In ziua de 1 noiembrie 2012, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.l) din Constitutia Romaniei si al art.27 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a discutat sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Hotararii senatului nr.38 din 8 octombrie 2012 privind infiintarea Comisiei de ancheta privind abuzurile semnalate in activitatile desfasurate de autoritatile si institutiile publice in cazul referendumului din 29 iulie 2012, formulata de un numar de 26 senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a respins, ca neintemeiata, sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr.38 din 8 octombrie 2012 in raport cu criticile formulate.
Curtea Constitutionala a retinut urmatoarele :
1. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseci formulate, Curtea a statuat ca dispozitiile art.66 alin.(2) pct.XVI si art.121 alin.(3) din Regulamentul Senatului, precum si cele ale art.2 si 17 din Regulamentul privind organizarea si functionarea Comisiei pentru regulament privesc strict modul de lucru al Senatului, nu au relevanta constitutionala si nu transpun la nivelul regulamentului dispozitii ale Constitutiei. Asadar, sub aspectul consecintelor modului de interpretare a art.121 alin.(3) din Regulamentul Senatului, Curtea a retinut ca nu au fost incalcate art.67 si 76 alin.(2) din Constitutie.
2. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate intrinseci formulate, Curtea a statuat ca ancheta parlamentara este o expresie a functiei de control pe care o are Parlamentul in cadrul democratiei constitutionale. Acest tip de control parlamentar se poate efectua prin intermediul unei comisii de ancheta constituite ad-hoc sau prin mijlocirea unei comisii permanente, priveste subiectele supuse controlului prin art.111 din Constitutie si se exercita asupra activitatii Guvernului si asupra celorlalte organe ale administratiei publice, iar nu si asupra oricarei autoritati publice centrale.
Curtea a retinut ca in fata comisiilor de ancheta, in mod obligatoriu, trebuie sa compara numai subiectele de drept care se afla in raporturi constitutionale specifice cu Parlamentul potrivit Titlului III, Cap. IV din Constitutie, intitulat Raporturile Parlamentului cu Guvernul.
Aceste comisii nu au competenta de a da un verdict, ci aceea de a intocmi un raport cu privire la situatia de fapt anchetata, prin care se vor indica concluziile la care a ajuns pe baza actelor si documentelor pe care le-a consultat si a audierilor efectuate.
Curtea a retinut ca Ministerul Public a fost instituit, prin art.131 si 132 din Constitutia Romaniei, ca o magistratura componenta a autoritatii judecatoresti, avand rolul de a reprezenta in activitatea judiciara interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Procurorii au, ca si judecatorii, statut constitutional de magistrati, prevazut expres in art.133 si 134 din Legea fundamentala.
Curtea a constatat ca nota de fundamentare depusa la proiectul de hotarare, arata, in mod expres, ca aceasta comisie de ancheta "nu are ca scop anchetarea procurorilor, ci isi propune sa verifice sesizarile cetatenilor si autenticitatea lor".
Avand in vedere ca dispozitiile Hotararii Senatului nr.38 din 8 octombrie 2012 nu cuprind nici o referire implicita sau expresa la activitatea autoritatii judecatoresti, Curtea a retinut ca activitatea comisiei de ancheta se circumscrie limitelor constitutionale ale art.111.
In fine, s-a retinut ca sanctionarea eventualelor abuzuri ale organelor judiciare in instrumentarea cauzelor este de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art.134 alin.(2) din Constitutie, sau instantelor judecatoresti (infractiuni de serviciu ori in legatura cu serviciul sau care impiedica infaptuirea justitiei), dupa caz.
Argumentatiile pe larg retinute in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziei, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Decizia se comunica presedintelui Senatului.
