Existenta unei masuri de expulzare atrage automat si admiterea cererii de trasfer a persoanei condamnate?

Transfer persoana condamnata. Dreptul la viata privata.

Tip: Sentinta penala
Nr./Data: 18 (04.04.2003)
Autor: Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I penala

Existenta unei masuri de expulzare nu atrage automat admiterea cererii de transfer a persoanei condamnate, chiar in lipsa acordului acesteia.
Dispozitiile art.3 din Protocolul aditional la Conventia privind transferul persoanelor condamnate nu justifica transferul, cu incalcarea dispozitiilor art.8 din CEDO.

(sentinta penala nr.18/04.04.2003 - CAB -Sectia I-a Penala)

Prin sesizarea nr.416/II-5/2003 din 18.03.2003, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a solicitat in baza prevederilor Legii nr.756/2001, recunoasterea, pe cale principala, a sentintei nr.15.B.478/2000/20 a Tribunalului Capitalei Ungariei, prin care numitul C.M.R. (cetatean roman) a fost condamnat la 7 ani inchisoare, pentru comiterea, o data, a unor acte de violenta impotriva unui functionar public aflat in exercitiul functiunii, o data, cu mana armata, a unor acte de violenta impotriva unui functionar public aflat in exercitiul functiunii, de 5 ori a infractiunii de talharie si de doua ori a infractiunii de vatamare corporala grava, una din fapte ramanand in faza de tentativa, prev.de art.229 al.1 si 2 , art.321 alin.1 si art.170 alin. 1 si 2 din Codul penal ungar.

Aceasta sentinta a ramas definitiva prin hotararea nr.Bf.I.2497/2001/4 din data de 9 aprilie 2002 a Curtii Supreme de Justitie.

In temeiul art.25 cu referire la art.25 alin.2 din Legea nr.756/2001, Curtea de Apel Bucuresti este competenta sa solutioneze prezenta cauza.Curtea a constatat ca sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti este insotita de informatiile prevazute de art.9 alin.3 din Legea nr.756/2001 si documentele precizate in art.10 alin.2 din aceeasi lege.

In fapt, s-a retinut ca, la data de 14.07.2002, numitul C.M.R. a deposedat, prin violenta, in loc public, partea vatamata N.I., de 3 lantisoare din aur; la data de 16.07.2000, in orasul Budapesta, acesta a lovit cu pumnul pe partea vatamata H.N.E. si i-a sustras de la gat 3 lantisoare din aur; la data de 21.07.2000 in orasul Budapesta, acelasi inculpat a lovit cu pumnul si a smuls de la gatul partii vatamate G.J. 3 lantisoare din aur, victima suferind leziuni la cap,nas, gura si fractura osului nazal, necesitand 8 zile ingrijiri
medicale.

S-a mai retinut ca numitul C.M.R., la 23.07.2000, in Budapesta , si a deposedat-o de un lantisor din aur; la data de 26.07.2000, susnumitul a lovit pe partea vatamata B.I. si i-a sustras de la gat un lantisor din aur, in valoare de 10.000 forinti, victima suferind o plaga ce a necesitat 8 zile ingrijiri medicale si pentru a-si asigura scaparea a lovit mai multi politisti, care incercau sa-l retina.

Curtea a constatat ca faptele comise de numitul C.M.R. in Republica Ungara si pentru care a fost condamnat in baza Codului penal ungar au corespondent in legislatia romana, intrunind elementele constitutive ale infractiunii de talharie (5 fapte) si ultraj (doua fapte), prev. si ped. de art.211 al.1 si 2, lit.a. si d Cod penal, si respectiv art.239 alin.2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si pedepsite cu inchisoare de la 5 la 20 ani.

Condamnatul C.M.R. se afla incarcerat in Penitenciarul cu Regim Sever si Moderat din Budapesta. Curtea a constatat ca natura juridica si durata pedepsei de 7 ani inchisoare, aplicata numitului C.M.R. in Ungaria sunt compatibile cu legislatia romana, in sensul ca hotararea a fost pronuntata de o instanta competenta, nu contravine ordinii publice din Romania si poate produce efecte juridice in tara, potrivit legislatiei romane.

Totodata, Curtea a retinut ca nu este necesara adaptarea acestei pedepse si nici conversiunea condamnarii, potrivit disp.art.21 al.2 si art.22 din Legea nr.756/2001.

Sentinta a ramas definitiva prin nerecurare.

NOTA: Transferul este legat de punerea in executare a sentintelor ce implica privarea de libertate in interesul reintegrarii condamnatului in tara de origine.

Consimtamantul persoanei condamnate subliniaza ratiunea legii legata de personalizarea masurii de transfer luata in interesul persoanei condamnate.

Chiar in conditiile art.3 al Protocolului aditional (ordin de expulzare) opinia persoanei condamnate trebuie luata in considerare.

Potrivit prevederilor art.3 din Protocolul aditional la Conventia Europeana asupra transferarii persoanelor condamnate, ratificat de Romania prin O.G. nr.92/1999, statul de executare poate, la cererea statului de condamnare sa isi dea acordul pentru transferarea persoanei condamnate fara consimtamantul acesteia din urma, atunci cand condamnarea pronuntata impotriva acesteia contine o masura de expulzare ori de conducere la frontiera.

La examinarea cererii nu se poate face abstractie de motivele pentru care condamnatul a refuzat transferul.

In cauza, transferul condamnatului in Romania nu ar incalca dispozitiile art.8 din CEDO, interferand cu viata sa privata si de familie.

Legea permite executarea pedepsei in Romania, condamnatul are legaturi cu cei ramasi in Romania, neavand legaturi de familie in Ungaria.

Amestecul autoritatilor publice este permis in ceea ce priveste viata privata si de familie, atunci cand este prevazut de lege si in masura in care constituie o masura care intr-o societate democratica este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, buna starea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Curtea a apreciat corect ca ingerinta este prevazuta de lege, si este necesara intr-o societate democratica.

Fara a ignora dreptul statului, pe teritoriul careia a fost condamnat intimatul, de a controla intrarea, sederea si expulzarea strainilor pe teritoriul national, trebuie avute in vedere si hotararile Curtii Europene in conformitate cu care deciziile ce constituie o interferenta cu drepturile garantate de art.8 paragraf 1 pot fi luate doar daca sunt justificate de o necesitate sociala presanta si sunt proportionale cu scopul urmarit, deci daca sunt necesare intr-o societate democratica.