(1) Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
(2) In conditiile legii, dreptul de proprietate privata este susceptibil de modalitati si dezmembraminte, dupa caz.
Noul Cod Civil mentioneaza in mod expres prerogativele posesiei, folosintei si dispozitiei ce intra in alcatuirea elementului material al continutului juridic al dreptului de proprietate. In reglementarea anterioara, legiutorul folosea termenul „ a se bucura” pentru a desemna atat posesia, cat si folosinta. Ca orice drept subiectiv civil, dreptul de proprietate are si un element procesual, dreptul material la actiune concretizat in principal prin dreptul de a exercita actiunea in revendicare ca mod specific de aparare a modului de proprietate.
Posesia, ca element juridic, la care face referire art. 555 Noul Cod civil nu se confunda cu posesia ca stare de fapt protejata juridic. Ea este expresia apropierii si stapanirii unui bun in cadrul unui raport de proprietate, un raport exclusiv intre proprietar si bun si privativ fata de terti. Atributul posesiei are drept forma specifica de exercitare si aparare actiunile petitorii, in mod direct si, in mod indirect, actiunile posesorii.
Folosinta cuprinde in sens juridic atat utilizarea lucrului (usus sau ius utendi) cat si culegerea fructelor acestuia (fructus sau ius fruendi). Dreptului de a utiliza lucru releva o dualitate de perspective: din perspectiva pozitiva, proprietarul are posibilitatea de „ a se servi personal de lucru, in acord cu natura si destinatia acestuia”; in aspectul negativ al lui ius utendi, proprietarul poate sa aleaga sa nu se serveasca de dreptul sau. Aceasta forma cunoaste insa cateva ingradiri legale ce se exprima juridic prin formula unor obligatii propter rem; altfel neavand drept consecinta stingerea dreptului de proprietate, acesta fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv. Se observa o situatie in care ius utendi se confunda cu dreptul de a dispune, si anume in cazul bunurilor consumptibile. Dreptul de a culege fructele, definite ca fiind produse de un lucru periodic, fara consumare substantei acestora, este tot o expresie a atributului folosintei. Fructele, conform art. 548 Noul Cod Civil, pot fi naturale, industriale sau civile.
Dispozitia poate fi materiala sau juridica. In virtutea dreptului de dispozitie materiala proprietarul poate sa transforme, sa modifice, sa distruga sau sa consume substanta lucrului.
Modurile de exercitare a dispozitiei juridice asupra dreptului de proprietate ( si nu asupra bunului) pot fi:
- instrainarea prin acte intre vii;
- instrainarea prin acte pentru cauza de moarte;
- instrainarea unor atribute ale dreptului de proprietatea, luand na;tere dezmembraminte ale dreptului;
- constituirea unor garantii reale;
- abandonarea sau delasarea bunului si
- renuntarea la dreptul de proprietate.
Jurisprudenta
Prin decizia nr. 33/2008 pronuntata in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a observat ca in cadrul unei actiuni in revendicare este posibil ca ambele parti sa se prevaleze de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, instantele fiind puse in situatia de a da preferabilitate unui titlu in defavoarea celuilalt,cu observarea principiului securitatii raporturilor juridice.
Aceasta problema de drept transata prin decizia pronuntata in recurs in interesul legii nu este aplicabila in cazul in care reclamanta promoveaza o actiune civila, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, prin care solicita, pe calea compararii titlurilor,constatarea ca titlul sau de proprietate este mai caracterizat, aceasta dupa ce, recurgand la procedura legii speciale, a solicitat despagubiri care i-au si fost acordate prin decizia unitatii detinatoare.
Fata de aceste considerente se constata ca reclamanta nu detine un bun si un drept la restituirea in natura, astfel cum pretinde pe calea aalea actiunii in revendicare, ci are un drept de creanta (dreptul la despagubiri) stabilit in procedura Legii nr. 10/2001 si de natura sa excluda incidenta dreptului comun care sa permita promovarea cu success a actiunii in revendicare (electa una via non datur recursus ad alteram).
(Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 5933 din 10 noiembrie 2010, Buletinul Jurisprudentei. Culegere de deczii pe anul 2010)
Corelatii cu alte norme
1. Constitutia Romaniei consacra dreptului de proprietate un sediu general - art. 136 intitulat "Proprietatea" din titlul "Economia si finantele publice " si un sediu special pentru dreptul de proprietate privata- art. 44, intitulat "Dreptul de proprietate privata”, din capitolul "Drepturile si libertatile fundamentale". Principiile constitutionale in aceasta materie sunt urmatoarele:
- proprietatea este publica sau privata (art.136 alin.1);
- proprietatea privata este inviolabila in conditiile legii organice, garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular (art.136, alin. 5 si art. 44, alin.2);
- dreptul de proprietate privata asupra terenurilor poate fi dobandit de cetatenii straini si apatrizi numai in urmatoarele conditii: aderarea la Uniunea Europeana, tratatele internationale la care Romania este parte, reciprocitatea, conform legii organice, mostenirea legala (art.44, alin. 2, teza a II-a);
- exproprierea pentru o cauza de utilitate publica este conditionata de o dreapta si prealabila despagubire iar nationalizarile sau orice alte masuri de trecere in proprietatea publica a unor bunuri pe baze discriminatorii sunt interzise (art. 44, alin. 3 si 4);
- caracterul licit al dobandirii averii este prezumat (art. 44, alin.8);
- proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege iar bunurile proprietate publica sunt inalienabile (art. 136, alin 2 si 4).
2. O serie de legi speciale contin prevederi referitoare la materia proprietatii private:
- Legea fondului funciar nr. 18/1991 (M.Of. Nr.1/05.01.1998),
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor ( M.Of. Nr.373);
- Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica (M.Of. nr. 139/02.06.1994),
- Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului( M.Of. nr. 279/29.11.1995 ),
- Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare (M.Of. nr.61/26.03.1996),
- Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor (M.Of. nr.60/26.03.1998),
- Legea nr. 114/1996 a locuintei (M.Of. nr.254/21.10.1996), modificata si completata prin O.G. nr.85/2001 privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, in M.Of. nr.544/1.09.2001,
- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv (M.Of. nr.75/14.01.2001) s.a.
3. Dreptul de proprietate este reglementat in tratate internationale la care Romania a aderat.
Declaratia universala a drepturilor omului in art. 17 prevede ca "orice persoana, privita ca subiect unic sau asociat in colectivitati, are dreptul la proprietate. Nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de proprietatea sa". Conventia europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (intrata in vigoare in 1953 in Comunitatea europeana si in tara noastra in 1994), prevede in Protocolul aditional nr.1, art.1, alin.1 ca „orice persoana fizica sau juridica are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale de drept international”. Spre deosebire de Conventia europeana a drepturilor omului care este o conventie intre statele semnatare si are forta juridica obligatorie pentru acestea, Declaratia universala a drepturilor omului este o rezolutie adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, nefiind deci, un izvor de drept de sine statator; Declaratia este considerata "modelul si sursa de inspiratie pentru sutele de instrumente ce alcatuiesc in prezent edificiul juridic al protectiei fiintei umane (I.Closca, I.Suceava "Tratat de drepturile omului", Editura Europa Nova, 1995)". Se constata insa tendinta de evolutie in sensul recunoasterii valorii juridice a Declaratiei.
Reglementare anterioara "C. civ. 1864: Art. 480. Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege (C. civ. 475, 479, 481, si urm. 489 si urm. 585, 568, 620 si urm., 841 si urm. 1001, 1002, 1306, 1310)."
(Mona Maria Pivniceru, Noul Cod Civil si reglementarile anterioare. Prezentare comparativa: legea de punere in aplicare, legislatia conexa, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012)
