Facultate sau prerogativa recunoscuta de lege persoanei, subiect activ al raportului juridic, de a pretinde subiectului (sau subiectelor) pasive sa savarseasca o anumita actiune sau sa se abtina de la savarsirea unei actiuni, putand recurge, la nevoie, la forta de constrangere a statului pentru asigurarea infaptuirii conduitei pretinse.