Societate pe actiuni. Garantie reala mobiliara asupra actiunilor

Decizia nr. 30/2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia comerciala

Cuprins pe materii: Drept comercial. Functionarea societatilor comerciale.

Index alfabetic: societate pe actiuni

- actionar
- atiuni nominative
- contract de garantie reala mobiliara
- drept de preemtiune
- exceptia lipsei de interes
- nulitate absoluta

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Legea nr. 31/1990, art. 8 pct. f1, art. 991

Dreptul de preemtiune, in cazul vanzarii actiunilor, prevazut de actul constitutiv, nu are legatura cu constituirea de garantii reale mobiliare asupra respectivelor actiuni, acesta fiind o conditionare a vanzarii sau cesionarii si nu o interdictie pentru constituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor

Prevederile art. 991 alin. (2) si (3) din Legea nr. 31/1990 nu conditioneaza inregistrarea garantiei reale mobiliare asupra actiunilor – permisa oricarui actionar potrivit acestui articol – la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare de prealabila inregistrare in registrul actionarilor, aceasta din urma fiind de natura doar sa ofere creditorului garantat un plus de protectie, fara ca ea sa conditioneze in vreun mod valabilitatea constituirii respectivei garantii si nici opozabilitatea acesteia fata de terti, realizata prin inregistrarea in A.E.G.R.M.
Sectia comerciala, Decizia nr. 1003 din 11 martie 2010

Reclamanta SC R.G. SA Borsec a chemat in judecata pe paratii N.F.B., SC A.B. Romania SA Bucuresti si SC A.B. Romania SA – Sucursala Unirii solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a contractelor de garantie reala mobiliara nr. 123/2008 si 124/2008, incheiate de parati si inscrise in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare asupra celor 35.909 actiuni nominative detinute de paratul N.F.B. la SC R.G. SA (fosta R.H. SA), pana la concurenta sumei de 123.116,34 euro, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta comerciala nr. 13842/2008, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI a comerciala, a respins ca nefondata exceptia lipsei de interes a reclamantei, invocata de parata, a respins cererea principala formulata de reclamanta ca nefondata si a respins ca nefondate si cererile de interventie principala formulate de intervenientii P.N. si C.O., retinand ca dreptul de preemtiune al actionarilor reclamantei, inscris in actul constitutiv al acesteia, reprezinta o restrictie in transmiterea actiunilor catre terti, dar ca simpla publicare a actului constitutiv nu reprezinta dovada ca parata a cunoscut existenta mentionatei restrictii statutare, iar gajul, ca mijloc de garantare a obligatiei civile a actionarului parat N.F.B., face ca actiunile sale sa fi fost afectate despagubirilor pe care parata le are de incasat de la paratul mentionat, raspunderea acestuia pentru nerespectarea cu rea-credinta a actului constitutiv al reclamantei neputand lovi de nulitate contractele de garantie legal inscrise la A.E.G.R.M.

Apelul declarat de reclamanta si de intervenienti impotriva sentintei primei instante a fost respins ca nefondat prin decizia comerciala nr. 174/2009 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI a comerciala, care a retinut, in acest sens, ca dreptul de preemtiune in cazul vanzarii actiunilor, prevazut de actul constitutiv al reclamantei apelante, nu are legatura cu constituirea de garantii reale mobiliare asupra respectivelor actiuni, acesta fiind o conditionare a vanzarii sau cesionarii si nu o interdictie pentru constituirea de garantii reale mobiliare asupra actiunilor, restrictia neputand fi extinsa la situatii neavute in vedere expres de partile actului constitutiv, dispozitiile art. 10 si 11 din actul constitutiv neinterzicand, de altfel, constituirea de catre actionari a garantiilor reale mobiliare asupra actiunilor lor, o eventuala executare silita neaducand – prin ea insasi – atingere dreptului de preemtiune al celorlalti actionari, iar art. 12 din acelasi act interzicand doar gajarea actiunilor de catre societatea emitenta fara acordul AGEA. A mai retinut instanta de apel ca intimata-parata, care nu este parte in actul constitutiv al reclamantei-apelante, si care, deci, nu-i creeaza obligatii acesteia, nu era tinuta sa-l cunoasca, iar publicarea respectivului act nu face dovada ca parata avea cunostinta de continutul sau, precum si ca reaua-credinta a actionarului intimat parat nu loveste de nulitate contractele de garantie, cum nici incheierea unei cesiuni a actiunilor cu incalcarea dreptului de preemtiune nu da dreptul partii lezate de a intenta actiune in nulitatea cesiunii decat daca se dovedeste complicitatea la frauda a tertului achizitor. A retinut, de asemenea, instanta de apel ca inregistrarea garantiei la A.E.G.R.M. nu este conditionata de prealabila inregistrare a gajului in registrul actionarilor societatii emitente, care are doar rolul de a asigura opozabilitatea si valabilitatea garantiei, precum si ca o cesiune a drepturilor de creanta derivand din calitatea de actionar nu reprezinta un gaj asupra actiunilor, neafectand dreptul de proprietate al intimatului parat asupra acestora si, deci, nefiind susceptibila de a fi calificata ca o incalcare a dreptului de preemtiune al actionarilor.

Impotriva deciziei nr. 174/2009 reclamanta si intervenientii in interes propriu au declarat recurs cu invocarea motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentii, reluand asertiunile din apel, au criticat decizia pentru gresita aplicare a dispozitiilor art. 10 si 11 din Actul constitutiv al recurentei reclamante, incalcate prin incheierea de catre intimatii parati, intre ei, a contractelor de garantie reala mobiliara care pot avea ca efect vanzarea sau cesionarea actiunilor gajate in ipoteza executarii garantiei respective de catre intimata garantata, contracte care, de altfel, indisponibilizeaza actiunile gajate, instanta facand si o gresita aplicare a dispozitiilor art.8 pct.f1 din Legea nr. 31/1990, ca si a dispozitiilor art. 991 alin. (2) si (3) din Lege, fiind ignorat, in stabilirea relei credinte a intimatului parat, faptul ca prin Ordonanta Parchetului din 20 martie 2008 s-a instituit un sechestru asigurator asupra actiunilor acestuia care produsese reclamantei recurente un prejudiciu.     

Examinand recursul recurentilor prin prisma motivului de nelegalitate invocat s-a constatat ca acesta nu este fondat, decizia recurata fiind pronuntata cu corecta aplicare a dispozitiilor de lege invocate de recurenti, ca si a prevederilor actului constitutiv al reclamantei recurente.

S-a constatat, in acest sens, ca nu este fondata critica recurentilor vizand gresita aplicare de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 8 pct. f1 din Legea nr. 31/1990 care nu sunt incidente in cauza intrucat se refera la ipoteza in care in societatea emitenta sunt mai multe categorii de actiuni, ceea ce nu rezulta cu privire la societatea recurenta. 

Nu sunt fondate – si au fost respinse – , nici criticile referitoare la gresita aplicare a prevederilor art. 991 alin. (2) si (3) din Legea nr. 31/1990, care, asa cum judicios a stabilit si instanta de apel, nu conditioneaza inregistrarea garantiei reale mobiliare asupra actiunilor – permisa oricarui actionar potrivit art. 991 alin. (1) din Lege – la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare de prealabila inregistrare in registrul actionarilor, aceasta din urma fiind de natura doar sa ofere creditorului garantat un plus de protectie, fara ca ea sa conditioneze in vreun mod valabilitatea constituirii respectivei garantii si nici opozabilitatea acesteia fata de terti, realizata prin inregistrarea in A.E.G.R.M.

S-a retinut, de asemenea, ca in mod corect a stabilit instanta de apel ca in speta nu sunt incidente prevederile art. 12 din Actul constitutiv al recurentei reclamante, care conditioneaza aprobarea AGEA, la propunerea – in acest sens – a Consiliului de Administratie, numai gajarea actiunilor de catre societate si nu gajarea lor de catre actionarul proprietar, criticile formulate de recurenti in acest sens nefiind fondate.

Tot astfel, s-a constatat ca si prevederile art. 10 si 11 din actul constitutiv au fost corect interpretate de instanta de apel care a retinut judicios ca prin cele doua contracte de garantii reale mobiliare dintre intimatii-parati nu s-au incalcat drepturile celorlalti actionari si nici ale societatii emitente. Mai mult, chiar in art. 10.5 din Actul constitutiv se mentioneaza ca un creditor al unui actionar poate formula pretentii asupra partii din beneficiul societatii ce i se va repartiza sub forma de dividende de catre AGA, sau asupra cotei parti cuvenite acestuia la lichidarea societatii, astfel ca in mod judicios instanta de apel a apreciat ca nu este afectat dreptul de preemtiune al actionarilor prin contractul de garantie nr. 123/2008 avand ca obiect cesiunea drepturilor de creanta – incasare derivand din calitatea de actionar a paratului-intimat, prezente si viitoare, inclusiv dreptul la dividende, criticile formulate in acest sens de catre recurenti urmand a fi respinse.

In sfarsit, s-a constatat ca in mod judicios a stabilit instanta ca nu este afectat dreptul de preemtiune al actionarilor nici prin incheierea contractului nr. 124/2008 prin care actionarul parat intimat a constituit o garantie reala mobiliara in favoarea paratei intimate asupra actiunilor sale nominative dematerializate, pe de o parte – pentru ca o astfel de garantie se poate constitui in lumina dispozitiilor art. 991 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, iar pe de alta parte – , pentru ca gajarea actiunilor nu reprezinta un transfer al respectivelor actiuni, nefiind nici o vanzare cumparare sub conditie suspensiva a actiunilor in cauza, nici un antecontract de vanzare-cumparare a lor si nicio cesiune a acestora, spre a se putea invoca incalcarea dreptului de preemtiune al actionarilor reglementat de art. 11 din Actul constitutiv al societatii emitente, recurentii nefacand dovada ca scopul contractului in litigiu ar fi constat in fraudarea actionarilor prin incalcarea mentionatului drept de preemtiune si nici ca parata intimata a cunoscut continutul Actului constitutiv al recurentei, intimata neavand nici obligatia sa se informeze asupra acestuia, dispozitiile sale putand fi invocate numai in raporturile cu intimatul parat – actionar al recurentei, dar a carui rea credinta nu este de natura sa atraga nulitatea contractului de garantie mentionat, nefiind relevant pentru cauza nici sechestrul asigurator instituit asupra actiunilor paratului intimat prin Ordonanta procurorului de pe langa Judecatoria sector 6 Bucuresti din 20 martie 2008, intrucat acesta a fost instituit ulterior datei de 19 februarie 2008, data incheierii contractului nr. 124/2008 dintre paratii intimati privind gajarea acelorasi actiuni.     

Astfel fiind, decizia recurata constatandu-se a fi legala si temeinica si pronuntata cu corecta aplicare a legii si a prevederilor Actului constitutiv al recurentei reclamante, cu aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentilor impotriva mentionatei decizii a fost respins ca nefondat.