In ce consta obligatia de restituire a lucrului depozitat intr-un contract de depozit si ce presupune refuzul deponentului de a prelua marfa depozitata?

Contract de depozit . Obligatia de restituire a lucrului depozitat – Refuzul deponentului de a prelua marfa depozitata – Justificare

Depozitarul este obligat sa restituie insusi lucrul depozitat, in natura. Restituirea in natura se face in starea in care se afla lucrul in momentul restituirii. Dispozitiile art.1599 C. civil stabilesc o prezumtie de culpa in sarcina depozitarului, in sensul ca acesta din urma trebuie sa ingrijeasca de paza lucrului depozitat in aceeasi masura in care ingrijeste de paza propriului lucru. Refuzul deponentului de a prelua marfa pe motiv ca
i-au fost produse stricaciuni in perioada depozitarii este justificat daca se dovedeste ca respectivele stricaciuni provin din culpa sa. Hotararea nr. 204/2005 – Dosar
nr. 102/2005.

Partile si obiectul litigiului

Litigiul priveste o societate pe actiuni si o societate cu raspundere limitata din sudul Romaniei. Reclamanta a solicitat, in temeiul prevederilor unor procese-verbale de custodie, obligarea paratei la restituirea produselor depozitate, precum si la plata contravalorii acestora, reactualizata cu indicele de inflatie.

Motivele actiunii

Reclamanta a sustinut ca a lasat in custodia paratei anumite cantitati de produse, achitate integral, dar aceasta a refuzat eliberarea marfii.

Apararea paratei

In aparare, parata a aratat ca a preluat in custodie, cu ocazia receptiei, potrivit proceselor-verbale incheiate cu reclamanta, anumite cantitati de produse (piatra) cu defecte de calitate, care i-au blocat spatiile de depozitare. Intrucat reclamanta a refuzat sa ridice produsele si nu le-a achitat integral, parata a fost nevoita sa se adreseze instantelor judecatoresti cu cereri de chemare in judecata care au fost admise.

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Solutia Tribunalului Arbitral

Tribunalul Arbitral a respins pretentiile reclamantei, intrucat din analiza probelor si sustinerilor partilor a retinut urmatoarele: Pretentiile reclamantei izvorasc din patru contracte de depozit (custodie) incheiate de parti in anul 2002, avand ca obiect cantitati de piatra sparta reprezentand marfa vanduta de parata reclamantei. Contractele de depozit au luat fiinta prin predarea marfii, fara ca traditiunea sa fie necesara, consimta mantul partilor fiind suficient in acest caz, intrucat bunurile lasate in depozit se aflau in mana depozitarului sub alt titlu, situatie reglementata de art. 1593 Cod civil. In speta, piatra sparta, obiect al contractului de depozit, era produsa de catre parata, care urma sa o predea reclamantei in executarea contractului de vanzare-cumparare . Din ratiuni pe care numai partile le cunosc, marfa nu a fost preluata si s-a recurs la incheierea contractului de depozit. Parata a primit asadar spre pastrare marfa mentionata in cele patru contracte succesive, adica piatra sparta al carei proprietar devenise reclamanta potrivit contractului de vanzare-cumparare incheiat. Potrivit celor convenite prin contractul de vanzare-cumparare   (art. 17), reclamanta trebuia sa faca receptia calitativa si cantitativa la sediul carierei, iar potrivit art. 18 din contract, putea formula reclamatii privind cantitatea sau calitatea in termen de 5 zile de la primirea marfii si sa convoace, totodata, pe vanzator in vederea constatarii deficientelor.

Din actele de la dosar, a rezultat ca s-a facut o anumita verificare a calitatii marfii, dar nu s-a dovedit ca reclamanta cumparatoare ar fi procedat conform celor convenite prin contract sub aspectul receptiei calitative si al formularii unor eventuale reclamatii. Dimpotriva, reclamanta a preluat marfa in calitate de cumparatoare fara obiectiuni, iar in calitate de proprietara-deponenta, a predat-o paratei vanzatoare, care a dobandit calitatea de depozitar. Intrucat marfa a fost corespunzatoare calitativ si nu au existat temeiuri pentru a se face vreo reclamatie de calitate sau cantitate, partile au […].

Sursa: Revista Romana de Arbitraj (ianuarie-martie 2007)/Jurisprudenta arbitrala