In Romania, legislatia in domeniul muncii nu contine o reglementare distincta privind epuizarea profesionala. Desi Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca stabileste obligatii generale pentru angajatori, aceasta nu abordeaza riscurile psihosociale intr-o maniera specifica, iar fenomenul epuizarii profesionale nu este definit, monitorizat sau prevenit in mod formal.
Pentru a corecta acest lucru, la Senat a fost depus un proiect de lege ce instituie un cadru normativ distinct dedicat prevenirii epuizarii profesionale, aceasta fiind inteleasa drept fenomen profesional in directa legatura stresul cronic la locul de munca, in concordanta cu definitia stabilita de Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Proiectul legislativ propune o abordare preventiva, non-medicala, centrata pe identificarea riscurilor, pe organizarea muncii si pe asigurarea unui mediu profesional echilibrat, fara a crea obligatii in materia diagnosticarii medicale sau a bolilor profesionale.
Initiatorii proiectului de lege sustin ca solutiile propuse vizeaza drepturile angajatilor si implicarea angajatorilor, prin oferirea unor instrumente pentru identificarea si prevenirea situatiilor de suprasolicitare profesionala.
Principalele elemente ale proiectului de lege sunt umatoarele:
a) Definirea epuizarii profesionale
Legea introduce o definitie a epuizarii profesionale, in acord cu ICD-11 (International Classification of Diseases 11th Revision - n.red.) , delimitand-o ca fenomen profesional fara caracter medical, determinat de factori de stres persistenti la locul de munca. Aceasta definire pemite abordarea coerenta a fenomenului in relatiile de munca si evita confiizia cu afectiunile medicale.
b) Masuri de prevenire a riscurilor de epuizare profesionala
Angajatorii au obligatia de a informa anual salariatii cu privire la riscurile de epuizare profesionala si de a include riscurile psihosociale in evaluarea generala a riscurilor. Pentru angajatorii cu peste 50 de salariati se introduc obligatii suplimentare privind evaluarile specifice, elaborarea unui plan anual de prevenire, organizarea unor mecanisme inteme de sesizare confidentiala.
c) Introducerea unor drepturi si a unor mecanisme de sprijin pentru salariati
Salariatii pot beneficia de un numar de zile de concediu pentru refacere profesionala, acordate la cerere, fara justificari medicale, precum si de acces la activitati de sprijin psiho-emotional profesional organizate de angajator. De asemenea, au dreptul de a solicita o discutie formala privind reorganizarea sarcinilor sau volumul de munca, rara riscul unor consecinte profesionale negative.
d) Elaborarea de catre Ministerul Muncii a unor instrumente de sprijin
In temen de 90 de zile de la intrarea in vigoare, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale elaboreaza ghiduri, instrumente recomandate de auto-evaluare si orientari metodologice necesare aplicarii unitare a legii la nivel national. Aceste documente vor avea caracter orientativ, fara a genera sarcini administrative suplimentare pentru angajatori.
Capitolul I -Dispozitii generale
Art. 1. - Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru definirea, identificarea timpurie si prevenirea, in cadrul raporturilor de munca, a epuizarii profesionale ca fenomen la locul de munca.
Art. 2. - Prezenta lege are ca scop:
a) prevenirea epuizarii profesionale in cazul salariatilor;
b) promovarea unor conditii de munca echilibrate;
b) reducerea riscurilor psihosociale asociate activitatii profesionale;
d) asigurarea protectiei salariatilor impotriva suprasolicitarii profesionale.
Capitolul II - Definirea epuizarii profesionale
Art. 3. - (1) In sensul prezentei legi, epuizarea profesionala reprezinta o stare asociata activitatii profesionale, care apare ca rezultat al unor factori de stres persistenti in organizarea si desfasurarea muncii si care se manifesta prin urmatoarele dimensiuni:
a) senzatie persistenta de epuizare sau de consumare a resuselor de energie;
b) distantare mentala fata de activitatea profesionala, inclusiv aparitia sentimentelor de negativism sau cinism in legatura cu munca;
c) diminuarea eficientei profesionale, manifestata prin perceptia ineficientei si a lipsei de realizare profesionala.
(2) Epuizarea profesionala se refera exclusiv la fenomene aparute in context ocupational si este un rezultat al expunerii indelungate la factori care nu au fost gestionati in mod adecvat, fara a constitui o afectiune medicala si fara efecte asupra incadrarii in categoria bolilor profesionale sau a afectiunilor din sfera sanatatii mintale.
Capitolul III - Obligatiile angajatorilor
Sectiunea 1 - Obligatii generale
Art. 5. - Angajatorii au urmatoarele obligatii:
a) sa informeze anual salariatii cu privire la riscurile de epuizare profesionala si la metodele de prevenire, prin materiale informative, sesiuni interne sau alte mijloace adecvate;
b) sa includa riscurile psihosociale in evaluarea intema a riscurilor la nivel de unitate, utilizand instrumente recomandate de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale;
Sectiunea 2 - Obligatii suplimentare pentru angajatorii cu peste 50 de salariati
Art. 6. - Angajatorii care au peste 50 de salariati au urmatoarele obligatii suplimentare:
a) sa elaboreze anual un plan de prevenire a epuizarii profesionale, adaptat specificului activitatii, cu consultarea reprezentantilor salariatilor sau, dupa caz, a organizatiilor sindicale.
b) sa efectueze anual o evaluare interna specifica a riscurilor psihosociale, utilizand instrumente recomandate de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale, elaborate cu consultarea Colegiului Psihologilor din Romania;
c) sa instituie un mecanism intern confidential si accesibil pentru sesizarea riscurilor si situatiilor de epuizare profesionala, fara consecinte negative pentru salariatii care il utilizeaza;
Sectiunea 2 - Dispozitii facultative
Art. 7. Angajatorii pot institui, prin regulament intern sau prin contractul colectiv de munca aplicabil, un numar anual de zile lucratoare de concediu platit pentru refacere profesionala, aferente fiecarui angajat sau unui grup de angajati, ce pot fi acordate la cerere, fara justificari medicale;
Art. 8. -(1) Angajatorii pot facilita accesul la sedinte de sprijin psiho-emotional profesional, in conditiile alin. (2)-(4).
(2) Prin sprijin psiho-emotional profesional se inteleg activitati de consiliere psihologica si suport in legatura cu activitatea profesionala, acordate individual sau in grup, de psihologi cu drept de libera practica in specialitatea psihologia muncii si organizationala sau consiliere psihologica, in conditiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania.
(3) Angajatorul poate suporta partial sau integral costurile unor pachete pentru sprijin psiho-emotional profesional.
(4) Participarea salariatilor la activitatile de sprijin psiho-emotional profesional este voluntara si se realizeaza cu respectarea confidentialitatii.
Capitolul IV - Drepturile salariatilor
Art. 9. - Salariatii au urmatoarele drepturi:
a) sa primeasca informatiile prevazute la art. 5 lit. a);
b) sa sesizeze riscuri si situatii de epuizare profesionala fara a suporta consecinte negative sau represalii;
c) sa solicite si sa beneficieze de o discutie formala cu angajatorul privind reorganizarea sarcinilor sau a volumului de munca, fara consecinte disciplinare ori alte efecte negative asupra raportului lor de munca.
Art. 10. - Niciun salariat nu poate fi sanctionat sau dezavantajat pentru neparticiparea la activitatile de sprijin psiho-emotional profesional prevazute la Art. 8.
Capitolul V - Rolul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale
Art.11. -In termen de 180 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului si Solidaritatii Sociale elaboreaza si publica pe site-ul propriu:
a) Ghidul national privind prevenirea epuizarii profesionale;
b) instrumente recomandate de auto-evaluare a riscurilor psihosociale, destinate utilizarii de catre angajatori;
c) orientari metodologice minimale privind implementarea mecanismelor de sesizare si a activitatilor de sprijin psiho-emotional profesional prevazute de prezenta lege;
d) standardele recomandate pentni activitatile de consiliere profesionala non-clinica, in confomitate cu legislatia aplicabila profesiei de psiholog.
Capitolul VI - Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 12. - Angajatorii au obligatia sa se conformeze prevederilor prezentei legi intr-un termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare.
Art. 13. - Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1.
Proiectul de lege a fost inregistrat la Senat pentru dezbatere. Pentru a intra in vigoare, propunerea legislativa trebuie sa treaca de Parlament si sa mearga la Presedintele Romaniei spre promulgare. Ulterior, textul de lege va fi publicat in Monitorul Oficial.
Copiaza Link-ul catre aceasta sectiune: Epuizarea profesionala: definitie, drepturi si obligatii
E-JURIDIC.RO
