Actiune in revendicare a unui imobil instrainat in baza Legii nr. 112/1995- jurisprudenta
Formulata dupa parcurgerea procedurii administrative prevazuta de Legea nr. 10/2001. Pastrarea bunului in proprietatea cumparatorului.
Un imobil revendicat in conditiile dreptului comun prin actiune introdusa dupa aparitia Legii nr. 10/2001, intra in categoria imobilelor pentru care s-a adoptat aceasta lege speciala, ce reglementeaza conditiile in care acestea se pot restitui in natura fostilor proprietari.
In privinta acestor imobile, dupa data de 14 februarie 2001, in masura in care persoanele interesate au urmat procedura instituita de legea speciala de reparatie, actiunea in revendicare de drept comun nu mai este deschisa, aceasta fiind practic inlaturata de legea speciala.
Astfel, valorificarea dreptului pretins in baza Legii nr. 10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare a imobilelor nationalizate si, in limitele date de dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, Legea nr. 10/2001 constituie dreptul comun in materia retrocedarii imobilelor preluate de stat cu sau fara titlu valabil.
Inchiderea acestei cai, a actiunii in revendicare, nu echivaleaza cu inchiderea accesului la justitie pentru persoana interesata.
Imprejurarea ca o persoana se adreseaza instantei pentru a obtine restituirea bunului in natura, dupa ce in prealabil a solicitat restituirea aceluiasi bun in procedura legii speciale, dar solicitarea i-a fost respinsa in considerarea faptului ca legea edictata in aceasta materie nu permite acest lucru, reprezinta o analiza a contestatiei ce poarta asupra unui drept civil si nu constituie o incalcare a dreptului garantat de art. 21 din Constitutie si de art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 1383 din 17 februarie 2011
Actiune in revendicare a unui imobil nationalizat
Prin actiunea formulata la data de 29.10.2008, reclamanta O.M., in contradictoriu cu P.E.R., a solicitat obligarea paratei sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie un imobil situat in Brasov, rectificarea cartii funciare si revenirea la situatia anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare al acesteia.
Prin sentinta civila nr. l72/D/2009, pronuntata de Tribunalul Brasov, s-a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Instanta a retinut ca din copia cartii funciare nr. 28905 Brasov rezulta ca imobilul a constituit obiectul dreptului de proprietate al numitilor M.L. si M.E., fiind dobandit de acestia cu titlu de cumparare. Prin Decizia nr. 802/1989 a Consiliului Popular al Judetului Brasov, s-a dispus trecerea, fara plata, in proprietatea statului a imobilului, conform prevederilor Decretului nr. 223/1974, fiind instrainat in conditiile Legii nr. 112/1995, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 156/1996, intervenit intre S.C. C. S.A. si parata P.R.E.
Autoarea reclamantei a inregistrat la data de 19 iulie 2001, pe rolul Primariei Municipiului Brasov, o notificare prin care a solicitat a-i fi restituit in natura imobilul.
Notificarea a fost trimisa de Primaria Municipiului Brasov spre competenta solutionare catre S.C. R. S.R.L, care a solutionat-o prin Decizia nr. 491/2006, prin care a fost respinsa cererea de restituire in natura a imobilului si a fost facuta o propunere de acordare de despagubiri.
Reclamanta a exercitat impotriva deciziei calea de atac a contestatiei, in cadrul careia a solicitat a fi constatata si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare perfectat in temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin sentinta civila nr. 95/2008, Tribunalul Brasov a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare si a respins contestatia. Impotriva acestei sentinte, reclamanta a exercitat calea de atac a apelului, respins prin decizia civila nr. 169/2008 a Curtii de Apel Brasov.
Bunul imobil in litigiu face parte din categoria imobilelor a caror situatie juridica este reglementata de Legea nr. 10/2001, iar cu privire la acesta, reclamanta a urmat procedura speciala instituita de aceasta lege.
In conditiile in care reclamanta a uzat de prevederile legii speciale de reparatie pentru a-si valorifica drepturile pe care le are asupra imobilului, tribunalul a apreciat ca valorificarea acestor drepturi nu se poate realiza si pe calea unei actiuni ulterioare, de revendicare.
Curtea de Apel Brasov – Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie, de conflicte de munca si asigurari sociale, prin decizia nr.131/AP din 30 octombrie 2009, a respins apelul declarat de reclamanta.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta. Criticile formulate vizeaza aspecte legate de aplicarea gresita a legii de catre instantele anterioare.
Mai este admisibila actiunea in revendicare privind un imobil nationalizat?
In acest sens se sustine ca statul roman, preluand apartamentul litigios in baza prevederilor Decretului nr. 223/1974, nu a devenit proprietar, imobilul neiesind din patrimoniul reclamantei.
Cumparatorii unor astfel de imobile nu pot opune buna credinta fata de prevederile Decretului nr. 223/1974. Reclamanta avand un titlu de proprietate asupra apartamentului in cauza, titlul acesteia este preferabil fata de titlul cumparatoarei.
Parcurgerea procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 10/2001 exclude posibilitatea formularii unei actiuni in revendicare ulterioare.
Examinand recursul, Inalta Curte a constatat ca nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
In prealabil, instanta suprema constata ca sustinerile privind modul eronat in care instantele de fond si de apel au stabilit situatia de fapt, in urma interpretarii si aprecierii probelor administrate, nu mai pot face obiectul analizei instantei de recurs, in conditiile in care pct. 11 al art. 304 C.proc.civ., singurul care permitea cenzurarea in recurs a greselilor grave de fapt, consecutive gresitei aprecieri a probelor, era abrogat la data pronuntarii deciziei atacate. (...)
In acest context, instanta suprema constata ca s-a facut o corecta aplicare a legii incidente la situatia de fapt stabilita.
Astfel, in privinta modalitatii in care solutionand pe fond actiunea in revendicare, instantele au dat eficienta titlului intimatei parate, criticile nu sunt fondate.
Pornind de la premisa ca, in speta, exista doua titluri de proprietate valabile, al recurentei reclamante – pentru ca statul a preluat in mod abuziv imobilul si al intimatei parate – in conditiile in care contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995, cu respectarea legii si cu buna-credinta, neexistand o hotarare judecatoreasca de anulare sau constatare a nulitatii acestuia, instantele anterioare, procedand la compararea celor doua titluri de proprietate, au conchis ca intimata parata sa pastreze bunul in natura.
De altfel, recurenta reclamanta a inteles sa urmeze procedura legii speciale in aceasta materie si anume, Legea nr. 10/2001.
