Nulitatea contractului

Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alt a sanctiune, conform art. 1246 Cod civil.

Nulitatea poate fi absoluta sau relativa. Nulitatea contractului poate fi constatat a sau declarata prin acordul partilor. Spre deosebire de Codul civil anterior, in Codul civil actual este precizat la art. 1247  alin. (3) Cod civil ca instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.

Contractul nul poate fi refacut, in tot sau in parte, cu respectarea tuturor conditiilor prev azute de lege la data refacerii lui. In toate cazurile, contractul ref acut nu va produce efecte decat pentru viitor, iar nu si pentru trecut.

Conform dispozitiilor art. 1260 alin. (1) Cod civil, un contract lovit de nulitate absolut a va produce totusi efectele actului juridic pentru care sunt indeplinite conditiile de fond si de form a prevazute de lege. Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca intentia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulat a in contractul lovit de nulitate sau reiese, in chip neindoielnic, din scopurile urmarite de parti la data incheierii contractului.

Situatie. Unul dintre mostenitori, in cadrul partajului, semneaza o tranzactie prin care renunta fara sulta la partea sa din bunul supus partajarii. Ulterior , acesta doreste sa obtina sulta sustinand ca a semnat tranzactia deoarece a fost amenintat ca ii va fi distrusa casa in care locuieste. Mai poate solicita sulta , chiar daca persoanele implicate au fost condamnate pentru amenintare?

Solutie: Amenintarea celorlalti mostenitor i, daca a fost de natura sa insufle o temere justificata, constituie viciu de consimtamant. Prin urmare , contractul de tranzactie este anulabil si trebuie sa solicite anularea acestuia. In cadrul acestui proces, partea poate obtine, pe langa anulare, si daune-interese, conform art. 1257 Cod civil. De asemenea, daca doreste mentinerea modului de partaj, partea poate solicita refacerea acestuia, conform dispozitiilor art. 1259 Cod civil, cu obligarea celorlalte parti la plata sultei care i se cuvine.