Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Contestatie impotriva dispozitiei emisa de primar


Contestatie impotriva dispozitiei emisa de primar. Modificarea de catre instanta de apel a calificarii data de parti cererii. Invocarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului. referitoare la lipsa de eficienta a dispozitiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Contestatie impotriva dispozitiei emisa de primar. Modificarea de catre instanta de apel a calificarii data de parti cererii. Invocarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului. referitoare la lipsa de eficienta a dispozitiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005

Index alfabetic. Drept civil

- contestatie
- jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Calificarea juridica a actiunilor formulate in justitie se face de judecatorul cauzei dupa regulile prevazute de dispozitiile procesuale civile apartinand dreptului intern ca, de altminteri, si verificarea si stabilirea competentei materiale de solutionare, in prima instanta, a litigiului si nu in raport de jurisprudenta unei anumite instante.

Totodata, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului  nu poate constitui, prin ea insasi, temei de drept a unei actiuni in justitie, fiind necesar ca prin actiune sa se invoce care anume din drepturile prevazute de Conventie a fost incalcat, in ce anume consta incalcarea si care anume lege interna se impune a fi inlaturata, in aplicarea art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, justificat de faptul ca prin dispozitiile sale, in tot sau in parte, contravine drepturilor statuate prin Conventie, astfel cum acestea sunt interpretate in jurisprudentei Curtii.

I.C.C.J, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr.  3419 din 2 iunie 2010.

Prin notificarea nr. 15/E din 15 mai 2001,  F.A. a solicitat sa i se aplice dispozitiile Legii nr. 10/2001, in legatura cu apartamentul nr. 16 situat in municipiul Oradea, judetul Bihor si care a fost proprietatea sa in cota de ˝ parti indivize – cota pe care o evalueaza la suma de 160 milioane lei vechi –, imobil pe care l-a dobandit ca bun comun impreuna cu fosta sa sotie, B.E. (recasatorita K.).

Notificatorul a sustinut ca imobilul a fost preluat de stat prin deciziile nr. 6/1983 (fara plata de despagubiri) si nr. 23/1983 (cu plata unei despagubiri in suma de 40.000 lei), ambele emise in aplicarea Decretului nr. 223/1974.

Prin dispozitia nr. 7860 din 28 septembrie 2007, Primarul Municipiului Oradea a respins cererea de restituire in natura a imobilului, motivat de faptul ca a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale (art. 1) si a propus acordarea de despagubiri notificatorului pentru intregul imobil situat la adresa mai sus aratata, in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (art. 2), dispunand inaintarea documentatiei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor Bucuresti.

Prin dispozitia nr. 886/22 februarie 2008, Primarul municipiului Oradea a revocat dispozitia nr. 7860/2007, mai sus aratata (art.5) si, constatand imposibilitatea restituirii in natura, a propus acordarea de despagubiri reclamantului, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, doar pentru cota sa de ˝ parti indivize din imobilul in litigiu.

Prin contestatia inregistrata la data de 5 mai 2008, reclamantii F.A. si F.E. au cerut anularea dispozitiei nr. 886 din 22 februarie 2008.

In motivarea contestatiei s-a sustinut ca paratul a revocat in mod gresit dispozitia nr. 7860/2008, intrucat reclamantul F.A., in calitate de coproprietar devalmas asupra imobilului preluat de stat, era indreptatit la restituirea intregului imobil si nu doar in cota de ˝ parti indivize.

Prin incheierea de sedinta din 5 noiembrie 2008,  la cererea reclamantilor, tribunalul a dispus introducerea in proces, in calitate de parat si a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice.

Prin „note de sedinta – Precizari”, depuse cu ocazia dezbaterilor in fond, reclamantul F.A. a solicitat sa se constate ca temeiul de drept al cererii deduse judecatii il constituie si „legislatia comunitara, jurisprudenta si Hot. CEDO”, relative la nefunctionalitatea Fondului Proprietatea si a sustinut ca se impune obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, la plata unei despagubiri in suma de 60.000 euro pentru imobilul in litigiu.

Prin sentinta civila nr. 110 din 18 martie 2009, Tribunalul Bihor, sectia civila a respins contestatia formulata de reclamantii F.A. si F.E. in contradictoriu cu paratul Primarul municipiului Oradea, ca nefondata, precum si cererea formulata in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, pentru lipsa calitatii procesuale pasive.

In motivarea deciziei instanta a retinut ca apartamentul in litigiu a constituit proprietatea comuna a sotilor F.A. si F.E. si ca a fost preluat de stat din patrimoniul acestora, in aplicarea Decretului nr. 223/1974, in cota de cate ˝ parti indivize.

Instanta a constatat, totodata, ca fosta sotie a reclamantului, F.E., nu a formulat notificare in procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, in mod corect paratul, constatand ca a propus, din eroare, acordarea de despagubiri reclamantului F.A. pentru intregul imobil, desi era indreptatit sa primeasca despagubiri doar pentru cota sa de proprietate, de ˝ parti indivize, a dispus revocarea primei dispozitii si emiterea celei contestate in prezenta cauza.

Totodata, instanta a retinut ca judecata cauzei se desfasoara in cadrul si limitele impuse prin dispozitiile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care Statul Roman nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.

Referitor la precizarea adusa actiunii prin notele scrise, instanta a retinut ca stabilirea si acordarea despagubirilor in materia Legii nr. 10/2001 se face de Comisia Centrala de Stabilire a Despagubirilor, in procedura prevazuta de Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu mentiunea ca, potrivit art. 4 din OUG nr. 81/2007, in cadrul procedurii legale mentionate, se pot acorda si sume de bani in numerar, in limita sumei de 500.000 lei, motiv pentru care argumentul referitor la nefunctionalitate Fondului Proprietatea nu este temeinica.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul care a reiterat argumentele pentru care apreciaza ca era indreptatit sa obtina despagubiri pentru intregul imobil si nu doar pentru cote de ˝ parti indivize.

Reclamantul confirma ca fosta sa sotie nu a formulat notificare insa sustine ca intentiona ca, dupa restituirea in natura a imobilului sau plata despagubirii, sa se desocoteasca cu aceasta in functie de contributia avuta de fiecare la dobandirea imobilului.

Totodata, reclamantul a sustinut ca atata timp cat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca Fondul Proprietatea nu este functional, in speta, se impunea obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice la plata despagubirilor ce i se cuvin.

Prin decizia civila nr. 149/A din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, Sectia mixta a admis apelul, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Oradea.

In motivarea deciziei instanta a retinut ca reclamantul a dedus judecatii o cerere in despagubire pentru cota de ˝ parti indivize din imobilul preluat de stat din patrimoniul sau, drept care i-a fost recunoscut prin dispozitia emisa de Primarul Municipiului Oradea, dispozitie „ce face obiectul prezentei plangeri la Legea nr. 10/2001”.

Instanta de apel a retinut, totodata, ca practica sa judiciara constanta, intemeiata pe jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului relativa la aplicarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional (cauzele Radu contra Romaniei, Porteanu contra Romaniei; Strainu contra Romaniei; Toganel si Gradinaru contra Romaniei), este in sensul ca fostilor proprietari deposedati de imobile si nedespagubiti de stat li se cuvin despagubiri calculate la valoarea de piata a imobilelor de care au fost deposedati, despagubiri care se impun a fi platite de paratul Ministerul Finantelor, in reprezentarea Statului Roman.

Asa fiind, instanta de apel a statuat ca Tribunalul Bihor trebuia sa retina ca temei juridic al cererii reclamantilor prevederile din Conventie si condamnarile Romaniei mai sus enuntate si sa trimita cauza spre competenta solutionare la Judecatoria Oradea.

Aceasta, intrucat Tribunalul Bihor nu are competenta materiala de a solutiona in prima instanta cererile in despagubire intemeiate pe Conventia Europeana a Drepturilor Omului, o atare competenta revenind instantelor de drept comun, care sunt judecatoriile.

In raport de noua calificare juridica data actiunii deduse judecatii, instanta de apel a statuat si ca paratul Ministerul Finantelor, in reprezentarea Statului Roman, potrivit prevederilor art. 2 si art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007, are calitate procesuala pasiva, calitate care ii incumba, potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 si OUG nr. 81/2007, si Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul Statul Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor, invocand incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

In motivarea recursului paratul Statul Roman sustine ca, potrivit dispozitiilor art. 25 din Decretul 31/1954 si art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007, participa in raporturile juridice ca subiect de drepturi si obligatii, prin Ministerul Finantelor, cu exceptia cazurilor in care legea desemneaza anumite organe in acest scop.

Paratul sustine ca in materia Legii nr. 10/2001, cu unele exceptii anume prevazute de lege, nu are calitate procesuala pasiva si, respectiv, ca in procedura de plata a despagubirilor cuvenite persoanelor indreptatite, reprezentarea sa nu se realizeaza prin Ministerului Finantelor, astfel cum eronat a retinut instanta de apel.

Anume, paratul sustine ca, potrivit dispozitiilor legii de reparatie mai sus mentionate, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, calitate procesuala pasiva are primarului localitatii care detine imobilul sau, dupa caz, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (conform dispozitiilor HG nr. 1068 din 5 septembrie 2007) sau Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Paratul afirma ca in speta supusa analizei calitate procesuala pasiva are doar Primarul municipiului Oradea, entitate care detine imobilul in litigiu si care a solutionat notificarea formulata de reclamantul F.A., constatare care se impune cu atat mai mult cu cat reclamantul a inteles sa urmeze calea prevazuta de Legea nr. 10/2001, in sensul ca a dedus judecatii o contestatie (formulata cu depasirea termenului legal) indreptata impotriva dispozitiei de solutionare a notificarii emisa de aceasta entitate.

Totodata, paratul sustine ca este eronata si lipsita de orice temei  constatarea instantei de apel potrivit cu care tribunalul nu era competent sa judece litigiul in prima instanta.

Referitor la argumentarea instantei de apel, in sensul aplicarii jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, paratul sustine ca nu poate retine ca legislatia adoptata in scopul despagubirii persoanelor deposedate de imobile de statul comunist ar incalca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, cu mentiunea ca atata timp cat fondurile banesti alocate pentru plata unor astfel de despagubiri nu s-au constituit la nivelul Ministerul Finantelor, nu se justifica interesul pentru obligarea acestei institutii la plata.

Paratul sustine, totodata, ca argumentele retinute de instanta de apel in justificarea solutiei pronuntate nu sunt in concordanta cu legislatia nationala si ignora faptul ca, in prezent, Fondul Proprietatea este functional iar in procedura Titlului VII al Legii nr. 247/2007 se platesc despagubiri banesti persoanelor indreptatite, si invoca, la randul sau, jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Curti de Casatie si Justitie, care a statuat ca in aceasta materie, a Legii nr. 10/2001, nu are calitate procesuala pasiva.

Analizand recursul, Inalta Curte constata ca se impune a fi primit pentru urmatoarele motive:

In drept, procesul civil este guvernat de principiile disponibilitatii,  contradictorialitatii si publicitatii dezbaterilor, inclusiv de principiul respectarii dreptului la aparare.

Principiile mentionate sunt o componenta a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (pe viitor, Conventie), potrivit cu care, orice persoana, fie parte reclamanta, fie parte parata, „are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa”.

Principiul disponibilitatii semnifica posibilitatea partilor de a dispune cu privire la obiectul procesului (adica de dreptul material) si de mijloacele procesuale de aparare a acestui drept, ceeace inseamna ca judecatorul nu poate solutiona un litigiu decat in raport de limitele investirii de catre partile litigante.

Caracterul public al procedurii civile, cu exceptia fazei deliberarii, este menit sa asigure un proces echitabil prin protejarea justitiabililor impotriva arbitrariului judecatoresc iar aplicarea sa poate fi limitata doar in mod exceptional.    

La randul sau, contradictorialitatea dezbaterilor este un principiu fundamental al dreptului procesual civil, intrucat impune judecatorului obligatia de a pune in dezbaterea contradictorie a partilor toate elementele de care depinde solutionarea cauzei.

Incalcarea acestor principii semnifica incalcarea insasi a substantei dreptului la aparare si pune instanta de recurs in imposibilitate de a exercita controlul judiciar in limitele prevazute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila, cu consecinta casarii in totalitate a hotararii si reluarii judecatii.

In speta supusa analizei, se constata ca reclamantii F.A. si F.E. au investit Tribunalul Bihor cu judecata unei contestatii formulate impotriva dispozitiei nr. 886 din 22 februarie 2008 emisa de Primarul Municipiului Oradea, posibilitate procedurala prevazuta de dispozitiile art. 26 alin.(3) din Legea nr. 10/2001.

Prin dispozitiile legale mentionate se stabileste si competenta de solutionare a contestatiilor in prima instanta, anume in favoarea sectiei civile a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii.

Asa fiind, rezulta ca Tribunalul Bihor s-a pronuntat in mod corect asupra contestatiei formulata de reclamanti in temeiul dispozitiilor art. 26 alin. (3) din lege, atat cu respectarea principiului disponibilitatii cat si a dispozitiilor legale relative la competenta materiala de prima instanta.

Totodata, se constata ca tribunalul s-a pronuntat si asupra cererii formulata de reclamanti, ca petit subsidiar contestatiei, prin care au solicitat obligarea paratului Statului Roman la plata de despagubiri banesti pentru intregul imobil preluat de stat, sub motiv ca procedura prevazuta de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu ar asigura o despagubire efectiva, anume tribunalul a retinut ca atata timp cat judecata cauzei se desfasoara in cadrul procesual prevazut de dispozitiile Legii nr. 10/2001, o astfel de cerere nu poate fi primita iar Statul Roman nu poate sta ca parat in proces.

In apel, se constata ca instanta, cu depasirea limitelor impuse de prevederile art. 292 Cod procedura civila, fara a solicita vreun fel de precizari reclamantilor si fara a pune in discutia publica a partilor, a statuat direct in considerentele deciziei ca actiunea dedusa judecatii nu este o contestatie intemeiata pe dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ci o actiune in despagubire, de drept comun, indreptata de reclamanti impotriva Statului Roman.

In raport de noua calificare data cererii, instanta de apel a statuat  ca revine Judecatoriei Oradea, ca instanta de drept comun, competenta materiala de a o solutiona litigiul in prima instanta.

In justificarea acestei concluzii, instanta a invocat jurisprudenta sa constanta in aceasta materie, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului relativa la lipsa de eficienta a mecanismului de acordare a despagubirilor instituit prin dispozitiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Or, calificarea juridica a actiunilor formulate in justitie se face de judecatorul cauzei dupa regulile prevazute de dispozitiile procesuale civile apartinand dreptului intern ca, de altminteri, si verificarea si stabilirea competentei materiale de solutionare, in prima instanta, a litigiului si nu in raport de jurisprudenta unei anumite instante.

Totodata, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (pe viitor, Curtea) nu poate constitui, prin ea insasi, temei de drept a unei actiuni in justitie, fiind necesar ca prin actiune sa se invoce care anume din drepturile prevazute de Conventie a fost incalcat, in ce anume consta incalcarea si care anume lege interna se impune a fi inlaturata, in aplicarea art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, justificat de faptul ca prin dispozitiile sale, in tot sau in parte, contravine drepturilor statuate prin Conventie, astfel cum acestea sunt interpretate in jurisprudentei Curtii.

In atare conditii, constatand ca instanta de apel a solutionat cauza cu incalcarea dispozitiilor procedurale relative la calificarea actiunii deduse judecatii si la necompetenta materiala a tribunalului de a judeca litigiul, in prima instanta, Inalta Curte, in baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 312 alin. 5 Cod procedura civila a admis recursul declarat de parat, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

In rejudecare, instanta de trimitere se va pronunta cu privire la criticile formulate de apelant in legatura solutia data de prima instanta asupra contestatiei formulata impotriva dispozitiei nr. 886 din 22 februarie 2008 a Primarului municipiului Oradea, critici care vizeaza stabilirea intinderii dreptului de proprietate pentru care reclamantul pretinde ca este indreptatit sa primeasca masuri reparatorii in procedura Legii nr. 10/2001.

Totodata, instanta va statua, in raport de limitele investirii prin apel si de solutia primei instante, daca este permisa, din punct de vedere procesual, alaturarea unei cereri subsidiare, in despagubire baneasca formulata impotriva unei alte persoane decat emitentul dispozitiei care face obiectul contestatiei, contestatie care imbraca caracterul unei cai de atac indreptata impotriva actului emis in procedura prealabila, si va statua in ce masura opereaza cu privire la aceasta cerere prorogarea de competenta in favoarea instantei prevazuta de art. 26 alin. (3).

            In solutionarea apelului, instanta de trimitere va avea in vedere si celelalte critici formulate de parat prin recurs, sub forma de aparari.
Data aparitiei: 19 Ianuarie 2011
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Contestatie impotriva dispozitiei emisa de primar":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 1 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
©2019 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI
Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016