Instantele UE nu pot decide despagubiri care trebuie platite de Eurogrup

Eurogrupul este un organism informal care reflecteaza o forma particulara a interguvernamentalismului prezent in arhitectura constitutionala a uniunii economice si monetare si care functioneaza ca o "punte" intre organismele nationale, ale Uniunii si interguvernamentale. Pe scurt, Eurogrupul este reuniunea informala a ministrilor statelor membre a caror moneda este euro.

In cursul primelor luni ale anului 2012, mai multe banci cu sediul in Cipru, printre care Cyprus Popular Bank (Laïki) si Trapeza Kyprou Dimosia Etaireia (Bank of Cyprus sau BoC), s-au confruntat cu dificultati financiare. In aceste conditii, guvernul cipriot a adresat presedintelui Eurogrupului o cerere de asistenta financiara, care a indicat ca asistenta financiara solicitata urma sa fie furnizata de Mecanismul European de Stabilitate (MES) in cadrul unui program de ajustare macroeconomica care trebuia sa se concretizeze intr-un protocol de acord. Negocierea acestui protocol a fost realizata, pe de o parte, de Comisie, in colaborare cu Banca Centrala Europeana (BCE) si cu Fondul Monetar International (FMI), si, pe de alta parte, de Cipru. Intr-o declaratie din luna martie 2013, Eurogrupul a indicat ca negocierile au condus la un proiect de protocol de acord privind restructurarea BoC si a Laïki. Comisia, in numele MES, si Cipru au semnat uterior protocolul, iar MES a acordat o asistenta financiara acestui stat membru. La 25 aprilie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/236 cu privire la anumite masuri specifice de reinstaurare a stabilitatii financiare si a cresterii sustenabile.

Mai multi particulari si mai multe societati erau, in acea perioada, titulari de depozite la Laïki si la BoC sau actionari ori creditori obligatari ai acestora. Particularii si societatile in cauza apreciaza ca punerea in aplicare a masurilor convenite cu autoritatile cipriote a provocat o reducere substantiala a valorii depozitelor lor, a actiunilor sau a creantelor lor obligatare. Acestia au introdus astfel actiuni in raspundere extracontractuala in fata Tribunalului Uniunii Europene impotriva, intre altele, a Eurogrupului, pentru a fi despagubiti pentru pierderile pe care pretind ca le-au suferit ca urmare a acestor masuri.

Prin hotararile din 13 iulie 2018, Tribunalul a respins aceste cereri de despagubire pentru motivul ca nu era indeplinita conditia de nelegalitate a comportamentului reprosat Uniunii Europene.

Tribunalul a respins de asemenea exceptiile de inadmisibilitate invocate de Consiliu cu privire la actiunile in despagubire formulate, intre altele, impotriva Eurogrupului, apreciind ca acesta este o entitate a Uniunii instituita formal de tratate si destinata sa contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii.

Recursurile formulate de Consiliu in fata Curtii de Justitie ridica problema posibilitatii de a califica Eurogrupul drept „institutie” in sensul dreptului Uniunii4 si, prin urmare, a competentei instantelor Uniunii in materia actiunilor in despagubire formulate impotriva acestui organism, in legatura cu daunele eventuale cauzate de acte pretins prejudiciabile savarsite de acesta.

In concluziile sale, avocatul general Giovanni Pitruzzella propune Curtii sa anuleze hotararile Tribunalului in masura in care prin acestea se resping exceptiile de inadmisibilitate invocate de Consiliu in ceea ce priveste Eurogrupul. Potrivit avocatului general, pentru a verifica daca Eurogrupul poate sau nu sa fie calificat drept „institutie a Uniunii”, trebuie inteleasa natura juridica a acestui organism si pozitia sa in cadrul institutional al uniunii economice si monetare (UEM).

In acest scop, procedand la o analiza a arhitecturii constitutionale a UEM in lumina jurisprudentei Curtii, avocatul general aminteste mai intai ca Eurogrupul nu poate fi calificat drept organ al Uniunii in vederea formularii unei actiuni in anulare.

Analizand, in continuare, crearea acestui organ, functiile sale si functionarea sa concreta, avocatul general subliniaza ca influenta sa ramane pur politica. Astfel, ca organism cu caracter informal, Eurogrupul nu numai ca nu dispune de competente proprii, ci nici nu are puterea de a sanctiona nerespectarea, de catre participantii sai, a punerii in aplicare a obiectivelor politice convenite.

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV

Vezi AICI detalii

Teste REZOLVATE pentru examenul de titularizare Limba si Literatura engleza

Vezi AICI detalii

In ceea ce priveste natura juridica si calificarea constitutionala a Eurogrupului, acest organ functioneaza ca o „punte” intre nivelul national, nivelul Uniunii si nivelul interguvernamental exterior dreptului Uniunii. Astfel, el trebuie considerat ca un organism care reflecta o forma particulara de interguvernamentalism prezent in arhitectura constitutionala a UEM. Conceput drept un organ pur interguvernamental, in cadrul complex al coordonarii politicilor economice ale statelor membre care fac parte din UEM, acesta asigura o functie de legatura intre sfera statala si cea a Uniunii. Tratatul de la Lisabona a recunoscut existenta acestui organism exterior cadrului juridic al Uniunii si a formalizat participarea Comisiei si a BCE la lucrarile sale, dar nu a intentionat sa modifice natura sa juridica legata de rolul de „punte” intre statele membre si Uniune.

In aceasta privinta, instantele Uniunii nu sunt competente sa judece actiuni in despagubire formulate impotriva acestui organism, in ceea ce priveste eventualele daune cauzate de acte pretins prejudiciabile savarsite de Eurogrup. In consecinta, actiunile formulate in prima instanta de K. Chrysostomides & Co. si altii si de Bourdouvali si altii sunt inadmisibile in masura in care sunt indreptate impotriva Eurogrupului.

Cu toate acestea, in ceea ce priveste cerintele legate de respectarea principiului protectiei jurisdictionale efective, faptul ca Eurogrupul nu este calificat drept institutie in sensul dreptului Uniunii nu exclude raspunderea Uniunii, pentru masurile prin care Consiliul si Comisia pun in aplicare deciziile acestui organ.