Avand in vedere intrarea in vigoare la 1 februarie a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (denumit in continuare
noul Cod Penal – NCP), ne propunem sa continuam prezentarea noutatilor aduse de acest cod, iar in acest material vom analiza aspecte referitoare la renuntarea la aplicarea pedepsei – institutie reglementata in Titlul III, Cap. V, Sectiunea a 3-a, art. 80-82 din NCP.
Retinem ca renuntarea la aplicarea pedepsei este o institutie noua, care nu are corespondent in legislatia anterioara romaneasca (vechiul Cod penal din 1968). In schimb, institutia apare reglementata in legislatia germana (art. 60 C. pen.), portugheza (art. 60 si 74 C. pen.), franceza (art. 132-58 C. pen.), elvetiana (art. 53 – 54) si canadiana (art. 730).
Asa cum s-a aratat in expunerea de motive ce a insotit
NCP, renuntarea la aplicarea pedepsei consta in dreptul recunoscut instantei de judecata de a renunta definitiv la stabilirea si aplicarea unei pedepse pentru o persoana gasita vinovata de comiterea unei infractiuni, pentru indreptarea careia, tinand seama de infractiunea savarsita, de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii faptei, este suficienta aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca sa produca mai mult rau decat sa ajute la recuperarea inculpatului.
Spre deosebire de vechiul Cod penal din 1968, unde fapta care nu prezenta pericol social nu era considerata infractiune, in
NCP fapta constituie infractiune, dar, datorita modalitatii de individualizare prevazute la art. 80 NCP, instanta de judecata are posibilitatea de a decide sa nu aplice o pedeapsa (in anumite conditii), dispunand totusi masura avertismentului.
Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei
Potrivit art. 80 alin. 1 din NCP, instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
In schimb, legiuitorul arata ca nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 lit. a si lit. b din NCP (faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala si infractiunile amnistiate) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii doi ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de cinci ani (art. 80 alin. 2 din NCP).
Retinem ca, in caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 80 alin. 1 si 2 din NCP.
Cand dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, instanta aplica infractorului un avertisment.
Avertismentul consta in prezentarea motivelor de fapt care au determinat renuntarea la aplicarea pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni.
In caz de concurs de infractiuni, se aplica un singur avertisment.
Anularea si efectele renuntarii la aplicarea pedepsei
Potrivit legii, persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita. In acest sens, intelegem ca, de exemplu, inculpatul nu va putea fi decazut din dreptul de a fi tutore,
nu i se poate interzice dreptul de a ocupa o functie publica etc. In schimb, renuntarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotarare.
Daca in termen de doi ani de la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei se descopera ca persoana fata de care s-a luat aceasta masura savarsise anterior ramanerii definitive a hotararii o alta infractiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsa chiar dupa expirarea acestui termen, renuntarea la aplicarea pedepsei se anuleaza si se stabileste pedeapsa pentru infractiunea care a atras initial renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicandu-se apoi, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av. COLTUC MARIUS
0745150894
