Decizia 1193 din 20 septembrie 2011 (Decizia 1193/2011)
referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lazaroiu
Mircea Stefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Tudorel Toader
Mihaela Senia Costinescu - presedinte
- judecator
- judecator
- judecator
- judecator
- judecator
- judecator
- judecator
- magistrat-asistent-sef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Simona Vasilescu in Dosarul nr. 7.619/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 3.805D/2010.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 7.619/2/2009, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila.
Exceptia a fost ridicata de Simona Vasilescu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei ordonante presedintiale.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece, prin impunerea unei decizii pronuntate de o instanta unei alte instante, petentii sunt privati de dreptul la un proces echitabil in propria cauza.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat prevederile contestate nu incalca dreptul la un proces echitabil sau la folosirea cailor de atac si nici nu sunt de natura a crea o discriminare intre persoane aflate in situatii identice, avand in vedere ca deciziile pronuntate in recursul in interesul legii privesc doar solutionarea chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instante si nu limiteaza caracterul efectiv al dreptului persoanei de a accede la justitie.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, care au urmatorul continut:
"(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul Romaniei, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
(2) Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3) - Statul roman, art. 16 - Egalitatea in drepturi, art. 20 alin. (2) - Tratatele internationale privind drepturile, art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justitie si art. 129 - Folosirea cailor de atac. De asemenea, sunt considerate a fi incalcate si prevederile art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, precum si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Ulterior sesizarii Curtii, prevederile art. 329 din Codul de procedura civila au fost modificate prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, in urma modificarilor survenite procedura de solutionare a recursului in interesul legii dobandind o noua fizionomie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, Curtea constata ca autorul exceptiei este nemultumit de caracterul obligatoriu pentru instante al dezlegarii date problemelor de drept de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Or, sub acest aspect, prevederile criticate au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca si cele invocate in cauza de fata. Astfel, prin Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, si Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, Curtea a statuat ca prevederile art. 329 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
Cu acele prilejuri Curtea a retinut ca interpretarea legilor este o operatiune rationala, utilizata de orice subiect de drept, in vederea aplicarii si respectarii legii, avand ca scop clarificarea intelesului unei norme juridice sau a campului sau de aplicare. Instantele judecatoresti interpreteaza legea, in mod necesar, in procesul solutionarii cauzelor cu care au fost investite, interpretarea fiind faza indispensabila procesului de aplicare a legii. "Oricat de clar ar fi textul unei dispozitii legale - se arata intr-o hotarare a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - in orice sistem juridic exista, in mod inevitabil, un element de interpretare judiciara [...]."
Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicari diferite ale legii in practica instantelor de judecata. Pentru a se elimina posibilele erori in calificarea juridica a unor situatii de fapt si pentru a se asigura aplicarea unitara a legii in practica tuturor instantelor de judecata, a fost creata de legiuitor institutia recursului in interesul legii. Avand in vedere pozitia Inaltei Curti de Casatie si Justitie in sistemul instantelor judecatoresti, precum si rolul sau prevazut in art. 126 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul a instituit, prin dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, obligativitatea interpretarii date de aceasta, in scopul aplicarii unitare de catre instantele judecatoresti a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegarilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului in interesul legii nu face decat sa dea eficienta rolului constitutional al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, contribuind la consolidarea statului de drept.
Curtea a retinut in acest sens ca divergentele profunde de jurisprudenta sunt susceptibile a crea un climat general de incertitudine si insecuritate juridica, aspect subliniat si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. Astfel, de exemplu, in Hotararea pronuntata in Cauza Paduraru impotriva Romaniei, 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, constatand ca "divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta oricarui sistem judiciar care se sprijina pe un ansamblu de jurisdictii de fond care au autoritate asupra zonei lor teritoriale", a considerat ca, in lipsa unui mecanism care sa asigure coerenta practicii jurisdictiilor nationale, asemenea divergente profunde de jurisprudenta, care persista in timp si cu privire la un domeniu care prezinta un mare interes social, sunt de natura sa genereze o incertitudine permanenta si sa faca sa scada increderea publicului in sistemul judiciar, care este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept. In acest context, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mai aratat ca "rolul unei jurisdictii supreme era tocmai cel de a reglementa contradictiile de jurisprudenta" (Hotararea pronuntata in Cauza Zielinski si Pradal & Gonzalez s.a. impotriva Frantei, 1999).
Asa fiind, dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, care indrituiesc Inalta Curte de Casatie si Justitie sa unifice diferentele de interpretare si aplicare a aceluiasi text de lege de catre celelalte instante judecatoresti nationale, nu aduc atingere normelor constitutionale, ci, dimpotriva, contribuie, pentru motivele mai sus aratate, la asigurarea exigentelor statului de drept.
Considerentele retinute in deciziile mentionate sunt valabile si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Simona Vasilescu in Dosarul nr. 7.619/2/2009 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 septembrie 2011.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-sef,
Mihaela Senia Costinescu
