Cred ca primul an de mandat al Consiliului Superior al Magistraturii in noua sa formula se va dovedi, poate paradoxal, fata de toate provocarile pe care a trebuit sa le depaseasca, si cel mai usor. Ceea ce ne asteapta depaseste cu mult ceea ce acum putem sa anticipam.
Personal, cred ca sistemul judiciar se afla in fata unor amenintari fara precedent si care, pana acum, doar au mimat gravitatea. Anul 2012 si cei ce vor urma ne vor demonstra daca am dobandit maturitatea de a ne gestiona si regla singuri erorile de functionare, unele inerente, sau daca, dimpotriva, vom ceda initiativa, impotriva vointei noastre, unor actori exteriori justitiei.
Monitorizarea justitiei de catre Comisia Europeana a creat, ca efect secundar, si un scut de protectie in fata unor presiuni ale clasei politice si ale societatii in ansamblu, aproape inerente in contextul crizei economice globale. Peste tot in Europa, sub pretextul reasezarii mecanismelor statale de organizare a puterii in contextul datoriilor suverane si in numele intaririi statului aflat in criza, justitia se afla sub asediu iar principii si garantii, altadata intangibile, sunt, acum, intens renegociate. Pana acum, justitia din Romania si-a conservat integral libertatile traditionale, specifice statului de drept, in forma sa clasica, si nu a avut cedari majore, de natura sa-i slabeasca pozitia si insemnatatea in organizarea statului.
Odata cu pierderea protectiei, implicite, oferite de mecanismul de verificare si cooperare, justitia din Romania va fi expusa unor presiuni pe care, acum, le putem gandi doar ca rezultat al imaginatiei, plecand, eventual, de la retorica unor discursuri publice, care ne sunt tuturor cunoscute. Doar ca exemplu, reforma constitutionala va fi ocazia potrivita pentru punerea in circulatie a unor idei revansarde fata de continutul natural al statului de drept, in forma sa clasica, opus noului stat in care “economicul predomina juridicului”.
Intr-o astfel de situatie, Consiliul Superior al Magistraturii va trebui sa-si asume atat capacitatea, cat si vointa de a administra sistemul judiciar si de a-i regla obiectiv si transparent excesele si erorile de functionare, ca si orice alta manifestare ce se poate transforma dintr-o problema marginala si punctuala intr-o vulnerabilitate colectiva, usor speculabila de persoane, grupuri si structuri interesate.
Cunoscandu-mi colegii din Consiliul Superior al Magistraturii si vorbind permanent cu colegii din instante si parchete cred, din ce in ce mai mult, ca suntem, cu totii, pregatiti pentru a face fata acestor provocari inevitabile dar din ce in ce mai usor de anticipat.
