Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
E-JURIDIC.RO cauta meniuMeniu
Consultanta in afaceri | Manager

Nulitatea absoluta a testamentului si a certificatului de mostenitor

In acest articol ne folosim de o hotarare a Curtii de Apel Pitesti pentru a intelege pe deplin regimul juridic al actiunii de constatare a nulitatii absolute a testamentului si a certificatului de mostenitor.

Prin sentinta civila nr.690/11 mai 2011, pronuntata de Judecatoria H., in dosarul nr. 702/241/2010, a fost respinsa exceptia prescriptiei  dreptului  material  la actiune, exceptia tardivitatii formularii cererii de nulitate absoluta a testamentului din 12.06.1941 si a certificatului de mostenitor nr.217/1961, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si exceptia lipsei calitatii procesual  pasive a paratilor. 

Totodata a fost respinsa exceptia autoritatii  de lucru judecat si exceptia lipsei  de interes a  reclamantilor  in a formula cererea. 

De asemenea, s-a respins cererea  formulata de reclamantii M.N. si I.Gh.I., in contradictoriu cu paratii I.Gh.Gh. si L.E., precum si cu intervenienta I.P., privind  nulitatea  absoluta a  testamentului incheiat  la  data  de 12.06.1941  si  a certificatului  de  mostenitor nr.217/1961(incheierea de finalizare a procedurii succesorale notariale din 26.01.1962-dosar  nr.217/1961 al Notariatului de Stat al  Raionului  H.). 

Au fost obligati reclamantii in solidar la plata sumei de 1100 lei  reprezentand cheltuieli  de   judecata  catre  paratul  I.Gh. Gh. 

In considerentele sentintei s-au retinut urmatoarele: 
La data de 8.03.2006, s-a inregistrat pe rolul instantei, sub nr.dosar 333/241/2006 (nr. in format vechi 633/2006), cererea formulata de reclamantii M.N. si I.Gh.I. impotriva paratilor I.Gh.Gh. si L.E., solicitand instantei ca, prin sentinta ce se va pronunta in cauza, sa se dispuna partajarea averii succesorale ramase de pe urma autoarei I.P.E., decedata la data de 12.01.1961, sa se stabileasca masa bunurilor de impartit, cotele ce se cuvin partilor in calitate de copartasi, lichidarea starii de indiviziune prin individualizarea, atribuirea si predarea efectiva a bunurilor, solicitandu-se, totodata, anularea testamentului intocmit de autoare la data de 12.06.1941, pentru neindeplinirea sarcinii de catre mostenitorul testamentar I.I.Gh., precum si anularea certificatului de mostenitor nr.217/19961 pentru omisiunea unuia dintre mostenitori, respectiv a numitei M.M., mama reclamantului M.N. Aceasta din urma cerere a fost ulterior precizata (fila 264), in sensul constatarii nulitatii absolute a respectivului certificat de mostenitor, pentru acelasi motiv ( omisiunea inscrierii unuia dintre mostenitori). 

Analizand probele administrate in cauza, instanta de fond, intr-un prim ciclu procesual a pronuntat sentinta civila nr.165/11.02.2009, prin care a admis exceptia  prescriptiei  dreptului  material la actiune, privind  cererea  in  anularea testamentului, invocata  de  paratul  I.Gh.Gh. prin  aparator,  la  fila  293, a respins  cererea  privind  anularea  testamentului, pentru  prescriptia  dreptului   material  la  actiune, a respins  exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, reiterata  de  acelasi  parat  la  fila 177, privind  cererea de  constatarea  nulitatii  certificatului  de  mostenitor  (incheierea  de finalizare a procedurii  succesorale  notariale din 26.01.1962 - dosar 217/1961  al  Notariatului   de  Stat al  Raionului   H.) si a respins cererea  privind constatarea  nulitatii  acestei  incheieri (cerere  precizata  la  fila 264), ca  fiind  lipsita  de interes. De asemenea, prin aceeasi sentinta civila a fost respinsa cererea de partaj formulata de reclamantii M.N. si I.Gh.I., precum si cererea de interventie formulata de I.P., ca  inadmisibile. 

Impotriva sentintei civile nr.165/11.02.2009 au declarat recurs reclamantii M.N. si I.I., iar prin decizia civila nr.203/R/18.02.2010, acesta a fost admis, casata sentinta respectiva si trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond. Astfel, verificand sustinerile recurentilor referitoare la modul in care au fost solutionate exceptiile invocate de parati, instanta de control a retinut ca prima instanta nu a vadit suficienta preocupare in aflarea adevarului, in conformitate cu prevederile art.129 Cod procedura civila, pentru rezolvarea corecta a exceptiilor si cererilor formulate in cauza, in final pronuntand o hotarare netemeinica si nelegala, casabila in conditiile art.312 alin.(1)-(3) si (5), raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, deoarece, asa cum rezulta din datele dosarului, solutia data conform art.137 alin.(1) Cod procedura civila, in privinta prescriptiei dreptului material la actiune si a tardivitatii formularii cererii in anularea testamentului din 12.06.1941 pentru neachitarea sumelor, invocate de paratul I.Gh.Gh. la data de 26.11.2008 prin notele de sedinta de la filele 293-295 dosar, a fost sumar motivata si nu s-a referit decat la faptul ca actiunea in anulare a testamentului este o actiune prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958, socotit de la data decesului autoarei, survenit la 13.01.1961, acest termen fiind socotit implinit la 13.01.1964, imprejurare fata de care, reclamantii nu mai pot sa ceara nici sa se constate ca M.M. nu si-ar fi primit partea sa legitima, adica suma stabilita drept sulta in sarcina fratelui sau I.I.Gh., tot datorita prescriptiei dreptului la actiune, dat fiind ca actiunea pentru plata sultei dobandeste un caracter personal si este prescriptibila in acelasi termen de 3 ani, actul normativ care reglementa prescriptia extinctiva fiind in vigoare la momentul mortii testatoarei (13.01.1961). 

De asemenea s-a mai retinut ca a fost analizata actiunea pe cale de exceptie, apreciindu-se ca dreptul material la actiune este prescris, fara a arata toate conditiile si cerintele impuse de dispozitiile normative in materie, raportat la regimul juridic al nulitatii (relative sau absolute) solicitate de catre titularul dreptului la actiune, fiind fara tagada de dubiu ca promovarea exceptiilor invocate de catre parat, s-au avut in vedere numai sustinerile acestuia din urma, cum ar fi de pilda aceea reiterata si in recurs, cum ca reclamantii aveau cunostinta despre existenta testamentului chiar si in timpul litigiului ce a format obiectul dosarului nr.3275/1998 al Judecatoriei H. (solutionat prin sentinta nr.450/0.03.1999), fiind depasit cu mult termenul de prescriptie de 3 ani pentru formularea actiunii. 

In rejudecare dosarul a fost inregistrat cu numarul 702/2041/2010, avand un  prim termen de judecata la data de 21.04.2010. 

Instanta de rejudecare a luat un interogatoriu din oficiu reclamantului I.I. ( fila 29 dosar), iar la data de 17.09.2010, reclamantii au depus la dosar o cerere de precizare prin care au aratat ca solicita nulitatea absoluta totala a testamentului intocmit de autoarea I.P.E. la 12.06.1941 si a certificatului de mostenitor nr.217/1961. 

La data de 04.05.2011, instanta de rejudecare s-a conformat recomandarilor instantei de control si a pus in discutia partilor toate exceptiile invocate de parti, astfel cum rezulta din incheierea de amanare din data de 04.05.2011, incheiere ce  face  parte  integranta  din  prezenta sentinta.  

Mai mult, prin aceeasi incheiere instanta a  dispus disjungerea  cererii   cu privire la partajul succesoral, a cererii de interventie formulata de parata I.P. si a exceptiei prescriptiei achizitive in ceea ce priveste terenurile cuprinse in masa partajabila, invocata de parati prin cererea de la filele 393-395, avand in vedere ca sunt strans legate de cererea de partaj, iar pentru aceasta cerere mai sunt necesare administrarea altor probe  si a acordat  termen cu  privire la  cererile respective  la  data  de 1  iunie  2011, formandu-se dosarul nr. 1146/241/2011. 

Astfel, referitor la exceptia prescriptiei  dreptului  material  la  actiune si exceptia tardivitatii formularii cererii de nulitate  absoluta a testamentului  din 12.06.1941 si a certificatului de mostenitor nr.217/1961, instanta a retinut ca potrivit cererii de precizare a actiunii principale, reclamantii au aratat ca solicita nulitatea absoluta totala a testamentului intocmit de autoarea I.P.E. la 12.06.1941 si a certificatului de mostenitor nr.217/1961. 

In aceasta situatie, instanta de fond a constatat ca regimul juridic al nulitatii absolute este guvernat de mai multe reguli, cum ar fi faptul ca o astfel de sanctiune poate fi invocata de orice persoana care are interes si chiar de instanta din oficiu, poate fi invocata oricand, pe cale de actiune sau de exceptie, actiunea in declararea nulitatii absolute fiind imprescriptibila, si in principiu nulitatea absoluta nu poate fi acoperita. Astfel, avand in vedere faptul ca reclamantii au facut dovada ca sunt mostenitori ai autoarei I.P.E. (deci nefiind persoane complet straine de actul juridic respectiv) s-a constatat ca acestia au introdus actiunea cu respectarea dispozitiilor mai sus aratate. 

Instanta a constatat ca reclamantul M.N este fiul numitei M.M., care a fost sora cu numitul I.I.Gh., cei doi fiind fiii autoarei I.P.E. Mai mult instanta a retinut ca actul de adoptie din 20.11.1936 al M.M. de catre sora autoarei, F.P., nu a avut efecte depline si nu a intrerupt legatura de rudenie intre fiica adoptata si mama ei naturala, I.P.E., deoarece, in anul 1936, regimul adoptiei era reglementat prin dispozitiile Codului civil (titlul 8 din cod, abrogat prin Decretele nr.31 si 32 din 1954, pentru punerea in aplicare a Codului familiei), in sistemul vechiului Cod civil, nefiind cunoscuta institutia adoptiei cu efecte depline, ci numai aceea a adoptiei cu efecte restranse, prin care cel adoptat devenea ruda cu adoptatorul (rudenie civila), dar isi pastra si legaturile de rudenie naturala, biologica, cu parintii sai firesti. 

In concluzie, instanta a retinut ca prezenta cerere este formulata de o parte a mostenitorilor autoarei I.P.E., impotriva celorlalti mostenitori ai acesteia, astfel ca reclamantii au calitate procesual activa, iar paratii au calitate procesual pasiva, motiv pentru care au fost respinse cele doua exceptii invocate. 

Deoarece toate exceptiile invocate de parti au fost respinse de catre instanta de judecata, aceasta a analizat cererea privind  nulitatea absoluta a  testamentului incheiat  la  data  de 12.06.1941  si  a certificatului  de  mostenitor  nr.217/1961(incheierea de finalizare a procedurii succesorale notariale din 26.01.1962-dosar nr.217/1961 al Notariatului de Stat al Raionului H.), prin prisma motivelor invocate in fond. 

Instanta de fond a constatat ca nulitatea absoluta este sanctiunea ce se aplica actelor juridice intocmite cu incalcarea dispozitiilor legale imperative ce ocrotesc interese generale pentru a le lipsi de efectele juridice contrare legii si bunelor moravuri. Nulitatea absoluta intervine pentru lipsa unei conditii esentiale a actului juridic cum ar fi lipsa consimtamantului, lipsa capacitatii de folosinta, a obiectului, absenta de cauza sau pentru lipsa formei ceruta ad validitatem. 

Prin probele administrate in cauza, reclamantii nu au reusit sa faca dovada ca testatoarea, respectiv I.P.E., in momentul cand a testat bunurile sale catre fiul sau Gh.I.I., a incalcat aceste conditii aratate mai sus. Mai mult, ulterior testamentul a fost supus autentificarii in fata organului abilitat existent in acel moment, astfel ca s-a respectat si forma ceruta pentru acest act. 

Referitor la intocmirea testamentului  la  data de 12.06.1941, instanta de fond a retinut ca acesta este un act unilateral prin care testatoarea dispune de averea sa, astfel cum este vointa acesteia, nefiind nevoie de indeplinirea vreunei formalitati. Este adevarat ca in cuprinsul acestuia se insereaza obligatia pentru paratul I.Gh. de a plati sorei sale (B.M.) suma de 15.000 lei socotita ca fiind partea acesteia din mostenire, insa executarea acestei creante trebuia solicitata de catre aceasta in termenul de prescriptie legal, sau de catre mostenitorii sai, respectiv reclamantul M.N., in acelasi termen. 

In ceea ce priveste incheierea de finalizare a procedurii succesorale notariale din 26.01.1962-dosar nr.217/1961 al Notariatului de Stat al Raionului H., prima instanta a retinut din cuprinsul acesteia ca prezenti la emiterea acesteia au fost mostenitorii defunctei I.P.E., care au facut declaratii consemnate in procesul-verbal atasat dosarului, astfel ca sustinerile reclamantilor in sens contrar apar ca nereale. 

De asemenea, martorii audiati in cauza au aratat faptul ca partile sunt mostenitorii autoarei, au prezentat in detaliu modul de realizare a bunurilor supuse partajarii, insa nu au cunoscut alte aspecte cu privire la intocmirea celor doua acte a caror nulitate absoluta se cere. 

Reclamantii nu au produs probe din care sa rezulte faptul ca autorii lor directi, respectiv M.M. si I.I.Gh., nu au fost prezenti la dezbaterea succesiunii mamei lor si chiar daca ar fi facut dovada in acest sens, instanta nu putea primi proba cu martori in contra unui act autentic. 

Chiar in motivarea actiunii reclamantii au aratat ca solicita anularea testamentului incheiat  la  data   de 12.06.1941  si  a certificatului  de  mostenitor  din 26.01.1962, pentru neachitarea sumei prevazute, insa instanta a constatat, asa cum s-a precizat mai sus, ca aceasta solicitare trebuia realizata in termenul de prescriptie de 3 ani care s-a indeplinit, avand in vedere momentul incheierii celor doua acte, dar si momentul decesului autoarei M.M., respectiv data de 19.02.1992. 

In aceasta situatie instanta a constatat ca nu exista motive de nulitate absoluta a celor doua acte, motiv pentru care a respins cererea reclamantilor cu consecinta obligarii acestora la plata cheltuielilor de judecata, conform actelor depuse la dosar. 

Impotriva sentintei susmentionate, au formulat apel reclamantii M.N. si I.Gh.I., criticand-o pentru nelegaliate si netemeinicie. 

In motivare se arata ca hotararea nu cuprinde motivele de drept, incalcandu-se disp. art.221 Cod procedura civila, incheierea de finalizare a procedurii succesorale notariale nu cuprinde clauzele testamentare, s-au incalcat disp. art.803 Cod civil, testamentul nu si-a produs niciodata efectele pana in prezent ca urmare a nerespectarii clauzelor prevazute in cuprinsul lui si instanta nu si-a manifestat rolul activ in lamurirea situatiei de fapt si de drept. 

Paratii-intimati au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat. 

In motivare se arata ca nu au fost invocate de catre reclamanti niciunul din motivele de nulitate absoluta, astfel ca in mod corect prima instanta a respins actiunea. 

Tribunalul V., Sectia I-a civila, prin decizia civila nr.220/A din 15 noiembrie 2011 a respins apelul, cu urmatoarea motivare: 

Prin primul motiv de apel se invoca incalcarea disp. art.261 pct.5 Cod procedura civila. 

Conform acestui articol, hotararea se da in numele legii si va cuprinde, intre altele, motivele de fapt si de drept ce au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. 

In cauza s-a constatat ca instanta de fond a pronuntat sentinta atacata, bazandu-se pe un material probator concludent, existent la dosar, cat si prin intemeiere in drept, prin trimitere la texte de lege cu aplicare la speta. 

Astfel, in mod temeinic si legal a retinut prima instanta in ce priveste incheierea de finalizare a procedurii succesorale notariale din data de 26.01.1962, ca prezenti la emiterea acesteia au fost mostenitorii defunctei I.P.E., care au facut declaratii, consemnate in procesul verbal atasat dosarului, asa incat sustinerile reclamantilor, apar ca nereale. 

De asemenea, in ce priveste testamentul incheiat la data de 12.06.1941, corect a retinut prima instanta ca nu s-a facut dovada incalcarii conditiilor esentiale privind nulitatea absoluta, cum ar fi lipsa consimtamantului, lipsa capacitatii de folosinta, a obiectului, absenta cauzei sau pentru lipsa formei ceruta ad validitatem. 

In cuprinsul acestui testament prin care I.E. dispunea de averea sa, a fost inserata obligatia pentru paratul I.Gh. de a plati sorei sale B.M., suma de 15000 lei, insa executarea acestei creante trebuia solicitata de catre aceasta sau mostenitorii sai in termenul legal de prescriptie. 

Prin motivele invocate, apelantii nu au precizat care dintre motivele de nulitate absoluta este aplicabil in speta, rezumandu-se la a critica sentinta pentru diverse cauze care nicidecum nu ar putea fi incadrate in cele privind nulitatea absoluta, asa cum au fost enumerate mai sus. 

Se critica de catre apelanti neaplicarea in cauza a dispozitiilor art.803 Cod civil in conformitate cu care orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privinta donatorului, a eredelui numit sau a legatarului. 

Tribunalul a constatat ca articolul susmentionat nu este aplicabil in speta, intrucat legatarul I.Gh. nu a fost insarcinat sa conserve si sa emita sorei sale bunul ce a format obiectul testamentului, ci sa-i plateasca o suma de bani sorei sale, care nu trebuie confundat cu substitutiile sau fideicomisele prohibite. 

Mai sustin apelantii ca testamentul nu si-a produs niciodata efectele pentru ca beneficiarul nu a achitat suma de 15000 lei asa cum s-a stipulat. 

Corect a retinut prima instanta ca achitarea sumei prevazute putea fi solicitata in termenul de prescriptie de 3 ani reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958, iar faptul ca suma nu a fost solicitata sau nu a fost acordata nu impieteaza asupra valabilitatii testamentului. 

Invoca in final apelantii ca instanta nu s-a conformat dispozitiilor deciziei de casare si nu a manifestat un rol activ. 

Dimpotriva tribunalul a constatat ca instanta de fond a respectat intrutotul dispozitiile deciziei de casare, administrand un probatoriu amplu si concludent in urma caruia s-a pronuntat atat pe exceptiile invocate, cat si asupra fondului cauzei, asa cum a fost precizat dupa casarea cu trimitere, printr-o hotarare temeinica si legala. 

Impotriva acestei decizii au declarat recurs in termen legal reclamantii M.N. si I.Gh.I., care o critica pentru nelegalitate, invocand disp. art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila. 

In dezvoltarea recursului, printr-un prim motiv, reclamantii arata ca hotararea este lipsita de temei legal si data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii. 

Astfel, desi au invocat ca motiv de nulitate disp. art.948 pct.4, art.968 Cod civil si art.803 Cod civil, instanta de apel a retinut doar art.803 Cod civil. 

Hotararea este data cu incalcarea art.261 Cod procedura civila, intrucat nu cuprinde motivele de drept care au format convingerea instantei. 

Mai mult, au invocat si disp. art.928 Cod civil, potrivit cu care, orice dispozitie testamentara cade cand eredele numit nu va primi-o, la care instanta de apel nu a facut referire. 

Defuncta M.M. nu a fost instiintata despre dezbaterea succesiunii de pe urma autoarei I.P.E., singura persoana prezenta fiind I.I.Gh. 

Prin urmatoarea critica formulata arata ca hotararea cuprinde dispozitii contradictorii, intrucat se respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, dar se sustine aplicarea art.3 din Decretul nr.167/1958 cu privire la achitarea sumei de 15.000 lei din testament. 

Legatarul I.I.Gh. si-a exercitat dreptul de optiune succesorala renuntand tacit la legat prin neprezentarea acestui act notarului care a eliberat incheierea de finalizare a procedurii succesorale. 

Potrivit art.797 Cod civil este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti. 

Pentru aceste motive se solicita admiterea recursului si casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare. 

Intimatii I.Gh.Gh., L.E. si I.P. au depus la dosar intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului, aratand, in esenta, ca decizia este motivata, dispozitiile art.948 si 968 Cod civil nu se aplica in cauza, nereferindu-se la legate si donatii, testamentul din 12 iunie 1941 este un partaj de ascendent, de asemenea prevederile art.928 Cod civil sunt invocate eronat, pentru ca beneficiarul bunurilor din testament a intrat imediat in posesia acestora. 

Cu privire la incheierea de finalizare a succesiunii arata ca este un act autentic si mentiunile din acesta fac dovada contrarie pana la inscrierea in fals. 

Examinand actele de la dosar, in raport cu criticile invocate, Curtea a constatat urmatoarele: 

Primul motiv de recurs este nefondat. 

Astfel, din considerentele deciziei atacate rezulta ca tribunalul a analizat critica intemeiata pe disp. art.803 Cod civil, statuand in mod corect ca aceasta prevedere legala nu are aplicabilitate in cauza. 

Potrivit art.803 Cod civil „orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privinta donatarului, a eredelui numit sau a legatarului”. 

In speta, legatarul numit nu a fost insarcinat sa conserve si sa remita sorei sale bunul ce a format obiectul legatului, astfel ca nu este incident textul legal sus evocat. 

Cat priveste disp. art.948 pct.4 si art.968 Cod civil, nu se impuneau a fi analizate in apel, nici acestea nefiind aplicabile in cauza, din moment ce reglementeaza alte institutii de drept, ci nu legatele, pe de o parte, iar pe de alta parte, reclamantii nu au dovedit in niciun mod existenta unei cauze ilicite, care eventual sa poata conduce la nulitatea celor doua acte, asa cum au solicitat prin actiune. 

Se sustine, in cadrul aceleiasi critici ca hotararea nu este motivata, sustinere ce nu poate fi retinuta, fata de considerentele deciziei, care cuprind atat motivele de fapt, cat si cele de drept care au format convingerea instantei in sensul pronuntarii respectivei hotarari. 

Nici disp. art.928 Cod civil, potrivit cu care „orice dispozitie testamentara cade, cand eredele numit sau legatarul nu va fi primi-o sau va fi necapabil a o primi” nu sunt aplicabile in speta, intrucat I.I.Gh., beneficiarul testamentului, a intrat imediat in posesia bunurilor imobile ce fac obiectul acestui act, le-a inscris in rolul sau agricol dupa intocmirea testamentului si le-a folosit ca unic proprietar, platind pentru acestea toate taxele fata de stat. 

Elocvent in acest sens este si certificatul de mostenitor din 2 martie 1997, potrivit cu care mama reclamantului M.N.- M.M. – la decesul sau a avut un singur teren de cca 10.000 m.p. padure conform prevederilor Legii nr.18/1991. 

Cat priveste sustinerea potrivit careia, defuncta M.M. nu a fost instiintata despre dezbaterea succesiunii de pe urma autoarei I.P.E., asa dupa cum rezulta din incheierea de finalizare a procedurii succesorale, prezent la notariat a fost numai I.I.Gh., care de fapt este singurul mostenitor legal al autoarei I.P.E., in baza testamentului intocmit la data de 12.06.1941. 

De altfel, acest testament poate constitui chiar un partaj de ascendent, avand in vedere ca el cuprinde toti mostenitorii, respectiv pe I.Gh. – fiul defunctei si B.M. – fiica acesteia, fiecare primind din succesiune bunuri in natura si respectiv suma de 15.000 lei – echivalentul in bani a drepturilor ce se cuveneau lui B.M. 

Nefondata este si urmatoarea critica invocata, prin aceea ca decizia atacata nu cuprinde dispozitii contradictorii, iar legatarul I.I.Gh. nu a renuntat la legat, valorificand acest act, astfel cum s-a aratat cu ocazia analizarii primului motiv de recurs. 

Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat, decizia fiind legala, in concordanta cu prevederile legale aplicabile cauzei. 

Conform art.274 Cod procedura civila, au fost obligati recurentii sa plateasca intimatului I.Gh.Gh. suma de 68 lei cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloare bilet calatorie pentru deplasarea la instanta la termenul de judecata din data de 27.04.2012, restul cheltuielilor solicitate, pana la suma de 118 lei nefiind dovedite. 

de

Data aparitiei: 14 Iunie 2019
Ti-a placut acest articol?
Da Like, Printeaza sau trimite prin WhatsApp si Email!
Votati articolul "Nulitatea absoluta a testamentului si a certificatului de mostenitor":
Rating:

Nota: 5 din 5 din 2 voturi


Newsletter Infojuridic Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"

Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
©2019 RENTROP & STRATON
Toate drepturile rezervate.
SATI
Atentie, Juristi!
5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016