Malpraxisul se refera, pe scurt, la o eroare profesionala savarsita in exercitarea unei profesii, care provoaca un prejudiciu unei persoane. Termenul de malpraxis este folosit cel mai des in domeniul medical si in cel juridic. Atentie, nu orice greseala este malpraxis – este necesar sa existe incalcarea unor reguli profesionale si un prejudiciu care sa poata fi dovedit.
In Romania, termenul de malpraxis este folosit cu preponderenta in domeniul medical si se refera la erori aparute in timpul actului medical sau farmaceutic.
Malpraxis = „malus” - rau/ gresit si „praxis” - actiune/ practica
Din punct de vedere al cadrului legal, malpraxisul medical este reglementat in principal de:
- Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
- Codul civil/ Codul penal, in functie de situatie
Legislatia in vigoare stabileste cine raspunde, ce conditii trebuie indeplinite si ce drepturi au persoanele vatamate.
Legea nr. 95/2006 defineste cazul de malpraxis medical ca fiind "eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Va recomandam
Sinteze de Teoria si Metodica Educatiei fizice si sportive
Sunteti profesor de Educatie Fizica si Sport si urmeaza sa sustineti examenul de titularizare, definitivare sau gradul II? Folositi lucrarea 'Sinteze de Teoria si Metodica Educatiei fizice si sportive' si va veti bucura de reusita garantat, fara niciun fel de emotii! Este o lucrare care, prin insusi modul cum este gandita,...
Conform aceluiasi text de lege, personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiei, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament.
De asemenea, personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale. Totodata, raspunderea civila apare si pentru prejudiciile produse in exercitarea profesiei atunci cand personalul medical isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.
Atentie! Raspunderea civila nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii.
Legislatia in vigoare stabileste ca toate persoanele implicate in actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecaruia.
Cu toate acestea, personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii:
a) cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor s idispozitivelor medicale, tehnologiilor si dispozitivelor asistive, substantelor medicale si sanitare folosite;
b) cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate. Prin exceptie, in situatiile de urgenta care pun in pericol iminent viata pacientului cu varsta de pana la 18 ani atunci cand serviciile medicale nu pot fi acordate de medici specialisti sau primari in specialitati pediatrice, iar transferul acestuia nu poate fi realizat in timp util, medicii specialisti in specialitatile corespondente specialitatilor pediatrice specifice patologiei pacientului nu sunt raspunzatori pentru eventualele daune si prejudicii produse in exercitarea profesiunii, atunci cand acestia actioneaza cu buna-credinta.
Raspunderea civila in cazul de malpraxis vizeaza si unitatile sanitare publice sau private, in calitate de furnizori de servicii medicale, in situatia in care acestea sunt consecinta:
- infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
- defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
- folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, tehnologiilor si dispozitivelor asistive, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
- acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, tehnologii si dispozitive asistive, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical.
Multe cazuri de malpraxis ajung in instanta, mai ales atunci cand situatiile sunt grave sau cand pacientul a suferit prejudicii importante si cere despagubiri. In acelasi timp, pacientii sau rudele lor pot face plangeri si la autoritatile competente sau la unitatea medicala implicata. Acestea pot verifica situatia, daca a existat o incalcare a normelor deontologice, si pot aplica sanctiuni disciplinare personalului responsabil - raspunderea disciplinara in malpraxis.
Intr-un proces de malpraxis medical, pacientul trebuie sa arate ca medicul nu a respectat regulile profesiei sau a facut o greseala care i-a provocat un prejudiciu serios. De obicei, acest lucru se dovedeste printr-o expertiza medicala care arata ca eroarea nu era justificata si ca un alt medic, cu aceeasi pregatire, ar fi procedat diferit in aceeasi situatie.
Desigur, in cazuri grave, cand fapta constituie infractiune (de exemplu, vatamare corporala sau ucidere din culpa), cazul de malpraxis vizeaza si o raspundere penala. In astfel de cazuri, personalul medical poate fi tras la raspundere penala pentru infractiuni precum vatamarea corporala din culpa sau ucidere din culpa.
Important! Conform Articolul 688 din Legea nr. 95/2006, actele de malpraxis in cadrul activitatii medicale de preventie, diagnostic si tratament se prescriu in termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu exceptia faptelor ce reprezinta infractiuni.
In functie de situatie, sesizarea se poate face la:
- Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis
- Colegiul profesional (ex. Colegiul Medicilor)
- Instanta de judecata
- Parchet, daca exista suspiciuni penale
- persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al acesteia, care se considera victima unui act de malpraxis savarsit in exercitarea unei activitati de preventie, diagnostic si tratament;
- succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activitati de preventie, diagnostic si tratament.
Sesizarea trebuie depusa in scris si trebuie sa contina datele de identificare ale celui care o formuleaza, calitatea acestuia, numele victimei (daca este diferita), numele persoanei acuzate de malpraxis, data faptei, descrierea situatiei si prejudiciul produs. La dosar trebuie anexate copii ale documentelor medicale relevante si acte care dovedesc calitatea persoanei care face sesizarea.
Sesizarile care nu respecta aceste conditii legale sunt respinse si clasate, iar persoana care a facut plangerea este informata in termen de cinci zile calendaristice, prevede articolul 28.
In etapa de analiza, comisia desemneaza, prin tragere la sorti, unul sau mai multi experti din lista judeteana, in functie de complexitatea cazului. Acestia au acces la toate documentele medicale necesare si pot audia persoanele implicate. Raportul de expertiza trebuie finalizat in 30 de zile si transmis comisiei, cu respectarea stricta a confidentialitatii informatiilor.
Decizia finala este adoptata de comisie in termen de maximum trei luni de la sesizare.
La stabilirea existentei sau inexistentei unui caz de malpraxis, comisia analizeaza existenta faptei, prejudiciul produs, vinovatia si legatura directa dintre fapta si prejudiciu. Decizia este comunicata tuturor partilor implicate, inclusiv asiguratorului, in termen de cinci zile.
Regulamentul prevede si posibilitatea contestarii deciziei: partile nemultumite sau asiguratorul pot formula contestatie in instanta in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei.
Pentru ca un caz de malpraxis sa fie recunoscut, fie in procedura disciplinara, fie in instanta, trebuie demonstrate trei elemente esentiale:
- existenta unei fapte gresite
- prejudiciul suferit
- legatura directa dintre fapta si prejudiciu
Un act medical se incadreaza la malpraxis atunci cand nu respecta standardele profesionale recunoscute ale practicii medicale. Altfel spus, cand medicul sau personalul medical nu a actionat asa cum ar fi facut un profesionist rezonabil, cu aceeasi pregatire, in aceleasi circumstante. De exemplu, un diagnostic eronat, o interventie gresita sau omiterea unor investigatii esentiale pot constitui fapte de malpraxis.
Probele pot include documente medicale, expertize, martori si opinii ale specialistilor.
Exemple de documente medicale: Fise de observatie, rezultate de laborator, imagistica (CT, RMN, radiografii), prescrieri, scrisori de externare, protocoale de tratament etc.
Ce presupune Expertiza medicala: analizeaza documentatia medicala si poate sa clarifice, pe intelesul instantei, ce a facut sau nu medicul si daca aceasta se incadreaza intr-o eroare profesionala.
Martori si opinii ale specialistilor: Pe langa expertiza oficiala, pot fi folosite opinii ale altor profesionisti din domeniu sau depozitii ale martorilor (de exemplu asistenti) pentru a sustine concluziile privind standardul de ingrijire si modul in care s-au desfasurat faptele.
Despagubirile in cazurile de malpraxis pot include:
- daune materiale: care acopera cheltuielile medicale, pierderile de venit si alte costuri directe suportate de pacient si familia sa
- daune morale: compenseaza suferinta fizica si psihica a pacientului si sunt importante pentru ca ofera o forma de recunoastere legala si reparatie simbolica.
Instanta de judecata este cea care stabileste cuantumul acestor despaguburi, tinand cont atat de gravitatea faptelor, cat si de impactul avut asupra vietii pacientului.