Un prim aspect pus in discutie referitor la procedura in fata primei instante a vizat cerinta referitoare la indeplinirea procedurilor prealabile prevazute de lege – chestiune consacrata insa odata cu modificarile aduse Codului de procedura civila prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.
Articolul 188 alin. (1) NCPC indice 2 prevede ca „sesizarea instantei se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede in mod expres aceasta”.
Nu se prevede insa in mod expres calificarea mijlocului procesual in cazul sesizarii instantei fara indeplinirea procedurii prealabile. Referitor la acest ultim aspect, s-a apreciat ca suntem in prezenta unei conditii speciale de exercitare a actiunii civile, in cazurile expres preazute de lege, astfel incat, neindeplinirea procedurii prealabile, invocata in termen (sub sanctiunea decaderii, prin intampinare sau, in acele cazuri in care intampinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, desi situatii de tipul celei din urma pot fi rar imaginate in practica) urmeaza a imbraca forma exceptiei de inadmisibilitate a sesizarii instantei, si nu de prematuritate a cererii, aceasta din urma gasindu-si aplicarea doar in situatia in care dreptul subiectiv civil pretins prin cererea de chemare in judecata nu este actual.
Alineatul (3) al art. 1883 contine o dispozitie speciala, aplicabila in cazul sesizarii instantei cu dezbaterea procedurii succesorale. In acest caz, legea prevede ca „reclamantul va depune o incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de Codul civil. In acest caz, neindeplinirea procedurii prealabile va fi invocata de catre instanta, din oficiu, sau de catre parat”. Se observa ca la alin. (3) nu se mai prevede un termen, context in care se aplica termenul prevazut la alin. (2); astfel, se poate sustine ca alin. (3) constituie o norma speciala in raport cu dispozitiile alin. (2), cu care, prin urmare, se completeaza, in lipsa de dispozitie derogatorie. Pe de alta parte, neexistand un termen prevazut pentru instanta, aceasta poate sa invoce neindeplinirea procedurii prealabile oricand in cursul judecatii in prima instanta.
2. Cererea de chemare in judecata
Mentiunile care trebuie facute in cererea de chemare in judecata sunt, in mare parte, aceleasi. In plus apare, ca mentiune obligatorie, codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de identificare fiscala al reclamantului si, de asemenea, al paratului, in intampinare.
Articolul 1944, referitor la inregistrarea si repartizarea cererii de chemare in judecata, prevede, la alin. (2), ca, „dupa inregistrare, cererea si inscrisurile care o insotesc se predau presedintelui instantei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de indata masuri in vederea stabilirii in mod aleatoriu a completului de judecata”.
S-a precizat ca dispozitia legala amintita face trimitere, cat priveste repartizarea aleatorie, doar la complet, nu si la primul termen de judecata, a carui stabilire urmeaza sa intre in atributiile presedintelui de complet. Din acest moment, toate masurile referitoare la cauza vor fi stabilite de completul desemnat aleatoriu, inclusiv masuri care – in reglementarea Codului de procedura civila de la 1865 – erau in competenta presedintelui instantei.
----------------
1 Trimiterile din cuprinsul materialului la dispozitiile Noului Cod de procedura civila au in vedere varianta Codului anterioara republicarii in Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, varianta in vigoare la data sustinerii prelegerii. Pentru usurinta consultarii materialului, corespondentul fiecarui articol in forma republicata a Codului de procedura civila urmeaza a fi indicat intr-o nota de subsol.
2 Art. 193 alin. (1) in forma Noului Cod de procedura civila, republicata in M. Of. nr. 545/3.08.2012 (in continuare, NCPC republicat).
3 Art. 193 alin. (3) NCPC republicat.
4 Art. 199 NCPC republicat
Sursa
INM rezumat al transcriptului conferintelor tinute in Aula INM in 2012
dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI
