Dictionar juridic - Definitia termenului DREPTUL CANONIC

Totalitatea regulilor instituite de biserica referitoare la organizarea interna a acesteia, la raporturile ei cu statul si cu credinciosii, la unele aspecte ale vietii credinciosilor. A aparut in sec. al IV-lea avand ca izvor dreptul roman sclavagist si a contribuit la sporirea influentei bisericii asupra vietii societatii feudale. El poate fi numit si stiinta dreptului canonic.

Alti termeni asemanatori: comisia natiunilor unite pentru dreptul comercial international, decadere din dreptul la locuinta, dezmembraminte ale dreptului de proprietate, dreptul aplicabil contractului.., dreptul bizantin, dreptul canonic, dreptul civil, dreptul de aparare, dreptul de azil, dreptul de optiune, dreptul de preemtiune, dreptul international al muncii, dreptul la munca, dreptul la reparatie, dreptul muncii, dreptul natural, dreptul penal, dreptul procesual civil, dreptul procesual penal, garantarea dreptului de aparare, iura novit curia (instanta cunoaste dreptul), izvoarele dreptului, izvoarele dreptului civil, principiile fundamentale ale dreptului penal, principiile fundamentale ale dreptului penal, scoala clasica a dreptului penal, scoala clasica a dreptului penal, scoala istorica a dreptului, scoala istorica a dreptului, scoala psihologica a dreptului, scoala psihologica a dreptului, scoala sociologica a dreptului, scoala sociologica a dreptului, stiinta dreptului penal, stiinta dreptului penal, stiinta dreptului procesual penal, stiinta dreptului procesual penal, umanismul dreptului penal, umanismul dreptului penal