Revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului. Solutii

Revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului. Solutii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea speciala. Judecata. Caile extraordinare de atac. Revizuirea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- revizuirea in cazul hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului

C. proc. pen., art. 408¹

Daca cererea de revizuire intemeiata pe prevederile art. 408¹ C. proc. pen. a fost formulata de persoana al carei drept a fost incalcat, in termenul de un an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului si, prin aceasta hotarare, s-a constatat ca la judecarea recursului instanta romana a incalcat art. 6 paragraful 1 din Conventie - prin condamnarea inculpatului fara ca acesta sa fi fost audiat de catre instanta de recurs, cu atat mai mult cu cat instantele inferioare dispusesera achitarea sa - si art. 6 paragraful 3 lit. d) din Conventie - prin condamnarea inculpatului fara ca denuntatorul sa fi fost audiat in instanta si fara a se asigura posibilitatea inculpatului de a il interoga -, Completul de 9 judecatori dispune, in baza art. 408¹ alin. (11) lit. b) C. proc. pen., admiterea cererii de revizuire, desfiintarea hotararii pronuntate de instanta de recurs si trimiterea cauzei la aceasta instanta in vederea rejudecarii recursului, fiind necesara administrarea de probe.

Prin decizia nr. 2007 din 15 iulie 1998 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta impotriva deciziei penale nr. 73 din 30 mai 1997 a Curtii de Apel Constanta privind pe inculpatul D.C.

Au fost casate decizia atacata si sentinta penala nr. 35 din 19 februarie 1997 a Tribunalului Constanta, cu privire la achitarea inculpatului pentru infractiunea de luare de mita prevazuta in art. 254 alin. (1) C. pen.

In baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelasi cod, a fost condamnat inculpatul la 4 ani inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen.

Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta a fost trimis in judecata inculpatul D.C. pentru comiterea infractiunii de luare de mita prevazuta in art. 254 alin. (1) C. pen., constand in faptul ca in calitate de director al agentiei unei banci a pretins si primit bunuri in valoare de 650.000 de lei si suma de 500.000 de lei de la denuntatoarea C.D., careia i-a aprobat transferul unui credit de 250.000.000 de lei de la o alta agentie a bancii.

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Prin sentinta penala nr. 35 din 19 februarie 1997 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a dispus achitarea inculpatului, in conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. a) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca inculpatul nu a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, apreciindu-se ca declaratiile denuntatoarei, care constituie probe in cauza, sunt nerelevante, intrucat aceasta are interesul de a transfera o parte din raspunderea sa pentru nerestituirea a peste 400 milioane de lei asupra inculpatului. In acest sens, a fost invocata si plecarea din tara a denuntatoarei pe o perioada nedeterminata.

Prin decizia penala nr. 73 din 30 mai 1997, Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat apelul parchetului impotriva hotararii instantei de fond.

In motivarea acestei decizii, s-a retinut ca declaratiile denuntatoarei sunt indoielnice in ceea ce priveste modul de reflectare a realitatii, precum si faptul ca denuntatoarea a fugit din tara si nu a putut fi ascultata niciodata de instanta.

Impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, apreciind ca in cauza s-a comis o grava eroare de fapt cu privire la interpretarea materialului probator, instantele retinand o situatie de fapt necorespunzatoare realitatii, deoarece probele administrate in cauza releva vinovatia inculpatului cu privire la savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.

Analizand recursul declarat de parchet, instanta a apreciat ca acesta este intemeiat si a dispus admiterea recursului, casarea hotararilor si condamnarea inculpatului D.C. pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, prevazuta in art. 254 alin. (1) C. pen., retinandu-se, in esenta, ca declaratiile denuntatoarei C.D. nu constituie singurele probe care sa formeze convingerea instantei cu privire la vinovatia inculpatului, aceasta rezultand din celelalte mijloace de proba administrate in cauza.

Impotriva deciziei instantei de recurs, la data de 24 ianuarie 2008, condamnatul D.C. a formulat cerere de revizuire, in baza art. 408¹ C. proc. pen., pe care a adresat-o Completului de 9 Judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, invocand hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului la data de 8 martie 2007, care a constatat ca la judecarea cauzei sale de catre Curtea Suprema de Justitie au fost incalcate prevederile art. 6 paragraful 1 si paragraful 3 lit. d) din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Analizand cererea de revizuire formulata de condamnatul D.C., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca aceasta este fondata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 408¹ alin. (1) C. proc. pen., „Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.”

Conform art. 408¹ alin. (2) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi solicitata, printre altii, de „persoana al carei drept a fost incalcat”, iar potrivit art. 4081 alin. (4) C. proc. pen., „cererea de revizuire se poate face in termen de un an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului.”

Prin hotararea pronuntata in cererea nr. 53897/00, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca la judecarea recursului declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta impotriva deciziei penale nr. 73 din 30 mai 1997 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, a incalcat dreptul la un proces echitabil prevazut in art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sub urmatoarele aspecte:
- incalcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventie, prin condamnarea inculpatului D.C. fara ca acesta sa fi fost audiat de catre instanta de recurs, cu atat mai mult cu cat instantele inferioare dispusesera achitarea sa;
- incalcarea prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Conventie, prin condamnarea inculpatului fara audierea in instanta a denuntatoarei C.D. si fara a se asigura posibilitatea inculpatului de a o interoga pe aceasta.

In consecinta, constatand indeplinite cerintele impuse de dispozitiile legale incidente in cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 408¹ alin. (11) lit. b) C. proc. pen., a admis cererea de revizuire formulata de condamnatul D.C. impotriva deciziei nr. 2007 din 15 iulie 1998, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, Sectia penala, a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea rejudecarii recursului declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta impotriva deciziei penale nr. 73 din 30 mai 1997 pronuntata de Curtea de Apel Constanta.

Sursa: scj.ro (I.C.C.J., Completul de 9 judecatori, decizia nr. 367 din 23 iunie 2008)