Domiciliul persoanei fizice, in vederea exercitarii drepturilor si libertatilor sale civile, este acolo unde aceasta declara ca isi are locuinta principala.
Expunere de motive
În forma initiala a legii 287/2009 privind N.C.C., se folosea sintagma principala asezare, formula folosita si in art.87 din codul civil de la 1865; notiunea de asezare are un continut mai larg, mai bogat in semnificatii, apropiindu-se mai mult de sensul autonom al notiunii de domiciliu conferit de CEDO; pe de alta parte, s-ar fi putut naste comentarii si interpretari multiple legate de rigoarea acestei notiuni in planul infaptuirii actului de justitie sau in materia evidentei persoanelor ori a starii civile;modificarile aduse prin legea 71/2011 apar ca necesare, dar nu si suficiente, art.87 din N.C.C. surprinzand exceptia(locuinta principala) nu si regula(locuinta statornica). Am formulat in mai multe lucrari publicate anterior propunerea de lege ferenda de a se mentine definitia din Decretul 31/1954, care surprindea atat regula cat si exceptia;din modul cum e formulata definitia, rezulta ca legiuitorul prezuma absolut, irefragabil, ca toti cetatenii din Romania au in proprietate doua sau mai multe locuinte, putandu-si stabili domiciliul in cea principala, realitatea fiind ca foarte multi locuitori au o singura locuinta in proprietate, domiciliul fiind acea locuinta(statornica) si multi locuitori nu au nici o locuinta in proprietate, domiciliul lor fiind in locuinta(inchiriata) in care locuiesc statornic s.n.Adrian Tanase
Comentariu
Alaturi de nume si de stare civila, domiciliul persoanei este acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc avand aceasta semnificatie juridica. Etimologic, cuvantul domiciliu vine de la sintagma latina domum colere -casa pe care o locuieste cineva-Gabriel Boroi, drept civil, partea generala, editura Hamangiu 2010, pg.454 Ne vom opri asupra caracterelor juridice specifice ale notiunii de domiciliu, si anume stabilitatea, unicitatea, obligativitatea si inviolabilitatea. Astfel, in literatura juridica de specialitate s-a afirmat ca stabilitatea, care caracterizeaza domiciliul legal si domiciliul de drept comun, consta in aceea ca domiciliul reprezinta locuinta statornica (formula domiciliu stabil e un pleonasm). Prin acest caracter domiciliul se deosebeste de resedinta. Domiciliul are ca scop sa lege un individ (din punct de vedere juridic) de un anumit punct determinat din spatiu, din teritoriu. În viata sa juridica orice individ trebuie gasit intr-un anumit loc; domiciliul este cel care opereaza localizarea juridica a fiecarui individ. Ori, daca domiciliul nu ar avea stabilitate, functia sa ar deveni iluzorie. Caracterul stabilitatii domiciliului nu impiedica libertatea persoanei de a merge si a veni si nici libertatea de stabilire a altui domiciliu. a se vedea si Adrian-Relu Tanase, in lucrarea Evidenta persoanelor, de la teorie la practica, ed.Alpha MDN 2010, pg.135 si urm.
Unicitatea domiciliului consta in aceea ca, la un anumit moment, o persoana fizica are un singur domiciliu (de drept comun sau legal). Daca o persoana are mai multe locuinte statornice, atunci numai una are valoarea juridica a domiciliului, anume cea principala. Acest caracter nu exclude coexistenta domiciliului de drept comun cu domiciliul conventional si nici schimbarea domiciliului.
Obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului de a fi mijloc de individualizare a persoanei fizice, functie ce prezinta interes si pentru societate, nu doar pentru titular.Din acest caracter juridic decurge regula potrivit careia orice persoana are un domiciliu(difficile est sine domicilio esse quemquam-este rar ca cineva sa nu aiba un domiciliu). Se apreciaza ca de la aceasta regula nu ar putea exista nici o exceptie asa incat, in lipsa unui domiciliu actual, se va tine seama de domiciliul de origine, adica de domiciliul parintilor, ceea ce ar insemna ca si nomazii urmeaza sa fie considerati ca au domiciliu, fie in locul in care au avut domiciliul parintii lor sau, in ultima instanta, la locul unde li s-a declarat nasterea. Un asemenea rationament, observa doctrina, nu poate inlatura lipsa reala a domiciliului in cazul nomazilor. Totusi, chiar si persoanele care nu au efectiv o locuinta statornica sau principala (nomazii si vagabonzii) au un domiciliu care trebuie considerat a fi, dupa caz, ultimul domiciliu, domiciliul parintilor ori domiciliul de origine (locul nasterii), asa cum corect observa doctrina-Gheorghe Beleiu, Gabriel Boroi,-op.cit. Ovidiu Ungureanu, Calina Jugastru, drept civil, persoanele, ed.a doua, editura Hamangiu 2007, pg.342
Cuvantul acolo a inlolcuit formula la adresa aflata in art.26 alin.1 din OUG 97/2005, definitia formulata in art.87 din N.C.C. fiind preluata de la 01.10.2011 si de art.26 din OUG 97/2005, potrivit modificarilor aduse de legea 71/2011; noua definitie a domiciliului formulata de art.87 din N.C.C. apare mai bogata in semnificatii, acolo putand indica un apartament, o garsoniera, o locuinta(casa, imobil) ridicata cu respectarea normelor legale in vigoare sau nu, o constructie improvizata pe care persoana declara ca o foloseste statornic, un adapost(art. 73 lit.b din H.G.1375/2006 vizeaza ipoteza eliberarii cartilor de identitate provizorii pentru persoanele lipsite de adapost); potrivit DEX, prin adapost se intelege Loc ferit; constructie facuta ca sa apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adaposteste cineva; noua definitie poate genera dificultati in materia evidentei persoanelor, in sensul ca actele de identitate se elibereaza, in principal, daca se face dovada adresei de domiciliu sau resedinta cu acte incheiate in conditii de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ; apreciem ca o persoana isi poate stabili dimiciliul exclusiv intr-un imobil(lato sensu) situat in intravilanul(perimetrul construibil) localitatilor s.n.Adrian-Relu Tanase
Jurisprudenta
Potrivit art.27 din OUG 97/2005,(1)Dovada domiciliului se poate face cu unul dintre urmatoarele documente: a) acte incheiate in conditiile de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ; b) declaratia scrisa a gazduitorului, persoana fizica sau juridica, de primire in spatiu, insotita de unul dintre documentele prevazute la lit. a); c)declaratia pe propria raspundere a solicitantului, insotita de nota de verificare a politistului de ordine publica, prin care se certifica existenta unui imobil, faptul ca solicitantul locuieste efectiv la adresa declarata, pentru persoana fizica ce nu poate prezenta documentele prevazute la lit. a) si b); pentru minorii si persoanele fizice puse sub interdictie, declaratia se da si se semneaza de catre parinti sau de catre reprezentantii lor legali; d)documentul eliberat de primarii, din care sa rezulte ca solicitantul sau, dupa caz, gazduitorul acestuia figureaza inscris in Registrul agricola se vedea OUG 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani, aprobata prin legea 290/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.Ptr.detalii, a se vedea Manual de stare civila si evidenta persoanelor, editura Alpha Mdn, Buzau, 2011, in care se realizeaza comentariul OUG 97/2005 articol cu articol de catre Adrian-Relu Tanase
Corelatii cu alte norme
Reglementarea anterioara:
Decretul nr. 31/1954. Art.13 Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala
Legislatie conexa: art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani, republicata (M. Of. nr 719 din 12 octombrie 2011)
(Mona Maria Pivniceru, Noul Cod Civil si reglementarile anterioare. Prezentare comparativa: legea de punere in aplicare, legislatia conexa, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012)
Elemente de drept comparat
Domiciliul in viziunea CEDO Note de doctrina si jurisprudenta
Respectul datorat personalitatii umane constituie o parte integratoare esentiala a libertatii umane, motiv pentru care s-a impus adoptarea unor reglementari atat la nivel international, cat si la nivel national, care sa creeze un mecanism jurisdictional de protectie a persoanei fizice impotriva imixtiunilor de orice natura. Astfel, in dezbaterile internationale s-a acordat o atentie deosebita promovarii, consacrarii si ocrotirii dreptului la viata privata. Pe baza acestor considerente, art.8 din Conventia europeana a drepturilor omului consacra dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale, text ce isi are originea in art.12 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului1. O formulare similara este data protectiei dreptului la viata privata de art.17 al Pactului international privitor la drepturile civile si politice, precum si de art.7 al Cartei Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Ca temei juridic national al acestui drept retinem Constitutia Romaniei, Codul penal precum si alte legi materiale interne care contin reglementari relative la dreptul la viata privata, pe care insa le vom analiza in capitolele urmatoare.
Art.8 garanteaza, in linii generale, dreptul la intimitate, „dreptul de a trai, atat cat doresti, la adapost de priviri indiscrete” , cele patru notiuni la care textul sau face trimitere, nefiind insa foarte clar delimitate unele de altele. Domeniul sau de aplicabilitate include si protectia domeniului personal intern, respectiv dreptul la respectarea inviolabilitatii domiciliului. Sub cest aspect, consideram ca acordarea unei protectii speciale acestui drept se impune in mod natural, intrucat o buna ocrotire a vietii private necesita, in primul rand, asigurarea intimitatii locurilor in care aceasta se desfasoara. Astfel, domiciliul reprezinta spatiul de libertate in care o persoana isi desfasoara cea mai mare parte a vietii sale private si familiale, si a carui ocrotire este indispensabila intr-o societate democratica.
Asa cum am aratat, protectia intimitatii spatiilor in care se desfasoara viata privata este absolut indispensabila, motiv pentru care notiunea de „domiciliu” nu poate face obiectul unei interpretari prea restrictive. În acceptiunea sa clasica, „domiciliul” vizeaza locul unde o persoana traieste in mod permanent, respectiv locul unde persoana obisnuieste sa locuiasca in mod exclusiv . Avand insa ca scop acordarea unei protectii maxime beneficiarilor acestui drept, Curtea atribuie notiunii de „domiciliu” o conotatie autonoma in sensul Conventiei , ce nu se suprapune peste acceptiunile pe care ea le are in sistemele de drept intern ale statelor semnatare.
În opinia Curtii, „domiciliul” vizeaza nu doar spatiul legal ocupat sau dobandit, dar si orice alt spatiu de locuit, daca exista legaturi suficiente si continue . Deasemenea, fosta Comisie a recunoscut posibilitatea invocarii dreptului la domiciliu pentru o casa pe care reclamantii, desi locuiau in mod statornic in Londra, o aveau in insula anglonormanda Guernesey din Marea Manecii, casa pe care proprietarii o parasisera de aproape 18 ani pentru a o inchiria si in care autoritatile locale le-au refuzat reinstalarea la implinirea varstei de pensionare . Ilustrativa in acest sens este si cauza Demades contra Turcia, in care reclamantul invoca incalcarea inviolabilitatii unei case de vacanta pe care nu o mai utilizase de multi ani. În motivarea solutiei, Curtea a considerat ca notiunea de domiciliu trebuie sa primeasca o interpretare extensiva si poate sa includa si resedinta secundara sau casa de vacanta a unei persoane, intrucat persoana in cauza dezvolta legaturi emotionale puternice cu acea casa .
Notiunea de „domiciliu”, inteleasa in mod nuantat, cuprinde, de asemenea, o rulota pe care o persoana nomada o foloseste ca locuinta . În acest sens, o solutie interesanta a pronuntat instanta europeana in cauza Connors contra Marea Britanie, unde a decis aplicabilitatea art. 8, desi reclamantul nu si-a pierdut dreptul de a folosi rulota, ci doar dreptul de a o parca pe o parcela de teren .Cu toate ca in aceste circumstante particulare o caravana a putut fi asimilata domiciliului, nu la fel au stat lucrurile in cazul unui autoturism stationat pe un drum public . De asemenea, Curtea releva ca ar insemna fortarea acestei notiuni prin extinderea ei pana la a include un teren pe care se intentioneaza construirea unei case pentru a fi locuita sau, cu atat mai mult acest termen nu poate fi interpretat ca acoperind o regiune natala si unde exista radacini familiale, dar unde nu se mai locuieste .
Interpretarea extensiva a notiunii de „domiciliu”, a determinat judecatorii europeni sa largeasca protectia prevazuta de art.8 din Conventie la sediile profesionale ale unei persoane juridice . Dupa cum s-a afirmat in doctrina, beneficiara a drepturilor consacrate de art.8 este, in principiu, doar o persoana fizica, iar extinderea dreptului la respectarea inviolabilitatii domiciliului si in ceea ce priveste persoana juridica constituie o situatie de exceptie . Asadar, desi e titulara a acestui drept, persoana juridica nu beneficiaza de protectie decat in considerarea faptului ca in localurile sale, persoane fizice isi desfasoara o mare parte a vietii lor private .
In concluzie, se poate observa ca in conceptia CEDO notiunea de domiciliu este mai larga, mai bogata in semnificatii decat aceea de locuinta in sens strict, avand un sens autonom, astfel ca definitia domiciliului de principala asezare, din noul cod civil, forma sa initiala, aparea mai apropiata de sensurile date de Conventie.
