Principii ale procesului civil. Principiul contradictorialitatii. Dreptul la aparare. Nulitatea hotararii. Proces echitabil.

Principii ale procesului civil. Principiul contradictorialitatii. Dreptul la aparare. Nulitatea hotararii. Proces echitabil. ( I.C.C.J.  Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2508 din 20 martie 2007)

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Principii ale procesului civil. Principiul contradictorialitatii. Dreptul la aparare. Nulitatea hotararii. Proces echitabil.

Indice alfabetic: 

- Principiul contradictorialitatii.
- Dreptul la aparare.
- Nulitatea hotararii.
-  Proces echitabil.
- Cod. Proc. Civ :  art. 127, 129

In procesul civil, partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atat prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune.

Aceste drepturi legale ale participantilor la judecata sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialitatii.

Pentru asigurarea contradictorialitatii in procesul civil, instanta are obligatia de a pune in discutia partilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza carora va solutiona litigiul.

Nerespectarea acestui principiu, care asigura implicit si respectarea dreptului la aparare, este sanctionata cu nulitatea hotararii.

Notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 c.pr.civ., judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil.

Prin sentinta nr. 1234 din 12 aprilie 2003, Tribunalul Bucuresti – sectia a III – a civila, a admis, in parte, cererea formulata de reclamantul O.V., in contradictoriu cu paratii SC „A.G.” SA, Compania P. de H. SA si A. P. A. P. S., a constatat ca reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii prin echivalent si a respins, ca neintemeiata, cererea de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare actiuni nr. 136/1999, a conventiei de cesiune a contractului susmentionat si a actului aditional la acelasi contract.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel A. P. A. P. S. si O. V., iar prin decizia nr. 260/A din 7 mai 2003, Curtea de Apel Bucuresti – sectia a III –a civila, a respins, ca neintemeiata, exceptia de necompetenta materiala a sectiei civile a Tribunalului Bucuresti si exceptia lipsei de interes invocate de catre A. P. A. P. S. ; a respins ca nefondat apelul declarat de catre parata impotriva sentintei civile nr. 1243 din 12 septembrie 2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sectia a III – a; a admis apelul formulat de reclamantul O. V. impotriva aceleiasi sentinte, a schimbat, in parte, sentinta apelata, in sensul ca a obligat pe parata A. P. A. P. S. sa acorde reclamantului actiunile solicitate, cu prioritate la o societatea comerciala tranzactionata pe piata de capital si a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 7584 din 4 octombrie 2005, a admis recursurile declarate de reclamantul O. V. si de catre parata A.P.A.P.S. (in prezent AVAS) impotriva deciziei nr. 260/A din 7 mai 2005 a Curtii de Apel Bucuresti – sectia a III – a civila, pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Dupa parcurgerea acestui ciclu procesual, cauza a fost inregistrata sub nr. 28846/1/2005 pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – sectia a III – a civila si pentru cauze cu minori si de familie, iar prin decizia nr. 389/A din 15 iunie 2006, s-a luat act ca apelantul O. V. renunta la drept – art. 247 c.pr.civ. privind judecata capetelor de cerere de la pct. 1 si 2, anume la despagubirile prevazute de Legea nr. 10/2001, respectiv la toate drepturile cuvenite conform Legii nr. 10/2001, si s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul O. V.

Instanta de apel a constatat, in esenta, urmatoarele:

Apelantul O. V., la data de 29 mai 2005 (in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie) a depus cerere prin care a aratat ca „intelege sa renunte la capetele 1 si 2 din cererea introductiva de instanta formulata in dosarul nr. 5458/2001 al Tribunalului Bucuresti – sectia a III – a civila si anume la orice masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, pentru cele de 66,66% actiuni emise de S. SAR, deoarece a renuntat la notificarea nr. 2674/2001 trimisa FPS, iar la termenul din 1 iunie 2006 a facut precizarea expresa ca renunta la dreptul de a cere despagubiri, anume la aplicarea Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 247 C.pr.civ., in caz de renuntare la insasi dreptul pretins, instanta  va da o hotarare prin care va respinge cererea pe fond si va hotari asupra cheltuielilor.

Fata de aceasta cerere, instanta de apel a apreciat ca se impune anularea hotararii primei instante si pe fond respingerea actiunii formulata de O. V., in temeiul Legii nr. 10/2001.

Cu privire la cererea apelantului O. V. de a se continua judecarea petitului actiunii referitor la nulitatea absoluta, partiala, a contractului de vanzare-cumparare actiuni nr. 136 din 7 aprilie 1999, incheiat intre FPS (actual AVAS) si A. G. SA, de constatare a nulitatii conventiei de cesiune incheiata intre A. G. SA si C. P. de H. SA, cat si constatarea nulitatii absolute a actului aditional din 20 noiembrie 2000 la contractul nr. 136 din 7 aprilie 1999, instanta de apel a constatat ca motivele formulate in ceea ce priveste aceasta cerere nu pot fi primite.

S-a constatat ca apelantul a invocat in principal cauze care determina nulitati relative si nu nulitati absolute ale acestui contract de privatizare, care prin esenta lui este un contract comercial, si nu cauze de nulitate absoluta, care pentru persoanele fizice sunt prevazute de art. 1309 c.civ., iar pentru personale juridice de art. 34 al. 2 din Decretul nr. 31/1954.

Consimtamantul (art. 5 si 969 c.civ.) cu viciile sale, eroare, dolul violenta, atrage nulitatea relativa si nu absoluta a actului de privatizare.

In ce priveste celelalte conditii de valabilitate, ce ar atrage nulitatea absoluta a actului de privatizare, s-a constatat ca nu au fost dovedite.

De asemenea, conventia pentru savarsirea infractiunii, sanctioneaza cu nulitatea absoluta actul juridic pentru ilicitatea scopului imediat. Or, in speta apelantul nu a facut nici una din dovezile privitoare la nulitatea absoluta a contractului de privatizare.

In consecinta, instanta de apel, fata de dispozitiile art. 247 C.pr.civ., a luat act de renuntarea la insusi dreptul pretins de reclamantul O. V. in temeiul Legii nr. 10/2001, republicata si avand in vedere ca nu exista motive de constatare a nulitatii absolute a contractului de privatizare, apelul sub acest aspect a fost respins ca nefondat.

Prin considerentele aceleiasi decizii, in ceea ce priveste apelul declarat de AVAS, s-a constatat ca este nefondat, deoarece acesta se refera, in principal, la acordarea de despagubiri in temeiul Legii nr. 10/2001 reclamantului O. V., iar acesta a renuntat la insusi dreptul pretins in baza acestui act normativ.

Nu s-a primit nici critica vizand lipsa de interes a apelantului O. V., referitoare la anularea contractului de privatizare, deoarece s-a constatat ca interesul sau este nascut, actual si legitim, si tinde la revenirea actiunilor in portofoliul sau.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs  reclamantul O.V., criticand-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 5, 7 si 9 c.pr.civ., incadrarea in drept a criticilor formulate fiind facuta de catre instanta in conditiile art. 306 alin. 3 C.pr.civ. In dezvoltarea acestor motive de recurs s-au aratat urmatoarele:

Decizia recurata a fost data cu incalcarea art. 127, coroborat cu art. 146 c.pr.civ. si cu art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit carora „orice persoana are dreptul la judecarea in mod public a cauzei sale”.

Potrivit dispozitiilor din codul de procedura civila – art. 127 si 146 – pricinile se dezbat verbal, daca legea nu dispune altfel si sunt publice, iar partile pot formula note scrise asupra aspectelor dezbatute in sedinta publica.

Or, instanta de apel nu a pus in discutie, cu ocazia dezbaterilor, si fondul apelului privind aspectele legate de nulitatea privatizarii SC S., astfel ca de fapt dezbaterile pe fondul apelului nu au existat.

Potrivit art. 304 pct. 7 c.pr.civ., recurentul sustine ca decizia civila recurata cuprinde motive straine de natura pricinii.

Astfel, recurentul arata ca dupa renuntarea sa la drept in conditiile art. 247 c.pr.civ., petitul prezentei actiuni consta in „constatarea nulitatii absolute si totale a actului de vanzare-cumparare actiuni nr. 136 din 7 aprilie 1999 incheiat intre FPS (APAPS) si A. G. SA, a nulitatii conventiei de cesiune incheiata intre A.G. SA si Compania P. de H. SA, si constatarea nulitatii absolute a Actului Aditional din 20 ianuarie 2000 la contractul nr. 136 din 704/1999”, insa nu se arata in ce consta motivatia straina de natura pricinii, asa incat se constata ca instanta nu a fost legal investita cu solutionarea acestui motiv de recurs.

In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ., reclamantul arata ca decizia recurata a fost data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 5 c.civ. si art. 966, 968 si 1129 c.civ.

Examinand decizia in raport de motivul intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 5 c.pr.civ., privind incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.pr.civ. de catre instanta de apel, se constata urmatoarele:

Recursul este intemeiat pentru cele ce succed.

Dezbaterile in apel au avut loc la termenul din 1 iunie 2006, asa cum rezulta din incheierea de dezbateri, iar partile prezente au pus concluzii pe exceptiile lipsei de interes si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, instanta retinand dosarul in pronuntare numai asupra exceptiilor invocate.

Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, instanta s-a pronuntat asupra fondului apelului reclamantului, privind nulitatea actelor de privatizare si a actelor subsecvente, fara ca partile sa dezbata verbal pricina, potrivit art. 126 C.pr.civ.

Procedand astfel, decizia instantei de apel este lovita de nulitate, intrucat, in procesul civil, partile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfasurarea judecatii, atat prin sustinerea si dovedirea drepturilor proprii, cat si prin dreptul de a combate sustinerile partii potrivnice si de a-si exprima pozitia fata de masurile pe care instanta le poate dispune.

Aceste drepturi legale ale participantilor la judecata sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialitatii, caruia instanta, la randul ei, trebuie sa i se supuna.

Pentru asigurarea contradictorialitatii in procesul civil, instanta are obligatia de a pune in discutia partilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza carora va solutiona litigiul.

Nerespectarea acestui principiu, care asigura implicit si respectarea dreptului la aparare, este sanctionata cu nulitatea hotararii.

Mai mult, notiunea de proces echitabil presupune respectarea si aplicarea principiului contradictorialitatii, cat si a dreptului la aparare, iar potrivit art. 129 alin. 1 c.pr.civ., judecatorul are indatorirea sa faca respectate si sa respecte el insusi principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost admis, decizia nr. 389 A/2006 a  fost casata si cauza  a fost trimisa spre rejudecarea apelului declarat de reclamant,  aceleiasi instante. 

Sursa: Scj.ro