Medierea este obligatorie sau nu?

Medierea, reglementata prin Legea nr. 192/2006 modificata, se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea, de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. Noul Cod de procedura civila contine o singura norma de trimitere la legea medierii, aratand in art. 21 ca judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.

Cu alte cuvinte, procedura nu este obligatorie, ca in alte tari, ci reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator.

Sa ne lamurim asupra acestui aspect, neclar pentru unii datorita modificarilor legislative din jurul datei de 1 februarie.

Potrivit art. 60^1 din Legea medierii, in litigiile ce pot face obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, printre altele in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei. Chiar si dintre acestea, exceptie fac:

* litigiile in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa,
* actiunile referitoare la registrul comertului
* cazurile in care partile aleg sa recurga la procedura ordonantei de plata sau la procedura cu privire la cererile de valoare redusa prevazute de Noul Cod de procedura civila.

Asadar, in stadiul actual al legislatiei medierea ar fi obligatorie numai pentru litigiile civile (aici intra si cele comerciale, conform Noului Cod civil) cu valoare mai mica de 50.000 lei.

Pentru litigiile al caror obiect este mai mare de 50.000 lei, medierea nu este obligatorie in actualul stadiu al legislatiei.

Chiar si pentru litigile cu obiect mai mic de 50.000 de euro se pune intrebarea ce se intampla daca partile nu trec mai intai pe la mediator.  Legea medierii prevedea in decembrie si la inceputul lui ianuarie ca instanta va respinge cererea de chemare in judecata in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop.

Aceasta era valabil la sfarsitul lui decembrie si pana aproape de sfarsitul lui ianuarie.

In 31 ianuarie OUG nr. 4/2013 modifica de urgenta prevederea si arata in art. VI ca sanctiunea respingerii cererii se aplica numai incepand cu 1 august 2013.

Legiuitorul a uitat sa dea acelasi termen si pentru art. 60^1 din Legea medierii, mai sus mentionat, asa incat pentru litigiile sub 50.000 lei este obligatorie trecerea pe la mediator (art. 60^1 din Legea medierii) dar, daca nu se trece, cererea de chemare in judecata nu poate fi respinsa.

Daca o parte in conflict a acceptat, potrivit legii, sa se prezinte la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii si nu o face la data fixata, poate primi amenda de la 100 la 1.000 lei, potrivit Noului Cod de procedura civila (art. 187 alin. (1) pct. 1. lit. f)). Dar numai daca a acceptat.

In stadiul actual al legislatiei medierea nu este obligatorie (sau, cel putin, neefectuarea ei nu poate fi sanctionata). Este o cale alternativa de a rezolva litigiile si de a recupera sumele restante de la rau-platnici, dar, deocamdata, NUMAI daca si acestia sunt de acord sa mearga pe “scurtatura”.


Horatiu Sasu
Consultant in afaceri