Dictionar juridic - Definitia termenului CARNET DE MUNCA

Act oficial, reglementat de D. 92/1976, dezvoltat prin O. ministrului muncii 136/1976, prin care se dovedeste vechimea in munca (v.), vechimea in functie (v.)(meserie, specialitate), vechimea neintrerupta in munca si in aceiasi unitate (v.), salariul de baza si sporurile ce se includ in acestea, date privind starea civila, pregatirea scolara si profesionala etc.

Alti termeni asemanatori: carnet de cecuri, carnet de munca, carnet de munca, carnet de sanatate, carnet t.i.r., accident de munca, act aditional la contractul individual de munca, camera de munca, clauza de neconcurenta in contractul individual de munca, conflict colectiv de munca, contract colectiv de munca, contract de inchiriere accesoriu contractului individual de munca, contract individual de munca, desfacerea contractului individual de munca, dreptul la munca, executarea pedepsei la locul de munca, executarea pedepsei la locul de munca, import de forta de munca, incadrare in munca, incetarea contractului individual de munca, litigiu de munca, loc de munca, loc de munca, modificarea contractului individual de munca, munca, munca de noapte, munca la domiciliu, norma de munca, permis de munca, raport juridic de munca, reconstituirea vechimii in munca, reintegrare in munca, repartizare in munca, rezilierea contractului individual de munca, stabilitate in munca, supunerea la munca fortata obligatorie, supunerea la munca fortata obligatorie, timp de munca, trecere (in alta munca), trecerea temporara in alta munca, vechime in munca, vechime neintrerupta in munca