Dictionar juridic - Definitia termenului NORMA DE MUNCA

Instrument de masurare a muncii ce exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiilor sau lucrarilor de catre un salariat cu o calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate (art. 92 C.m.).

Alti termeni asemanatori: act normativ, dar normal, durata normala a timpului de lucru, norma, norma, norma conflictuala, norma conflictuala uniforma, norma contractuala, norma de drept material, norma de drept material uniform, norma de munca, norma de protectie a muncii, norma juridica, norma uniforma, normativ, operatiuni valutare de acoperire normala, tranzactii cu lichidare normala, valoare normala, accident de munca, act aditional la contractul individual de munca, camera de munca, carnet de munca, carnet de munca, clauza de neconcurenta in contractul individual de munca, conflict colectiv de munca, contract colectiv de munca, contract de inchiriere accesoriu contractului individual de munca, contract individual de munca, desfacerea contractului individual de munca, dreptul la munca, executarea pedepsei la locul de munca, executarea pedepsei la locul de munca, import de forta de munca, incadrare in munca, incetarea contractului individual de munca, litigiu de munca, loc de munca, loc de munca, modificarea contractului individual de munca, munca, munca de noapte, munca la domiciliu, permis de munca, raport juridic de munca, reconstituirea vechimii in munca, reintegrare in munca, repartizare in munca, rezilierea contractului individual de munca, stabilitate in munca, supunerea la munca fortata obligatorie, supunerea la munca fortata obligatorie, timp de munca, trecere (in alta munca), trecerea temporara in alta munca, vechime in munca, vechime neintrerupta in munca