In Monitorul Oficial nr. 569 din 10 august 2011 a fost publicata Hotararea CEDO din 8 iunie 2011 pronuntata in cauza Colegiul Consilierilor Juridici Arges impotriva României. S-a constatat incalcarea art. 11 din Conventie, prin refuzul autoritatilor romane de a inregistra Colegiul ca asociatie, cu mentiunea ca in procedura nationala, pe calea revizuirii, Colegiul va putea cere instantelor romane inscrierea cererii in vederea dobandirii personalitatii juridice.
Reclamantul este o asociatie din Pitesti (judetul Arges), a carei inscriere ca asociatie profesionala a fost refuzata prin Hotararea definitiva pronuntata de Tribunalul Arges la data de 4 octombrie 2004. Numele sau in romana este Colegiul Consilierilor Juridici Arges. Cererea a fost introdusa, in numele sau, de domnul Victor Horia Panduru, presedintele asociatiei.
La data de 8 decembrie 2003, Legea 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic a intrat in vigoare. Aceasta a permis consilierilor juridici sa formeze asociatii profesionale si a stabilit un termen de 90 de zile de la intrarea sa in vigoare pentru infiintarea respectivelor asociatii profesionale si pentru adoptarea statutului lor. Aceasta a intrat in vigoare la 3 zile de la publicarea sa in Monitorul Oficial.
La data de 6 ianuarie 2004 a avut loc adunarea constitutiva a asociatiei reclamante. La aceeasi data a fost adoptat statutul sau, iar la data de 14 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat avizul Ministerului Justitiei, cerut de OG 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, in forma in vigoare la momentul respectiv. La data de 21 ianuarie 2004, Ministerul Justitiei a emis un aviz favorabil cu privire la statutul reclamantului, facand trimitere, in special, la scopul asociatiei descris la art. 6 si 7. Art. 6 prevedea ca scopul asociatiei il reprezenta organizarea si functionarea unitara a profesiei de consilier juridic in judetul Arges si promovarea principiului conform caruia aceasta profesie are un loc complementar in cadrul sistemului judiciar national. In plus, art. 7 din statut prevedea ca scopul asociatiei il reprezenta „protejarea si promovarea drepturilor membrilor sai, [...] cu privire la o practica curenta a profesiei de aparare si promovare a drepturilor si libertatilor entitatilor juridice, ale autoritatilor si institutiilor publice, precum si ale persoanelor particulare in relatiile lor cu institutiile judiciare [...]“.
La data de 4 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecatoria Pitesti prin care solicita inscrierea sa in Registrul asociatiilor si fundatiilor tinut de respectiva instanta. Prin incheierea data in camera de consiliu la 9 februarie 2004, instanta a admis cererea si a dispus inscrierea reclamantului in registru. Incheierea prevedea si faptul ca parchetul putea introduce apel in termen de 5 zile de la notificare.
Parchetul si Baroul Arges au introdus apel impotriva acestei decizii. Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a intervenit in proces in interesul Baroului Arges. In apel, procurorul a sustinut ca, aproband scopurile stipulate in statutul asociatiei, incheierea din data de 9 februarie 2004 a incalcat art. 4 si 10 din Legea 514/2003, in masura in care ii permiteau reclamantului apararea si promovarea drepturilor persoanelor fizice, in timp ce doar avocatii aveau dreptul de a reprezenta sau asista persoanele fizice in relatiile lor cu institutiile judiciare. De asemenea, procurorul a criticat art. 20 alin. (3) lit. j) din statut, care i-a permis consiliului colegiului sa emita un aviz cu privire la infiintarea, in raza sa, a societatilor ce furnizeaza consultanta, asistenta si reprezentare juridica, precum si sa solutioneze reclamatiile privind onorariile consilierilor juridici ce activeaza in regim de libera practica.
Procurorul a mai contestat ca art. 20 alin. (3) lit. l), care ii permitea consiliului colegiului sa organizeze concursuri pentru ocuparea posturilor vacante de consilier juridic, sa stabileasca fisa postului si sa sesizeze comisia de disciplina cu orice caz de malpraxis din partea consilierilor juridici.
La data de 24 februarie 2004, reclamantul a organizat o adunare generala extraordinara si a adoptat un protocol aditional la statut, in care a modificat art. 7 prin eliminarea referintei la reprezentarea persoanelor fizice. De asemenea, acesta a eliminat complet art. 20 alin. (3) lit. j) si a modificat art. 20 alin. (3) lit. I) prin limitarea sarcinilor consiliului colegiului de a oferi informatii cu privire la erorile profesionale ale consilierilor juridici.
La data de 27 februarie 2004, reclamantul a introdus o cerere la Judecatoria Pitesti, prin care solicita inscrierea modificarilor. Prin incheierea din 1 martie 2004, emisa in camera de consiliu, instanta a dispus inscrierea acestor modificari.
Pe parcursul judecarii recursului introdus de procuror si de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania impotriva incheierii din 9 februarie 2004, reclamantul a sustinut ca acesta a devenit fara obiect dupa adoptarea protocolului aditional la statutul sau. Acesta sustinea ca singurul motiv de recurs il putea reprezenta o modificare adusa incheierii din 9 februarie 2004.
La data de 4 octombrie 2004, Tribunalul Arges a admis recursul procurorului prin hotarare definitiva, a modificat incheierea din data de 9 februarie 2004 si a respins cererea reclamantului de inscriere. Instanta a considerat ca, in conformitate cu art. 6 si 15 din Legea 514/2003, activitatea profesionala a unui consilier juridic poate fi desfasurata doar in cadrul entitatii juridice pentru care a lucrat, excluzand astfel posibilitatea de reprezentare a intereselor persoanelor particulare. De asemenea, acesta a considerat ca art. 10 lit. a) din respectiva lege prevedea ca profesia de consilier juridic era incompatibila cu cea de avocat. Apoi, acesta a sustinut ca consilierii juridici puteau fi numiti sau angajati in conformitate cu dispozitiile respectivei legi; prin urmare, acestia nu puteau indeplini functiile specifice celor ale unui avocat.
De asemenea, instanta a sustinut faptul ca dispozitiile art. 20 alin. (3) lit. j) din statutul reclamantului erau contrare art. 1 din Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, care prevedea ca doar avocatii pot oferi un exercitiu liberal al activitatilor de consultanta, asistenta si reprezentare juridica. Instanta de apel a considerat ca aceste aspecte de nelegalitate au fost recunoscute si de reclamant, care sustine ca Ie-a eliminat prin adoptarea unui protocol aditional la statutul sau. Cu toate acestea, adoptarea protocolului aditional nu putea valida incheierea din 9 februarie 2004, avand in vedere ca respectiva decizie a tinut seama de situatia existenta la momentul la care a fost pronuntata.
Argumentele partilor
Recunoscand ca refuzul de inscriere a reclamantului ca asociatie putea fi interpretat ca o incalcare a dreptului sau de asociere, Guvernul considera totusi ca aceasta incalcare era prevazuta de lege, urmarea un scop legitim si era necesara intr-o societate democratica. in acest sens, Guvernul a facut trimitere la OG 26/2000, conform careia, daca nu sunt indeplinite cerintele legale pentru infiintarea unei asociatii, cererea de inscriere este refuzata. Refuzul de inscriere a asociatiei reclamante in prezenta cauza avea scopul legitim de aparare a ordinii publice si a drepturilor si libertatilor celorlalti, in special a drepturilor celor care apeleaza la serviciile avocatilor pentru reprezentarea intereselor lor.
De asemenea, Guvernul a considerat ca s-a ajuns la un echilibru corect intre dreptul de asociere al reclamantului si interesul general in pastrarea ordinii publice. in acest sens, el a precizat faptul ca statutul reclamantului prezenta drept unul dintre scopurile sale protectia si promovarea drepturilor particularilor in relatiile lor cu autoritatile publice.
In ceea ce priveste argumentul reclamantului conform caruia acesta si-a schimbat statutul, Guvernul a afirmat ca respectiva modificare a fost facuta dupa emiterea incheierii din data de 9 februarie 2004 si, avand in vedere faptul ca recursul viza respectiva hotarare, modificarile ulterioare nu puteau fi luate in considerare. Apoi, acesta a sustinut ca, in orice caz, modificarile aduse statutului nu vizau toate articolele criticate in recurs. Guvernul a adaugat ca persoanele care doreau sa devina membri ai asociatiei reclamante se puteau totusi afilia altor asociatii de consilieri juridici.
Reclamantul a sustinut ca Ministerul Justitiei si judecatoria au admis cererea sa de inscriere si nu au identificat niciun impediment in ceea ce priveste inscrierea. Dupa cunoasterea motivelor de recurs prezentate de procuror si pentru a evita orice problema posibila, acesta a modificat imediat dispozitiile statutului in litigiu, iar aceste modificari au fost aprobate si prin incheierea judecatoriei din data de 1 martie 2004, anterior admiterii recursului. Acesta a considerat ca, in lumina modificarilor aduse statutului, recursul a ramas fara obiect si trebuia respins.
Opinia Curtii
Cu privire la existenta unei incalcari a art. 11, Curtea considera ca refuzul instantei interne de a-l inscrie pe reclamant ca asociatie reprezinta o incalcare a dreptului sau de asociere de catre autoritati. Aceasta incalcare este justificata de dispozitiile art. 11 doar daca este „prevazuta de lege”, urmareste unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevazute la parag.2 si este „necesara intr-o societate democratica” pentru indeplinirea acestor scopuri.
Cu privire la justificarea incalcarii, Curtea este convinsa ca incalcarea era prevazuta de lege, si anume de OG 26/2000, si urmarea un scop legitim, si anume apararea ordinii publice (a se vedea, mutatis mutandis, Bota impotriva Romaniei, nr. 24.057/03). Prin urmare, trebuie sa se examineze daca incalcarea era necesara intr-o societate democratica. In acest sens, Curtea trebuie sa analizeze motivele speciale prezentate de autoritatile nationale pentru justificarea incalcarii si semnificatia acestei incalcari.
Curtea a luat act de faptul ca, in ceea ce priveste decizia sa de respingere a cererii de inscriere a reclamantului, Tribunalul Arges a avut urmatoarele motive: Legea 514/2003 excludea dreptul consilierilor juridici de a reprezenta persoane fizice si prevedea ca rolul de consilier juridic era incompatibil cu cel de avocat, precum si faptul ca acestia nu se puteau constitui ca entitati legale specifice profesiei de avocat. Apoi, in decizia tribunalului s-a afirmat ca art. 20 alin. (3) lit. j) din statut era contrar Legii 514/2003. De asemenea, acesta a respins argumentele reclamantului conform carora reclamantul a eliminat dispozitiile contestate din statut, considerand ca Hotararea primei instante din 9 februarie 2004 a fost pronuntata tinand seama de statut in forma sa anterioara modificarii. Curtea ia act de faptul ca respectivele dispozitii specifice au fost modificate, modificari de care Judecatoria Pitesti a luat act prin incheierea din 1 martie 2004. Desi este adevarat ca, potrivit informatiilor prezentate de Guvern, reiese ca incheierea a fost contestata si ca o hotarare definitiva, neprezentata Curtii, a fost pronuntata la 4 decembrie 2004, Curtea ia act de faptul ca reclamantul a luat masuri imediate pentru a remedia presupusele nereguli si a folosit procedura prevazuta de lege pentru inscrierea in conditiile legii a acestor modificari aduse statutului sau.
De asemenea, Curtea a aratat OG 26/2000 prevede ca judecatorul care verifica o cerere de inscriere poate stabili un termen pentru reclamant, pentru ca acesta sa isi modifice cererea si documentele doveditoare. Aceasta posibilitate este prevazuta in mod expres pentru procedura in prima instanta, nefiind facute precizari cu privire la procedura de recurs. Cu toate acestea, Curtea constata ca principalul scop al acestei norme era sa ii permita unei asociatii care cerea sa fie inscrisa sa indeplineasca toate formalitatile in cursul procedurii de inscriere, in cazul in care exista nereguli cu cererea initiala. In prezenta cauza, prima instanta nu a identificat nereguli in ceea ce priveste cererea de inscriere, motiv pentru care a admis-o.
Dupa cunoasterea motivelor de recurs prezentate de procuror, dorind sa remedieze orice posibile nereguli, reclamantul a modificat imediat statutul si a solicitat instantei competente sa inregistreze aceste modificari. Modificarile au fost inregistrate pana la data de 1 martie 2004, data inclusa si in intervalul de 90 de zile prevazut de Legea 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic.
S-a mai aratat si ca legislatia nationala prevede posibilitatea dizolvarii unei asociatii in cazul in care se dovedeste ca scopurile sale sunt contrare ordinii publice sau ca aceasta functioneaza contrar dispozitiilor sale statutare (a se vedea, mutatis mutandis, Bozgan impotriva Romaniei, nr. 35.097/02, pct. 36, 11 octombrie 2007).
Tinand seama de toate cele de mai sus, in opinia Curtii, motivele invocate de autoritati de a refuza inscrierea asociatiei reclamante nu au fost relevante si suficiente. in plus, o astfel de masura severa precum refuzarea cererii de inscriere, luata chiar inainte de inceperea functionarii asociatiei, apare disproportionata in raport cu scopul urmarit. Prin urmare, incalcarea nu poate fi considerata necesara intr-o societate democratica.
In consecinta, a fost incalcat art. 11 din Conventie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
in unanimitate,
CURTEA
1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 11 din Conventie;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 11 din Conventie;
3. hotaraste ca nu este necesar sa se examineze admisibilitatea si fondul celorlalte capete de cerere.
Cu privire la prejudiciu, reclamantul nu a solicitat nicio suma cu titlu de prejudiciu material sau moral, dorind doar ca CEDO sa stabileasca incalcarea art. 11 din Conventie.
