LEGE nr. 489 din 28 decembrie 2006 (*republicata*) privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor*)
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 201 din 21 martie 2014
___________
*) Republicata in temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificarile ulterioare, dandu-se textelor o noua numerotare.
Legea nr. 489/2006 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007 si a fost modificata prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificarile ulterioare.
CAP. I
Dispozitii generale
ART. 1
(1) Statul roman respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gandire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratatelor internationale la care Romania este parte.
(2) Nimeni nu poate fi impiedicat sau constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrara convingerilor sale si nici nu poate fi supus vreunei discriminari, urmarit sau pus intr-o situatie de inferioritate pentru credinta, apartenenta ori neapartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau un cult ori pentru exercitarea, in conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase.
ART. 2
(1) Libertatea religioasa cuprinde dreptul oricarei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a si-o manifesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin practicile si ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educatie religioasa, precum si libertatea de a-si pastra sau schimba credinta religioasa.
(2) Libertatea de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul altor restrangeri decat al celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
ART. 3
(1) Parintii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a implinit varsta de 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa isi aleaga singur religia.
ART. 4
Orice persoana, cult, asociatie religioasa sau grupare religioasa din Romania este libera de a stabili si mentine relatii ecumenice si fratesti cu alte persoane, culte sau grupari religioase si cu organizatiile intercrestine si interreligioase, la nivel national si international.
ART. 5
(1) Orice persoana are dreptul sa isi manifeste credinta religioasa in mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atat in structuri religioase cu personalitate juridica, cat si in structuri fara personalitate juridica.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridica reglementate de prezenta lege sunt cultele si asociatiile religioase, iar structurile fara personalitate juridica sunt gruparile religioase.
(3) Comunitatile religioase isi aleg in mod liber structura asociationala in care isi manifesta credinta religioasa: cult, asociatie religioasa sau grup religios, in conditiile prezentei legi.
(4) In activitatea lor, cultele, asociatiile religioase si gruparile religioase au obligatia sa respecte Constitutia si legile tarii si sa nu aduca atingere securitatii publice, ordinii, sanatatii si moralei publice, precum si drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisa prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenta la culte, cu exceptia desfasurarii lucrarilor de recensamant national aprobat prin lege sau in situatia in care persoana vizata si-a dat, in mod expres, consimtamantul pentru aceasta.
(6) Este interzisa obligarea persoanelor sa isi mentioneze religia, in orice relatie cu autoritatile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.
ART. 6
(1) Gruparea religioasa este forma de asociere fara personalitate juridica a unor persoane fizice care, fara nicio procedura prealabila si in mod liber, adopta, impartasesc si practica o credinta religioasa.
(2) Asociatia religioasa este persoana juridica de drept privat, constituita in conditiile prezentei legi, formata din persoane fizice care adopta, impartasesc si practica aceeasi credinta religioasa.
(3) O asociatie religioasa poate deveni cult in conditiile prezentei legi.
CAP. II
Cultele
SECTIUNEA 1
Relatiile dintre stat si culte
ART. 7
(1) Statul roman recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, social-caritabil, cultural si de parteneriat social, precum si statutul lor de factori ai pacii sociale.
(2) Statul roman recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlalte biserici si culte recunoscute in istoria nationala a Romaniei si in viata societatii romanesti.
ART. 8
(1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publica. Ele se organizeaza si functioneaza in baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, in mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice si partile componente ale cultelor, asa cum sunt mentionate in statutele sau codurile canonice proprii, daca indeplinesc cerintele prevazute in acestea.
(3) Cultele functioneaza cu respectarea prevederilor legale si in conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale caror prevederi sunt aplicabile propriilor credinciosi.
(4) Denumirea unui cult nu poate fi identica cu cea a altui cult recunoscut in Romania.
ART. 9
(1) In Romania nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale in fata legii si a autoritatilor publice. Statul, prin autoritatile sale, nu va promova si nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari fata de vreun cult.
(3) Autoritatile publice coopereaza cu cultele in domeniile de interes comun si sprijina activitatea acestora.
(4) Statul roman, prin autoritatile publice abilitate, sprijina activitatea spiritual-culturala si sociala in strainatate a cultelor recunoscute in Romania.
(5) Autoritatile publice centrale pot incheia cu cultele recunoscute atat parteneriate in domeniile de interes comun, cat si acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice traditiei cultelor, care se supun aprobarii prin lege.
ART. 10
(1) Cheltuielile pentru intretinerea cultelor si desfasurarea activitatilor lor se vor acoperi, in primul rand, din veniturile proprii ale cultelor, create si administrate in conformitate cu statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara.
(3) Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit si incurajeaza sponsorizarile catre culte, in conditiile legii.
(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii in cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, in conditiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrans prin acte administrative sau prin alte metode sa contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu numarul credinciosilor, conform ultimului recensamant, si cu nevoile reale.
(7) Statul sprijina activitatea cultelor recunoscute si in calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autoritatile publice asigura oricarei persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliata potrivit propriilor convingeri religioase prin inlesnirea asistentei religioase.
ART. 11
Sprijinul statului consta si in acordarea de facilitati fiscale, in conditiile legii.
ART. 12
Utilizarea fondurilor banesti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum si respectarea destinatiei bunurilor primite in proprietate sau folosinta de la autoritatile publice locale ori centrale se supun controlului statului.
ART. 13
(1) Raporturile dintre culte, precum si cele dintre asociatii si grupuri religioase se desfasoara pe baza intelegerii si a respectului reciproc.
(2) In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase.
ART. 14
(1) Fiecare cult trebuie sa aiba un organism national de conducere sau de reprezentare.
(2) Unitatile de cult, inclusiv filialele lor fara personalitate juridica, se infiinteaza si se organizeaza de catre culte potrivit propriilor statute, regulamente si coduri canonice.
(3) Infiintarea unitatii de cult trebuie sa fie comunicata, spre evidenta, Ministerului Culturii.
(4) Unitatile de cult nou-infiintate ca persoane juridice pot solicita si primi sprijin financiar, in conditiile legii.
ART. 15
Sigiliile si stampilele folosite de catre un cult sau de catre o unitate locala de cult trebuie sa contina si denumirea oficiala sub care cultul a fost recunoscut ori initialele acestuia.
ART. 16
(1) Cultele recunoscute pot folosi, in desfasurarea activitatilor lor, orice limba considera de cuviinta. Evidenta financiar-contabila se va tine si in limba romana.
(2) In relatiile oficiale cu autoritatile statului, cultele recunoscute folosesc limba romana.
SECTIUNEA a 2-a
Recunoasterea calitatii de cult
ART. 17
(1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobandeste prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii, de catre asociatiile religioase care, prin activitatea si numarul lor de membri, ofera garantii de durabilitate, stabilitate si interes public.
(2) Recunoasterea statutelor si a codurilor canonice se acorda in masura in care acestea nu aduc atingere, prin continutul lor, securitatii publice, ordinii, sanatatii si moralei publice sau drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
ART. 18
Asociatia religioasa care solicita recunoasterea calitatii de cult va formula o cerere in acest sens la Ministerul Culturii, insotita de urmatoarea documentatie:
a) dovada ca este constituita legal si functioneaza neintrerupt pe teritoriul Romaniei ca asociatie religioasa de cel putin 12 ani;
b) listele originale cuprinzand adeziunile unui numar de membri cetateni romani cu domiciliul in Romania cel putin egal cu 0,1% din populatia Romaniei, conform ultimului recensamant;
c) marturisirea de credinta proprie si statutul de organizare si functionare, care sa cuprinda: denumirea cultului, structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, organele de reprezentare, modul de infiintare si desfiintare a unitatilor de cult, statutul personalului propriu, precum si prevederile specifice cultului respectiv.
ART. 19
(1) In termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii inainteaza Guvernului documentatia de recunoastere a cultului, insotita de avizul sau consultativ, intocmit pe baza documentatiei depuse.
(2) Daca documentatia este incompleta sau statutele contin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de solutionare se prelungeste corespunzator.
ART. 20
(1) In termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunta asupra cererii, prin hotarare de recunoastere sau de respingere motivata.
(2) Hotararea Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si poate fi atacata in justitie, conform legii.
(3) In caz de respingere a cererii, asociatia religioasa poate solicita reluarea procedurii de recunoastere a calitatii de cult, numai daca prezinta dovezi din care sa rezulte ca au incetat temeiurile care au dus la solutia de respingere.
(4) Drepturile si obligatiile aferente calitatii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului de recunoastere a acestuia.
ART. 21
Guvernul, prin hotarare, la propunerea Ministerului Culturii, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci cand, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securitatii publice, ordinii, sanatatii sau moralei publice ori drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
ART. 22
(1) Modificarea si completarea statutelor de organizare si functionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunica, spre recunoastere, Ministerului Culturii.
(2) Actele administrative emise in temeiul prevederilor prezentei sectiuni, precum si neemiterea acestora in termenele prevazute pot fi atacate in justitie, in conditiile legii.
SECTIUNEA a 3-a
Personalul cultelor
ART. 23
(1) Cultele isi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.
(2) Personalul cultelor poate fi sanctionat disciplinar pentru incalcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.
(3) Personalul clerical si cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat sa dezvaluie faptele incredintate sau de care a luat cunostinta in considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea fara drept a atributiilor de preot constituie infractiune si se pedepseste potrivit Codului penal.
ART. 24
(1) Salariatii si asiguratii cultelor ale caror case de pensii sunt integrate in sistemul asigurarilor sociale de stat vor fi supusi prevederilor legislatiei privind asigurarile sociale de stat.
(2) Salariatii si asiguratii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de catre organele de conducere ale cultelor, in conformitate cu statutele acestora si in acord cu principiile generale ale legislatiei privind asigurarile sociale de stat.
ART. 25
Personalul clerical si cel asimilat, precum si personalul monahal apartinand cultelor recunoscute este scutit de indeplinirea serviciului militar.
ART. 26
(1) Cultele pot avea organe proprii de judecata religioasa pentru problemele de disciplina interna, conform statutelor si reglementarilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplina interna sunt aplicabile in mod exclusiv prevederile statutare si canonice.
(3) Existenta organelor proprii de judecata nu inlatura aplicarea legislatiei cu privire la contraventii si infractiuni in sistemul jurisdictional.
SECTIUNEA a 4-a
Patrimoniul cultelor
ART. 27
(1) Cultele recunoscute si unitatile lor de cult pot avea si dobandi, in proprietate sau in administrare, bunuri mobile si imobile, asupra carora pot dispune in conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii in conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, dobandite cu titlu, sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi instrainate doar in conditiile statutare specifice fiecarui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afecteaza redobandirea bunurilor sacre confiscate in mod abuziv de stat in perioada 1940-1989, precum si a celor preluate fara titlu.
ART. 28
(1) Unitatile locale ale cultelor pot avea si intretine, singure sau in asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credinciosii lor. Cimitirele confesionale se administreaza potrivit regulamentelor cultului detinator. Identitatea confesionala a cimitirelor istorice este protejata de lege.
(2) In localitatile in care nu exista cimitire comunale si unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care apartineau cultelor respective pot fi inhumate potrivit ritului propriu, in cimitirele existente in functiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplica cimitirelor apartinand cultelor mozaic si musulman.
(4) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a infiinta cimitire comunale si orasenesti in fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orasenesti se organizeaza astfel incat sa aiba sectoare corespunzatoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce functioneaza in localitatea respectiva.
ART. 29
(1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce si valorifica obiectele si bunurile necesare activitatii de cult, in conditiile legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale in activitatea cultelor recunoscute se face fara plata taxelor catre organele de gestiune colectiva a drepturilor de autor.
ART. 30
Bunurile bisericesti sau similare din strainatate, proprietate a statului roman ori a cultelor din Romania, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul roman, la solicitarea celor interesati.
ART. 31
(1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contributii, donatii, succesiuni -, precum si orice alte bunuri intrate in mod legal in patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicarii lor ulterioare.
(2) Persoanele care parasesc un cult recunoscut nu pot emite pretentii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se solutioneaza pe cale amiabila, iar, in caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) In cazul retragerii calitatii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvarii, destinatia patrimoniului este cea stabilita prin statutul acestuia.
SECTIUNEA a 5-a
Invatamantul organizat de culte
ART. 32
(1) In invatamantul de stat si particular, predarea religiei este asigurata prin lege cultelor recunoscute.
(2) Personalul didactic care preda religia in scolile de stat se numeste cu acordul cultului pe care il reprezinta, in conditiile legii.
(3) In cazul in care un cadru didactic savarseste abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul ii poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de munca.
(4) La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin.
ART. 33
(1) Cultele au dreptul sa infiinteze si sa administreze unitati de invatamant pentru pregatirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum si a altor specialisti necesari activitatii religioase a fiecarui cult, in conditiile prevazute de lege.
(2) Fiecare cult este liber sa isi stabileasca forma, nivelul, numarul si planul de scolarizare pentru institutiile de invatamant proprii, in conditiile prevazute de lege.
ART. 34
(1) Cultele isi elaboreaza planurile si programele de invatamant pentru invatamantul teologic preuniversitar si programele pentru predarea religiei. Acestea se avizeaza de catre Ministerul Culturii si se aproba de catre Ministerul Educatiei Nationale.
(2) Pentru invatamantul superior, planurile si programele de invatamant se elaboreaza de institutiile de invatamant, cu acordul cultului respectiv, si se aproba de senatele universitare.
ART. 35
(1) Personalul didactic din unitatile de invatamant teologic integrate in invatamantul de stat se recunoaste de catre Ministerul Educatiei Nationale, in conditiile prevazute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase in cauza.
(2) Personalul didactic din unitatile de invatamant teologic neintegrate in invatamantul de stat se numeste de catre organele statutare ale cultelor, in conformitate cu statutele acestora. Personalul didactic care preda religia in scoli trebuie sa indeplineasca prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic*), cu modificarile si completarile ulterioare.
_________
*) Legea nr. 128/1997 a fost abrogata prin art. 361 alin. (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare.
ART. 36
(1) In centrele de plasament organizate de institutiile publice, particulare sau apartinand cultelor, educatia religioasa a copiilor se face conform apartenentei lor religioase.
(2) In centrele de plasament, indiferent de finantator, educatia religioasa a copiilor carora nu li se cunoaste religia se face doar cu acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente in acest domeniu.
ART. 37
Salarizarea personalului didactic si administrativ din unitatile de invatamant teologic neintegrate in invatamantul de stat se asigura de catre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii, poate asigura o contributie la salariu, proportional, in raport cu numarul membrilor acestora.
ART. 38
Echivalarea si recunoasterea diplomelor si a certificatelor de studii teologice obtinute in strainatate se fac in conditiile prevazute de lege.
ART. 39
(1) Cultele recunoscute au dreptul de a infiinta si administra forme de invatamant confesional de toate nivelurile, profilurile si specializarile, in conditiile legii.
(2) Diplomele pentru absolventii unitatilor si institutiilor de invatamant particular, confesional, organizate de cultele religioase se elibereaza potrivit legislatiei in vigoare.
(3) Statul va sustine financiar invatamantul confesional, in conditiile legii.
(4) Unitatile de invatamant confesional dispun de autonomie organizatorica si functionala, potrivit statutelor si canoanelor lor, in concordanta cu prevederile legale ale sistemului national de invatamant.
(5) In invatamantul confesional se pot inscrie elevi sau studenti, indiferent de religie sau confesiune, garantandu-se libertatea educatiei religioase a acestora, corespunzatoare propriei religii sau confesiuni.
CAP. III
Asociatiile religioase
ART. 40
(1) Libertatea religioasa se poate exercita si in cadrul asociatiilor religioase, care sunt persoane juridice alcatuite din cel putin 300 de persoane, cetateni romani sau rezidenti in Romania, care se asociaza in vederea manifestarii unei credinte religioase.
(2) Asociatia religioasa dobandeste personalitate juridica prin inscrierea in Registrul asociatiilor religioase, care se instituie la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul.
ART. 41
(1) Oricare dintre asociati, pe baza imputernicirii date de ceilalti, poate formula o cerere de inscriere a asociatiei in Registrul asociatiilor religioase.
(2) Cererea de inscriere va fi insotita de urmatoarele documente:
a) actul constitutiv, in forma autentica, in care se vor arata obligatoriu denumirea asociatiei religioase, care nu poate fi identica sau asemanatoare cu cea a unui cult sau a altei asociatii religioase recunoscute, datele de identificare si semnaturile asociatilor, sediul, patrimoniul initial, de cel putin doua salarii brute pe economie, alcatuit din aportul in natura sau in bani al asociatilor, precum si primele organe de conducere;
b) marturisirea de credinta proprie si statutul asociatiei religioase, care trebuie sa cuprinda: structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, modul de infiintare si desfiintare a unitatilor locale, drepturile si obligatiile membrilor, principalele activitati pe care asociatia religioasa intelege sa le desfasoare in vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi specifice asociatiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii, eliberata de Ministerul Justitiei.
ART. 42
(1) In termen de 3 zile de la depunerea cererii de inscriere si a documentelor prevazute la art. 41 alin. (2), judecatorul desemnat de presedintele instantei verifica legalitatea acestora si dispune, prin incheiere, inscrierea asociatiei in Registrul asociatiilor religioase.
(2) Odata cu efectuarea inscrierii, incheierea prin care s-a dispus inscrierea se comunica, din oficiu, organului financiar local in a carui raza teritoriala se afla sediul asociatiei religioase, pentru evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de inscriere in Registrul asociatiilor religioase.
ART. 43
Asociatiile religioase pot infiinta filiale cu personalitate juridica, in conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevazute la art. 41 si 42.
ART. 44
(1) Asociatiile religioase beneficiaza de facilitati fiscale legate de activitatea lor religioasa, in conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Asociatiilor religioase li se aplica in mod corespunzator si prevederile art. 10 alin. (2) si ale art. 15, 16 si 28.
ART. 45
Dizolvarea asociatiei religioase se pronunta de instanta competenta atunci cand, prin activitatea sa, asociatia religioasa aduce atingeri grave securitatii publice, ordinii, sanatatii sau moralei publice, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului ori cand asociatia religioasa urmareste alt scop decat cel pentru care s-a constituit.
ART. 46
Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 246/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
ART. 47
(1) Asociatiile existente, constituite in conformitate cu reglementarile legale privind asociatiile si fundatiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinte religioase si care doresc sa dobandeasca statutul de asociatie religioasa vor depune la judecatoria unde sunt inregistrate o cerere de transformare a asociatiei si de radiere a ei din Registrul asociatiilor si fundatiilor si de inregistrare in Registrul asociatiilor religioase tinut de grefa aceleiasi judecatorii, insotita de documentatia prevazuta la art. 41.
(2) Cererea va fi semnata de organele statutare de conducere ale asociatiei, aratandu-se expres dorinta transformarii asociatiei initiale in asociatie religioasa.
(3) Judecatorul-delegat se va pronunta atat asupra transformarii asociatiei, cat si asupra inregistrarii asociatiei religioase, stabilind si perioada in care asociatia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinte religioase.
(4) Perioada stabilita de instanta va fi luata in considerare si se va adauga perioadei de functionare a asociatiei religioase, in vederea dobandirii calitatii de cult recunoscut.
ART. 48
(1) In toate cererile si actiunile in justitie privitoare la dobandirea sau pierderea calitatii de asociatie religioasa, judecata se face cu prezenta procurorului si cu citarea reprezentantului Ministerului Culturii.
(2) Incheierile sau hotararile pronuntate de catre instanta in cauzele privitoare la asociatiile religioase pot fi atacate numai cu apel, in termen de 15 zile de la pronuntare, la tribunal.
CAP. IV
Dispozitii tranzitorii si finale
ART. 49
(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi*), in Romania functioneaza 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integranta din prezenta lege.
(2) In termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*), cultele din Romania prevazute in anexa vor prezenta statutele si codurile canonice Ministerului Culturii, pentru recunoasterea lor.
_________
*) Legea nr. 489/2006 a intrat in vigoare la 3 zile de la data de 8 ianuarie 2007, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) Recunoasterea se realizeaza prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Dispozitiile art. 17 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
ART. 50
(1) Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizeaza cu consultarea prealabila a cultelor recunoscute si cu respectarea normelor legale privind transparenta decizionala.
(2) Reprezentantii cultelor religioase au dreptul de a participa ca invitati la dezbaterea in Parlament si in comisiile acestuia a proiectelor de acte normative privitoare la viata religioasa, la activitatea cultelor, de educatie si de invatamant confesional, de asistenta sociala si de patrimoniu national privind cultele.
ART. 51
La data intrarii in vigoare a prezentei legi*), Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.
________
*) A se vedea nota de subsol de la art. 49 alin. (1).
