Extradare pasiva. Predare amanata. Hotarare privind amanarea predarii. Recurs. Inadmisibilitate

Recursul declarat impotriva hotararii prin care instanta se pronunta asupra amanarii predarii, in conformitate cu dispozitiile art. 60 din Legea nr. 302/2004, este inadmisibil, intrucat in dispozitiile mentionate nu este prevazuta nicio cale de atac ordinara impotriva unei astfel de hotarari, amanarea predarii face parte din faza de executare a extradarii pasive, iar prevederile art. 56 din Legea nr. 302/2004 contin o norma de trimitere la dispozitiile legale care reglementeaza calea ordinara de atac a recursului numai in cazul hotararii prin care instanta se pronunta asupra amanarii extradarii, admiterii sub conditie a extradarii, consimtamantului extinderii obiectului extradarii si reextradarii catre un stat tert, iar nu si in cazul hotararii prin care instanta se pronunta asupra amanarii predarii. 

(Sursa: I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 860 din 4 martie 2010)

Prin sentinta nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curtii de Apel Brasov, Sectia penala si pentru cauze cu minori, in temeiul dispozitiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea formulata de catre persoana solicitata extradata B.I. relativa la amanarea predarii in vederea extradarii sale catre autoritatile judiciare ale Republicii Moldova, extradare dispusa prin sentinta penala nr. 95/F/2008 a Curtii de Apel Brasov, definitiva prin decizia penala nr. 3280/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

S-a constatat ca persoana extradata se afla in stare de arest provizoriu.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata pe rolul instantei, persoana extradata B.I. a solicitat a se constata incidenta in cauza a dispozitiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, pe considerentul ca bolile de care este in prezent suferind, in special tumora maligna pancreatica, i-ar putea pune viata in pericol, impunandu-se astfel amanarea predarii sale catre autoritatile Republicii Moldova si intrarea in vigoare a mandatului de arestare provizorie in vederea extradarii abia la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.

            Prin sentinta penala nr. 95/F/2008 a Curtii de Apel Brasov, definitiva prin decizia penala nr. 3280/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost admisa cererea formulata de Ministerul Justitiei al Republicii Moldova si s-a dispus extradarea numitului B.I. catre autoritatile judiciare ale Republicii Moldova in vederea executarii pedepsei privative de libertate aplicata acestuia prin sentinta penala din 17 ianuarie 2007 a Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova.

            Prin urmare, s-a dispus, pe de-o parte, in baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea sa provizorie in vederea extradarii pe o durata de 29 de zile, incepand cu data punerii in executare a masurii ordonate, iar, pe de alta parte, predarea sa catre autoritatile judiciare solicitante in temeiul prevederilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

            Mandatul de arestare provizorie al Curtii de Apel Brasov emis in baza sentintei nr. 95/F/2008 a fost pus in executare abia la data de 9 septembrie 2009, cand persoana solicitata B.I. a fost adusa la sediul Curtii de Apel Brasov in scopul ascultarii de catre judecatorul care a emis mandatul de arestare provizorie.

            Extradarea practic nu s-a materializat, intrucat au fost inregistrate succesiv doua cereri de amanare a predarii, prima fiind respinsa prin sentinta penala nr. 1/F/E/2009 a Curtii de Apel Brasov, dispunandu-se prin incheieri motivate, periodic, prelungirea arestarii provizorii in vederea extradarii.

Impozitarea veniturilor din chirii 2024

Vezi AICI detalii

Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

            Daca la solutionarea primei cereri de acest gen s-au luat in calcul mentiunile raportului de expertiza medicala al Serviciului judetean de medicina legala, care a concluzionat in sensul ca persoana extradata sufera doar de boli cu caracter cronic, nereprezentand boli cu caracter acut sau supraacut ce sa faca parte din urgentele medico-chirurgicale, in prezenta cauza s-a dispus internarea sa pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, de aceasta data de catre Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucuresti, pe baza tuturor consultarilor medicale de specialitate.

            Urmare a realizarii tuturor investigatiilor amanuntite axate pe toate aspectele cu caracter medical ridicate in cauza, Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucuresti a concluzionat in sensul ca afectiunile de care sufera persoana solicitata nu ii pun in pericol viata, in sensul ca patologia acestuia este una cronica si nu implica un tratament medico-chirurgical in regim de urgenta, prin C.T. abdomino-pelvin infirmandu-se leziunea maligna pancreatica.

            Relativ la afectiunile depistate, s-a precizat ca asistenta medicala ii poate fi asigurata si in cadrul retelei sanitare a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, considerent fata de care, vazand ca nu este indeplinita conditia prevazuta in art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca nu exista niciun impediment de ordin medical care sa faca imposibila predarea extradatului, curtea de apel a respins, ca neintemeiata, cererea formulata privind amanarea predarii sale catre autoritatile judiciare din Republica Moldova.

            Impotriva acestei sentinte a declarat oral, dupa pronuntare, recurs persoana extradata B.I., prin avocat.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia de inadmisibilitate a recursului declarat raportat la dispozitiile art. 56 cu referire la art. 54 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, care prevad o cale de atac in materia hotararilor pronuntate in procedura extradarii, insa in cererea avand ca obiect predarea, operatie subsecventa extradarii, aceasta cale de atac nu este permisa.

Examinand recursul declarat de recurentul persoana extradata B.I. impotriva sentintei pronuntata de prima instanta, in raport cu exceptia invocata de catre reprezentantul Ministerului Public, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata recursul recurentului persoana extradata ca fiind inadmisibil, pentru urmatoarele considerentele:

Legiuitorul roman a prevazut in Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, asa cum a fost modificata, norme ce au un continut concret cu privire la extradarea pasiva, iar in cadrul acestei institutii au fost reglementate expres, in art. 54 din legea mentionata, solutiile asupra cererii de extradare, calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararilor pronuntate cu privire la solutiile dispuse in prima instanta. De asemenea, in prevederile art. 56 din aceeasi lege, pe calea unei norme de trimitere, sunt aratate dispozitiile legale ce se aplica corespunzator si in cazurile in care instanta se pronunta cu privire la amanarea extradarii, admiterea sub conditie a extradarii, consimtamantul extinderii obiectului extradarii si reextradarea catre un stat tert.

In sensul celor mai sus mentionate, in art. 54 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede ca:

„Dupa examinarea cererii de extradare, a materialului probator si a concluziilor prezentate de partea extradabila si de procuror, curtea de apel poate:

a) sa dispuna, in cazul concursului de cereri prevazut la art. 41, conexarea dosarelor, chiar daca se refera la fapte diferite sau sunt inregistrate la curti de apel diferite, competenta teritoriala apartinand curtii de apel celei dintai sesizate;

b) sa dispuna, in cazul necesitatii de a primi informatii suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea unui ultim termen de inca 2 luni;

c) sa constate, prin sentinta, daca sunt sau nu sunt intrunite conditiile extradarii.”

In alin. (8) al art. 54 din legea mai sus mentionata se stipuleaza ca: „Hotararea asupra extradarii poate fi atacata cu recurs de procurorul general competent si de persoana extradabila, in termen de 5 zile de la pronuntare, la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justitiei.”

Totodata, in dispozitiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 sunt statuate conditiile privind predarea amanata, astfel:

„(1) Existenta unui proces penal in fata autoritatilor judiciare romane impotriva persoanei extradabile sau faptul ca persoana extradabila se afla in executarea unei pedepse privative de libertate nu impiedica extradarea.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1), predarea extradatului poate fi amanata. In caz de amanare, extradarea poate deveni efectiva numai dupa ce procesul penal a luat sfarsit, iar in caz de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, numai dupa ce aceasta a fost executata sau considerata ca executata.

(3) Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol.

(4) In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanta emite un mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. In cazul in care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.”

Pe calea interpretarii sistematice a normelor mai sus mentionate, rezulta ca legiuitorul a prevazut calea ordinara de atac a recursului numai impotriva solutiilor ce se pot pronunta de catre instanta competenta cu privire la cererile de extradare, printre acestea fiind si cea prevazuta la art. 54 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 - referitoare la amanarea solutionarii cererii de extradare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterarii cererii, si acordarea unui ultim termen de inca 2 luni -, in raport cu prevederile art. 56 din aceeasi lege, care pe calea unei norme de trimitere statueaza expres ca dispozitiile art. 54 alin. (8) se aplica in mod corespunzator si in cazurile in care instanta se pronunta cu privire la amanarea extradarii.

Predarea persoanei extradate reprezinta efectul concret ce decurge din solutia pozitiva, respectiv de admitere a cererii de extradare pasiva, legiuitorul reglementand aceasta institutie de drept intr-o sectiune distincta a actului normativ mentionat, si anume in Sectiunea a 3-a, intitulata „Efectele extradarii din Romania.”

Astfel, normele prevazute in sectiunea mai sus mentionata cuprind dispozitii privind operatiunea efectiva a predarii extradatului, cum sunt cele referitoare la termenele pentru predare, predarea amanata, predarea temporara sau sub conditie, tranzitul, reextradarea catre un stat tert, acestea vizand faza ulterioara judecarii cererii de extradare pasiva, si anume aceea a executarii extradarii.

In prevederile art. 60 din Legea nr. 302/2004 au fost reglementate, in mod expres, cazurile de amanare a predarii persoanei extradate, la alin. (3) prevazandu-se ca predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar pune viata in pericol.

            Din examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extradate, in general, si a dispozitiilor art. 60 din Legea nr. 302/2004, in special, nu rezulta existenta vreunei dispozitii exprese referitoare la calea de atac ordinara a recursului ce s-ar fi putut exercita in ipotezele aratate.

            Asa cum se poate observa din examinarea dispozitiilor art. 63 din Legea nr. 302/2004 privind reextradarea catre un stat tert, legiuitorul a prevazut o norma de trimitere la alin. (2) al carei continut statueaza ca dispozitiile art. 54 (solutionarea cauzei) si art. 55 (judecarea recursului si comunicarea hotararii) se aplica in mod corespunzator, aceasta avand un caracter special, intrucat vizeaza o ipoteza speciala de extradare, conferindu-i-se un caracter jurisdictional.

            Asadar, cum in dispozitiile art. 60 din actul normativ mentionat nu se prevede nicio dispozitie privind existenta vreunei cai de atac ordinare impotriva hotararii instantei care poate dispune amanarea predarii extradatului ce sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol, institutia predarii amanate vizand faza de executare a extradarii pasive, iar prevederile art. 56 din aceeasi lege continand o norma de trimitere cu privire la exercitarea caii de atac a recursului si in cazul amanarii extradarii, care constituie o solutie ce se poate pronunta cu ocazia judecarii cererii de extradare pasiva, aceasta fiind anterioara si distincta de faza executarii, rezulta ca vointa legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio cale de atac impotriva hotararii pronuntate in ipoteza de la art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, avand in vedere caracterul special al reglementarii institutiilor privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, printre care figureaza si extradarea si necesitatea executarii cu celeritate a cererilor admise, prin predarea extradatului.

In raport cu cele mentionate, se constata ca persoana extradata B.I. a exercitat calea ordinara de atac a recursului impotriva sentintei primei instante, prin care in temeiul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea relativa la amanarea predarii persoanei solicitate extradate catre autoritatile judiciare ale Republicii Moldova, extradare dispusa prin sentinta penala nr. 95/F/2008 a Curtii de Apel Brasov, definitiva prin decizia penala nr. 3280/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, insa aceasta cale de atac nu este prevazuta de nicio dispozitie legala, ceea ce se circumscrie acceptiunii unui act pe care legea nu-l ingaduie si il sanctioneaza cu inadmisibilitatea.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza dispozitiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul persoana extradata B.I. impotriva sentintei nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curtii de Apel Brasov, Sectia penala si pentru cauze cu minori.