Plata – de la sensul comun la cel juridic
Cons. jur. Valentin Pulbere

Termenul de plata nu ne este deloc strain, avand in vedere ca nu trece o zi fara sa remitem o suma de bani pentru achizitionarea unui bun necesar folosintei zilnice. Daca in limbajul comun plata se refera strict la o suma de bani, din punct de vedere juridic acest termen are o conotatie mai ampla.

Astfel, plata in sens juridic reprezinta executarea oricarei obligatii la care este tinuta o persoana, fie ca ea se refera la predarea bunului cumparat catre noul titular al dreptului de proprietate, fie ca are in vedere executarea unei lucrari de catre antreprenor. Si incheierea unui contract in numele mandantului poate fi considerata o plata sau chiar executarea transportului de catre caraus.

Dupa cum putem observa, plata nu reprezinta altceva decat un mijloc prin care obligatia debitorului se stinge, fiind tratata ca atare si de codul nostru civil, in cuprinsul articolului 1091. Trebuie sa subliniem indatorirea debitorului de a-si executa intocmai obligatia, el neputand sa il sileasca pe creditor sa primeasca alt lucru in schimbul celui initial. Mai mult, nu se poate recurge la aceast mijloc pentru stingerea obligatiei chiar daca obiectul oferit creditorului ar fi de o valoare mai mare. Creditorul isi poate exprima insa consimtamantul in acest sens, obligatia stingandu-se prin alt mijloc juridic si anume prin “dare in plata”.

Se mai pot ridica si alte probleme cu privire la plata si anume: Cine poate face plata? Catre cine se poate face? In ce loc se va efectua plata si in ce moment? Si bineinteles cum se poate face dovada platii?

Conform articolului 1092 din Codul civil “obligatia poate fi achitata de orice persoana interesata, precum un coobligat sau un fidejusor. De asemenea, ea mai poate fi executata si de o persoana neinteresata. Debitorul nu este tinut sa faca plata personal decat in cazurile in care partile au stipulat in contract o clauza in acest sens. De regula el poate sa dea mandat pentru ca plata sa fie facuta de persoana imputernicita. Cand plata este facuta de un mandatar, desi este valabila, se face de catre o persoana neinteresata. Plata se poate face de catre persoana neinteresata chiar si in nume propriu atunci cand se realizeaza o liberalitate.

Plata trebuie sa se faca creditorului sau imputernicitului sau. Ea poate fi facuta si unui tert desemnat de justitie sau de lege. In cazul cesiunii de creanta debitorul trebuie sa faca plata catre noul titular al creantei – cesionarul. Articolul 1096 din codul civil ne arata faptul ca plata primita de o persoana neimputernicita poate sa fie valabila daca ea este ratificata de creditor sau daca profita acestuia.

Reglementarile legale stabilesc cu exactitate si locul unde trebuie facuta plata. Daca partile au stabilit acest lucru in contract plata se va face la locul convenit de parti. In cazul in care nu a fost stabilit un loc determinat, plata se va face la domiciliul debitorului. Doctrina considera ca in acest caz plata este cherabila. Cand obiectul platii il reprezinta un bun cert si determinat si partile nu au stabilit prin conventie clauze cu privire la acest aspect atunci plata se va face la locul unde se gasea obiectul in momentul contractarii.

Prin conventie partile pot sa stabileasca un termen la implinirea caruia trebuie executata obligatia debitorului. Cu toate acestea termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este primit si in favoarea creditorului.

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

La implinirea termenului obligatia devine exigibila (scadenta) si din acel moment creditorul este indreptatit sa ceara plata. In lispa de termen plata trebuie facuta la momentul nasterii raportului generator de obligatii in sarcina partilor.

Referitor la dovada efectuarii platii trebuie sa mentionam ca pentru actele juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, proba nu se poate face  decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata.

Codul civil vine insa in ajutorul debitorului cu 2 prezumtii de plata:

- Remiterea voluntara a titlului original facuta de creditor debitorului da proba liberatiunii – Prezumtie absoluta.

- Remiterea voluntara a copiei legalizate a titlului lasa a se presupune remiterea datoriei sau plata, pina la proba contrarie – Prezumtie relativa.