Atragerea raspunderii pentru insolventa. Obligarea la plati suplimentare

O astfel de speta este bine de avut in vedere de toti cei care intentioneaza sa porneasca o afacere in Romania si cred ca procedura insolventei rezolva orice problema in caz de faliment. Atragerea raspunderii in instanta se poata dovedi a fi destul de apasatoare si poate duce cu usurinta la nasterea de noi datorii sau creante.

In solutia data de Tribunalul Iasi intr-un dosar judecat recent se arata de ce atragerea raspunderii pentru insolventa poate fi facuta destul de usor.

In speta analizata, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi a cerut in instanta ca pasivul unei firme sa fie acoperit de o persoana fizica, mai exact un administrator de firma, imputernicit in a reprezenta societatea. Astfel, DGRFP Iasi a aratat ca:

• s-a dispus simplificarea procedurii de insolventa impotriva firmei S.C. U... SRL; 
• a fost solicitata inscrierea creantei de 71.716 lei pe care bugetul de stat o detinea si care reprezenta 83% din masa credala;
• persoana fizica imputernicita a reprezenta compania este direct raspunzatoare de indeplinirea obligatiilor societatii;
• aceasta persoana a savarsit o serie de fapte care se incadreaza la prevederile art. 169, alin. (1), lit. a) si lit. c) din Legea insolventei;
• obligatiile de plata catre stat au aparut in perioada cand acesta a detinut mandatul de administrator si acesta este direct vinovat de ajungerea firmei in incapacitate de plata, intrucat la data de 31.12.2017 stocurile aveau o valoare de 3533 lei si datoriile insumau 2641 de lei, iar disponibilitatile banesti erau de 25.537 lei, societatea putand plati chiar si partial datoriile;
• administratorul societatii nu a depus cererea prevazuta de art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 in termen de 30 zile de la aparitia starii de insolventa, desi cunostea dificultatile economice cu care se confrunta societatea, acceptand tacit cresterea obligatiilor debitoarei la bugetul consolidat al statului, impovarand situatia precara a acesteia prin adaugarea de accesorii la debitele deja existente.

Art. 66 alin. (1) din Legea insolventei invocat mai sus prevede urmatoarele:
(1) Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. La cererea adresata tribunalului va fi atasata dovada notificarii organului fiscal competent cu privire la intentia de deschidere a procedurii insolventei.

Art. 169, alin. (1) din Legea insolventei invocat mai sus prevede urmatoarele:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Persoana fizica care a facut obiectul plangerii DGRFP Iasi nu a depus intampinare, dar a formulat o serie de concluzii.

Atragerea raspunderii pentru insolventa. Analiza si decizia instantei

Tribunalul Iasi a retinut urmatoarele lucruri:

• Prin incheierea  civila nr. 53/10.07.2019 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei fata de debitoarea SC U SRL, iar paratul din prezenta cauza a detinut calitatea de administrator statutar al acesteia pana la data deschiderii procedurii de insolventa, astfel cum rezulta din relatiile furnizate de Oficiul Registrului Comertului- filele 46 verso si 49. De asemenea, prin sentinta nr. 1395/21.11.2019, s-a dispus inchiderea procedurii insolventei impotriva societatii debitoare.
• Potrivit art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, (…) la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
  • au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
  • au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; (…)
• In acelasi timp, conform art.169 alin. 2 din Legea 85/2014, administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul judiciar, ori de cate ori identifica persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului, va promova actiunea in antrenarea raspunderii patrimoniale. Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului, aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 30% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.
• Prin urmare, raspunderea reglementata de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este o raspundere personala care intervine numai atunci cand prin savarsirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii sau orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului au cauzat ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa.

Natura juridica a raspunderii instituite de dispozitiile legale sus mentionate este cea a unei raspunderi speciale care imprumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale.

In aceste conditii, pentru a fi putea angajata raspunderea reglementata de art. 169 din Legea nr. 85/2014, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1357 C.civ. (fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate si culpa), precum si conditia speciala prevazuta de art. 169 din Legea nr. 85/2014 si anume: faptele enumerate in dispozitiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 sa fi cauzat ajungerea debitoarei in stare de insolventa.

Pentru a fi atrasa raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale unei societati supuse procedurii colective, trebuie sa se dovedeasca atat savarsirea de catre parat a faptelor reclamate, cat si legatura de cauzalitate dintre acestea si intrarea societatii in insolventa.

In raportul lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la aparitia starii de insolventa a debitorului , lichidatorul judiciar a precizat ca principalele cauze care au contribuit la starea de insolventa sunt gradul mare de indatorare si instabilitatea financiara, fondurile insuficiente pentru sustinerea activitatii si realizarea unor planuri de investitii necesare dezvoltarii societatii si disponibilitatile banesti reduse, insuficiente acoperirii obligatiilor de plata acumulate de debitoare, ca, pe baza documentelor si informatiilor detinute nu a identificat persoane  carora sa le fie imputabile cauzele care au dus la starea de insolvabilitate a debitoarei – fila 57 , concluzii mentinute si prin  raportul final – fila 58.

In prezenta cauza, s-a solicitat de catre  reclamanta aplicarea prevederilor art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2014 ce permite posibilitatea antrenarii raspunderii persoanelor care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.

Pentru a fi incident articolul mentionat, este necesar a se stabili bunurile societatii sau creditele acesteia care ar fi fost folosite de administrator in folosul propriu sau al unei alte persoane.

Reclamanta  a invocat in sustinerea cererii sale de atragere a raspunderii personale, faptul ca societatea debitoare figura  la nivelul anului 2017 cu stocuri si disponibilitati banesti ce nu au fost predate lichidatorului judiciar.

Aceasta afirmatie este confirmata si de situatiile financiare in conditiile in care, la nivelul anului 2017, respectiv a anului invocat de catre reclamanta, societatea dispunea de  stocuri si disponibilitati banesti in cuantum total de 12.290 lei in timp ce datoriile erau in cuantum de 42.242 lei ( fila 21). In aceleasi timp, in bilantul intocmit pentru anul 2018 (ultimul bilant intocmit), se poate observa o scadere a stocurilor – de la 6.941 lei la 3.533 lei -  si o crestere a disponibilitatilor banesti – de la 5.349 lei la 25.537 lei -  in timp ce datoriile au crescut la suma de 64.351 lei fata de anul 2017- fila 30. Prin urmare, se poate constata o lipsa de preocupare din partea administratiei societatii pentru achitarea datoriilor sale atata timp cat disponibilitatile banesti in special si stocurile nu au fost utilizate pentru stingerea, macar partiala, a datoriilor societatii.

In conditiile in care datoriile societatii erau in cuantum de 64.351 lei la nivelul anului 2018, sumele reprezentand stocuri si disponibilitati banesti in cuantum total de 29.070 lei prezentau o relevanta suficient de mare pentru a stinge, chiar si partial, datoriile societatii, respectiv 45,17 % din datorii.

Mai mult, paratul a afirmat ca la data deschiderii procedurii de insolventa stocurile si disponibilitatile banesti erau 0 lei in conditiile in care, cu o luna inainte de data deschiderii insolventei – 10.07.2019 -, balanta de verificare aferenta lunii iunie 2019 indica existenta unor sume de bani in casa si conturi – fila 71, sume de bani in privinta carora nu a oferit nici o explicatie si nu le-a predat lichidatorului judicar. In acest conditii, instanta considera ca se poate prezuma in mod rezonabil ca aceste sume au fost utilizate in interes personal de catre parat.

Cu privire la creantele de recuperat, indicate de catre reclamanta, simpla pasivitate a unei persoane din conducerea unui debitor persoana juridica care nu intreprinde demersuri pentru recuperarea creantelor de la debitori nu poate fi incadrata in prevederile art.169 lit. a) din Legea nr. 85/2014, deoarece angajarea raspunderii pentru aceasta fapta este conditionata de existenta intentiei de favorizare a debitorilor societatii falite.

Prin urmare, in raport de cele aratate anterior, instanta va retine ca sunt intrunite in cauza conditiile prevazute la art. 169 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

In ceea ce priveste existenta faptei prevazute de art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014 referitoare la antrenarea raspunderii administratorilor care au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati, mai intai, instanta retine ca afirmatiile cu caracter general ale reclamantei nu au fost probate de catre aceasta in nici un mod.

In al doilea rand, prin dispunerea de a continua in interes personal efectuarea unor activitati comerciale care duceau in mod vadit la starea de insolventa se intelege acel ansamblu de activitati care, desi sunt vadit prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societatii, sunt continuate in mod constient si voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obtine castiguri personale, iar conditia interesului personal in continuarea activitatii trebuia dovedita de catre reclamanta, proba pe care aceasta nu a facut-o.

Art.169 lit. c) din Legea nr. 85/2014  sanctioneaza reaua – credinta a persoanelor aflate la conducerea societatii, care au decis continuarea unei activitati comerciale ineficiente, exclusiv in interes personal, cu consecinta prejudicierii creditorilor societatii. Ori, in prezenta cauza, reclamanta  nu a administrat nici o proba in sustinerea afirmatiilor sale care, prin ele insele, nu sunt de natura a face dovada intrunirii elementelor raspunderii personale a paratului.

Prin urmare, nu se poate retine in cauza incidenta prevederilor art. 169 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Tribunalul Iasi, luand in calcul toate cele exprimate mai sus, a hotarat admiterea cererii formulate de DGRFP Iasi si a stabilit ca administratorul societatii este direct responsabil.

Aceasta persoana va trebui acum sa achite o datorie de 86.401 lei, asadar va recomandam sa fiti atenti la procedura de intrare in insolventa!

Hotararea este executorie.