RO M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
SECTIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 1268/2012
Dosar nr. 909/36/2008
Sedinta publica de la 8 martie 2012
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Tribunalul Constanta, sectia comerciala, prin sentinta civila nr. 3542/COM din 10 noiembrie 2005 a respins exceptia de nulitate a contractului de asociere incheiat la data de 1 ianuarie 2000 invocata de catre parata SC T.S. SRL si a admis in parte actiunea formulata de catre reclamantii T.D.G. si B.C. in contradictoriu cu parata SC T.S. SRL Constanta.
A fost dispusa rezilierea contactului de asociere incheiat la data de 1 ianuarie 2000 si obligata parata SC T.S. SRL la plata urmatoarelor sume in favoarea reclamantilor:
- 91.302,93 Ron reprezentand cota parte din profitul pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003;
- 22.740,18 Ron reprezentand dobanda legala aferenta sumei de 91.302,93 Ron calculata pana la data de 31 august 2004 si dobanda legala in continuare, pana la plata integrala a acestei sume;
- 91.866,46 Ron reprezentand cota parte din profitul asocierii pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002;
- 45.726,14 Ron reprezentand dobanda legala aferenta sumei de 91.866,46 Ron calculata pana la data de 31 august 2004 si dobanda legala in continuare pana la achitarea integrala a acestei sume;
- 421.604,1 Ron reprezentand daune interese compensatorii.
Au mai fost respinse ca nefondate, capetele de cerere privind obligarea paratei la plata de daune rezultate din actualizarea sumelor de 91.302,93 Ron si 91.866,46 Ron cu indicele de inflatie si la plata de daune morale.
De asemenea a fost admisa cererea de interventie accesorie formulata de catre intervenienta SC A.T.C. SRL in favoarea SC T.S. SRL si a SC T.S.C. SRL pentru primele doua capete de cerere ale actiunii reclamantilor solutionate prin incheierea pronuntata la data de 26 martie 2004.
In final a fost obligata parata SC T.S. SRL sa plateasca reclamantilor suma de 19.544,60 Ron cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in principal, ca intre parti la data de 1 ianuarie 2000 a fost incheiat un contract de asociere iar de la data de 1 ianuarie 2003 si pana la data de 30 mai 2003, data retragerii la cerere a avizelor de retransmisie ale SC T.S. SRL, reclamantii nu au primit cota parte din profitul asocierii la care erau indreptatiti, in cuantum de 91.302,93 Ron. Cuantificarea acestei sume a rezultat din concluziile initiale ale raportului de expertiza intocmit de expertul I.V. si de expertul parte G.L.
De asemenea, in perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, reclamantii nu au primit integral sumele datorate cu titlu de cota parte din profitul asocierii stabilita la 91.866,46 lei.
Dobanda legala aferenta acestor sume este datorata de parata in baza art. 43 C. com. dar si al dispozitiilor art. 2 si art. 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, prin aceea ca datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua in care devin exigibile.
In raport de natura obligatiilor asumate si de caracterul definitiv al neexecutarii, apare o neindeplinire culpabila a prestatiilor de catre parata SC T.S. SRL care a fost sanctionata cu rezilierea contractului, in conditiile art. 1020 - 1021 C. civ., reclamantii fiind indreptatiti sa primeasca despagubiri, menite sa acopere atat pierderea efectiv suferita, cat si castigul nerealizat, in suma de 421.604,1 Ron.
Nu s-a mai impus actualizarea sumelor de 91.302,93 Ron si de 91.866,46 Ron cu indicele de inflatie, deoarece dobanda legala cuprinde si rata inflatiei, fiind respinsa si cererea privind obligarea paratei la plata daunelor morale.
Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia civila nr. 121/COM din 23 mai 2007 a admis ambele apeluri declarate de reclamantii T.D.G. si B.C. precum si parata SC T.S. SRL impotriva sentintei civile nr. 3542/COM din 10 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Constanta, sectia comerciala, si a schimbat in parte sentinta apelata in sensul ca:
- a obligat parata catre reclamanti la plata dobanzii legale aferenta sumei de 91.302,93 Ron pentru perioada 19 septembrie 2003 si pana la achitarea integrala a acestei sume;
- a admis cererea privind actualizarea sumei de 91.302,93 Ron reprezentand cota parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 cu indicele de inflatie pentru perioada cuprinsa intre 19 septembrie 2003 si data platii;
- a obligat parata catre reclamanti la plata sumei de 86.572 Ron cota parte din profit pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002;
- a obligat parata catre reclamanti la plata dobanzii legale pentru suma sus mentionata pentru perioada 19 septembrie 2003 si pana la data platii si,
- a admis cererea privind actualizarea sumei de 86.572 Ron cu indicele de inflatie pentru perioada 19 septembrie 2003 si data platii.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia comerciala, prin decizia nr. 294 din 31 ianuarie 2008 a admis recursurile declarate de reclamantii B.C., T.D.G. si de parata SC T.S. SRL impotriva deciziei civile nr. 121/COM din 23 mai 2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala de contencios administrativ si fiscal, in sensul ca a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Prin decizia de casare s-a statuat ca revine instantei de rejudecare obligatia de a stabili corect situatia de fapt cu privire la data scadentei debitului care corespunde cu sfarsitul fiecarui an fiscal, administrarea probei cu expertiza contabila pentru a se verifica modul in care partile au indeplinit conditiile de plata datorate in temeiul contractului de asociere in participatiune, precum si imposibilitatea cumulului dobanzii cu alte daune interese.
Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala de contencios administrativ si fiscal, prin decizia civila nr. 56/COM din 13 aprilie 2011 a admis ambele apeluri declarate de reclamantii T.D.G. si B.C. si de parata SC T.S. SRL impotriva sentintei civile nr. 3542/COM din 10 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Constanta, sectia comerciala, si a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca:
- a obligat parata SC T.S. SRL la plata catre reclamanti a dobanzilor legale aferente sumelor cuvenite cu titlu de cota parte din beneficiul asocierii aferent anilor 2000, 2001 si 2002, incepand cu sfarsitul fiecarui an fiscal pentru care aceste sume sunt datorate incepand cu data de 31 decembrie 2000, 31 decembrie 2001 si respectiv 31 decembrie 2002;
- a obligat parata SC T.S. SRL la plata dobanzilor legale aferente sumelor cuvenite cu titlu de cota parte din beneficiul asocierii aferent perioadei 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003, incepand cu data de 31 februarie 2005;
- a obligat parata la plata sumei de 777.079 lei reprezentand daune interese compensatorii aferente perioadei 31 mai 2003 – 31 decembrie 2005 si,
- a obligat parata SC T.S. SRL la plata dobanzilor legale aferente sumei de 777.079 lei cuvenite cu titlu de daune compensatorii incepand cu 31 mai 2003.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate in ce priveste respingerea exceptiei de nulitate a contractului de asociere incheiat de parti, admiterea cererii privind rezilierea contractului, respingerea capetelor de cerere privind obligarea paratei la plata de daune rezultate din actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflatie si la plata daunelor morale, admiterea cererii de interventie accesorie a intervenientei SC A.T.C. SRL, obligarea la plata cheltuielilor de judecata aferente fondului in suma de 19.544,60 Ron precum si admiterea cererii privind plata cotelor parte din profitul asocierii pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 si 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002.
In final a mai fost obligata apelanta parata SC T.S. SRL la plata catre apelantii reclamanti a sumei de 4626 lei taxa de timbru si 9401 lei onorariu de avocat aferent apelului si recursului, in total suma de 14.027 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a apreciat ca sub aspectul criticilor apelantei parate SC T.S. SRL referitoare la calificarea contractului partilor, hotararea primei instante este una judicioasa.
Interpretarea dispozitiilor conventiei partilor, pornind de la obiectul contractului, face ca singura calificare ce poate fi acordata intelegerii sa fie cea specifica contractului de asociere in participatiune. De altfel, parata nu a negat aceasta natura a conventiei incheiata de parti ci a invocat nulitatea conventiei pe motiv ca vointa lor a fost ca ele sa primeasca cota parte din „dividende”, deci din „beneficiul obtinut din activitatea comuna a asocierii”, ceea ce contravine specificului contractului de asociere in participatiune, contract potrivit caruia partile trebuie sa participe atat la beneficiu cat si la pierderi.
De aceea, corect s-a retinut ca raportarea de catre parti in contractul lor, a beneficiilor ce vor fi obtinute la o notiune ce contravine specificului contractului de asociere in participatiune si inexistenta unei clauze privind participarea asociatilor si la pierderi, nu imprima nulitatea absoluta conventiei din care a izvorat actiunea reclamantilor, ci reclama calificari ale acesteia prin raportare la vointa partilor dedusa nu din sensul literal al termenilor, ci extrasa din probatoriul cauzei.
Atat doctrina cat si jurisprudenta au evidentiat ca asocierea in participatiune fiind un contract intuitu personae, se bazeaza pe colaborarea si increderea reciproca pe care asociatii o au intre ei, iar neintelegerile grave dintre acestia pot conduce la imposibilitatea desfasurarii activitatii asocierii si pe cale de consecinta la desfasurarea acesteia.
In ceea ce priveste cuantumul sumelor solicitate cu titlu de cota parte de participare, neachitate, a fost validata expertiza efectuata in al II-lea ciclu procesual de catre expertul judiciar D.C., deoarece acesta nu a procedat la o interpretare a clauzelor contractului plecand de la ideea de calcul a cotelor parti prin raportare la notiunea de dividende, ci calculele sale s-au intemeiat pe aplicarea cotelor de participare la rezultatul asocierii, in sensul de profit al asocierii.
Spre deosebire de expertul D.C. ceilalti contraexperti numiti de instanta: R.M., C.I. si B.M. si-au intemeiat concluziile pe operatiuni de interpretare a contractului, cu depasirea nepermisa a atributiilor unui expert judiciar.
Impotriva deciziei civile nr. 56/COM din 13 aprilie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal, a promovat recurs parata SC T.S. SRL Constanta, care a criticat aceasta hotarare judecatoreasca pentru nelegalitate, solicitand in temeiul art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate in sensul admiterii apelului formulat de societatea parata impotriva sentintei civile nr. 3542/COM din 10 noiembrie 2005 pronuntata de Tribunalul Constanta, sectia comerciala, schimbarea ei in parte in sensul respingerii capetelor de cerere din actiunea reclamantilor-apelanti admise la fond (pretentii, rezilierea conventiei partilor si respingerea exceptiei de nulitate a contractului de asociere), mentinerea solutiei de respingere a capetelor de cerere privind obligarea la plata de daune reprezentand inflatie si plata de daune morale, precum si respingerea apelului formulat de reclamantii apelanti B.C. si T.D.G., ca neintemeiat.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, in principal, ca obligarea paratei la plata sumelor reprezentand „cota parte din profitul asocierii” si dobanda legala aferenta (capetele de cerere 3, 4, 5 si 6), dispozitia instantelor a survenit ca urmare a interpretarii eronate a conventiei partilor.
Cu nesocotirea regulilor generale de interpretare a conventiilor si cu incalcarea obligatiei legale instituita in art. 129 C. proc. civ. (respectarea principiului disponibilitatii) instantele au calificat in mod eronat conventia partilor ca fiind un contract de asociere in participatiune, schimband natura si intinderea prestatiilor la care partile s-au obligat contractual.
Potrivit prevederilor contractului si vointei lor interne, scopul incheierii conventiei a fost acela de derulare a activitatii comune specifice, cu consecinta impartirii in procentele stabilite, a cotelor parti de dividende, iar nu de profit.
Rapoartele de expertiza omologate de instanta de apel au concluzii eronate intrucat au in vedere o baza de calcul stabilita gresit, prin neverificarea evidentei contabile primare.
In schimb, raportul de expertiza intocmit de cei trei experti contabili gresit a fost inlaturat de instanta de apel desi el a constatat in detaliu modul de executare a contractului din punct de vedere contabil, fiscal si juridic, punand in evidenta vointa interna a partilor.
Gresita este si solutia privind rezilierea contractului partilor si obligarea la plata de daune compensatorii (capatul 7 si 8 din cerere) intrucat nu sunt intrunite conditiile art. 1020 – 1021 C. civ., respectiv nu se poate retine vreo culpa a paratei in executarea contractului.
Inalta Curte, analizand materialul probator administrat in cauza, raportat la toate criticile aduse de recurenta-parata SC T.S. SRL, constata ca acestea nu sunt justificate, urmand a respinge recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente.
Rejudecand apelul, printr-o integrala si completa apreciere a probelor, instanta a stabilit adevaratele raporturi juridice, cu reala intindere a drepturilor si obligatiilor asumate reciproc de partile litigante in cadrul contractului de asociere in participatiune, incheiat la data de 1 ianuarie 2000.
Potrivit cererii de chemare in judecata inregistrata la data de 13 octombrie 2003 pe rolul Tribunalului Constanta, sectia comerciala, sub nr. 7346/COM/2003, reclamantii T.D.G. si B.C., au cerut in contradictoriu cu paratele SC T.S. SRL si SC T.S.C. SRL sa se constate nulitatea absoluta a transferului dreptului de proprietate al retelei si al patrimoniului destinat activitatii de retransmisie a programelor radio TV de la SC T.S.C. SRL; sa se dispuna obligarea SC T.S. SRL la plata actualizata in functie de rata inflatiei aferenta perioadei cuprinsa intre scadenta obligatiei de plata si data platii efective, a cotei-parte de participare la profitul asocierii convenita prin contractul de asociere cu valabilitate 31 decembrie 2005; pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 30 mai 2003 (data publicarii in Monitorul Oficial partea I a deciziei CNA nr. 106 din 27 mai 2003 de retragere la cerere a avizului de retransmisie al SC T.S. SRL, evaluata provizoriu la 100.000.000 lei; sa se dispuna obligarea SC T.S. SRL la plata diferentei dintre sumele platite cu titlu de cota-parte de participare si cele efectiv datorate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002, actualizata in functie de rata inflatiei aferenta perioadei cuprinsa intre data scadentei obligatiei de plata si data platii efective si evaluata provizoriu la 700.000.000 lei; sa se dispuna obligarea SC T.S. SRL la plata dobanzilor aferente perioadei cuprinsa intre scadenta obligatiei de plata si data platii efective, pentru sumele datorate cu titlu de diferenta intre sumele platite cu titlu de cota parte de participare si cele efectiv datorate in perioada 1 ianuarie 2000- 31 decembrie 2002, evaluate provizoriu la 70.000.000 lei; sa se dispuna rezilierea contractului de asociere intervenit la 1 ianuarie 2000 intre reclamanti si SC T.S. SRL; sa se dispuna obligarea SC T.S. SRL la plata daunelor interese compensatorii constand atat din beneficiul nerealizat cat si din pierderea efectiv suferita, evaluate provizoriu la 5.000.000.000 lei, la plata de daune morale in valoare de 100.000.000 lei si la plata cheltuielilor de judecata in solidar cu SC T.S.C. SRL.
Relevanta in corecta stabilire a situatiei de fapt si de drept o reprezinta decizia nr. 294 din 31 ianuarie 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia comerciala, prin care au fost admise recursurile declarate de reclamantii B.C., T.D.G. si de parata SC T.S. SRL impotriva deciziei nr. 121/COM din 23 mai 2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal, dispunandu-se casarea deciziei atacata si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Din aceasta perspectiva, nu pot fi primite criticile recurentei parate SC T.S. SRL sub aspectul ca instanta de apel a calificat in mod eronat conventia partilor ca fiind un contract de asociere in participatiune, schimband natura si intinderea prestatiilor la care partile s-au obligat contractual, incalcand dispozitiile art. 129 C. proc. civ.
Astfel a fost data eficienta juridica dispozitiilor imperative cuprinse in art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit carora, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Jurisprudenta a mentionat ca in caz de casare cu trimitere, instanta care urmeaza sa rejudece trebuie sa procedeze numai in sensul si in limitele stabilite prin hotararea instantei superioare, pentru rest cauza intrand in puterea lucrului judecat.
Cu ocazia solutionarii recursurilor, atat ale reclamantilor cat si al paratei, in considerentele deciziei nr. 294 din 31 ianuarie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia comerciala, s-a stabilit irevocabil ca in speta este vorba despre un contract de asociere in participatiune si nu de un litigiu ce vizeaza drepturi intre asociati si societatea comerciala, conform dispozitiilor Legii nr. 31/1990.
Nu este admisibil, ca dupa ce instanta de recurs a interpretat ca vointa liber exprimata a partilor, raportat la obiectul contractului, obligatiile reciproc asumate, conceperea clauzelor, intentia partilor si modalitatea de executare, conduce la existenta unui contract de asociere in participatiune, instanta de trimitere sa modifice aceasta concluzie.
Motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor potrivit dispozitiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt si de drept care au condus instanta la solutia litigiului cuprinsa in dispozitiv.
Este adevarat ca, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari legale si temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Nu se poate retine ca a fost incalcat principiul rolului activ al instantei, deoarece au fost puse in discutia partilor toate exceptiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, au fost depuse la dosar acte, intampinari si acordate termene pentru a se lua cunostinta de fiecare parte de continutul lor, interogatorii, s-au efectuat expertize contabile si oferite raspunsuri la obiectiuni, precum si depuse note scrise.
Rolul activ nu inseamna, asa cum a evidentiat jurisprudenta, incalcarea principiului disponibilitatii in procesul civil, deoarece obligatia de a-si proba apararile revine reclamantului, in conditiile dispozitiilor art. 1169 C. civ., instanta neputand sa se substituie vointei partilor, judecatorul fiind insa obligat sa descopere adevarul si sa dea partilor, in egala masura, indrumare in apararea drepturilor si intereselor legitime.
Mai mult, art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului consacra, intr-o larga acceptie, asigurarea si recunoasterea, aplicarea universala si efectiva a obligatiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea ca orice persoana are dreptul de judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. In solutionarea cauzei, instanta de apel a tinut seama, in special, de diversitatea capetelor de cerere a actiunii dar si de motive formulate in calea de atac.
Intrucat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotararea Artico impotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p.16, paragraful 33) acest drept nu poate di considerat efectiv decat daca aceste observatii sunt in mod real, „ascultate”, adica in mod concret examinate de catre instanta sesizata.
Solutia data in apel a purtat, cu certitudine numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, fiind examinate complet toate apararile partilor, fara a fi omisa nici o critica a paratei.
Mai mult, instanta de apel, rejudecand cauza, a respectat cu rigurozitate recomandarile deciziei de casare, suplimentand probatoriul, tocmai in a lamuri cauza sub toate aspectele numai pe baza de probe.
Amplu documentat si bine argumentat s-au expus ratiunile pentru care au fost validate concluziile raportului de expertiza contabila intocmit de expertul judiciar D.C. si inlaturate opiniile expertilor R.M., C.I. si B.M., prin aceea ca era necesar a se face distinctia intre notiunea de dividend si ce a de rezultat al asocierii, specifica contractului de asociere in participatiune, in concordanta cu indrumarile date de instanta de casare.
Nu poate fi primita nici critica potrivit careia recurenta-parata nu are nici o culpa in executarea contractului, fiind gresit dispusa rezilierea contractului si obligarea la plata daunelor compensatorii, prin aceea ca atitudinea asociatului SC T.S. SRL a fost directionata in privarea asocierii la anumite sume de bani, prin actiuni concrete, in special solicitarea catre CNA de retragere a propriilor avize de transmisie si cesionarea autorizatiei tehnice de functionare catre un tert.
Pentru aceste considerente, urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de parata SC T.S. SRL impotriva deciziei nr. 56/COM din 13 aprilie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala de contencios administrativ si fiscal, nefiind indeplinita nici o cerinta din cele prevazute de dispozitiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata SC T.S. SRL Constanta impotriva deciziei nr. 56/com din 13 APRILIE 2011 PRONUNTATA DE Curtea de Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala precum si pentru cauze de contencios administrativ si fiscal.
Irevocabila.
Pronuntata, in sedinta publica, astazi 8 martie 2012.
