Spete - drept de proprietate (pct. 36 - 37)

36. In conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta a fost impusa - in baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga si care au creat un adevarat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice.

Prin Decizia nr. 282 din 7 iunie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in M.Of. nr. 559 din 30 iunie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, in esenta, ca prevederile art. 46 alin. (2) incalca dispozitiile art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie. Astfel, cu privire la art. 15 din Legea fundamentala, autorii exceptiei considera ca “edictarea unei norme la cinci ani distanta in timp de momentul incheierii contractelor de vanzare-cumparare, prin care se declara nulitatea absoluta a unor acte juridice incheiate anterior, incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii. De asemenea, se confera in mod nelegal instantelor judecatoresti dreptul de a cenzura si de a se pronunta, in prima faza, asupra legitimitatii titlului de preluare al statului si apoi asupra bunei sau relei-credinte a partilor contractante, desi, in momentul incheierii actelor de vanzare-cumparare, acestea respectau toate prevederile legale in vigoare la acel moment”.
 
Cu privire la art. 16 din Constitutie, se sustine ca textul legal criticat “creeaza un dezechilibru pe plan procesual intre fostii proprietari si fostii chiriasi, deoarece acestia din urma sunt obligati sa isi dovedeasca buna-credinta, pornindu-se ab initio de la o prezumtie de rea-credinta”.
 
Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentala, autorii exceptiei afirma ca, prin acordarea posibilitatii de a analiza retroactiv buna-credinta a cumparatorului in baza Legii nr. 112/1995 si valabilitatea titlului statului la nivelul anilor Ġ50, se incalca principiile stabilite in aceste texte constitutionale, deoarece este incontestabil ca, la data incheierii lor, aceste acte respectau toate normele in vigoare; desfiintarea titlurilor de proprietate cu caracter retroactiv nu face decat sa destabilizeze circuitul juridic si sa incalce normele constitutionale.
 
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens arata ca Legea nr. 10/2001 ofera suficienta protectie chiriasilor, care nu sunt tinuti sa isi probeze buna-credinta, deoarece sarcina probei revine proprietarului. De asemenea, textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 44 si art. 136 din Constitutie, intrucat posibilitatea instantelor judecatoresti de a verifica valabilitatea preluarii de catre stat a unor imobile in perioada 1945-1989 a fost conferita prin Legea nr. 213/1998.
 

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
 
Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, “cu privire la art. 15 din Legea fundamentala, prin Decizia nr. 191/2002, Curtea Constitutionala a considerat ca textul legal ar fi putut fi considerat ca avand caracter retroactiv numai daca, anterior intrarii sale in vigoare, solutia consacrata de acesta nu era de conceput. Or potrivit art. 966 si 968 din Codul civil, orice act de instrainare in care ambele parti au fost de rea-credinta era considerat nul absolut, chiar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001”.
 
Cu privire la art. 16 din Constitutie, Guvernul considera ca textul legal criticat nu contine nici un element de discriminare, recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta fiind impusa de legiuitor in scopul asigurarii securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice.
In sfarsit, din perspectiva art. 44 si 136 din Constitutie, se arata ca textul legal criticat reprezinta o aplicare a principiului ocrotirii proprietatii private “pentru proprietarul care a dobandit imobilul prin cumparare de la stat, in baza legii in vigoare la data respectiva si cu respectarea intocmai a prevederilor acesteia, fiind de buna-credinta la momentul cumpararii”.
 
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, referitor la art. 16 din Constitutie, “persoanele care revendica imobile preluate de stat fara titlu si subdobanditorii de buna-credinta se afla in situatii juridice diferite, ceea ce justifica aplicarea unui tratament juridic diferit”. Cu privire la art. 44 si 136 din Legea fundamentala, se arata ca “ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile”.

Curtea, examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Asa cum reiese din incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale din 9 decembrie 2004, autorii exceptiei critica prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Curtea constata insa ca, ulterior sesizarii sale, Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dandu-se textelor o noua numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), fara a se modifica substanta reglementarii.
 
Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 50 alin. (2): “Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.”
 
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 15, 16, 44 si 136 din Constitutie, potrivit carora:
- Art. 15: “(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”
- Art. 16: “(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.”
- Art. 44: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu pote fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.”
- Art. 136: “(1) Proprietatea este publica sau privata.
(2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.”
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul legal criticat a facut obiectul unei jurisprudente constante a instantei de contencios constitutional. Astfel, prin numeroase decizii, exceptia de neconstitutionalitate ridicata cu privire la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportata la aceleasi texte din Legea fundamentala, a fost respinsa ca neintemeiata. In acest sens, Curtea retine Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 71 din
18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, Decizia
nr. 69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003, Decizia nr. 92 din 4 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.
In aceste decizii s-a statuat, in esenta, ca, “in conflictul de interese legitime dintre adevaratul proprietar si subdobanditorul de buna-credinta al bunului sau imobil, a fost preferat cel din urma. Recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta a fost impusa - in baza unor ratiuni cu o aplicare mult mai larga si care au creat un adevarat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securitatii circuitului civil si a stabilitatii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, solutia si-a aflat asadar suport in ratiuni de ordin pragmatic, concretizate in principiul validitatii aparentei in drept, a carui esenta este exprimata prin adagiul error communis facit jus”.
 
Consacrarea unei astfel de solutii legislative a fost impusa legiuitorului si de imprejurarea ca, in aceasta materie, eroarea comuna cu privire la concordanta dintre aparenta si realitate si-a avut suportul in cadrul legislativ in vigoare la acel moment, care confirma, cu forta unei prezumtii juris et de jure, ca proprietarul aparent, statul, este adevaratul proprietar. O atare imprejurare justifica pe deplin optiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinte o eficienta juridica similara celei din dreptul comun.
 
37. Principiul constitutional al egalitatii in drepturi nu este incalcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, si cultele religioase sau comunitatile minoritatilor nationale, pe de alta parte, se afla in situatii juridice diferite, ceea ce justifica adoptarea de catre legiuitor a unui regim juridic diferit.

Prin Decizia nr. 262 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 501/2002, publicata in M.Of. nr. 527 din 21 iunie 2005, instanta constitutionala a stabilit urmatoarele:

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale criticate incalca art. 16 din Constitutie, deoarece “creeaza o inegalitate intre persoanele fizice si cultele religioase din Romania”. Se mai arata ca prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din Romania, fiind incalcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se sustine ca dispozitiile legale criticate fac ineficienta aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ce este incident in judecarea cauzei in care s-a invocat exceptia.
 
Judecatoria Sibiu considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata in acest sens ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece “nu este de natura sa creeze discriminari intre proprietari”. Pe de alta parte se precizeaza ca dispozitia constitutionala invocata are in vedere egalitatea in drepturi a cetatenilor, iar nu a persoanelor juridice. Se mai arata ca textul de lege criticat nu contravine nici art. 44 din Constitutie, intrucat “ocrotirea dreptului de proprietate intervine numai daca acesta a fost legal dobandit”.
 
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 “nu instituie nici o discriminare in ocrotirea proprietatii private, intrucat reglementarile legale invocate se refera la situatii distincte, ca si la persoane deosebite”, astfel incat nu poate fi retinuta incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Textele de lege criticate nu contravin nici dispozitiilor art. 44 din Constitutie, ci, dimpotriva, reprezinta o aplicare a acestor dispozitii, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
 
Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate nu incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie, deoarece “acestea se aplica tuturor persoanelor prevazute in ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor indreptatiti la masuri reparatorii, fara nici o discriminare pe criterii arbitrare”. In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 44 din Constitutie, se apreciaza ca aceasta nu este intemeiata, intrucat “stabilirea unui termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea actiunii in constatarea nulitatii absolute” (...), “are ca finalitate prevenirea eventualelor abuzuri in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite si limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice”. In ceea ce priveste referirea autorului exceptiei la necorelarea unor dispozitii legale, se apreciaza ca acest aspect nu poate face obiectul controlului de neconstitutionalitate, invocandu-se in acest sens jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
 
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca fiind neintemeiata critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece “reglementarea situatiei juridice a unor categorii de imobile prin acte normative distincte nu este in masura sa constituie, prin ea insasi, o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, (...) fiind atributul exclusiv al legiuitorului sa stabileasca intinderea obiectului reglementarii unui act normativ”. Se mai arata ca “dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu impiedica in nici un fel aplicarea prevederilor art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002” (...), intrucat “norma de trimitere de la art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 face posibila aplicarea, in cazul imobilelor care au apartinut cultelor religioase, numai a regulilor prevazute la art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001, iar nu a acestei legi in intregime”. Asadar, “subdobanditorii unor imobile ce au apartinut cultelor religioase din Romania, preluate fara titlu valabil, se bucura de protectia pe care art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 o acorda bunei-credinte”. Se arata astfel ca “drepturile de proprietate ale subdobanditorilor de buna-credinta sunt ocrotite in deplina concordanta cu prevederile art. 44 din Constitutie”.
 
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
 
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
 
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum rezulta din Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale din 18 ianuarie 2005, il constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si pentru stabilirea unor masuri pentru accelerarea aplicarii acesteia si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002.
 
Legea nr. 10/2001 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, iar Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.
 
In legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca, potrivit motivarii formulate de catre autorul exceptiei, aceasta priveste, in realitate, doar alin. (2) al acestui articol, care se refera la regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.
 
Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001: “Regimul juridic al imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Pana la adoptarea acestor reglementari este interzisa instrainarea imobilelor in cauza sau schimbarea destinatiei acestora.”
- Art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002: “Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. Pentru solutionarea acestor cauze instantele judecatoresti competente vor avea in vedere dispozitiile art. 46 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.”
 
 In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 16 - Egalitatea in drepturi - si in art. 44 - Dreptul de proprietate privata.
 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
 
I. Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale, si cu o motivare identica. Prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, ce instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constand in interdictia instrainarii imobilelor care au apartinut cultelor religioase sau comunitatilor minoritatilor nationale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, pana la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a retinut ca principiul constitutional al egalitatii in drepturi nu este incalcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, si cultele religioase sau comunitatile minoritatilor nationale, pe de alta parte, se afla in situatii juridice diferite, ceea ce justifica adoptarea de catre legiuitor a unui regim juridic diferit. In acest sens este mentionata si Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.
Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004, anterior mentionata, Curtea a statuat ca garantarea si ocrotirea proprietatii opereaza in conditiile dobandirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocata protectia constitutionala a dreptului de proprietate, in conditiile dobandirii acestui drept cu incalcarea unei norme juridice imperative.
 
II. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea a retinut ca aceasta reglementare, stabilind un termen special, de prescriptie a actiunii in constatarea nulitatii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natura a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a incalca principiul egalitatii in fata legii a cetatenilor, iar solutia legiuitorului este in concordanta cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2), potrivit carora “Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”.
 
Solutiile pronuntate si considerentele ce au stat la baza deciziilor mentionate sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii Constitutionale.
 
De altfel, in legatura cu termenul de exercitare a dreptului la actiune prevazut de art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, Curtea observa ca, pentru cei care nu au introdus actiuni in restituirea imobilelor in termenul de 6 luni prevazut initial de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, a fost instituit ca masura reparatorie un nou termen in care poate fi exercitat dreptul la actiune. Astfel, art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 184/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: “Dreptul la actiune prevazut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita si in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi”.
 
In prezenta cauza, autorul exceptiei mai sustine ca dispozitiile legale criticate fac ineficienta aplicarea
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text ce este incident in judecarea cauzei in care s-a invocat exceptia. Sub acest aspect, Curtea retine ca nu este competenta sa se pronunte, reglementarea legala fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, “Sunt neconstitutionale prevederile actelor prevazute la alin. (1), care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei”. Curtea a stabilit in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 81 din
25 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestuia cu dispozitiile constitutionale pretins incalcate, si nu compararea mai multor prevederi legale intre ele, astfel incat o problema de necorelare intre doua acte normative nu poate fi examinata de instanta de contencios constitutional.