Punerea de drept in intarziere

(1) In cazul vanzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul.

(2) In cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul.

Jurisprudenta

"Societatea Comerciala "UTILAJ TRANSPORT" S.A. a solicitat obligarea paratei, Societatea Comerciala "SALCOM" S.A., la plata contravalorii prestatiilor efectuate si la penalitati de intarziere, in decontare, potrivit Legii nr.76/1992.

Tribunalul a admis in parte actiunea si a obligat parata la plata penalitatilor de intarziere in plata, respingand capatul de cerere privind pretul, acesta fiind stins prin plata.

Curtea de Apel a admis apelul paratei si a schimbat in parte sentinta civila in sensul ca diminuand penalitatile datorate de parata, retinand calculul penalitatilor intocmit de parata potrivit dispozitiilor Legii nr.76/1992.

Parata a declarat recurs, solicitand respingerea penalitatilor, la care a fost gresit obligata, reclamanta nefiind in drept sa i le pretinda, intrucat nu a pus-o in intarziere prin declararea incapacitatii de plata.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.10 din Legea nr.76/1992 republicata, agentii economici sunt considerati in incapacitate de plata, in situatia in care au fost plati restante a caror scadenta a fost depasita cu 30 de zile calendaristice, incapacitatea de plata comunicandu-se debitorului de catre creditor dupa expirarea acestui termen.

Aceasta nu inseamna ca, prin lege, s-a instituit o procedura prealabila obligatorie care sa impiedice chemarea in judecata a debitorului si obligarea sa la plata.

Cu alte cuvinte, nu se poate sustine ca punere in intarziere a debitoarei, prin notificarea si comunicarea starii de incapacitate in conditiile Legii nr.76/1992, ar constitui o procedura legala, obligatorie, in lipsa careia creditoarea nu s-ar putea adresa instantei si nu s-ar putea dispune obligarea la plata a debitoarei in culpa."

In consecinta, recursul a fost respins ca nefondat.

(Constantin Crisu, Ċžtefan Crisu, "Practica si literatura juridica 1994-1997"; Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr.1028 din 10 aprilie 1997)