si a avut ca premisa interpretarea extensiva a ideii de Constitu tie. In acest context, blocul de constitutionalitate cuprinde Constitutia din 1958, Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului din 1789, Preambulul Co nstitutiei din 1946 si principiile fundamentale recunoscute de legile Republicii. De aceea, Consiliul Constitutional francez, in jurisprudenta sa, a folosit ca te xt de referinta, pe langa Constitutia din 1958, Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului din 1789 (Decizia nr. 73-51 din 27 decembrie 1973), Preambulul Cons titutiei de la 1946 (Decizia nr. 75-54 din 15 ianuarie 1975) si principiile fundamentale recunoscute de legile Republicii (Decizia nr. 71-44 din 16 iulie 19 71).
