Codul de procedura penala - Apelul

Art. 361: Hotararile supuse apelului

(1) Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:

a) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala a Curtii Supreme de Justitie;
e) sentintele de dezinvestire.
f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, precum si cele privind reabilitarea.

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV

Vezi AICI detalii

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Art. 362: Persoanele care pot face apel

(1) Pot face apel:

a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila. Apelul procurorului in ce priveste latura civila este inadmisibil in lipsa apelului formulat de partea civila, cu exceptia cazurilor in care actiunea civila se exercita din oficiu;
b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;
c) partea vatamata, in ce priveste latura penala;
d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura penala si latura civila;
e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, in ce priveste cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.

(2) Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b)-f) si de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.

Art. 363: Termenul de declarare a apelului

(1) Termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.

(2) Pentru procuror, termenul curge de la pronuntare. In cauzele in care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa redactarea hotararii, instanta este obligata sa trimita de indata dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel.

(3) Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

(4) In cazul prevazut in art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitata de indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat.

Art. 364: Repunerea in termen

(1) Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.

(2) Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.

Art. 365: Apelul peste termen

(1) Partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.

(2) Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.

(3) Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.

Art. 366: Declararea apelului

(1) Apelul se declara prin cerere scrisa. Cererea trebuie semnata de persoana care face declaratia.

(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Cererea poate fi atestata si de primarul sau secretarul consiliului local, ori de functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza.

(3) Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata in instanta de parte ori de reprezentantul ei.

(4) Procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot declara apel oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Instanta ia act si consemneaza aceasta intr-un proces-verbal.

Art. 367: Instanta la care se depune apelul

(1) Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca.

(2) Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.

(4) Daca apelul este declarat oral, aceasta se constata intr-un proces-verbal.

(5) Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile art. 187 ori procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de indata instantei prevazute in alin. 1.

Art. 368: Renuntarea la apel

(1) Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.

(2) Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.

(3) Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.

Art. 369: Retragerea apelului

(1) Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.

(2) Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.

(3) Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

(4) Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

Art. 370: Efectul suspensiv al apelului

(1) Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Art. 371: Efectul devolutiv al apelului si limitele sale

(1) Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces.

(2) In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

Art. 372: Neagravarea situatiei in propriul apel

(1) Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.

(2) De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 373: Efectul extensiv

(1) Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.

Art. 374: Motivarea apelului

(1) Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii.

Art. 375: Fixarea termenului de judecata si prezenta partilor

(1) Presedintele instantei de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea apelului.

(2) Judecarea apelului se face cu citarea partilor.

(3) Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.

Art. 376: Prezenta procurorului

(1) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei.

Art. 377: Ordinea in care se da cuvantul

(1) Daca la termenul fixat apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta.

(2) In cazul in care procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de noi probe, trebuie sa indice probele si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi obtinute. Dispozitiile art. 67 se aplica in mod corespunzator.

(3) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are cel din urma cuvantul.

Art. 378: Judecarea apelului

(1) Instanta verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel.

(1¹) Cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciala, titlul II, capitolul II,
atunci cand acesta nu a fost ascultat la instanta de fond, precum si atunci cand instanta de fond nu a pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare.

(2) In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante.

(3) Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Art. 379: Solutiile la judecata in apel

(1) Instanta, judecand apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:

1. respinge apelul, mentinand hotararea atacata:
a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca apelul este nefondat;

2. admite apelul si:
a) desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntand o noua hotarare si procedeaza potrivit art. 345 si urm. privind judecata in fond;
b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate prevazute in art. 197 alin. 2, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.

Art. 380: Solutii complementare

(1) Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 332 alin. 2, se dispune restituirea cauzei la procuror pentru a lua masuri in vederea refacerii urmaririi penale.

Art. 381: Chestiuni complementare

(1) Instanta, deliberand asupra apelului, face, cand este cazul, aplicatia dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la repararea pagubei, la masurile
asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel.

(2) Instanta delibereaza si hotaraste asupra oricarei alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului.

Art. 382: Desfiintarea hotararii

(1) In caz de admitere a apelului, hotararea atacata se desfiinteaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 371 si 373.

(2) Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei.

(3) Cand prima instanta a dispus arestarea inculpatului, instanta de apel poate mentine masura arestarii in caz de desfiintare a hotararii.

Art. 383: Continutul deciziei

(1) Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda in partea introductiva mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute in art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

(1¹) Dispozitiile art. 350 se aplica in mod corespunzator.

(2) In cazul cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere, in expunere si dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa.

(3) Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul.

Art. 384: Procedura de rejudecare

(1) Judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 385: Limitele rejudecarii

(1) Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului.

(2) Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca poate pronunta si o pedeapsa mai grea decat cea aratata in art. 372 alin. 2 si art. 373.

(3) Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.